What do you think?
Rate this book
Reflecții despre comunism
„Thierry Wolton sfâșie vălul care încă acoperă crimele regimului și sfidează imperativele care-au împiedicat condamnarea comunismului chiar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.“ — ALAIN BESANÇON
„Scriind în cinci volume epopeea minciunii și a crimei care a fost comunismul, Wolton a condamnat ceea ce lumea liberă a uitat să condamne la nivel mondial. El a făcut, pentru sutele de milioane cărora li s-au distrus destinele, ceea ce toți intelectualii care au cunoscut oroarea comunismului pe viu și ar fi avut ce mărturisi n-au putut face. Să-i mulțumim ar fi prea puțin.“ — GABRIEL LIICEANU
„Din fericire, nu m-am născut în comunism; totuși, am avut ocazia să studiez condițiile în care se trăia în general într-un astfel de regim, am cunoscut vremurile în care ideologia comunistă seducea spirite alese, am constatat indiferența contemporanilor mei față de dezastrul numit socialism real, am deplâns incapacitatea lor de a recunoaște faptele, apoi refuzul lor de a privi în față bilanțul acestor fapte, m-am între¬bat de ce comunismul rămâne inatacabil, inoxidabil... În această carte încerc să explic ce are așa de aparte marxism-leninismul încât a fost atât de convingător în trecut, continuă să atragă și, cine știe, își croiește un viitor. De unde vine ideea comunismului, de ce a sedus atâția oameni, de ce bilanțul său real se dovedește atât de greu de recunoscut? Ar putea oare să apară noi țări comuniste? Iată câteva dintre întrebările la care m-am străduit să răspund.“ — THIERRY WOLTON, „Cuvânt către cititorii români“
„Scriind în cinci volume epopeea minciunii și a crimei care a fost comunismul, Wolton a condamnat ceea ce lumea liberă a uitat să condamne la nivel mondial. El a făcut, pentru sutele de milioane cărora li s-au distrus destinele, ceea ce toți intelectualii care au cunoscut oroarea comunismului pe viu și ar fi avut ce mărturisi n-au putut face. Să-i mulțumim ar fi prea puțin.“ — GABRIEL LIICEANU
„Din fericire, nu m-am născut în comunism; totuși, am avut ocazia să studiez condițiile în care se trăia în general într-un astfel de regim, am cunoscut vremurile în care ideologia comunistă seducea spirite alese, am constatat indiferența contemporanilor mei față de dezastrul numit socialism real, am deplâns incapacitatea lor de a recunoaște faptele, apoi refuzul lor de a privi în față bilanțul acestor fapte, m-am între¬bat de ce comunismul rămâne inatacabil, inoxidabil... În această carte încerc să explic ce are așa de aparte marxism-leninismul încât a fost atât de convingător în trecut, continuă să atragă și, cine știe, își croiește un viitor. De unde vine ideea comunismului, de ce a sedus atâția oameni, de ce bilanțul său real se dovedește atât de greu de recunoscut? Ar putea oare să apară noi țări comuniste? Iată câteva dintre întrebările la care m-am străduit să răspund.“ — THIERRY WOLTON, „Cuvânt către cititorii români“
- GenresHistory
232 pages, Paperback
First published October 1, 2021
5 people are currently reading
64 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
November 2, 2022
Reflecții despre comunism a fost pentru mine la fel de revelatoare ca Europa postbelica a lui Tony Judt. Chiar daca Judt tratează jumătate dintre cele 1200 pagini și despre comunism, Wolton vine cu lucruri care au îmbogățit pentru mine imaginea a ceea ce a fost comunismul.
Wolton a reușit sa sintetizeze vreo 3000 de pagini din cele trei volume anterioare in 220 adăugându-și propriile reflecții, foarte pertinente, de altfel.
Am aflat - din nou - ca socialismul era o doctrina destinată eșecului, de care noi și alții ca noi ne-am agățat in speranța de a recupera și ajunge ori chiar depăși din urma capitalismul, trecând de la o societate agrara la ceva mai presus de toți. Nu a fost așa.
Wolton te ia ușor prin toată filosofia ce a dus la marxism-comunism, dar și prin istoria integrala a socialismului și mai apoi, comunismului, care au necesitat ca mai întâi să dezrădăcineze complet oamenii: “In zonele rurale, colectivizarea a distrus legătura țăranului cu pământurile sale, colhoznicul prefăcându-se ca muncește în timp ce partidul-stat se prefăcea ca îl plătește, cum spune o vorba din popor.”
Comunismul ar fi trebuit să aducă egalitatea in lume, dar n-a reușit să faca asta: “Sfârșitul inegalităților dintre bărbați și femei? Ziua de munca de trei ori mai lunga, dacă adunam orele de lucru, cozile in fata magazinelor, educația copiilor + absenta soțului, care-și prăpădește adesea salariul pe băutura + contracepția la noroc, din cauza lipsei mijloacelor + avorturi repetate = femei victime sigure ale comunismului.”
Te-ai fi gândit ca ți-ai putea găsi scăparea in Dumnezeu și biserica, dar stai: "Biserica Ortodoxa rusa a devenit apoi un aliat "obiectiv", conform vocabularului marxist, al regimului comunist. Clericii care au scapat cu bine s-au pus in slujba statului jurand ascultare partidului, cum inainte jurasera fidelitatea tarului. […] Biserica Rusa a dus aceasta colaborare pana la a incita institutiile ecleziastice surori din "democratiile populare" ale Europei Rasaritene sa sustina puterea instalata de Armata Rosie dupa al Doilea Razboi Mondial. [...] Romania socialista a urmat in cea mai mare masura aceasta cale"
As putea să preiau foarte multe păreri, reflecții și fragmente direct din carte, dar am să mă rezum la cele de mai sus. Pe scurt, comunismul a fost un cancer de care lumea a reușit să se lepede, dar nu trebuie să uitam vreodată prin ce au trecut bunicii și părinții noștri.
Wolton a reușit sa sintetizeze vreo 3000 de pagini din cele trei volume anterioare in 220 adăugându-și propriile reflecții, foarte pertinente, de altfel.
Am aflat - din nou - ca socialismul era o doctrina destinată eșecului, de care noi și alții ca noi ne-am agățat in speranța de a recupera și ajunge ori chiar depăși din urma capitalismul, trecând de la o societate agrara la ceva mai presus de toți. Nu a fost așa.
Wolton te ia ușor prin toată filosofia ce a dus la marxism-comunism, dar și prin istoria integrala a socialismului și mai apoi, comunismului, care au necesitat ca mai întâi să dezrădăcineze complet oamenii: “In zonele rurale, colectivizarea a distrus legătura țăranului cu pământurile sale, colhoznicul prefăcându-se ca muncește în timp ce partidul-stat se prefăcea ca îl plătește, cum spune o vorba din popor.”
Comunismul ar fi trebuit să aducă egalitatea in lume, dar n-a reușit să faca asta: “Sfârșitul inegalităților dintre bărbați și femei? Ziua de munca de trei ori mai lunga, dacă adunam orele de lucru, cozile in fata magazinelor, educația copiilor + absenta soțului, care-și prăpădește adesea salariul pe băutura + contracepția la noroc, din cauza lipsei mijloacelor + avorturi repetate = femei victime sigure ale comunismului.”
Te-ai fi gândit ca ți-ai putea găsi scăparea in Dumnezeu și biserica, dar stai: "Biserica Ortodoxa rusa a devenit apoi un aliat "obiectiv", conform vocabularului marxist, al regimului comunist. Clericii care au scapat cu bine s-au pus in slujba statului jurand ascultare partidului, cum inainte jurasera fidelitatea tarului. […] Biserica Rusa a dus aceasta colaborare pana la a incita institutiile ecleziastice surori din "democratiile populare" ale Europei Rasaritene sa sustina puterea instalata de Armata Rosie dupa al Doilea Razboi Mondial. [...] Romania socialista a urmat in cea mai mare masura aceasta cale"
As putea să preiau foarte multe păreri, reflecții și fragmente direct din carte, dar am să mă rezum la cele de mai sus. Pe scurt, comunismul a fost un cancer de care lumea a reușit să se lepede, dar nu trebuie să uitam vreodată prin ce au trecut bunicii și părinții noștri.
July 29, 2022
Comment apprendre à détester le communisme… ou comment l’éthique de conviction peut entraîner dans son sillage des larmes de sang à ceux qui se sont damnés au nom de leur conviction
Displaying 1 - 2 of 2 reviews