What do you think?
Rate this book
Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte
Un thriller psihologic despre șapte păcate, între care invidia, lenea, superbia ori desfrânarea, plus un personaj care caută purgatoriul. O poveste de azi, alertă, frustă și simbolică în același timp.
„Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planul îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.“ Cristina Bogdan
Prefața este semnată de de Liviu G. Stan.
Cartea a apărut în colecția „Biblioteca de proză contemporană” a editurii Litera.
„Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planul îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.“ Cristina Bogdan
Prefața este semnată de de Liviu G. Stan.
Cartea a apărut în colecția „Biblioteca de proză contemporană” a editurii Litera.
224 pages, Paperback
First published May 27, 2022
3 people are currently reading
138 people want to read
About the author
Alexandru Lamba
46 books185 followersAlexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. Este absolvent al facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, în prezent activând în domeniul IT.
În domeniul literar, a debutat în Gazeta SF cu o povestire în 2013.
În registru SF, a publicat două romane: „Sub steaua infraroșie” (ed. Tritonic, 2016) și „Arhitecții speranței” (ed. Tritonic, 2017), un volum de proză scurtă „Singurătatea singularității” (ed. Herg Benet, 2018) și volumul „Cărări pe gheață”, primul al seriei Young-Adult „Stele și gheață” (ed. Herg Benet, 2019). A scris scenariul pentru albumele de bandă desenată „Focurile lumii noi” (ed. Geek Network, 2018) și „Povești din lumi și timpuri” (ed Pavcon, 2022), ilustrat de Alexandra Gold.
În 2022, a publicat romanul realist „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”, la editura Litera, în colecția „Biblioteca de proză contemporană”.
A publicat proză scurtă în diverse reviste, printre care: „Revista de cultură Familia”, „Știință și tehnică”, „Almanahul Anticipația” (ed. Nemira), „Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice CPSF” (ed. Nemira), „Revista Galileo” (ed. Millennium).
Este membru fondator al clubului ANTARES Science-Fiction & Fantasy din Brașov. Între 2015 și 2019 a fost redactor-șef al revistei online Gazeta SF, iar între 2019 și 2023 a fost editor al revistei online Galaxia 42, ambele fiind publicații dedicate literaturii SF și Fantasy.
Pentru „Sub steaua infraroșie” a primit premiul pentru cel mai bun debut la festivalul Sci+Fi Fest 2017, organizat de revista Știință și tehnică, premiul pentru cel mai bun debut la Antares Fest 2017, precum și o nominalizare la premiul Vladimir Colin. Pentru „Arhitecții speranței” a primit premiul pentru cel mai bun roman SF al anului 2017 la Antares Fest 2018. „Singurătatea singularității” a primit premiul „Vladimir Colin” pentru cel mai bun volum de proză scurtă SF în anul 2021, „Cărări pe gheață” și „Focurile lumii noi” fiind și ele nominalizate pentru premiul Colin, la categoriile „Cel mai bun roman Fantasy”, respectiv „Cel mai bun album de bandă desenată”.
În 2016, Alexandru Lamba a primit premiul de încurajare „Chrysalis”, al European Science Fiction Society, ESFS.
În prezent colaborează cu publicațiile „Ficțiunea OPT Motive” și „Revista Familia” pentru care scrie în mod regulat cronici de carte românească.
În domeniul literar, a debutat în Gazeta SF cu o povestire în 2013.
În registru SF, a publicat două romane: „Sub steaua infraroșie” (ed. Tritonic, 2016) și „Arhitecții speranței” (ed. Tritonic, 2017), un volum de proză scurtă „Singurătatea singularității” (ed. Herg Benet, 2018) și volumul „Cărări pe gheață”, primul al seriei Young-Adult „Stele și gheață” (ed. Herg Benet, 2019). A scris scenariul pentru albumele de bandă desenată „Focurile lumii noi” (ed. Geek Network, 2018) și „Povești din lumi și timpuri” (ed Pavcon, 2022), ilustrat de Alexandra Gold.
În 2022, a publicat romanul realist „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”, la editura Litera, în colecția „Biblioteca de proză contemporană”.
A publicat proză scurtă în diverse reviste, printre care: „Revista de cultură Familia”, „Știință și tehnică”, „Almanahul Anticipația” (ed. Nemira), „Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice CPSF” (ed. Nemira), „Revista Galileo” (ed. Millennium).
Este membru fondator al clubului ANTARES Science-Fiction & Fantasy din Brașov. Între 2015 și 2019 a fost redactor-șef al revistei online Gazeta SF, iar între 2019 și 2023 a fost editor al revistei online Galaxia 42, ambele fiind publicații dedicate literaturii SF și Fantasy.
Pentru „Sub steaua infraroșie” a primit premiul pentru cel mai bun debut la festivalul Sci+Fi Fest 2017, organizat de revista Știință și tehnică, premiul pentru cel mai bun debut la Antares Fest 2017, precum și o nominalizare la premiul Vladimir Colin. Pentru „Arhitecții speranței” a primit premiul pentru cel mai bun roman SF al anului 2017 la Antares Fest 2018. „Singurătatea singularității” a primit premiul „Vladimir Colin” pentru cel mai bun volum de proză scurtă SF în anul 2021, „Cărări pe gheață” și „Focurile lumii noi” fiind și ele nominalizate pentru premiul Colin, la categoriile „Cel mai bun roman Fantasy”, respectiv „Cel mai bun album de bandă desenată”.
În 2016, Alexandru Lamba a primit premiul de încurajare „Chrysalis”, al European Science Fiction Society, ESFS.
În prezent colaborează cu publicațiile „Ficțiunea OPT Motive” și „Revista Familia” pentru care scrie în mod regulat cronici de carte românească.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 36 reviews
October 23, 2022
Corporatiști, călugări, mafioți, prostituție, box/kickboxing, crime, violență (și verbală, dar mai ales fizică)... La o primă vedere, toate astea (dar și altele) n-ar prea avea loc așa cum se cuvine într-un volum relativ scurt (aproximez până în 45.000 de cuvinte). Dar Alexandru Lamba reușește, în primul rând, pentru că pare să-și fi propus doar să redea povestea fără abateri de la subiect, într-un stil în mare parte fragmentat, expeditiv chiar cu părțile mai puțin importante (pentru poveste), punând accentul în schimb pe scenele principale. Și e bine. Rezultă un thriller psihologic, așa cum specifică Liviu G. Stan în prefață (deși nu știu ce să spun despre „psihologic”, deoarece se pune puțin accentul pe trăirile personajului din perspectiva căruia se redă povestea), pe care l-aș vedea foarte ușor transpus într-un scenariu de film - ar ieși o interesantă combinație de Taxi Driver, Fight Club/The Fighter + ceva cu religie și violență între adolescenți. Nu știu de ce, am citit volumul ca pe unul de debut (reușit, țin să subliniez) - nu am putut scăpa de senzația asta.
June 1, 2024
IRA
Horia este un corporatist deziluzionat, apatic spiritual – un străin în societatea alienantă de astăzi. Resimțind puternic această înstrăinare (prima scenă a romanului îl descrie inert în fața unui calculator, cu mintea rătăcind departe), deseori își imaginează propria moarte.
În timp ce i se derulează în minte filmul propriei morți, continuă să-și trăiască viața în care nu reușește să se regăsească. Ba chiar, cu fiecare capitol, se cufundă tot mai mult în propriile conflicte interioare în timp ce încearcă din răsputeri, deseori cu disperare, să se agațe de un sens al vieții exterioare.
Însă societatea descrisă de Lamba este complet subjugată păcatelor capitale. Nici chiar reprezentanții religiei, o mână de călugări abuzatori, corupți și inumani, nu reușesc să îi ofere lui Horia un model etic valid, un ghid spiritual salvator, o speranță că lumea nu e complet pierdută.
Din punct de vedere stilistic Lamba atinge cvasi-perfecțiunea: fiecare scenă este credibilă, funcțională, personajele își dezvăluie gradual multiplele fațete, interacțiunile dintre ele dau contur psihologic, așadar profunzime, proza nu plictisește aproape niciodată. Din punct de vedere conceptual unele elemente au scârțâit, altele au fost forțate pentru a se încadra în această macroarhitectură a celor șapte virtuți deșarte încoronate de moarte, la care se face aluzie în titlu și la începutul fiecărui capitol.
Cu toate acestea, surprinde ingeniozitatea și originalitatea structurii, contrastul permanent între sacru și profan (explorat și vizual prin tablourile pictate de Horia), deziluzia față de viață și imposibilitatea, pe cât de pesimistă, pe atât de real(ist)ă, de a da un sens vieții, de a rămâne lucizi și cumpătați într-o lume coruptă moral, plină de pericole și nedreptăți.
Horia este un corporatist deziluzionat, apatic spiritual – un străin în societatea alienantă de astăzi. Resimțind puternic această înstrăinare (prima scenă a romanului îl descrie inert în fața unui calculator, cu mintea rătăcind departe), deseori își imaginează propria moarte.
În timp ce i se derulează în minte filmul propriei morți, continuă să-și trăiască viața în care nu reușește să se regăsească. Ba chiar, cu fiecare capitol, se cufundă tot mai mult în propriile conflicte interioare în timp ce încearcă din răsputeri, deseori cu disperare, să se agațe de un sens al vieții exterioare.
Însă societatea descrisă de Lamba este complet subjugată păcatelor capitale. Nici chiar reprezentanții religiei, o mână de călugări abuzatori, corupți și inumani, nu reușesc să îi ofere lui Horia un model etic valid, un ghid spiritual salvator, o speranță că lumea nu e complet pierdută.
Din punct de vedere stilistic Lamba atinge cvasi-perfecțiunea: fiecare scenă este credibilă, funcțională, personajele își dezvăluie gradual multiplele fațete, interacțiunile dintre ele dau contur psihologic, așadar profunzime, proza nu plictisește aproape niciodată. Din punct de vedere conceptual unele elemente au scârțâit, altele au fost forțate pentru a se încadra în această macroarhitectură a celor șapte virtuți deșarte încoronate de moarte, la care se face aluzie în titlu și la începutul fiecărui capitol.
Cu toate acestea, surprinde ingeniozitatea și originalitatea structurii, contrastul permanent între sacru și profan (explorat și vizual prin tablourile pictate de Horia), deziluzia față de viață și imposibilitatea, pe cât de pesimistă, pe atât de real(ist)ă, de a da un sens vieții, de a rămâne lucizi și cumpătați într-o lume coruptă moral, plină de pericole și nedreptăți.
October 31, 2022
Din recenzia apărută pe Biblioteca lui Liviu:
„Horia este un antierou pe care ori îl detești, ori ajungi să îl simpatizezi. Este suficient de ticălos și de defect ca să poată trece cu bine peste o sumedenie de lovituri pe care soarta i le scoate în cale tocmai din pricina propriilor sale alegeri. Nu-l pune nimeni să cedeze la nervi și să le dea oamenilor în cap. Nu-l pune nimeni să îi dea să bea sârbului și să schimbe astfel câteva destine. Căci roata se poate întoarce oricând și despre soartă se știe că e nemiloasă și te poate lovi când te aștepți mai puțin. Degeaba încerci să te căiești după o viață întreagă de alegeri proaste pe care singur le-ai făcut și pentru care nu poți da vina decât pe tine însuți. În cele din urmă, dacă vreți să citiți un roman alert, cu dese întorsături de situație și cu alegeri personale care te vor pune pe gânduri, dar mai ales cu scrierile unui prozator versatil, care, iată, abordează și genul mystery&thriller și o face foarte bine, porniți în aventura numită Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte.
P.S. Super finalul, în opinia mea, o concluzie firească a unei povești, la care nu știu câți scriitori s-ar fi încumetat să ajungă.”
Mai multe: https://bibliotecaluiliviu.ro/2022/10....
„Horia este un antierou pe care ori îl detești, ori ajungi să îl simpatizezi. Este suficient de ticălos și de defect ca să poată trece cu bine peste o sumedenie de lovituri pe care soarta i le scoate în cale tocmai din pricina propriilor sale alegeri. Nu-l pune nimeni să cedeze la nervi și să le dea oamenilor în cap. Nu-l pune nimeni să îi dea să bea sârbului și să schimbe astfel câteva destine. Căci roata se poate întoarce oricând și despre soartă se știe că e nemiloasă și te poate lovi când te aștepți mai puțin. Degeaba încerci să te căiești după o viață întreagă de alegeri proaste pe care singur le-ai făcut și pentru care nu poți da vina decât pe tine însuți. În cele din urmă, dacă vreți să citiți un roman alert, cu dese întorsături de situație și cu alegeri personale care te vor pune pe gânduri, dar mai ales cu scrierile unui prozator versatil, care, iată, abordează și genul mystery&thriller și o face foarte bine, porniți în aventura numită Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte.
P.S. Super finalul, în opinia mea, o concluzie firească a unei povești, la care nu știu câți scriitori s-ar fi încumetat să ajungă.”
Mai multe: https://bibliotecaluiliviu.ro/2022/10....
January 12, 2023
Mi-a cam placut - o lectura scurta, dar foarte intensa, m-a prins de la inceput pana la ultima pagina :)
Horia nu mi-a fost deloc simpatic, insa m-a surprins spre final.
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre trecutul lui - sunt acolo niste semne de intrebare, sigur o sa ma macine o perioada curiozitatea in acest sens.
Horia nu mi-a fost deloc simpatic, insa m-a surprins spre final.
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre trecutul lui - sunt acolo niste semne de intrebare, sigur o sa ma macine o perioada curiozitatea in acest sens.
July 19, 2024
Nu mă așteptam să mă prindă atât de tare. O surpriză plăcută care nu m-a lăsat să dorm până când nu i-am aflat finalul. Mi-a plăcut cum au fost construite personajele, m-a amuzat copios Călin în anumite faze pentru că știu pe cineva asemănător, mi-a alimentat curiozitatea sârbul Janko cu o frază pe care nu mi-o puteam scoate din minte nici eu și nici personajul principal, am compătimit-o pe Mirela, l-am analizat pe Cezar, mi-am imaginat-o pe Lara, am încercat să-l înțeleg pe Horia și mi-am pus zeci de întrebări despre viața monahală. Situațiile au fost interesant legate și pot să spun că nu am reușit să anticipez mare lucru din derularea evenimentelor, finalul cu atât mai puțin. Mi-a plăcut surprinzător de mult.
July 21, 2022
4,5*
Nu mă dau în vânt după cărți despre viața corporatiștilor, dar acest volum m-a captivat de la bun început și a fost pentru mine o surpriză continuă, de la prima pănă la ultima pagină. Scris într-un limbaj simplu, natural, dar cu suficientă profunzime.
Mi-au plăcut mult fragmentele de text care descriau obsesia pentru moarte a protagonistului. Acțiunea nu a fost deloc previzibilă. Totuși, ținând cont de evoluția poveștii, aș fi văzut un alt final, complet diferit.
Nu mă dau în vânt după cărți despre viața corporatiștilor, dar acest volum m-a captivat de la bun început și a fost pentru mine o surpriză continuă, de la prima pănă la ultima pagină. Scris într-un limbaj simplu, natural, dar cu suficientă profunzime.
Mi-au plăcut mult fragmentele de text care descriau obsesia pentru moarte a protagonistului. Acțiunea nu a fost deloc previzibilă. Totuși, ținând cont de evoluția poveștii, aș fi văzut un alt final, complet diferit.
May 7, 2024
Un roman cu un stil alert și concis care îți va trezi multe semne de întrebare cu privire la propria persoană.
Oare toate acțiunile noastre sunt premeditate? Felul în care acționăm poate schimba destinul celor din jur? Câte păcate capitale facem zilnic? Și mai ales: suntem conștienți de impactul pe care îl au acțiunile noastre asupra celor ce ne înconjoară?
“Există oameni care au răul în ei? Obișnuiam să cred că a face rău e o decizie conștientă, că în momentul în care cântărești beneficiile și neajunsurile unei situații și decizi să acționez pentru beneficiul tău maxim, indiferent câtă suferință le pricinuiești celor din jur, îți asumi și faptul că ești rău. Și atunci vei face răul în cunoștință de cauză pentru că astfel ai de câștigat.
Dar eu ce-am avut de câștigat?”
Horia este un tânăr corporatist care la prima vedere duce o viață ordinară. Are un serviciu, o soție, iar curând o casă și un copil. Ce să-și mai dorească omul pentru o viață fericită? Doar că se pare ghinionul îl urmărește. Sau poate el este făuritorul nenorocirilor ce urmează distrugând multiple vieți?!
Personajul lui Horia mi-a trezit curiozitatea chiar de la început. Nu pot afirma că l-am simpatizat sau l-am găsit antipatic, mai corect ar fi să afirm că l-am compătimit. Parcă având mereu intenții bune ajunge să facă totul pe dos.
“Îmi părea că în viețile tuturor celor care se intersectaseră cu mine reprezentasem o cădere. Nimeni nu avusese vreun beneficiu de pe urma mea, numai neajunsuri.”
Toate capitolele par a fi un șir de evenimente în care tensiunea crește în intensitate pentru a exploda în punctul său culminat, ultimul capitol. Deznodământul este unul pe potrivă și deși îl intuiești, ceea ce îl precede vine să atenueze și să spele un pic imaginea personajului central.
Este o carte care merită atenție!
“Nedreptățile au un mod al lor de a se răzbuna pe cel care le face, chiar dacă au nevoie de un timp, ca și când s-ar coace. Nu uită niciodată să se răzbune, le poți uita tu, ele nu te uită.”
“șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte” de Alexandru Lamba
Oare toate acțiunile noastre sunt premeditate? Felul în care acționăm poate schimba destinul celor din jur? Câte păcate capitale facem zilnic? Și mai ales: suntem conștienți de impactul pe care îl au acțiunile noastre asupra celor ce ne înconjoară?
“Există oameni care au răul în ei? Obișnuiam să cred că a face rău e o decizie conștientă, că în momentul în care cântărești beneficiile și neajunsurile unei situații și decizi să acționez pentru beneficiul tău maxim, indiferent câtă suferință le pricinuiești celor din jur, îți asumi și faptul că ești rău. Și atunci vei face răul în cunoștință de cauză pentru că astfel ai de câștigat.
Dar eu ce-am avut de câștigat?”
Horia este un tânăr corporatist care la prima vedere duce o viață ordinară. Are un serviciu, o soție, iar curând o casă și un copil. Ce să-și mai dorească omul pentru o viață fericită? Doar că se pare ghinionul îl urmărește. Sau poate el este făuritorul nenorocirilor ce urmează distrugând multiple vieți?!
Personajul lui Horia mi-a trezit curiozitatea chiar de la început. Nu pot afirma că l-am simpatizat sau l-am găsit antipatic, mai corect ar fi să afirm că l-am compătimit. Parcă având mereu intenții bune ajunge să facă totul pe dos.
“Îmi părea că în viețile tuturor celor care se intersectaseră cu mine reprezentasem o cădere. Nimeni nu avusese vreun beneficiu de pe urma mea, numai neajunsuri.”
Toate capitolele par a fi un șir de evenimente în care tensiunea crește în intensitate pentru a exploda în punctul său culminat, ultimul capitol. Deznodământul este unul pe potrivă și deși îl intuiești, ceea ce îl precede vine să atenueze și să spele un pic imaginea personajului central.
Este o carte care merită atenție!
“Nedreptățile au un mod al lor de a se răzbuna pe cel care le face, chiar dacă au nevoie de un timp, ca și când s-ar coace. Nu uită niciodată să se răzbune, le poți uita tu, ele nu te uită.”
“șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte” de Alexandru Lamba
June 21, 2022
Ca să vă faceți o idee despre cum este acest roman, am zis că doar îl răsfoiesc puțin, fiindcă aveam deja alte cărți începute, și m-am pomenit că am citit primele 188 de pagini pe nerăsuflate.
Ce m-a atras și m-a ținut în priză pe tot parcursul lecturii a fost tensiunea pe care autorul a construit-o cu ajutorul unor cadre și a unor personaje foarte variate (un misterios tăietor de lemne sârb, un orfelinat creștin, o sală de box, un simulacru de relație cu o prostituată, un cartier de la periferie). Peste acestea se adaugă introspecțiile personajului principal, scurte ca întindere, dar viguroase, profund verosimile, capabile să sensibilizeze cititorul.
Ce m-a atras și m-a ținut în priză pe tot parcursul lecturii a fost tensiunea pe care autorul a construit-o cu ajutorul unor cadre și a unor personaje foarte variate (un misterios tăietor de lemne sârb, un orfelinat creștin, o sală de box, un simulacru de relație cu o prostituată, un cartier de la periferie). Peste acestea se adaugă introspecțiile personajului principal, scurte ca întindere, dar viguroase, profund verosimile, capabile să sensibilizeze cititorul.
December 9, 2022
Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte este una din cartile anului 2022 pentru mine!
Am citit cartea in doua zile si asta nu pentru ca este o carte destul de scurta, ci pentru ca am descoperit o poveste cu milioane de emotii si fara nici un pic de "balast".
M-am rugat, pe tot parcursul cartii pentru "mantuirea" personajului principal, pentru ca am ajuns sa-mi placa de el chiar daca, la fiecare pas pe care-l facea, o dadea in bara cat se poate de grav. Ma bucur ca Alexandru Lamba nu a lasat finalul deschis si ca totusi a "innodat" (cine va citi cartea va intelege ce vreau sa spun) firul povestii.
Am citit cartea in doua zile si asta nu pentru ca este o carte destul de scurta, ci pentru ca am descoperit o poveste cu milioane de emotii si fara nici un pic de "balast".
M-am rugat, pe tot parcursul cartii pentru "mantuirea" personajului principal, pentru ca am ajuns sa-mi placa de el chiar daca, la fiecare pas pe care-l facea, o dadea in bara cat se poate de grav. Ma bucur ca Alexandru Lamba nu a lasat finalul deschis si ca totusi a "innodat" (cine va citi cartea va intelege ce vreau sa spun) firul povestii.
September 8, 2022
Mi-a plăcut, spre final chiar foarte mult. E o mică bijuterie psihologică, care m-a făcut să mă gândesc la traseul Caragiale, Rebreanu, Holban, Mihăescu... cu ceva în plus, ancorat în modernitate. Obsesia se construiește treptat, din elemente aparent disparate, cu multă răbdare, avansând spre patologic, dar cu aparența de normalitate. Analiza psihologică este subtilă, totuși pătrunzătoare. Există și elemente melodramatice, diluate desigur în bizarul contemporan, cu o doză fină de grotesc. Se citește ușor, într-o zi-două (eu nu m-am grăbit), ca o bomboană pe care o arunci în gură, o mesteci repede, apoi cauți cu limba toate izurile pe care le-a lăsat în urmă... Finalul era anunțat, poate de asta am citit relaxat, lăsând cuvintele să își facă treaba... Până la urmă, toți suntem datori cu o moarte, păcătoasă sau nu...
January 2, 2023
M-a purtat într-un carusel de emoții.
http://citestesitu.ro/?p=2016
http://citestesitu.ro/?p=2016
November 16, 2022
Un thriller psihologic bine scris, bine gandit, cu un sfarsit usor previzibil in privinta personajului principal. Una peste alta, un material de calitate.
October 5, 2022
Nu întâmplător am făcut trimitere, în titlul recenziei, la celebrul thriller nouăzecist al lui David Fincher. Cele șapte virtuți deșarte despre care ne povestește Alexandru Lamba în ultimul său roman (prin predicile părintelui Ghenadie de la începutul fiecărui capitol) sunt o imagine în oglindă a celor șapte păcate capitale prezentate în filmul lui Fincher. În fond, atât criminalul în serie interpretat de Kevin Spacey, cât și antieroul din carte, Horia, acționează sub auspiciile aceluiași simbolism teologic.
Continuarea recenziei o puteţi citi aici: https://fictiunea.ro/2022/132/art4/in...
Continuarea recenziei o puteţi citi aici: https://fictiunea.ro/2022/132/art4/in...
May 12, 2023
Mi-a plăcut mult acest scurt roman (era bine dacă mai avea câteva pagini) și acum îmi dau seama că nu prea știu cum să încep a vorbi despre el.
1. Narațiunea la persoana I reușește să contureze o nuanță mai vie și mai puternică a trăirilor lui Horia, un bărbat care prea tare crede că strică viețile altora. El e într-adevăr un om sufletist, capabil de o existență autentică, palpitantă, însă îi lipsește acea figură feminină care să îi dea motiv să își trăiască viața. Deprimarea, devenită depresie amestecată cu defetism și violență vine tocmai din faptul că el nu prea s-a potrivit cu fosta soție. Încă din primele pagini putem vedea că ei nu se completează unul pe celălalt. Discuțiile lor dau mărturie în acest sens.
2. Scriitorul demonstrează că viața cotidiană a unor oameni simpli poate să devină subiectul unor dezbateri despre cum se mai schimbă societatea în ultima vreme. Lipsa de comunicare între colegii de la corporație, necesitatea de a-ți asuma responsabilitatea mai multor locuri de muncă și ușurința de a judeca un om și a nu trece peste mici discuții sunt doar unele dintre aspectele observate în roman. În ziua de azi, este ceva normal să asculți cu interes că cineva a făcut un lucru pe care acela îl credea uitat, ca apoi să alergi la țigară și să analizezi acea informație sub formă de bârfă.
3. Citatele din predica părintelui Ghenadie stau drept pivot al capitolelor și previn cititorul în ce privește derularea faptelor. Sunt izbutit alese și, dacă ar fi zece, aș spune că e un bun Decalog, un cod de conduită pentru fiecare. Acestea imprimă romanului ideea că fiecare dintre noi ar trebui să își facă un inventar sufletesc serios ca să știm cum să continuăm viața: mai conștienți, mai altruiști, pătrunși cu adevărat de simțul alterității. Mărturisirea, comunicarea în sine în fapt, constituie un prim pas spre repararea raporturilor inter-umane.
Singurul lucru de care îmi pare rău este că protagonistul își pune capăt zilelor. Totuși, nu este ușor să trăiești cu gândul că ai omorât pe cineva.
1. Narațiunea la persoana I reușește să contureze o nuanță mai vie și mai puternică a trăirilor lui Horia, un bărbat care prea tare crede că strică viețile altora. El e într-adevăr un om sufletist, capabil de o existență autentică, palpitantă, însă îi lipsește acea figură feminină care să îi dea motiv să își trăiască viața. Deprimarea, devenită depresie amestecată cu defetism și violență vine tocmai din faptul că el nu prea s-a potrivit cu fosta soție. Încă din primele pagini putem vedea că ei nu se completează unul pe celălalt. Discuțiile lor dau mărturie în acest sens.
2. Scriitorul demonstrează că viața cotidiană a unor oameni simpli poate să devină subiectul unor dezbateri despre cum se mai schimbă societatea în ultima vreme. Lipsa de comunicare între colegii de la corporație, necesitatea de a-ți asuma responsabilitatea mai multor locuri de muncă și ușurința de a judeca un om și a nu trece peste mici discuții sunt doar unele dintre aspectele observate în roman. În ziua de azi, este ceva normal să asculți cu interes că cineva a făcut un lucru pe care acela îl credea uitat, ca apoi să alergi la țigară și să analizezi acea informație sub formă de bârfă.
3. Citatele din predica părintelui Ghenadie stau drept pivot al capitolelor și previn cititorul în ce privește derularea faptelor. Sunt izbutit alese și, dacă ar fi zece, aș spune că e un bun Decalog, un cod de conduită pentru fiecare. Acestea imprimă romanului ideea că fiecare dintre noi ar trebui să își facă un inventar sufletesc serios ca să știm cum să continuăm viața: mai conștienți, mai altruiști, pătrunși cu adevărat de simțul alterității. Mărturisirea, comunicarea în sine în fapt, constituie un prim pas spre repararea raporturilor inter-umane.
Singurul lucru de care îmi pare rău este că protagonistul își pune capăt zilelor. Totuși, nu este ușor să trăiești cu gândul că ai omorât pe cineva.
October 20, 2022
Sunt oameni care pot pierde totul într-o secundă, o clipă ....de la iubire ,la răbdare, inocenta....tot ce au clădit să se destrame ca piesele de puzzel, ajungând într-un punct în care să simtă că nu mai știu pe ce cale să o apuce.
De câte ori nu te-ai întrebat: dacă ai fi făcut altfel .....de câte ori nu ai încercat să te întorci în trecut (în somn, mental) să schimbi cursul lucrurilor...dar trecutul nu ai cum să-l mai schimbi, așa că trebuie să te concentrezi pe prezent și viitor ...Aceste gânduri nu pot face decât să te macine, ce e făcut -e făcut. Bun, aici urmează calea cea mai grea: ce poți să faci în această situație?
Sunt oameni care își duc "crucea" singuri, rareori sunt cei care își au familia, prietenii aproape.
Foarte greu e să te pui în situația unui om, foarte ușor e să judeci, dar vă spun sincer că nu mi-aș dori să mă aflu în pielea lui Horia...efectiv as înnebuni din cauza vinovăției, a singurătății...și nu as urma calea lui...
De câte ori nu te-ai întrebat: dacă ai fi făcut altfel .....de câte ori nu ai încercat să te întorci în trecut (în somn, mental) să schimbi cursul lucrurilor...dar trecutul nu ai cum să-l mai schimbi, așa că trebuie să te concentrezi pe prezent și viitor ...Aceste gânduri nu pot face decât să te macine, ce e făcut -e făcut. Bun, aici urmează calea cea mai grea: ce poți să faci în această situație?
Sunt oameni care își duc "crucea" singuri, rareori sunt cei care își au familia, prietenii aproape.
Foarte greu e să te pui în situația unui om, foarte ușor e să judeci, dar vă spun sincer că nu mi-aș dori să mă aflu în pielea lui Horia...efectiv as înnebuni din cauza vinovăției, a singurătății...și nu as urma calea lui...
February 5, 2025
Cartea m-a surprins intr-un mod neasteptat. Nu am mai citit nimic pana acum de Alexandru Lamba, dar voi mai citi, cu siguranta. Mi-a placut foarte mult modul in care tensiunea creste treptat, cu fiecare capitol. Parca nu iti vine sa o lasi din mana pana nu afli ce se va mai intampla in continuare. Ceea ce am apreciat cel mai mult a fost feul in care personajul principal isi povesteste viata, constient de repercusiunile fiecarei alegeri facute, care au dus la finalul cartii. Poate ca unele scene pot parea neverosimile, dar eu le-am luat ca atare, unele chiar m-au amuzat si m-au dus cu gandul la filme pe care le-am vazut sau alte carti pe care le-am citit.
Pe langa personaje, atmosfera si mister, mi-a mai placut si stilul de scriere, descrierile si scurtele introduceri de la inceputul fiecarui capitol, care au adus un plus de substanta povestii.
Per total, o carte foarte buna, care merita citita si disecata.
Pe langa personaje, atmosfera si mister, mi-a mai placut si stilul de scriere, descrierile si scurtele introduceri de la inceputul fiecarui capitol, care au adus un plus de substanta povestii.
Per total, o carte foarte buna, care merita citita si disecata.
August 17, 2022
O carte actuala, care te prinde si da... te pune pe ganduri 😅
August 28, 2022
Îmi vine să spun, parafrazându-l pe Marin Sorescu: „Horia sunt eu”. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că păcatele lui, fie sunt, fie pot fi oricând și ale mele (și în fond, ale oricui), iar pe de altă parte, pentru că modul în care acționează el de fiecare dată post-greșeală, este sau ar putea să fie același cu cel pe care îl abordez sau l-aș aborda și eu. Câți dintre noi, făcând o crimă, mai ales în situație de nepremeditare, de furie sau de beție, s-ar grăbi să se predea?!?! Oare n-am fi fiecare dintre noi un Horia (sau un Raskolnikov) și-am fugi de pedeapsă fără să știm că oricum ne va ajunge din urmă conștiința? De altfel, romanul acesta este în primul rând despre conștiință. Și este un roman despre conștiință bun. Chiar foarte bun. 5 stele și de la RAI :)
Cronică oleacă mai amplă, în curând, pe Cronicile RAI :)
Cronică oleacă mai amplă, în curând, pe Cronicile RAI :)
July 28, 2022
Horia lui Lamba are ceva din tragicul grecesc combinat cu fatalismul de tip mioritic. Fiecare capitol al cărții se poate citi și separat, într-o cheie biblică sau urbană, depinde de conștiința cititorului. Mi-a plăcut mult aerul sumbru și felul în care Lamba pune presiune pe personaj și implicit pe noi. Ceva din Horia există în oricare și asta te poate speria. Sunt și aspecte care mi-au plăcut mai puțin. Dar ele țin mai degrabă de meșteșugul scrierii și de așteptările mele. Un roman mult peste medie.
November 9, 2022
4.5* O carte scrisa foarte bine! Din pacate nu ma atrage literatura SF, dar in mod cert as mai citi si altceva scris de Alexandru Lamba.
August 15, 2023
Alexandru Lamba a reușit în romanul Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte să comaseze lumile interioare ale personajului său, Horia, prin exprimarea lor într-o formă vizibilă, să transpună fricile, dezamăgirile, temerile, moartea, păcatul, în imagini. Pare că citim o biblie răsturnată, prin trimiterile clare de la începutul fiecărui capitol.
Continuarea pe: https://fictiunea.ro/2023/173/art19/i...
Continuarea pe: https://fictiunea.ro/2023/173/art19/i...
July 6, 2022
Modul în care Alexandru Lamba alege să rezolve traiectoriile personajelor mi-a evaporat majoritatea reproșurilor adunate în timpul lecturii - lucrurile au căpătat sens.
Am descoperit cartea și pe autor în urmă cu 24 de ore, am urmărit înregistrarea întâlnirii din Timișoara, o lansare foarte reușită (și datorită felului în care Cristian Vicol a condus-o).
În acest scurt interval am urmărit de două ori (!) lansarea și am citit, apoi, romanul.
Și totuși, nu a fost o lectură 'pe nerăsuflate', a fost cu diferite viteze.
Unele mici stângăcii m-au descumpănit, experiența completă fiind totuși una inedită și bună.
Aștept cu interes următoarele cărți (dacă vor exista), non-SF, ale autorului.
Am descoperit cartea și pe autor în urmă cu 24 de ore, am urmărit înregistrarea întâlnirii din Timișoara, o lansare foarte reușită (și datorită felului în care Cristian Vicol a condus-o).
În acest scurt interval am urmărit de două ori (!) lansarea și am citit, apoi, romanul.
Și totuși, nu a fost o lectură 'pe nerăsuflate', a fost cu diferite viteze.
Unele mici stângăcii m-au descumpănit, experiența completă fiind totuși una inedită și bună.
Aștept cu interes următoarele cărți (dacă vor exista), non-SF, ale autorului.
July 12, 2022
Mi-a placut cartea lui Alex foarte mult!
Are multe puncte pro, dar cel mai evident pentru mine este avantajul acela al textului concis, cu descrieri cat mai putine. Apreciez lipsa descrierilor lungi care pot face ca un text sa fie o pierdere de vreme.
O lectura captivanta pe care o recomand!
Sper ca pe viitor Alex sa mai scrie literatura contemporana.
Are multe puncte pro, dar cel mai evident pentru mine este avantajul acela al textului concis, cu descrieri cat mai putine. Apreciez lipsa descrierilor lungi care pot face ca un text sa fie o pierdere de vreme.
O lectura captivanta pe care o recomand!
Sper ca pe viitor Alex sa mai scrie literatura contemporana.
July 20, 2024
E o carte bine scrisa, cu bucati faine, dar cum totul se invarte in jurul dramei barbatului la varsta miljocie care are un love-hate relationship cu violenta, pe mine nu m-a atins. Topicul asta is just not my cup of tea 🤷♂️
January 7, 2023
Foarte faina! Te prinde si nu o poti lasa jos pana nu citesti tot.
August 27, 2023
Scurtă, intensā și cu un final aproape (ne)așteptat.
November 30, 2022
Este ceva atavic în personaj și-n acțiune, deși în context contemporan: avem cartiere rezidențiale construite de muncitori asiatici, migrația corporatiștilor la sat, lucrători sexuali etc. La un moment dat, pare că crima ajunge să fie cea mai mică dintre problemele personajului principal, iar ce mi-a plăcut mie în mod special este demonstrația că religia nu salvează. De asemenea, reinterpretările pornografice ale icoanelor sunt niște imagini cu care rămâi până la finalul romanului, la care m-am gândit de câteva ori ca o combinație de „Împăratul muștelor” (de la predispoziția la violență a copiilor, în scenele cu luptele pentru ierarhie) cu filmul românesc „Un pas în urma serafimilor”.
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2022/11/sapte-...
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2022/11/sapte-...
December 14, 2024
I-am dat 2 stele pentru ultima propoziție. Mi s-a părut potrivită. Nu a fost stilul meu cartea asta, și nici nu mi s-a părut ca s-a vorbit așa cum ma asteptam despre păcate. Poate nu am înțeles eu ideea. Poate dacă as fi stat sa analizez mai atent mi-as fi dat seama de anumite lucruri, dar nu simt nevoia.
Poate o sa fie cartea preferata a altcuiva, sau poate ca nu.
Poate o sa fie cartea preferata a altcuiva, sau poate ca nu.
Displaying 1 - 30 of 36 reviews