What do you think?
Rate this book
Părinți și copii
Un roman cinic despre felul în care puterea de sacrificiu își ratează totuși misiunea într-o lume atât de inegală.
Tache Serafim rămâne singur cu cei patru copii - Zoe, Magda, Georgică și Ilie, după ce soția lui, Eliza, moare dând naștere celui mai mic dintre ei. Încurajat sa se însoare din nou, Tache refuză, mai ales pentru că nu poate avea încredere că o altă femeie îi va crește corect copiii. Preferă, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunță la tot pentru a-și creste frații și surioara, dar care asista neputincioasă la eșecul constant al acestora.
Romanul devine, astfel, tocmai prin situațiile prin care trec copiii odată ajunși adulți, o pledoarie consistentă pentru fidelitate, învățătură și cinste.
Tache Serafim rămâne singur cu cei patru copii - Zoe, Magda, Georgică și Ilie, după ce soția lui, Eliza, moare dând naștere celui mai mic dintre ei. Încurajat sa se însoare din nou, Tache refuză, mai ales pentru că nu poate avea încredere că o altă femeie îi va crește corect copiii. Preferă, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunță la tot pentru a-și creste frații și surioara, dar care asista neputincioasă la eșecul constant al acestora.
Romanul devine, astfel, tocmai prin situațiile prin care trec copiii odată ajunși adulți, o pledoarie consistentă pentru fidelitate, învățătură și cinste.
448 pages, Paperback
First published January 1, 1907
2 people are currently reading
80 people want to read
About the author
Sofia Nădejde
7 books20 followersSofia Nădejde s-a născut pe 14 septembrie 1865, la Botoșani, într-o familie de țărani liberi. Părinții, Profira și Vasile Băncilă, au mai avut, în afară de Sofia, alți patru copii – Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.
Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în paginile publicației Contemporanul.
Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române.
Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în paginile publicației Contemporanul.
Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
June 1, 2022
M-a surprins plăcut stilul de scriere al autoarei. Deși nu are intriga plină de suspans, cum au romanele contemporane, cartea este una care mi-a plăcut. Începutul și finalul le-am parcurs mai greu, mi s-au părut destul de statice, însă cuprinsul, să zic așa, chiar m-a ținut captivă în poveste. Am întâmpinat chiar o mică dificultate, la o anumită scenă, unde emoția transmisă mi s-a părut atât de puternică, încât a fost necesar să iau pauză de la citit, simțeam ca și cum durerea personajului mă apăsa.
E adevărat că timpurile s-au schimbat de acum mai bine de un secol, însă tema mi se pare la fel de actuală. La fel ca atunci, și acum sunt mulți părinți care fac adevărate sacrificii pentru a-și crește copiii și a le oferi o educație. Așadar, cartea aceasta consider a fi de trecut pe lista lecturilor obligatorii, indiferent de vârstă.
https://www.randurileevei.ro/2022/04/...
E adevărat că timpurile s-au schimbat de acum mai bine de un secol, însă tema mi se pare la fel de actuală. La fel ca atunci, și acum sunt mulți părinți care fac adevărate sacrificii pentru a-și crește copiii și a le oferi o educație. Așadar, cartea aceasta consider a fi de trecut pe lista lecturilor obligatorii, indiferent de vârstă.
https://www.randurileevei.ro/2022/04/...
October 6, 2024
Un roman tulburător despre responsabilitatea de părinte, alegerile copiilor în viață și cum se reflectă totul în viața de familie. Având în vedere că a apărut în 1907, temele abordate și reflecțiile asupra condiției umane sunt surprinzător de actuale.
Avem radiografia unei familii, Tache și Eliza Serafim - părinți fericiți a patru copii: Zoe, Georgică, Magda și Ilie. Mama, pilon important al familiei, se stinge în urma unei infecții, după nașterea ultimului copil. Extraordinar de emoționantă scenă.
Tragedia pierderii soției și a mamei va fi o traumă ce va lăsa urme adânci în sufletul fiecărui membru al familiei și vom fi martori la creșterea și mai ales degradarea în timp a vieților lor. Tache nu se va recăsători pentru că nu vrea să aducă o mamă străină la copii, dar în schimb fiica cea mare, Zoe, va prelua rolul de “mamă”, sacrificându-se pentru frații ei, în timp ce tatăl va fi ocupat până peste cap cu munca ca să nu le lipsească nimic.
Fast forward în viitor când copiii devin adulți, niciunul dintre ei nu este fericit cu adevărat, nici împlinit măcar cu o slujbă bună și toate acestea lovesc puternic în inima tot mai slăbită a tatălui, care nu a dorit nimic mai mult decât să-i vadă oameni cinstiți. Zoe nu are viață personală, ci trăiește prin frați și sora ei, iar eșecul lor în a reuși în viață o afectează nespus. Magda, deși se mărită, se ocupă cu lucruri nedemne, Ilie este stricat de anturaj, iar singurul care putea ajunge mai bine, Georgică, se lovește de un sistem corupt.
Ce se alege de ei și de tatăl familiei? Blândețea lui și vorbele bune vor fi de-ajuns pentru copii? E ușor să fii părinte? Cât de greu e să crești fără mamă? Chiar vă recomand să citiți cartea să aflați.
Familia Serafim va rămâne cu mine mult timp, la fel cum a rămas povestea Matildei din romanul “Patimi”, ce vi-l recomand la fel de călduros.
Mă întreb de ce nu e studiată Sofia Nădejde în școli și de ce nici măcar nu este menționată, mai ales că a fost o deschizătoare de drumuri într-o perioadă în care vocea femeilor nu prea se putea face auzită. Iar romanele ei sunt valoroase, profunde, cu lecții de viață și merită aprofundate mai degrabă decât multe alte romane care se studiază acum și nu spun nimic tinerilor de azi.
Avem radiografia unei familii, Tache și Eliza Serafim - părinți fericiți a patru copii: Zoe, Georgică, Magda și Ilie. Mama, pilon important al familiei, se stinge în urma unei infecții, după nașterea ultimului copil. Extraordinar de emoționantă scenă.
Tragedia pierderii soției și a mamei va fi o traumă ce va lăsa urme adânci în sufletul fiecărui membru al familiei și vom fi martori la creșterea și mai ales degradarea în timp a vieților lor. Tache nu se va recăsători pentru că nu vrea să aducă o mamă străină la copii, dar în schimb fiica cea mare, Zoe, va prelua rolul de “mamă”, sacrificându-se pentru frații ei, în timp ce tatăl va fi ocupat până peste cap cu munca ca să nu le lipsească nimic.
Fast forward în viitor când copiii devin adulți, niciunul dintre ei nu este fericit cu adevărat, nici împlinit măcar cu o slujbă bună și toate acestea lovesc puternic în inima tot mai slăbită a tatălui, care nu a dorit nimic mai mult decât să-i vadă oameni cinstiți. Zoe nu are viață personală, ci trăiește prin frați și sora ei, iar eșecul lor în a reuși în viață o afectează nespus. Magda, deși se mărită, se ocupă cu lucruri nedemne, Ilie este stricat de anturaj, iar singurul care putea ajunge mai bine, Georgică, se lovește de un sistem corupt.
Ce se alege de ei și de tatăl familiei? Blândețea lui și vorbele bune vor fi de-ajuns pentru copii? E ușor să fii părinte? Cât de greu e să crești fără mamă? Chiar vă recomand să citiți cartea să aflați.
Familia Serafim va rămâne cu mine mult timp, la fel cum a rămas povestea Matildei din romanul “Patimi”, ce vi-l recomand la fel de călduros.
Mă întreb de ce nu e studiată Sofia Nădejde în școli și de ce nici măcar nu este menționată, mai ales că a fost o deschizătoare de drumuri într-o perioadă în care vocea femeilor nu prea se putea face auzită. Iar romanele ei sunt valoroase, profunde, cu lecții de viață și merită aprofundate mai degrabă decât multe alte romane care se studiază acum și nu spun nimic tinerilor de azi.
April 3, 2025
Daca nu vrei spoilere, sari peste acest review.
"Zoe se ridica, frangandu-si mainile. Mustrari si temeri ii apasau inima. Aici o prindea mila de frate-su, aici ii era necaz ca n-are bani, acesti dusmani care au canonit-o toata viata. Din copilarie, groaza de neajunsul banilor i-a sadit in suflet ura impotriva acestor chinuitori neadormiti. Nu s-a bucurat niciodata de bani. cat nu-i avea, se intreba cum va urni nevoile; cand lua Serafim leafa, fugeau in toate partile ca argintul viu... Si acum, dupa atatia ani de jertfe si chin, se loveste tot de acest dusman nemilos, banul. Sa aiba ea bani, Ilie ar scapa. Nici el nu-i atat de vinovat. Cateva sute de lei mai mult pe luna si n-ar fi luat din casa. Cateva mii de lei ar scapa familia de rusine, pe Ilie de moarte, dar, mai ales pe bietul batran de cea mai fioroasa durere."
Mi se pare ca acest citat insumeaza perfect toata povestea familiei Tache, urmarita de lipsa banilor. La inceput, Tache Serafim este un amarat de functionar care este vazut drept fraier de colegii lui pentru ca munceste mai mult, dar care se simte impinit datorita familiei frumoase pe care o are, motiv pentru care isi vede de lungul nasului si lucreaza cu sfintenie la toate indatoriile. Sotia sa Eliza, insa, more la nasterea celui de-al patrulea copil, lasandu-i pe Serafim si fiica lor cea mare, Zoe, sa ii creasca pe cei mici.
"Mor mustrat de cuget ca nu am stiut a face din copii mei ce-am dorit. N-am putut ori n-am stiut, totuna!"
Din momentul mortii Elizei Serafim este bantuit doar de doua ganduri: dorul de sotia sa si frica de a nu putea sa isi creasca copii cum trebuie. Zoe incearca pe cat de mult sa suplineasca rolul mamei; la doar 16 ani renunta la scoala si se dedica in totalitate cresterii fratilor sai in asa fel incat lor sa nu le lipseasca esentialul. Doar ca din 4 frati, 2 sunt lepre cu pretentii si vise mult prea marete pozitiei lor in societate. Cei doi nu vor aduce nenorociri doar asupra lor insisi, ci asupra intregii familii...si totul pornind si terminandu-se cu banii.
Daca nu ar fi fost romanul atat de inecat in acest laitmotiv al lipsei de bani, a foamei de bani, a nenorocirii celor care distrug orice in calea lor pentru a obtine ce isi doresc, orbiti de avutie, poate ca ar fi fost un comentariu interesant asupra societatii din acea vreme....o paralela operelor lui Caragiale, care ne arata ca lumea nu s-a schimbat chiar asa de mult precum credem. Insa eu mi-am pierdut rabdarea sa stau sa sifonez pietre din namol.
"Zoe se ridica, frangandu-si mainile. Mustrari si temeri ii apasau inima. Aici o prindea mila de frate-su, aici ii era necaz ca n-are bani, acesti dusmani care au canonit-o toata viata. Din copilarie, groaza de neajunsul banilor i-a sadit in suflet ura impotriva acestor chinuitori neadormiti. Nu s-a bucurat niciodata de bani. cat nu-i avea, se intreba cum va urni nevoile; cand lua Serafim leafa, fugeau in toate partile ca argintul viu... Si acum, dupa atatia ani de jertfe si chin, se loveste tot de acest dusman nemilos, banul. Sa aiba ea bani, Ilie ar scapa. Nici el nu-i atat de vinovat. Cateva sute de lei mai mult pe luna si n-ar fi luat din casa. Cateva mii de lei ar scapa familia de rusine, pe Ilie de moarte, dar, mai ales pe bietul batran de cea mai fioroasa durere."
Mi se pare ca acest citat insumeaza perfect toata povestea familiei Tache, urmarita de lipsa banilor. La inceput, Tache Serafim este un amarat de functionar care este vazut drept fraier de colegii lui pentru ca munceste mai mult, dar care se simte impinit datorita familiei frumoase pe care o are, motiv pentru care isi vede de lungul nasului si lucreaza cu sfintenie la toate indatoriile. Sotia sa Eliza, insa, more la nasterea celui de-al patrulea copil, lasandu-i pe Serafim si fiica lor cea mare, Zoe, sa ii creasca pe cei mici.
"Mor mustrat de cuget ca nu am stiut a face din copii mei ce-am dorit. N-am putut ori n-am stiut, totuna!"
Din momentul mortii Elizei Serafim este bantuit doar de doua ganduri: dorul de sotia sa si frica de a nu putea sa isi creasca copii cum trebuie. Zoe incearca pe cat de mult sa suplineasca rolul mamei; la doar 16 ani renunta la scoala si se dedica in totalitate cresterii fratilor sai in asa fel incat lor sa nu le lipseasca esentialul. Doar ca din 4 frati, 2 sunt lepre cu pretentii si vise mult prea marete pozitiei lor in societate. Cei doi nu vor aduce nenorociri doar asupra lor insisi, ci asupra intregii familii...si totul pornind si terminandu-se cu banii.
Daca nu ar fi fost romanul atat de inecat in acest laitmotiv al lipsei de bani, a foamei de bani, a nenorocirii celor care distrug orice in calea lor pentru a obtine ce isi doresc, orbiti de avutie, poate ca ar fi fost un comentariu interesant asupra societatii din acea vreme....o paralela operelor lui Caragiale, care ne arata ca lumea nu s-a schimbat chiar asa de mult precum credem. Insa eu mi-am pierdut rabdarea sa stau sa sifonez pietre din namol.
August 2, 2024
Aceiași obsesie a patimilor, ca în cartea cu același nume, însă, în acest caz, prin diversitatea psihologică a personajelor, am putut surprinde mai mult din ideologia autoarei. De asemean, în completarea romanului anterior, mi s-a conturat mai în detaliu imaginea României din secolul XX. Suprinzător, sunt aceleași probleme ca în prezent: reușita e a celor descurcăreți și imorali, străinii invadează țara, produsele nu mai sunt veritabile, tentațiile sunt mari și greu de evitat. De asemean, mi-a deschis ochii în privința relației părinți-copii, care, având în vedere condiția mea actuală de copil, m-a emoționat cum puține cărți au reușit. În general, tratez ficțiunea ca atare și nu o analizez în profunzime. Însă în acest caz a fost altfel: am luat exemplele și învățăturile ca atare. Superb! Și la feminin! Și românesc! Mi-a suscitat curiozitatea un personaj prezentat la final, Bondeasca, despre care îmi pare rau că nu am aflat mai multe. I-aș fi dedicat măcar o nuvelă.
November 20, 2025
“Părinți si copii” este o pledoarie pentru cinste, cumpătare si bun simt, dar, din păcate, acțiunea cărții demonstrează contrariul : societatea, presiunea de grup își spun cuvântul așa cum s-a întâmplat mereu, in trecut ca si acum. Indiferent de munca si sacrificial părinților, copiii își vad de drumul lor într-o societate competitiva si corupta si fiecare își alege propria-i cale, bazata sau nu pe educația primita si care duce la sacrificiu (Zoe), munca asiduă dar lipsita de succes in societatea de care aminteam (Georgica), pierzanie (Magda), sau chiar sfârșit tragic (Iliuță). Este dureros, este realitatea nealterata.
Putinele stele acordate nu reflecta subiectul tratat ci stilul de abordare, prea didactic, prea repetitiv, demodat al autoarei de care nu știam nimic pana la lectura acestui roman, deși se pare ca a fost o personalitate si o deschizătoare de drumuri in societatea românească de la începutul secolului XX.
Putinele stele acordate nu reflecta subiectul tratat ci stilul de abordare, prea didactic, prea repetitiv, demodat al autoarei de care nu știam nimic pana la lectura acestui roman, deși se pare ca a fost o personalitate si o deschizătoare de drumuri in societatea românească de la începutul secolului XX.
September 23, 2023
Un roman extrem de actual şi realist pentru societatea din prezent, deşi a apărut la începutul sec. XX. Acțiunea poate părea statică în unele capitole, însă compensează din plin stilul de scris al Sofiei Nădejde, care este unul bogat în sarcasm şi umor. Autoarea relevă nişte adevăruri triste despre creşterea copiilor şi sacrificiile unui părinte pentru aceştia, care se întind pe tot parcursul vieții, însă prezintă în paralel şi degradarea societății, modul în care acest lucru poate afecta educația şi principiile morale. Cu siguranță voi citi şi restul romanelor scrise de Sofia Nădejde, m-au cucerit vocabularul şi abordarea tragicomică a situațiilor prezentate.
December 23, 2024
Este un roman pe care l-am citit pe nerasuflate in doua zile. Sofia Nadejde devine astfel una dintre scriitoarele mele preferate. Romanul este plin de invataminte despre viata, cugetari intelepte care iti dau de gandit, dar si dialoguri cu replici ironice. Imi pare rau ca nu am aflat de Sofia Nadejde in timpul scolii. Consider ar merita toata atentia si aprecierea.
Cateva citate care mi-au ramas in minte:
"Unde-i dragoste putina, lesne-i a gasi pricina".
"Tot ce se naste este menit mortii. Suflarea vremii le spulbera pe unele, ca si pe altele. Sarmana omenire, din nimic venita, nimicul te asteapta."
Cateva citate care mi-au ramas in minte:
"Unde-i dragoste putina, lesne-i a gasi pricina".
"Tot ce se naste este menit mortii. Suflarea vremii le spulbera pe unele, ca si pe altele. Sarmana omenire, din nimic venita, nimicul te asteapta."
Displaying 1 - 7 of 7 reviews