Cristian Tudor Popescu (n. 1956, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din Bucuresti, este scriitor si gazetar, unul dintre cei mai prestigiosi din Romania de dupa 1989. Este senior editor al cotidianului Gindul, filmolog, doctor in cinematografie al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, unde sustine un curs de Tehnici de manipulare si propaganda in cinematografie si televiziune. Este gazda emisiunii „CineTePrinde”, difuzata de Pro Cinema. A debutat ca prozator SF. Carti publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Vremea minzului sec (editia I, Cartea Romaneasca, 1991; editia a II-a, Polirom, 1998); Imperiul oglinzilor strimbe (Societatea „Adevarul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (editia I, Du Style, 1997; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2013); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom (Polirom, 2000); Romania-abtibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul romanesc (Polirom, 2002); Sportul mintii (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Fictiuni speculative (Corint, 2005); Luxul mortii (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989) (Polirom, 2011).
Domnul Cristian Tudor Popescu are o logica extraordinara. Apoi, integritatea lui ca om, cu siguranta va ramane in amintirea unora, poate nu a celor multi, dar a mea cu siguranta. In privinta gusturilor (in afara de 1984 nu am reusit sa citesc SF-uri) si a scrierii, nu pot spune ca este genul meu, dar chiar si asa, cartea este foarte buna, actuala, am sorbit-o rapid cu mare placere. La omul CTP apreciez ca nu are nevoie de relatii, de prieteni, ca are curajul de a ramane singur. A facut asta toata viata, si inca supravietuieste. Sper din tot sufletul sa ramana pe sticla, pe vloguri, pe undeva unde sa poate fi un influencer, avem nevoie de el pentru o societate normala la cap.
„Dumnezeu nu e mort” vine cu o doză necesară de îndoială, de interogație, de neliniște, e o carte care se cere citită cu mintea deschisă și cu un simț critic activ. Ea nu este doar o colecție de eseuri, ci o oglindă lucidă a unei conștiințe intelectuale care refuză resemnarea. Recenzia completă: https://www.criticarad.ro/cartea-sapt...
Foarte buna cartea. 37 de anecdote cu substrat filosofic si cu umor despre: COVID, Ucraina, politica, comunism, Pesedism, cinematografie, religie, informatica, fizica cuantica. Am invatat multe cuvinte noi, dar cel mai tare, un cuvant imposibil de tradus - mamihlapinatapai - e descris de autor cu ajutorul fizicii cuantice (in "nota informativa 221. sursa: Strainu).
O noua culegere de texte marca CTP, de data asta fara sa fie preluari de articole/editoariale/etc din ziarele unde a scris/colaborat; par sa fie diverse texte scrise de-a lungul timpului, cam pentru sertar (?) Oricum, eu unul nu am inteles deloc rostul titlului acestui volum. Nici macar ca deductie ironica din vreunul din articolele componente. Si nici acele nume de capitole de genul "nota informativa 511. sursa: Vica" -- nu au deloc "sursa" vreo discutie a autorului cu cate un personaj cu acel nume, nu par nici sa fie texte bazate pe mesaje primite pe mail sau in vreo scrisoare.... nu, nu vad logica acestor titluri. Altfel .... da, texte care merita citite si re-citite.
Nu pot decît să repet ce am mai scris despre celelalte cărți ale lui CTP în care combină articolele cu stil jurnalistic cu textele literare: îmi place mult scriitorul CTP, dar mă lasă indiferent jurnalistul („gazetarul”, cum îi place dumnealui) cu același nume.
Din păcate, sînt foarte puține texte literare în acest volum. E drept, nu sînt majoritatea copy-paste din Republica, dar le-am perceput în același stil. Ei, eu le prefer pe celelalte, cum ziceam, subreprezentate aici.
Îl urmăreac de mult timp pe domul Cristian Tudor Popescu și pot să zic că sunt în asentiment cu ceea ce spune, nu integral, dar într-un procentaj destul de consistent. Așteptam de mult timp o cartea de a sa în care să depene amintiri și să abordeze subiecte strigente. Ușoara dezamăgire vine din zgârcenia prin care el alege să dezvolte subiectele.Așteptam o profunzime mai adâncă și mai complexă. Sper să mai scrie și altă carte pentru că are subiecte din care să aleagă și gândire prodigioasă pentru a le diseca.
Câteva citate din carte:
,,De fapt, știi care e marea aroganță din spatele toponimiei cosmice ? Să crezi că Universul a fost creat pentru om.”
,,Eu totuși cred că Dumnezeu s-a născut din frică.Din frica de singurătate, de moarte, de lipsa de sens a existenței.De gândul că atunci când te naști nu ești prea diferit de un pește, iar când mori, hoitul tău e totuna cu un gândac mort sau un lemn putred.”
,,Scopul nu scuză nimic.Zicerea asta este un permis pentru orice crimă.”
,,Marele regizor rus Andrei Mihalkov-Koncialovski, pe care l-am ascultat la București, a formulat o idee de neuitat: ,,Actorii ruși joacă excepțional Shakespeare, aproape mai bine decât cei englezi.Știți de ce?Pentru că Rusia nu a ieșit niciodată din Evul Mediu.”
Cristian Tudor Popescu are idei interesante si destul de puternice pe care le dezvoltă în această carte însă ce mă deranjează pe mine este că undeva la un procent de 40% dintre texte le-am mai citit deja fie în Republica, fie pe facebook-ul său personal, fie le-a exprimat în diferite interviuri. Și când ajungi să citești despre Dragnea la sfârșitul anului 2022 parcă e deja prea mult...