Labiș: jurnalul pierdut

by Cosmin Perța

„Mă acuză unii şi alţii că nu sunt «modest». Sunt modest, dar nu în accepţiunea comună şi limitată. Sunt conştient de înzestrarea mea poetică, sunt conştient că poemele mele sunt mult mai bune decât ale multora şi sunt conştient că am un scop în viaţă pe care cei mai mulţi nu îl au. Asta nu mă poate face modest aşa cum îşi imaginează ei. E o prostie să fii modest în faţa proştilor. Dar sunt modest pentru că îmi cunosc limitele, chiar dacă sunt mult peste ale altora, ele există. Sunt modest pentru că îmi cunosc locul şi rolul în societate. Sunt modest pentru că nu cer şi nu mă aştept niciodată la ceva nemeritat. Sunt modest pentru că nu urmăresc mărire, ci valoare, nu câştig, ci calitate. Sunt modest şi recunosc talentul, măreţia, valoarea altora, mulţi, la fel de buni sau mai buni decât mine. Sunt modest pentru că urmăresc să fac doar binele şi generozitatea e forma mea de modestie. Nu voi fi însă niciodată modest, adică supus, în faţa nedreptăţii, a mitocăniei, a lipsei de valoare, a semidocţilor, a oportuniştilor, a înfumuraţilor, a dogmaticilor, a trădătorilor, dictatorilor, călăilor şi limitaţilor cu pretenţii de genii.”

184 pages, Mass Market Paperback

First published May 1, 2022

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Pe 15 septembrie 1952, pe când începea cursurile Școlii de literatură Mihai Eminescu, Nicolae Labiș nu împlinise încă 17 ani. Urmau cei mai intenși ani pentru cel care a murit la puține zile după ce a împlinit 21 de ani. Decupând fragmente din scrisorile și din jurnalul său, Cosmin Perța construiește „biografia romanțată” a lui Labiș din acești ultimi ani de viață sub forma unui „jurnal pierdut”, în care poetul își dezvăluie gândurile, sentimentele, suferințele unui om încă neacceptat de societate, într-o perioadă istorică (și culturală) foarte complicată pentru România. Începutul facultății, confruntarea cu Bucureștiul, primele cărți apărute, primele recenzii favorabile sau nu, întâlnirile cu scriitori importanți ai epocii, alcoolul, primele aventuri amoroase, toate acestea într-o carte care ni-l dezvăluie pe adevăratul Labiș (pe care îl cunoșteam prea puțin), într-unul dintre cele mai bune volume din seria ”Biografii romanțate”.

[Anibalector · Rating 4 out of 5]

Cosmin Perța probabil a făcut ritualuri și a intrat în legătură cu spiritul lui Nicolae Labiș, care a scris în aer acest jurnal și mai apoi autorul l-a transcris și l-a editat. Acum înțeleg, după lectură, de ce Margareta, sora poetului, i-a zis autorului biografiei romanțate (am citit, cred, într-un interviu sau pe Fb) că e chiar jurnalul fratelui său, atât de bine e surprinsă vocea lui și atât de fidel e reprodusă epoca.

Ultimii patru ani din viața tânărului poet sunt redați sub formă de însemnări aproape zilnice, iar bibliografia de la final ne arată cât de atent, de serios s-a documentat Perța. Se putea scoate cel puțin o lucrare de licență cel din documentare. Este o carte pe care o recomand celor care vor să afle mai multe despre Labiș, dar și celor care pur și simplu vor să citească niște pagini bune.

[Marilena Iovu · Rating 5 out of 5]

Primul Congres al Scriitorilor la care a participat Nicolae Labiș a fost „plictisitor ca bezna dintr-o cameră fără ferestre”. Se întâmpla în anii 1950, o perioadă despre care eu am auzit de la părinți și bunici și despre care, iată, am putut să citesc în uluitoarea carte a scriitorului și editorului Cosmin Perța, cel care a reușit să mă facă să cred că nu citesc o operă de ficțiune, ci chiar jurnalul poetului!
Sunt mărturii despre anii tulburi de început ai comunismului, în care se înfăptuia „omul nou”, se studia marxism-leninismul, vremurile absurde în care Labiș nu putea fi primit în Uniunea Scriitorilor fiindcă nu era membru de partid, în care orice spunea se putea întoarce împotriva sa, turnătoria devenise o regulă (a fost denunțat pentru vina de a avea cărți decadente), valorile erau inversate, conta doar atașamentul față de noua ideologie de sorginte sovietică.
Pagini înduioșătoare despre sărăcia și neajunsurile vieții lui Labiș, revolta sa față de cenzura care îi masacra poeziile, dar și despre viață boemă, agapele înecate în alcool, iubirea neîmpărtășită, afecțiunea față de familie, lecturile, poemele, crezul său.
Dacă nu știți nici voi mai nimic despre Labiș, în afară de poeziile învățate în școală, citiți cartea asta pentru care autorul s-a documentat temeinic timp de 8 luni.
Toată admirația mea față de felul atât de inspirat în care autorul a reușit să redea spiritul lui Labiș și al epocii. O carte valoroasă, scrisă cu pasiune și talent, care mi-a deșteptat amintiri din perioada comunistă și m-a emoționat. Încă o biografie romanțată de cinci stele, din seria coordonată de Adrian Botez la Editura Polirom (am mai citit CARAGIALE. SCRISOAREA PIERDUTĂ a lui BAS și LUCHIAN semnată de Veronica D. Niculescu).

[Dalia · Rating 4 out of 5]

Această biografie e mai mult documentată decât romantata. Cosmin Perța a scris cartea sub forma unui jurnal, încercând să rămână cât mai fidel adevărului care a reieșit din diverse consemnari sau din mărturiile celor care l-au cunoscut pe Labiș. M-a impresionat portretul pe care autorul i l-a creionat sau cel puțin așa l-am perceput eu. Un om care iubea capitala pentru mediul literar și viața boema pe care i-o oferea dar care tânjea permanent după liniștea și aerul din satul său natal. Finalul e înduioșător: "Tată, trimite-mi trei metri cubi de ozon, ma sufoc!"
Cartea e o fereastră înspre viata lui Labiș și opera sa despre care nu știam prea multe și m-a lăsat cu dorința de a re/citi "Moartea căprioarei." La un alt nivel, Labiș e asemeni căprioarei, o victima a circumstanțelor.

[RAI · Rating 5 out of 5]

Înainte să citesc această biografie romanțată, nu citisem mare lucru din poezia lui Labiș. Ceva nu funcționase bine între noi. Habar nu am ce anume. Dar cu ajutorul lui Cosmin Perța l-am cunoscut mai bine pe acest poet controversat, înfășurat de istoriile literare oficiale sau neoficiale într-o mie de legende. Am descoperit un Labiș marxist dar nu socialist, un Labiș luptător dar și extrem de sensibil, un Labiș atașat cu tot sufletul de valorile rurale, dar ținut captiv de lupta sa politică în chingile urbanului, un Labiș care a ars ca o făclie vie, până în ultima clipă a vieții.
Totodată am făcut cunoștință și cu lumea literară românească a anilor 50, adevăratul „obsedant deceniu”, și cu toată mizeria ideologică ce a căpușat literatura.
Recomand cu multă căldură!!!

[Raluca꧂]

„14 iunie
Notez aici un început de scrisoare pentru Lucica, ca să nu‑l pierd. Nu știu dacă o voi trimite: «Prietena mea, în Deltă m‑am gândit la tine foarte rar; rândurile acestea mă vor reabilita oare? Iată, soarele apune și valurile foșnesc, s‑a arătat colțul palid al lunei, l‑am privit și mi‑ai revenit în minte. Joc șah cu pescarul antrenor la lumina tulbure a lămpii, în cherhana. Trebuie să fie foarte târziu; dacă pescarii din jur n‑ar vorbi între ei, cu glas scăzut, întunericul ar sfârâi monoton în timpane...».”

„1 noiembrie
Sunt obosit!”

[Florin Cobzac · Rating 4 out of 5]

Atat opera cat mai ales destinul frant al lui Labis imi erau aproape straine, evident ca dupa ce am terminat cartea am fost curios sa aflu mai multe. De altfel cred ca aceasta serie scoasa de Polirom are un merit formidabil, iti trezeste dorinta de a afla mai multe despre viata unor autori, care cel mult au ramas in constiinta publica doar prin opera lor, dar iata ca de cele mai multe ori si destinul lor este unul demn de un roman.
Foarte reusita abordarea sub forma unui jurnal si cred ca in acest fel Cosmin Perta a simtit ca poate sa transmita cat mai curat reperele documentate, din ultimi 4 ani de viata ai lui Nicolae Labis.
Un destin tragic, o personalitate zbuciumata, care nu si-a gasit locul, linistea, ca o picatura de apa intr-o tigaie incinsa, a sarit si a sfarait incontinuu pana la explozie.
O viata marcata de moarte, parca o asteptare permanenta a acesteia, dar nu cu teama... cam asta mi-a transmis mie textul.
Foarte faina, o recomand.

[Georgiana Ruxandra · Rating 5 out of 5]

ge-ni-al, punct și de la capăt. Neapărat trebuie să mai citesc de la Cosmin Perța ceva.

[Elena · Rating 3 out of 5]

3.5

[George Cornilă · Rating 4 out of 5]

Autentică, fără pic de artificialitate, un nou titlu excelent în colecția Biografii romanțate. O însemnare fictivă din 1952 (când poetul avea șaptesprezece ani): „Am început să procur «cărți interzise». Le aduc pe ascuns în dormitor și le dosesc pe unde pot. Sper să nu afle de ele, altfel sunt pierdut. Poate dacă le-aș ține doar pentru mine. Dar nu am cum să nu le împart, măcar cu cei câțiva apropiați. Aș face o nedreptate”.

[Vivi · Rating 5 out of 5]

M am păcălit și nu am realizat ca e un jurnal fictiv dar mi a plăcut mult, am învață despre Labiș, multi alți autori și o perioada a cenzurii despre care nu știam multe.

[cristiana · Rating 4 out of 5]

“ 21 decembrie
[…] Mâine vine din nou Margareta. Când s-a născut Margareta, ai mei m-au pregătit, mi-au spus că urmează să vină o surioară și eu va trebui să am grijă de ea să nu o răpească uliul cel mare care ne mai fura găini și după care trăgeam cu praștia. Toată viața am vrut s-o păzesc pe Margareta de uliu. Acum nu știu dacă o să mai pot. Trebuie să-i spun cât de mult o iubesc și să o rog să-mi ude și mie mușcata ce-am lăsat-o la Aurel, că Aurel și Stela fix la ea nu se gândesc acuma. E ceva liniștit în toată apăsarea asta.”

[Vivi · Rating 4 out of 5]

” Personalitatea scriitoricească a unui autor este o sumă de tradiții culturale, experiențe istorice, revoluții și tranziții personale, tra”ume și eroisme. Un autor nu este un construct politic menit să fie folosit ca o unealtă de propagare a unui limbaj ideologic fără nuanțe, cu idei fixe și sărăcie de vocabular. A trata un autor ca pe un simplu papagal al unei puteri strâmbe constituie o trădatre, nu doar împotriva lui, ci împotriva literaturii și chiar umanității.”

”Ce este răul? Nimic altceva decât o absență a binelui. Și cum binele în lumea noastră este tot mai rar și mai puțin, cred că suntem îndreptățiți să vorbim despre o generalizare a răului. Binele mai e făcut doar la nivel individual, din generozitatea unuia sau altuia, însă el nu mai e nicidecum un scop social. Lumea noastră nu se mai îndreaptă spre bine, spre construcția lui, ci pare condusă mai degrabă de haos, în care ipocrizia, minciuna, exploatarea, batjocura se pot manifesta în voie, neîngrădite de nimic.”

[Andreea-Cristina · Rating 5 out of 5]

https://andreeajuvina.ro/labis-jurnal...

[George Manuel · Rating 5 out of 5]

Interesant punct de vedere asupra ultimei parti din viata lui Labis, chiar daca o parte din jurnal e fictiv.

[Dana Iacomi · Rating 5 out of 5]

Cunoșteam din opera lui Labiș doar „Moartea căprioarei”, poezie care mi-a rămas în minte încă din copilărie ca o emoție crudă și sinceră, dar abia după ce am pus mâna pe această biografie romanțată am înțeles cât de puține știam, de fapt, despre el. Această carte m-a răvășit și m-a adus mai aproape de omul din spatele versurilor. Un om cu o atitudine rebelă și dârză, dar cu un sfârșit nedrept . 🥹

În acest volum, Cosmin Perța a făcut o treabă excelentă în reconstituirea vieții lui Labiș, ținând cont că biografia lui este puțin cunoscută. De asemenea, a avut o viață extrem de scurtă, însă din fericire intensă și marcată de talent, dar cu un final prea tragic asupra căruia încă planează multe controverse. Deși este clar că a fost un asasinat mascat, o eliminare a unui spirit liber și rebel, prea periculos pentru un regim care nu suporta adevărul. Un sistem care l-a redus la tăcere, i-a interzis versurile, l-a marginalizat în cercurile literare, l-a strivit cu urmăriri și pe deasupra, l-au și ,,ajutat” să moară întrucât era o voce fabuloasă care punea în pericol regimul comunist.

Pe mine cartea aceasta m-a sfâșiat, este tulburător de trist ca o voce literară atât de talentată, cu un viitor promițător în față, să aibă un sfârșit atât de crud și nedrept… 🥹🥹🥹 Dacă o recomand?! DA, Da și iar DA… măcar de dragul de a descoperi ororile regimului comunist.

[Ciprian (Cip) · Rating 5 out of 5]

M-a impresionat foarte mult. Un poet foarte special, sensibil, dar puternic pentru că a știut mereu care a fost menirea lui: de a fi poet și asta l-a ajutat foarte mult pentru că fiind bun în meseria lui nu a putut nimeni să-l miște, decât cu forța.

[Viviana · Rating 5 out of 5]

Aceasta carte este una care m-a lăsat fără cuvinte. Este o carte recomandată de o prietenă, și aș putea spune ca are o putință extraordinară de a face recomandări. Aș avea marea plăcere de a spune oricărei persoane ca este demnă de a fi citită.

[Ramona Tache · Rating 5 out of 5]

"Lumea noastră nu se mai îndreaptă spre bine,spre construcția lui,ci pare condusă mai degrabă de haos,în care ipocrizia,minciuna,exploatarea,batjocura se pot manifesta în voie,neîngrădite de nimic."

[sara · Rating 5 out of 5]

i really loved this.

[Shanje J. Russo · Rating 5 out of 5]

O carte pe care o o voi uita niciodată
Un poet pe care nu îl voi uita niciodată

[Sabina Larisa · Rating 5 out of 5]

Pare a fi scris de însuși Labiș!

[Lucian citește de patru decenii · Rating 5 out of 5]

Labiș continuă să reprezinte un mister și azi, la aproape 70 de ani de la moartea sa. Unii îl înjură fiindcă a fost comunist, alții îi recunosc meritul de a fi plantat primele semințe de dezgheț în acei ani înghețați. Formula jurnalului „fictiv”, adoptată în această carte, este scutită de exigența unei biografii adevărate dar, pe de altă parte, îi permite autorului să respecte fidel cam tot ceea ce sursele scrise și orale ale istoriei literare ne-au transmis despre Labiș. În plus, suntem lăsați să ghicim singuri dacă mâna criminală care l-a împins sub tramvai - fiindcă astăzi știm sigur că Labiș a fost împins, nu a căzut singur, cum s-a susținut în epocă - a fost a unui rival în dragoste sau a unui agent al Securității. Moartea lui Labiș, la fel de misterioasă ca viața lui. Realmente o biografie bună, care îl apropie pe Labiș de generațiile tinere cu toate plusurile și minusurile sale, cu părțile luminate și cele mai puțin luminate ale existenței sale. Merită citită de oricine e interesat de realitățile acelei epoci, Școala de Literatură din Kiseleff etc.