Jurnal de război: 1917–1918

Jurnal de război #2

by Marie of Romania, Anca Bărbulescu (trad.), Lucian Boia (ed., pref.)

„Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei care, evident, nu puteau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei politice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA)

„Refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls şi ultima fărâmă de speranţă. Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van. O, Doamne, de-aş fi bărbat, cu drepturile unui bărbat şi cu spiritul de bărbat pe care îl am în trupul meu de femeie! I-aş înflăcăra, i-aş îndemna la o rezistenţă disperată, glorioasă, orice ar fi! Dacă va fi să murim, măcar să ştie că nu murim ca nişte neghiobi orbi! Nu cred că şi-a mai ridicat vreodată o regină glasul ca să spună adevăruri atât de cumplite şi de făţişe, care nu se pot spune decât atunci când priveşti moartea în faţă şi ai de gând să-i ţii piept eroic, fără să clipeşti şi fără să te sinchiseşti de tortura înceată a agoniei.“

„Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai încărcată cu desfăşurări dramatice. Situaţia e atât de nesigură şi de schimbătoare, încât momentele alternative de bucurie şi de disperare se ţin lanţ, punând nervii şi judecata tuturor la grea încercare. România se simte trădată: de ruşi, în primul rând, dar şi de partenerii occidentali care par să nu înţeleagă situaţia disperată în care a ajuns, fără să aibă vreo vină. Românii nu mai au de ales decât între un sfârşit eroic şi o pace înjositoare. Cârmuitorii ţării aleg pacea, în cele din urmă. Cu alte cuvinte, capitularea. În ciuda apelurilor reginei la rezistenţă. Jocurile erau făcute. Probabil că până la urmă a fost mai bine aşa: o decizie raţională, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, şi nu una eroică, extrem de riscantă. Dar trebuia să apere cineva nu numai interesele imediate ale ţării, ci şi onoarea românească. A făcut-o, cu nestăvilită pasiune, regina Maria." (Lucian BOIA)

Genres: Romanian Literature, History, Romania

504 pages, Paperback

First published March 1, 2015

About the author

Marie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.

She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.

Reviews

[Claudia Șerbănescu · Rating 4 out of 5]

Anul 1917 este cel al marilor victorii ale Armatei Române, iar pentru Regina Maria cel în care ajută fără preget răniți, invalizi, orfani, bolnavi de tifos, refugiați, prizonieri. Vizitează, înființează și susține spitale, adăposturi, cantine, orfelinate. Apoi își face timp să ajungă și pe front, chiar în tranșee. Deși o impresionează ororile războiulhu, speranța în victorie renaște. Însă, revoluția bolșevică scoate Rusia aliată din război și aruncă România și pe Regina ei în grozăvia negocierilor pentru o pace umilitoare impusă de germani. Regina Maria trăiește zile de cruntă disperare și descurajare, reușind, totuși, să păstreze vie, chiar dacă abia pâlpâindă, credința în victoria finală a Antantei.
Primăvara lui 1918 îi aduce Reginei, printre atâtea lacrimi și dezamăgiri, și un nou, neașteptat prieten: colonelul Boyle.

[Andreea · Rating 5 out of 5]

"I-am ținut pieptul ca o leoaică, am măturat la o parte toate convențiile și am declarat că e dreptul meu sfânt să vorbesc, că prin mine vorbesc mii de oameni, că sunt glasul fiecărui om care are în el simțul drept al onoarei, glasul armatei lui, pe care nu a consultat-o, glasul fiecărui mort care zace rece în mormânt după ce și-a dat viața pentru un ideal pe care ei îl târăsc în noroi și îl îngroapă. Că glasul meu e glasul tuturor mamelor care și-au dat fii în zadar, al tuturor văduvelor rămase în urmă, cu viețile sfărâmate."

"Toate clipele grele au două fețe, cea glorioasă și măreață și cea oribilă. Trebuie să facem tot ce putem ca să o înălțăm pe una și să o îndepărtăm cât de mult pe cealaltă. Uneori, când cântărim argumentele pro și contra într-o chestiune, trebuie să avem curajul să judecăm singuri. Eu am judecat că e corect să le vorbesc chiar acum, așa că am făcut-o."