What do you think?
Rate this book
Dragostea când te doare
„Diversitatea este marca acestei cărți alcătuite din texte inedite. Prin urmare, nu vorbim despre o antologie, ci despre cartea iubirii. De la posesiune, ca act al confirmării sinelui, la tristețile aspirantului sau chiar la viol, ca ritual social al crizei, toate povestirile desenează teritoriul dorințelor. În singurătatea ființei nu există decât speranța și imaginarul infinit al conchistadorului din noi.” Doina Ruști
336 pages, Paperback
Published May 25, 2022
3 people are currently reading
169 people want to read
About the author
Cosmin Leucuța
13 books767 followersCosmin Leucuța s-a născut la Arad și a început să scrie povești la vârsta de 14 ani.
2013
Laptele negru al mamei (Adenium) - roman, câștigătorul primului concurs de debut al editurii
2017
Numele altora (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă
2018
Hoodoo (Polirom) - roman, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2020
Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (Casa de Pariuri Literare, reed. Humanitas, 2026) - proză scurtă, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2022
Cerul ca oțelul (Humanitas) - roman, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi” și Premiul FILIT 2023
2024
Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (Humanitas) - proză scurtă, nominalizare la Premiul „Mihai Giugariu” - ARCCA
Big in Japan (Paralela 45) - roman
Locuiește lângă Timișoara împreună cu cele cinci pisici ale sale.
2013
Laptele negru al mamei (Adenium) - roman, câștigătorul primului concurs de debut al editurii
2017
Numele altora (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă
2018
Hoodoo (Polirom) - roman, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2020
Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (Casa de Pariuri Literare, reed. Humanitas, 2026) - proză scurtă, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2022
Cerul ca oțelul (Humanitas) - roman, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi” și Premiul FILIT 2023
2024
Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (Humanitas) - proză scurtă, nominalizare la Premiul „Mihai Giugariu” - ARCCA
Big in Japan (Paralela 45) - roman
Locuiește lângă Timișoara împreună cu cele cinci pisici ale sale.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
January 27, 2024
DRAGOSTEA, ÎNTRE LIMITE ȘI REUȘITE
O colecție de povestiri care se plasează în siajul volumului Treisprezece. Proză fantastică, fiind al doilea volum colectiv tematic din colecția Bibioteca de Proză Contemporană a editurii Litera.
Fără să fac medii și să cântăresc subiectivul, trebuie să spun că sunt câteva povestiri care au atins o limită a calității înaltă și foarte înaltă. Fie ea a întorsăturii surprinzătoare introdusă cu atenție și livrată la momentul potrivit, în special în povestirea Emiliei Toma, a Irinei Groza, sau a lui Liviu G. Stan, a dramaticului din textul lui Dorian Dron sau cel al lui Cosmin Leucuța, ori a farmecului și a științei scriiturii (Ruști, Sorin, Aldulescu). O povestire care a schimbat complet perspectiva asupra subiectului abordat este cea a lui Radu Găvan.
M-au dezamăgit, în schimb, povestirile care au mizat pe pornografie și cam atât, cele scrise „ca să fie” și cele selecționate „ca să umple”. Altminteri, e mereu riscant atunci când lucrezi cu o gamă atât de variată de autori.
O colecție de povestiri care se plasează în siajul volumului Treisprezece. Proză fantastică, fiind al doilea volum colectiv tematic din colecția Bibioteca de Proză Contemporană a editurii Litera.
Fără să fac medii și să cântăresc subiectivul, trebuie să spun că sunt câteva povestiri care au atins o limită a calității înaltă și foarte înaltă. Fie ea a întorsăturii surprinzătoare introdusă cu atenție și livrată la momentul potrivit, în special în povestirea Emiliei Toma, a Irinei Groza, sau a lui Liviu G. Stan, a dramaticului din textul lui Dorian Dron sau cel al lui Cosmin Leucuța, ori a farmecului și a științei scriiturii (Ruști, Sorin, Aldulescu). O povestire care a schimbat complet perspectiva asupra subiectului abordat este cea a lui Radu Găvan.
M-au dezamăgit, în schimb, povestirile care au mizat pe pornografie și cam atât, cele scrise „ca să fie” și cele selecționate „ca să umple”. Altminteri, e mereu riscant atunci când lucrezi cu o gamă atât de variată de autori.
June 22, 2022
Ce e dragostea?
Aparent cel mai dezbătut subiect din istoria artei, în orice formă a sa.
Volumul de față merge pe urmele celui de anul trecut, și tot ca Treisprezece, are parte de aceleași victorii și aceleași eșecuri.
Subiectele nu sunt foarte fresh (scriind aceste rânduri, realizez că până și al meu e bazat pe un clișeu) dar nu prea ai ce-i face, cu iubirea ai doar câteva filoane de baza de care toată lumea abuzează din negurile istoriei. Apoi, ca și în volumul anterior, am dat peste vreo 3 sau 4 povești care n-au absolut nimic de-a face cu tema declarată a cărții. Presupun că e greu să întorci din drum pe cineva, odată ce i-ai cerut să scrie o poveste.
Surprizele vin din partea debutanților, în special. Dacă ar fi să fac un Top 3, ar suna cam așa:
1. Laura Sorin - „Lună nebună” - povestea e dubios de bună, fluidă și coerentă, cu impact (ar fi putut fi lejer una dintre cele bune și în Treisprezece, mi se pare foarte ciudat că încă n-a debutat în volum solo. Dar mai este vreme, presupun.
2. Dan Sociu - „Prima dragoste” - again, foarte fluidă și coerentă, strâns legată de subiect, și evident autobiografică (na... e Sociu, se subînțelege)
3. Delia Hugel - „Pofta vine mâncând” - tot o debutantă cu o poveste low-key, ceva în stilul Alice Munro, atentă la detalii, dar cu final fain.
Restul, hit or miss, după pofta fiecăruia, dar cartea e destul de bună.
Aparent cel mai dezbătut subiect din istoria artei, în orice formă a sa.
Volumul de față merge pe urmele celui de anul trecut, și tot ca Treisprezece, are parte de aceleași victorii și aceleași eșecuri.
Subiectele nu sunt foarte fresh (scriind aceste rânduri, realizez că până și al meu e bazat pe un clișeu) dar nu prea ai ce-i face, cu iubirea ai doar câteva filoane de baza de care toată lumea abuzează din negurile istoriei. Apoi, ca și în volumul anterior, am dat peste vreo 3 sau 4 povești care n-au absolut nimic de-a face cu tema declarată a cărții. Presupun că e greu să întorci din drum pe cineva, odată ce i-ai cerut să scrie o poveste.
Surprizele vin din partea debutanților, în special. Dacă ar fi să fac un Top 3, ar suna cam așa:
1. Laura Sorin - „Lună nebună” - povestea e dubios de bună, fluidă și coerentă, cu impact (ar fi putut fi lejer una dintre cele bune și în Treisprezece, mi se pare foarte ciudat că încă n-a debutat în volum solo. Dar mai este vreme, presupun.
2. Dan Sociu - „Prima dragoste” - again, foarte fluidă și coerentă, strâns legată de subiect, și evident autobiografică (na... e Sociu, se subînțelege)
3. Delia Hugel - „Pofta vine mâncând” - tot o debutantă cu o poveste low-key, ceva în stilul Alice Munro, atentă la detalii, dar cu final fain.
Restul, hit or miss, după pofta fiecăruia, dar cartea e destul de bună.
June 27, 2022
Tema volumului e prezentă în (aproape) toate textele, chiar dacă foarte vag în unele. Povestiri scrise bine - două dintre ele mi-au plăcut doar pentru stil (păcat că tocmai astea par incomplete, ca și cum ar fi fragmente din ceva mai amplu). Alte două texte ies din tipar prin originalitatea subiectelor (deși una pare să fi împrumutat ideea dintr-un serial american, iar cealaltă dintr-o animație irlandeză/franceză). Doar trei din totalul celor șaisprezece mi s-au părut cu adevărat dezamăgitoare, ceea ce-i puțin pentru o antologie de genul ăsta. Mi-ar fi plăcut să descopăr ceva mai multă inventivitate, dacă nu a subiectelor, atunci a modului de abordare - dar trei dintre povestiri au reușit să bifeze și asta. Fără îndoială, a meritat experiența. 3.5*
June 7, 2022
Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele, scria Dante Alighieri în urmă cu vreo şapte secole. În acelaşi timp, dragostea mişcă plăcile tectonice ale sufletului. Când, unde şi în ce fel se produce acest cutremur emoţional, nimeni nu poate şti cu exactitate. Nu cred că există om pe pământ să nu-şi fi pus măcar o dată în viaţă această întrebare, de la Sfântul Pavel până la Bebe sexologul.
Iată-ne în anul de graţie 2022 când o pleiadă de scriitori români contemporani, bărbaţi şi femei din generaţii diferite, se încumetă să dea un răspuns. Sau, mai bine zis, să amelioreze incertitudinea, fiindcă nu cred că menirea literaturii este de a da răspunsuri.
Dragostea când te doare - un titlu ingenios ales, întrucât durerea este filonul care străbate fiecare proză scurtă din acest volum, aproape ca un laitmotiv şi, la fel ca în viaţă, se împarte în două categorii: durere fizică (boală, accident, abuzuri fizice) şi durere sufletească (absenţă, moarte, neputinţa de a ierta fiinţa cândva iubită). Aşadar, cine e în căutare de finaluri de basm precum el şi ea s-au luat de mână şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi riscă să fie dezamăgit de la bun început.
Întâlnim în antologie povestiri care rememorează în cheie ludică şi/sau tragicomică primii fiori ai erotismului la vârsta adolescenţei, povestiri care tratează dragostea în registru fantastic (cu motive gotice şi mitologice inteligent inserate) şi, nu în ultimul rând, povestiri antiromantice prin excelenţă, unde atracţia animalică, pur carnală, canibalizează orice sentiment înălţător al dragostei care ar putea însoţi plăcerea actului sexual (probabil un semnal de alarmă la adresa superficialităţii vremurilor pe care le trăim). Cu alte cuvinte, povestiri diverse pentru gusturi diverse.
În general, ele sunt apropiate ca valoare literară, cu trei-patru excepţii fericite care se detaşează de restul şi pentru care simt nevoia să-mi scot pălăria; chiar dacă aş citi două biblioteci şi aş participa la zece ateliere de creative writing, nu ştiu dacă aş fi în stare să scriu la fel de bine ca autorii respectivelor povestiri. N-o să le menţionez numele, nu din raţiuni diplomatice, ci pentru faptul că ceea ce mă dă pe mine pe spate nu e musai să vă dea şi pe voi. În plus, vreau să vă aţâţ curiozitatea să descoperiţi antologia cu propriii voştri ochi.
Per total, Dragostea când te doare este o antologie de proză scurtă care m-a “durut” mai tare decât precedentul volum colectiv de proză fantastică apărut la Litera vara trecută. Iar acest lucru nu poate fi decât de bun augur.
Iată-ne în anul de graţie 2022 când o pleiadă de scriitori români contemporani, bărbaţi şi femei din generaţii diferite, se încumetă să dea un răspuns. Sau, mai bine zis, să amelioreze incertitudinea, fiindcă nu cred că menirea literaturii este de a da răspunsuri.
Dragostea când te doare - un titlu ingenios ales, întrucât durerea este filonul care străbate fiecare proză scurtă din acest volum, aproape ca un laitmotiv şi, la fel ca în viaţă, se împarte în două categorii: durere fizică (boală, accident, abuzuri fizice) şi durere sufletească (absenţă, moarte, neputinţa de a ierta fiinţa cândva iubită). Aşadar, cine e în căutare de finaluri de basm precum el şi ea s-au luat de mână şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi riscă să fie dezamăgit de la bun început.
Întâlnim în antologie povestiri care rememorează în cheie ludică şi/sau tragicomică primii fiori ai erotismului la vârsta adolescenţei, povestiri care tratează dragostea în registru fantastic (cu motive gotice şi mitologice inteligent inserate) şi, nu în ultimul rând, povestiri antiromantice prin excelenţă, unde atracţia animalică, pur carnală, canibalizează orice sentiment înălţător al dragostei care ar putea însoţi plăcerea actului sexual (probabil un semnal de alarmă la adresa superficialităţii vremurilor pe care le trăim). Cu alte cuvinte, povestiri diverse pentru gusturi diverse.
În general, ele sunt apropiate ca valoare literară, cu trei-patru excepţii fericite care se detaşează de restul şi pentru care simt nevoia să-mi scot pălăria; chiar dacă aş citi două biblioteci şi aş participa la zece ateliere de creative writing, nu ştiu dacă aş fi în stare să scriu la fel de bine ca autorii respectivelor povestiri. N-o să le menţionez numele, nu din raţiuni diplomatice, ci pentru faptul că ceea ce mă dă pe mine pe spate nu e musai să vă dea şi pe voi. În plus, vreau să vă aţâţ curiozitatea să descoperiţi antologia cu propriii voştri ochi.
Per total, Dragostea când te doare este o antologie de proză scurtă care m-a “durut” mai tare decât precedentul volum colectiv de proză fantastică apărut la Litera vara trecută. Iar acest lucru nu poate fi decât de bun augur.
June 6, 2022
Deși făcând media povestirilor (exceptând-o pe cea scrisă de mine și încă o poveste pe care am abandonat-o) am obținut 4 stele, pentru că au fost 3 povești de 10 din 5 consider că volumul ăsta merită mai mult decât un rating (oricum superficial, nici nu știu de ce-am intrat în jocul stelelor de data asta cu justificări și tot tacâmul, dar hai).
Să și mentionez povestirile care mi-au dat stelele peste cap exact ca atunci când câștigi la păcănele (e doar o nevinovată comparație, nu știu cum e :)) ) - după ce le citeam ochii clipeau intermitent inimi (pe post de dolar) în loc de pupile și apăruse 5 pe linie :))
În ordinea preferințelor avem:
1. Căderea, Irina Georgescu Groza (a scris acea poveste pe care îmi pare rău că n-am scris-o eu înainte, exact pe tema, stilul și felia mea de subiectivitate oarbă 😇)
2. Între nisip și apă, Radu Găvan (scrisă în stil Demoni fragili, imposibil de confundat cu alt autor, odată ce Gavan se numără printre autorii meu preferați, era imposibil să nu mă lovească cu proza asta)
3. Crăpătura, Liviu G. Stan (sarcasm de calitate și o țeapă de proporții în final dată cititorului care se poate pregăti dintr-un moment în altul să considere plotul cam pueril până când...)
4. Rondel, Doina Ruști mi-a amintit ce mult îmi plac prozele în cheie realistă ale scriitoarei, cu o scriitură de care nu m-aș mai sătura și o poveste în care intri cu totul și din care la sfârșit ești dat afară având exact starea pe care o au personajele înainte de punctul final.
Mi-au mai plăcut foarte mult povestirile scrise de Dorian Dron, Allex Trușcă și destul de mult cele scrise de Dan Sociu și Andrei Panțu.
Să și mentionez povestirile care mi-au dat stelele peste cap exact ca atunci când câștigi la păcănele (e doar o nevinovată comparație, nu știu cum e :)) ) - după ce le citeam ochii clipeau intermitent inimi (pe post de dolar) în loc de pupile și apăruse 5 pe linie :))
În ordinea preferințelor avem:
1. Căderea, Irina Georgescu Groza (a scris acea poveste pe care îmi pare rău că n-am scris-o eu înainte, exact pe tema, stilul și felia mea de subiectivitate oarbă 😇)
2. Între nisip și apă, Radu Găvan (scrisă în stil Demoni fragili, imposibil de confundat cu alt autor, odată ce Gavan se numără printre autorii meu preferați, era imposibil să nu mă lovească cu proza asta)
3. Crăpătura, Liviu G. Stan (sarcasm de calitate și o țeapă de proporții în final dată cititorului care se poate pregăti dintr-un moment în altul să considere plotul cam pueril până când...)
4. Rondel, Doina Ruști mi-a amintit ce mult îmi plac prozele în cheie realistă ale scriitoarei, cu o scriitură de care nu m-aș mai sătura și o poveste în care intri cu totul și din care la sfârșit ești dat afară având exact starea pe care o au personajele înainte de punctul final.
Mi-au mai plăcut foarte mult povestirile scrise de Dorian Dron, Allex Trușcă și destul de mult cele scrise de Dan Sociu și Andrei Panțu.
December 28, 2024
Suferințe, plăceri, surprize, tragedii, speranțe, dar și altele sunt de găsit în acest volum. Toate gravitează în jurul iubirii, toate sunt cu și despre iubire.
Nu toate cele 16 povestiri sunt la același nivel, acest lucru era imposibil de realizat, dar niciuna nu mi s-a părut prost scrisă sau degeaba.
Doina Ruști, Cosmin Leucuța, Ligia Pârvulescu sau Liviu G. Stan m-au cucerit fără discuții, mi-a plăcut și Dan Sociu, dar și Radu Aldulescu sau Radu Găvan. Însă Delia Hügel sau Emilia Toma nu mi-au plăcut. Nu sunt în măsura să le judec calitatea, dar pur și simplu nu au fost pentru mine.
În concluzie, acest volum merita, se citește ușor, se înțelege ușor și cu toții ne putem regăsi măcar într-una dintre povestiri.
September 12, 2022
Sincer nu mă așteptam să-mi placă atât de mult prozele dintr-o antologie cu așa un titlu. Am cumpărat cartea pentru povestirea unei bune amice cu care am fost colegi cu sute de ani (milenii) în urmă dar , cum zic, am fost tare plăcut surprins de diversitatea vocilor narative, a stilurilor și a modurilor în care se percepe acest sentiment numit dragoste. Înălțător dar și ucigător. Nu voi face un top,vă las plăcerea de-a descoperii cum e când te doare dragostea.
February 14, 2023
O cântă artiștii, o declamă poeții… Cu siguranță dragostea este acel sentiment care stă la baza tuturor lucrurilor frumoase din lume. Se zice că ea poate mișca și munții din loc. Dragostea este și tema principală abordată de cei șaisprezece scriitori români contemporani.
Ce lectură mai potrivită pentru luna Februarie, decât o carte a dragostei. A dragostei în diversitatea și toate formele sale. Este o colecție de proză scurtă care te va cuceri nu doar prin diversitate, dar și autenticitate.
Personajele, deși împărătesc același sentiment, sub diferite aspecte, se deosebesc enorm și-și poartă dragostea cu o intensitate specifică. Unii își trăiesc dragostea cu toată ființa lor, la alții ea este platonică; apoi mai sunt și din acei la care dragostea este doar un vis sau un mijloc al aspirațiilor lor, în timp ce pentru o altă categorie dintre ei este ceva de ne-atins. Urmează alți protagoniști cu felul lor de a iubi. Pentru unii e doar o strălucire de moment, iar pentru alții este precum un cuțit înfipt în piept.
Spre rușinea mea, cu excepția Doinei Ruști, m-am întâlnit pentru prima dată cu ceilalți autori prezenți în această carte, deși dețin romane ale unora dintre ei. Cred că este un mod inedit de promovare a scriitorilor români contemporani, mai ales că înaintea fiecărei nuvele, avem și o mică descriere a autorului.
Dacă de-obicei prefața cărții nu este un subiect de discuție frecvent întâlnit, pentru cartea respectivă Iulia Micu a scris prea spectaculos pentru a o trece cu vederea. Și deci, în prefață, pe lângă o introducere în tema cărții și perspectiva dragostei, Iulia Micu scrie și câte o recenzie pentru fiecare nuvelă prezentă aici. Aceasta este cu atât mai mult mai prețioasă dat fiind faptul că unii autori au preferat să-și învăluie istoria în mister, prezentând mituri sau poeme vechi, pe care sinceră să fiu mi-a fost greu să le înțeleg.
Printre scrierile din această carte aș dori să evidențiez trei dintre ele care mi-au plăcut în mod deosebit:
“În lumina dimineții” de Ligia Pârvulescu, o istorie atât de românească, al cărei deznodământ îți va arăta că oamenii au viața pe care și-o aleg.
M-a impresionat “Între nisip și apă” de Radu Găvan, o istorie despre iubirea paternă.
Și nu în ultimul rând “Andreea” lui Cosmin Leucuța, despre cea mai sinceră dintre iubiri - prima dragoste, cea din copilărie.
Recomand!
Ce lectură mai potrivită pentru luna Februarie, decât o carte a dragostei. A dragostei în diversitatea și toate formele sale. Este o colecție de proză scurtă care te va cuceri nu doar prin diversitate, dar și autenticitate.
Personajele, deși împărătesc același sentiment, sub diferite aspecte, se deosebesc enorm și-și poartă dragostea cu o intensitate specifică. Unii își trăiesc dragostea cu toată ființa lor, la alții ea este platonică; apoi mai sunt și din acei la care dragostea este doar un vis sau un mijloc al aspirațiilor lor, în timp ce pentru o altă categorie dintre ei este ceva de ne-atins. Urmează alți protagoniști cu felul lor de a iubi. Pentru unii e doar o strălucire de moment, iar pentru alții este precum un cuțit înfipt în piept.
Spre rușinea mea, cu excepția Doinei Ruști, m-am întâlnit pentru prima dată cu ceilalți autori prezenți în această carte, deși dețin romane ale unora dintre ei. Cred că este un mod inedit de promovare a scriitorilor români contemporani, mai ales că înaintea fiecărei nuvele, avem și o mică descriere a autorului.
Dacă de-obicei prefața cărții nu este un subiect de discuție frecvent întâlnit, pentru cartea respectivă Iulia Micu a scris prea spectaculos pentru a o trece cu vederea. Și deci, în prefață, pe lângă o introducere în tema cărții și perspectiva dragostei, Iulia Micu scrie și câte o recenzie pentru fiecare nuvelă prezentă aici. Aceasta este cu atât mai mult mai prețioasă dat fiind faptul că unii autori au preferat să-și învăluie istoria în mister, prezentând mituri sau poeme vechi, pe care sinceră să fiu mi-a fost greu să le înțeleg.
Printre scrierile din această carte aș dori să evidențiez trei dintre ele care mi-au plăcut în mod deosebit:
“În lumina dimineții” de Ligia Pârvulescu, o istorie atât de românească, al cărei deznodământ îți va arăta că oamenii au viața pe care și-o aleg.
M-a impresionat “Între nisip și apă” de Radu Găvan, o istorie despre iubirea paternă.
Și nu în ultimul rând “Andreea” lui Cosmin Leucuța, despre cea mai sinceră dintre iubiri - prima dragoste, cea din copilărie.
Recomand!
November 16, 2022
Favoritele mele:
1. Laura Sorin - Luna nebuna
2. Liviu G. Stan - Crapatura
3. Radu Găvan - Intre nisip si apa
O colectie mult mai reusita decat Treisprezece. Proză fantastică
1. Laura Sorin - Luna nebuna
2. Liviu G. Stan - Crapatura
3. Radu Găvan - Intre nisip si apa
O colectie mult mai reusita decat Treisprezece. Proză fantastică
September 21, 2022
Facand media punctajelor, ramanem cu 3.5 stele oneste
Mi-au placut tare mult cateva dintre povestiri :)
Mi-au placut tare mult cateva dintre povestiri :)
July 29, 2022
O colectie de povestiri diferite scrise de autori diversi. Chiar se gasesc de toate, pentru toate gusturile. Si mie unele mi-au placut mai mult ca altele, am fost cam la extreme, iar nota finala e media aritmetica a tuturor povestirilor. Am apreciat initiativa acestei colectii si am descoperit noi autori.
July 5, 2024
Am început cartea cu inima strânsă, mi-era teamă că e un romance de vacanță deghizat. Nu e. Avea de-a face cu o antologie de proză scurtă despre cum o pot lua razna lucrurile în dragoste care devine un sentiment sau stare periculoasă. Povestirile sunt în mare majoritate foarte bune, cu o mențiune specială celei a domnului Leucuța. Din păcate sunt câteva excepții negative (e.g. Ruști, Pârvulescu, Hügel).
Displaying 1 - 13 of 13 reviews