What do you think?
Rate this book
Miezul inimii
Ca orice povestitor de vocație, Ioana Nicolaie își ia cititorul de mână și-l conduce pe un drum. Un drum surprinzător, căci din loc în loc îi dezvăluie straturi emoționante de arhitectură interioară. Se poposește în copilărie, dar și-n adolescență, dar și-n viața matură. Și din fiecare se scoate la lumină ba un secret, ba o mărturie, ba un nucleu dramatic, sau straniu, sau impregnat cu mister. Miezul inimii e o carte a tandreței, a iubirii, dar și a lucrurilor inexplicabile care ne tivesc tuturor viețile.
- GenresRomanian Literature
172 pages, Paperback
First published May 1, 2022
7 people are currently reading
186 people want to read
About the author
Ioana Nicolaie
49 books150 followersIoana Nicolaie s-a nascut in Sangeorz-Bai, judetul Bistrita-Nasaud.
A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.
A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 33 reviews
August 15, 2023
Cu aceasta carte (și nu numai) , Ioana Nicolaie ne invită să pătrundem în "miezul inimii" ei, printr-un exercițiu de sinceritate și asumare. Întâmplările din acest volum recuperează frânturi din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat al autoarei. Amintirile sunt redate cronologic, marcând trecerea de la copila speriată de accidentul surioarei înspre adultul chemat la căpătâiul mamei moarte. "Dacă m-aș apropia prea mult de ea, m-aș vedea ca în oglindă. Și-aș descoperi numai un om fără mama."
Din țesătura povestirilor se desprind gusturile copilăriei (cozonacul făcut de mama, bomboanele cu multă cacao, mierea din pachetul urcat cu sfoara la spital), oameni și chipuri, locuri și spații. În fundal, istoria unui comunism trăit, dincolo de lozinci, în sărăcie și lipsuri.
Ceea ce îmi place foarte mult este ideea că, indiferent ce ni se întâmplă, ceva sau cineva veghează. Nu e clar exprimată în carte dar așa o simt eu. De exemplu, acea "ușă" care se deschide pentru o necunoscută sau conversația cu soția doctorului care da, se transformă în miracol.
Ioana Nicolaie a trebuit să treacă prin toate acestea ca să poată deveni scriitoarea de azi și "Nordul" să fie pus pe harta literaturii române.
Din țesătura povestirilor se desprind gusturile copilăriei (cozonacul făcut de mama, bomboanele cu multă cacao, mierea din pachetul urcat cu sfoara la spital), oameni și chipuri, locuri și spații. În fundal, istoria unui comunism trăit, dincolo de lozinci, în sărăcie și lipsuri.
Ceea ce îmi place foarte mult este ideea că, indiferent ce ni se întâmplă, ceva sau cineva veghează. Nu e clar exprimată în carte dar așa o simt eu. De exemplu, acea "ușă" care se deschide pentru o necunoscută sau conversația cu soția doctorului care da, se transformă în miracol.
Ioana Nicolaie a trebuit să treacă prin toate acestea ca să poată deveni scriitoarea de azi și "Nordul" să fie pus pe harta literaturii române.
October 25, 2022
Prima mea întâlnire cu stilul închegat și expresiv al Ioanei Nicolaie mi-a oferit un mănunchi de emoții. Miezul inimii m-a purtat în anii inocenți ai copilăriei, pe holurile învolburate ale adolescenței și în lumea agitată a maturității. Unele povestiri mi-au vorbit într-un mod aparte, parcă dând glas propriilor amintiri și trăiri. Altele mi-au oferit momente de reflecție sau neliniște. Elementul central ce ține laolaltă întreaga scriitură încântătoare este iubirea, ce pictează portretul unei vieți pline de emoții și întâmplări dramatice, tandre sau stranii. Am scris mai multe despre carte într-un articol publicat pe blog.
„Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei "mame eroine". Toate lucrurile prin care-am trecut în copilăria mea din anii optzeci ai unei țări comuniste mi-au dat siguranță și independență. Dar și nevoia de-a fugi continuu, cât mai departe. O vreme am crezut că m-au făcut puternică. Dar azi sunt convinsă că tăietura de pe scoarța copacului nu poate, cu timpul, decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește.„
https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/...
„Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei "mame eroine". Toate lucrurile prin care-am trecut în copilăria mea din anii optzeci ai unei țări comuniste mi-au dat siguranță și independență. Dar și nevoia de-a fugi continuu, cât mai departe. O vreme am crezut că m-au făcut puternică. Dar azi sunt convinsă că tăietura de pe scoarța copacului nu poate, cu timpul, decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește.„
https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/...
May 25, 2023
O carte plină de tot soiul de emoții, despre care trebuie să spun din start că mi-a plăcut. În primul rând, pentru că știe să redea emoții fără să apeleze la kilometri de figuri de stil, un obicei de care autorii români se despart cu greu.
Plonjăm într-o copilărie deloc ușoară din vremea Comunismului și traversăm etapele vieții și pe cele ale evoluției până în zilele noastre, trecând inclusiv prin perioada COVID-19.
Prima treime de carte mi-a plăcut tare mult. Apoi, odată cu salturile înainte și înapoi prin timp, mi-am mai pierdut din concentrare și implicit din interes. Recunosc că am rămas cu porțiuni neînțelese, când aveam senzația că povestea și-a pierdut din logică.
Per total, o carte bună. Cu emoție, așa cum ziceam, mai ales în ultima parte, când mama celor 12 frați ajunși la maturitate, aici fiind inclusă și naratoarea (Ioana Nicolaie), este plasată în centrul atenției.
Plonjăm într-o copilărie deloc ușoară din vremea Comunismului și traversăm etapele vieții și pe cele ale evoluției până în zilele noastre, trecând inclusiv prin perioada COVID-19.
Prima treime de carte mi-a plăcut tare mult. Apoi, odată cu salturile înainte și înapoi prin timp, mi-am mai pierdut din concentrare și implicit din interes. Recunosc că am rămas cu porțiuni neînțelese, când aveam senzația că povestea și-a pierdut din logică.
Per total, o carte bună. Cu emoție, așa cum ziceam, mai ales în ultima parte, când mama celor 12 frați ajunși la maturitate, aici fiind inclusă și naratoarea (Ioana Nicolaie), este plasată în centrul atenției.
June 4, 2022
Un text care emana sinceritate si desi asezat pe foaie pare o confesiune, eu l-am simtit ca un tablou care se tot zugravea pe parcursul lecturii, alcatuind in final un om, un portret, Ioana Nicolaie. Asa cum cu totii ajungem impinsi prin iuresul vietii, pasind treptele scarii, sarind gropile, cazand, ridicandu-ne... Foarte faina lectura!
June 17, 2022
Un carusel de amintiri, emoții, povestiri din copilărie, tinerețe, cu persoane reale, unele devenite personaje în romanele și poemele sale de până acum.
January 24, 2023
Când am luat de pe raftul librăriei cartea „Miezul inimii" mă întrebam ce este acest volum: este roman, culegere de povestiri? Prezentarea nu spunea de niciunele. Nici nu conta foarte tare, voiam să văd cum scrie Ioana Nicolaie. Apoi, am apelat la prietenul nostru cel de toate zilele, internetul, și am văzut că o recenzoare a cărții numea volumul o colecție de întâmplări, însă la fel de bine ar putea fi numite anecdote. De fapt, sunt un fel de memorialistică framentară, fulgurații ale memoriei, amintiri. Avem de a face cu episoade din copilărie, adolescență, tinerețe, întâlniri cu scriitori etc. Problema mea este cum sunt scrise. Le-am găsit când superficiale, când dulcege, când, și mai rău, explicite, didactice și moralizatoare. Dar autoarea poate să emoționeze, de fapt pe asta se bazează marea majoritate a textelor care au în centru copii, sărăcie, fete disperate, muribuzi, orfani.
Cea mai bună povestire din volum rămâne "A doua umbră" care este bine constituită, fără accente patetice, deși scena morții bunicului și visele premonitorii ale mamei ar fi putut aluneca în această zonă. Voi încerca și un roman al Ioanei Nicolaie, dar de data asta îl voi împrumută de la bibliotecă.
Cea mai bună povestire din volum rămâne "A doua umbră" care este bine constituită, fără accente patetice, deși scena morții bunicului și visele premonitorii ale mamei ar fi putut aluneca în această zonă. Voi încerca și un roman al Ioanei Nicolaie, dar de data asta îl voi împrumută de la bibliotecă.
July 13, 2022
Ca de obicei, Ioana Nicolaie reușește să cuprindă în carte o întreagă lume, atât interioară, cât si exterioară.
Aceasta este formată dintr-o colecție de 25 de narațiuni autoreferențiale. Fiecare dintre ele relatează un moment din viața autoarei la diferite vârste. Un aspect care îmi place în mod deosebit la fiecare povestire este modul în care locurile în care se desfășoară acțiunile preiau din încărcătura emoțională a persoanelor implicate.
Lucrul care m-a emoționat cel mai tare citind această carte, rămâne în continuare reprezentarea mamei, a cărei imagine este atât de puternică încât se reflectă sub diferite forme în toate cele 25 de povestiri.
https://asasunt.eu/miezul-inimii-ioan...
Aceasta este formată dintr-o colecție de 25 de narațiuni autoreferențiale. Fiecare dintre ele relatează un moment din viața autoarei la diferite vârste. Un aspect care îmi place în mod deosebit la fiecare povestire este modul în care locurile în care se desfășoară acțiunile preiau din încărcătura emoțională a persoanelor implicate.
Lucrul care m-a emoționat cel mai tare citind această carte, rămâne în continuare reprezentarea mamei, a cărei imagine este atât de puternică încât se reflectă sub diferite forme în toate cele 25 de povestiri.
https://asasunt.eu/miezul-inimii-ioan...
December 15, 2022
,,Toate lucrurile prin care-am trecut în copilăria mea din anii optzeci ai unei țări comuniste mi-au dat siguranță și independență. Dar și nevoia de a fugi continuu, cât mai departe. O vreme am crezut că m-au făcut puternică. Dar azi sunt convinsă că tăietura de pe scoarța copacului nu poate, cu timpul, decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește."
,,În ziua înmormântării mamei, în colțul ochiului ei stâng s-a ivit un strop luminos.[...]Nu l-am șters, deși eram lângă umărul ei. Nu l-am fotografiat. [...]Dincolo de explicațiile raționale ce pot fi găsite probabil destul de ușor, am numit stropul lacrimă. Acum, că a trecut vremea, pelicula aceea lichidă nu doar că nu se estompează, ci devine tot mai clară. Dacă m-aș apropia prea mult de ea, m-aș vedea ca în oglindă. [...]Mă lupt, de aceea, să păstrez distanța."
,,În ziua înmormântării mamei, în colțul ochiului ei stâng s-a ivit un strop luminos.[...]Nu l-am șters, deși eram lângă umărul ei. Nu l-am fotografiat. [...]Dincolo de explicațiile raționale ce pot fi găsite probabil destul de ușor, am numit stropul lacrimă. Acum, că a trecut vremea, pelicula aceea lichidă nu doar că nu se estompează, ci devine tot mai clară. Dacă m-aș apropia prea mult de ea, m-aș vedea ca în oglindă. [...]Mă lupt, de aceea, să păstrez distanța."
January 27, 2023
2,5⭐Am fost luată prin surprindere de construcția cărții, în mintea mea mă pregătisem pentru universul Reghinei, și-am fost dezamăgită că-s doar miezuri de poveste cu parțială inimă în anumite crâmpeie de amintiri.
November 29, 2022
"Era, fără să ştiu, sugativa mea pentru amărăciune."
"Apoi, în adolescenţă, am descoperit prietenia ca un tatuaj ce nu se mai şterge."
"Cât despre scris, nu e mare lucru de adăugat: scriitoare am fost întotdeauna."
"Cum s-a aşezat mai apoi Bucureştiul în mine, cu straturile-i de fantastic, de cruzime, de nostalgie, cu obsesia mea pentru literatură, cu iubirile şi mai ales cu nenumăratele-i poveşti încerc să înţeleg în fiecare zi a vieţii mele. Ce nu pot să-mi imaginez nici acum e cum ar fi fost dacă nu s-ar fi deschis acea uşă."
"Noaptea e un fermoar stricat, trenul îl prinde între şine şi roţi. Nu-l spulberă, nu e loc, nici gândul ăsta nu e, obrajii ard în lumina chioară de pe culoar."
"Inima ajunsese să tacă. Inima ca o găină într-o valiză, mi-a venit deodată în cap. Inima ca o găină în întuneric."
"Dragostea e şi un pahar de plastic, gol la-nceput, m-am gândit."
"Câtă oboseală! mi-am zis. Şi câtă vară, câtă lumină, câte ceasuri în care nu vrei decât să-ţi tragi sufletul. Să te strângi în tine până sunetul roţilor de tren se face pulbere."
"Adevărurile viselor erau acolo, ca o a doua umbră, mult subţiată şi la distanţă de doar câţiva milimetri de prima noastră umbră. Perfect elastice, de obicei nu ne atingeau, dar din când în când ajungeau totuşi să o facă."
"Imaginile nopţii se dovedeau aşadar bucăţi ale unei memorii deja scrise şi erai un mare norocos dacă ţi se dădea să o poţi vedea. Nu trebuia decât să pui cartonaşele laolaltă şi să operezi apoi un fel de privire în adâncime, exact ca în cazul pozelor cu iluzii optice. Acolo, dedesubt, arătându-i-se doar celui care reuşea să focalizeze, se găsea adevărul."
"Cum de-şi dăduse seama că nici o clipă nu e la fel cu alta, iar cuvântul identic n-ar trebui să existe?"
"N-am sfârşit discuţia atunci, nici mai târziu, de fapt, n-am încheiat-o niciodată."
"Nu i-am spus nici atunci şi nici mai târziu că băuse el căni întregi, dar avusesem eu grijă ca licoarea cu pricina să n-aibă decât urme vagi de cafea. Ţineam prea mult la inima lui, la scrisul lui, la felul ciudat în care trăia el lumea, căutându-i literatura, hrănindu-se cu ea, funcţionând practic pe bază de literatură."
"Un cer mai parfumat ca oricând se împrăştia peste toate. L-am luat pe degete şi l-am întins ca pe-o pelerină care ne-a învelit pe amândoi, aşezându-ne faţă-n faţă."
"Nu voiam decât să mă ţin bine de şinele astea şi să plec până-n cel mai îndepărtat capăt al lor."
" [...] cu timpul care nu trece, dimpotrivă, uneori face un pliu, ca şi cum ar fi o ţesătură ruptă pe care te chinui s-o repari."
"Ca o alpinistă care se desprinde de pe cel mai înalt vârf, mi-am zis urcând spre cancelarie. Tot cade, până nu mai ştie dacă nu cumva se duce de fapt în sus, căci poate nici nu e alpinistă, ci doar o fetiţă în faţa unui pervaz plin de flori, pe care mama ei, tânără, în timpul războiului, nu conteneşte să le ude. Cum de mă gândeam la cât de vulnerabilă e realitatea, n-aş putea spune."
"Apoi, în adolescenţă, am descoperit prietenia ca un tatuaj ce nu se mai şterge."
"Cât despre scris, nu e mare lucru de adăugat: scriitoare am fost întotdeauna."
"Cum s-a aşezat mai apoi Bucureştiul în mine, cu straturile-i de fantastic, de cruzime, de nostalgie, cu obsesia mea pentru literatură, cu iubirile şi mai ales cu nenumăratele-i poveşti încerc să înţeleg în fiecare zi a vieţii mele. Ce nu pot să-mi imaginez nici acum e cum ar fi fost dacă nu s-ar fi deschis acea uşă."
"Noaptea e un fermoar stricat, trenul îl prinde între şine şi roţi. Nu-l spulberă, nu e loc, nici gândul ăsta nu e, obrajii ard în lumina chioară de pe culoar."
"Inima ajunsese să tacă. Inima ca o găină într-o valiză, mi-a venit deodată în cap. Inima ca o găină în întuneric."
"Dragostea e şi un pahar de plastic, gol la-nceput, m-am gândit."
"Câtă oboseală! mi-am zis. Şi câtă vară, câtă lumină, câte ceasuri în care nu vrei decât să-ţi tragi sufletul. Să te strângi în tine până sunetul roţilor de tren se face pulbere."
"Adevărurile viselor erau acolo, ca o a doua umbră, mult subţiată şi la distanţă de doar câţiva milimetri de prima noastră umbră. Perfect elastice, de obicei nu ne atingeau, dar din când în când ajungeau totuşi să o facă."
"Imaginile nopţii se dovedeau aşadar bucăţi ale unei memorii deja scrise şi erai un mare norocos dacă ţi se dădea să o poţi vedea. Nu trebuia decât să pui cartonaşele laolaltă şi să operezi apoi un fel de privire în adâncime, exact ca în cazul pozelor cu iluzii optice. Acolo, dedesubt, arătându-i-se doar celui care reuşea să focalizeze, se găsea adevărul."
"Cum de-şi dăduse seama că nici o clipă nu e la fel cu alta, iar cuvântul identic n-ar trebui să existe?"
"N-am sfârşit discuţia atunci, nici mai târziu, de fapt, n-am încheiat-o niciodată."
"Nu i-am spus nici atunci şi nici mai târziu că băuse el căni întregi, dar avusesem eu grijă ca licoarea cu pricina să n-aibă decât urme vagi de cafea. Ţineam prea mult la inima lui, la scrisul lui, la felul ciudat în care trăia el lumea, căutându-i literatura, hrănindu-se cu ea, funcţionând practic pe bază de literatură."
"Un cer mai parfumat ca oricând se împrăştia peste toate. L-am luat pe degete şi l-am întins ca pe-o pelerină care ne-a învelit pe amândoi, aşezându-ne faţă-n faţă."
"Nu voiam decât să mă ţin bine de şinele astea şi să plec până-n cel mai îndepărtat capăt al lor."
" [...] cu timpul care nu trece, dimpotrivă, uneori face un pliu, ca şi cum ar fi o ţesătură ruptă pe care te chinui s-o repari."
"Ca o alpinistă care se desprinde de pe cel mai înalt vârf, mi-am zis urcând spre cancelarie. Tot cade, până nu mai ştie dacă nu cumva se duce de fapt în sus, căci poate nici nu e alpinistă, ci doar o fetiţă în faţa unui pervaz plin de flori, pe care mama ei, tânără, în timpul războiului, nu conteneşte să le ude. Cum de mă gândeam la cât de vulnerabilă e realitatea, n-aş putea spune."
December 25, 2022
Povesti de suflet intr-o spirală magică a căldurii și dragostei de viață, a miezului de inimă și miezului de suflet. Și crește ca o țesătură caldă care iti acoperă amintiri și ani, scrise cu talent și multă sinceritate. O descoperire minunata.
June 25, 2022
O carte cu miez - miezul inimii autoarei, din care a modelat povestiri-confesiune despre o lume și o generație care se poate vindeca de trauma colectivă (și) cu ajutorul acestor mărturisiri terapeutice în care se împletesc dragostea, moartea, lacrima și bucuria, săracia și dezamăgirea, abuzul, visul și supranaturalul.
September 22, 2024
nu mi amintesc nimic deci sigur n a fost prea stralucita
October 27, 2022
Această carte m-a surprins într-un mod cum nu se poate mai placut și m-a atins, chiar asa cum titlul sugerează, in miezul inimii.
Ferindu-se de a epata printr-un limbaj pretențios, căci ar fi fost nefiresc pentru o astfel de carte, Ioana Nicolaie oferă ceea ce promite, și chiar mai mult. Stilul narativ evocativ, cald și familiar, te poartă ușor, ca un vis, în mijlocul întâmplărilor narate și îți înfățișează treptat intimul unei alte ființe.
Ar putea fi ușor socotită doar ca o scriitura autobiografică, fiindcă marturisirile scriitoarei alcătuiesc, dintr-o paleta de lumini și umbre, o pictură absolut vie a devenirii sale. Dar mai mult decât atat, această carte mi-a lasat impresia unei expuneri monografice a suferintei si a iubirii, a speranței si a deziluziei, a dezgustului si incantarii.
Fara a avea pretenția de a ne invata ceva, ne invata, defapt, o multime de lucruri despre cum sa visezi, sa razbati, sa te indragostesti, sa accepți.
Și da, am plâns. De mai multe ori.
Ferindu-se de a epata printr-un limbaj pretențios, căci ar fi fost nefiresc pentru o astfel de carte, Ioana Nicolaie oferă ceea ce promite, și chiar mai mult. Stilul narativ evocativ, cald și familiar, te poartă ușor, ca un vis, în mijlocul întâmplărilor narate și îți înfățișează treptat intimul unei alte ființe.
Ar putea fi ușor socotită doar ca o scriitura autobiografică, fiindcă marturisirile scriitoarei alcătuiesc, dintr-o paleta de lumini și umbre, o pictură absolut vie a devenirii sale. Dar mai mult decât atat, această carte mi-a lasat impresia unei expuneri monografice a suferintei si a iubirii, a speranței si a deziluziei, a dezgustului si incantarii.
Fara a avea pretenția de a ne invata ceva, ne invata, defapt, o multime de lucruri despre cum sa visezi, sa razbati, sa te indragostesti, sa accepți.
Și da, am plâns. De mai multe ori.
March 23, 2023
Sunt la a patra întâlnire cu autoarea și, da, este una dintre autoarele mele preferate.
Această carte este altfel decât celelalte cărți ale autoarei, pe care le-am citit. Este o colecție de 25 de povestiri, pornite din miezul inimii. Are un ton cald, prietenos, familiar.
Este o carte emoționantă care te face să te oprești din vâltoarea în care trăiești zi de zi, să îți tragi sufletul și să cauți în miezul inimii cele mai prețioase amintiri.
Am citit această carte imaginându-mi că sunt la o întâlnire cu Ioana Nicolaie (ceea ce sper să se întâmple într-o zi 🙈). Mi-a fost drag să o însoțesc în această "călătorie" prin copilăria sa, prin adolescență și maturitate și mi-a făcut plăcere să descopăr că în spatele scriitoarei se află un om sensibil și blând, care a trăit experiențe de viață diverse, bune și rele, ca noi toți.
Unele povestiri mi-au răscolit propriile amintiri și au scos la iveală gusturi, mirosuri și emoții pe care le credeam uitate.
Recomand din inimă această carte și toate celelalte cărți ale autoarei!
Poate sunt subiectivă, dar îi acord 5 ⭐
❤️ "Secretul pentru a ieși buni cozonacii stă în temperatură, dar nu în cea din cutia încinsă la maximum, ci în aceea din miezul inimii."
Această carte este altfel decât celelalte cărți ale autoarei, pe care le-am citit. Este o colecție de 25 de povestiri, pornite din miezul inimii. Are un ton cald, prietenos, familiar.
Este o carte emoționantă care te face să te oprești din vâltoarea în care trăiești zi de zi, să îți tragi sufletul și să cauți în miezul inimii cele mai prețioase amintiri.
Am citit această carte imaginându-mi că sunt la o întâlnire cu Ioana Nicolaie (ceea ce sper să se întâmple într-o zi 🙈). Mi-a fost drag să o însoțesc în această "călătorie" prin copilăria sa, prin adolescență și maturitate și mi-a făcut plăcere să descopăr că în spatele scriitoarei se află un om sensibil și blând, care a trăit experiențe de viață diverse, bune și rele, ca noi toți.
Unele povestiri mi-au răscolit propriile amintiri și au scos la iveală gusturi, mirosuri și emoții pe care le credeam uitate.
Recomand din inimă această carte și toate celelalte cărți ale autoarei!
Poate sunt subiectivă, dar îi acord 5 ⭐
❤️ "Secretul pentru a ieși buni cozonacii stă în temperatură, dar nu în cea din cutia încinsă la maximum, ci în aceea din miezul inimii."
March 16, 2025
,,Pe unii oameni, oricât ne-am dori, n-o să-i revedem niciodată. N-o să le știm viețile, n-o să aflăm dacă au avut copii sau nu, dacă felul în care noi ne-am simțit pe vremuri răniți n-a fost cumva o greșeală. Poate n-am reușit să batem la ușă când a trebuit. Poate am coborât prea repede din mașină. Iar niște scrisori, două scrisori, nu pot avea vreo însemnătate.”
,,Oricât de greu mi-ar fi, trebuie s-o fac, altfel nu pot merge mai departe. Și-o fac, gândindu-mă mereu la cât de colosal, de vechi și de fără sfârșit e clubul oamenilor fără mamă.”
,,Oricât de greu mi-ar fi, trebuie s-o fac, altfel nu pot merge mai departe. Și-o fac, gândindu-mă mereu la cât de colosal, de vechi și de fără sfârșit e clubul oamenilor fără mamă.”
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 10, 2024
Doamne, câtă emoție creează Ioana Nicolaie în rândurile acestor povestiri ce strâng laolată miezul inimii. Deşi o parte dintre ele se regăsesc şi în cuprinsul altor cărți, parcursul la braț cu amintirile şi memoria locurilor e fascinantă.
August 27, 2022
O carte duioasă, marca Ioana Nicolae. Am citit-o cu drag, mi-aș fi dorit să nu se termine! ❤️
August 28, 2022
“Miezul Inimii” , pentru mine a fost prima carte pe care am citit-o de Ioana Nicolaie. Sa fiu sincera, nici nu aveam intenția sa cumpăr ceva scris de aceasta, însă titlul acestui roman m-a atras, așa ca, am decis sa il achiziționez, lucru pe care nu-l regret deloc.
“Miezul Inimii” este o carte emoționantă, care prezintă amintiri si evenimente din viața scriitoarei, intr-o maniera simpla, care face romanul special si captivant, neputând sa-l lași jos odată ce l-ai început. Cu cat citești mai multe pagini din aceasta carte, realizezi si descoperi ca, de fapt, lucrurile mici ne fac viața frumoasa si ca trebuie sa ne bucuram de ele la momentul potrivit.
Așadar, ajungând la sfârșit, recomand cu drag acesta carte si, de abia aștept sa citesc si sa umplu rafturile bibliotecii cu alte cărți scrise de Ioana Nicolaie.
“Miezul Inimii” este o carte emoționantă, care prezintă amintiri si evenimente din viața scriitoarei, intr-o maniera simpla, care face romanul special si captivant, neputând sa-l lași jos odată ce l-ai început. Cu cat citești mai multe pagini din aceasta carte, realizezi si descoperi ca, de fapt, lucrurile mici ne fac viața frumoasa si ca trebuie sa ne bucuram de ele la momentul potrivit.
Așadar, ajungând la sfârșit, recomand cu drag acesta carte si, de abia aștept sa citesc si sa umplu rafturile bibliotecii cu alte cărți scrise de Ioana Nicolaie.
September 26, 2022
La un moment dat m-am speriat, mi s-a făcut inima mică crezând că Miezul Inimii nu se ridică la nivelul cu care m-am obișnuit să fie Ioana Nicolaie, dar apoi s-a făcut lumină.
Literatura română contemporană are în inima mea un loc aparte pentru această scriitoare, care m-a făcut să-i citesc romanul pe nerăsuflate. Deși nu este greu de parcurs, are o încărcătură apăsătoare, dar plină de speranță, de dor și de frumos.
Cum descrie Ioana lumea ei, cum își amintește de mama ei...te prinde, te ține și te bucură.
Cu drag i-am citit romanul! Se vede că îi place să scrie, că iubește omul, că trăiește cărțile.
Cu toate că am terminat cartea cu lacrimi în ochi, așa o stare de bine mi-a dat și așa o fericire în suflet mi-a lăsat! Cu sufletul la gură îi aștept următoarea carte și iar mă duc cu gândul că trebuie să îi citesc și poezia, care atât mă ține departe de ea!
Literatura română contemporană are în inima mea un loc aparte pentru această scriitoare, care m-a făcut să-i citesc romanul pe nerăsuflate. Deși nu este greu de parcurs, are o încărcătură apăsătoare, dar plină de speranță, de dor și de frumos.
Cum descrie Ioana lumea ei, cum își amintește de mama ei...te prinde, te ține și te bucură.
Cu drag i-am citit romanul! Se vede că îi place să scrie, că iubește omul, că trăiește cărțile.
Cu toate că am terminat cartea cu lacrimi în ochi, așa o stare de bine mi-a dat și așa o fericire în suflet mi-a lăsat! Cu sufletul la gură îi aștept următoarea carte și iar mă duc cu gândul că trebuie să îi citesc și poezia, care atât mă ține departe de ea!
September 20, 2022
Am petrecut o seară în Miezul Inimii…
Foarte mult mi-a plăcut!
Foarte mult mi-a plăcut!
June 21, 2023
"Miezul inimii", Ioana Nicolaie.
Poate aș fi vrut să citesc și fotografiez cartea în parc, lângă un copac plin de tandrețea sfârșitului de februarie, dar lucrurile nu se întâmplă mereu așa cum plănuim. Dar nu pot decât să fiu recunoscătoare când această incapacitate de control apare la lucruri mărunte, nu la cele importante, care mi-ar defini, cel puțin pentru o bucată de timp, viața.
O putem lua ca pe o zi a lecturii întârziată, dar cred că se iartă, având în vedere că0 încerc să sărbătoresc această zi pe tot parcursul anului.
Cartea și inima se decojesc ca un fruct de vară, nu neapărat cronologic, fiind un amestec de gânduri și trăiri mai aproape de coajă sau de sâmbure, un drum către miezul, nucleul inimii, care concentrează "insuportabil" viața.
O lectură care dilată timpul, de o simplitate și o eleganță demnă de o melodie la pian, despre suflete de oameni și orașe, obsesii frumoase, intersecții inexplicabile ale destinului, lume uneori prea mare și alteori prea mică, iubiri născute în vagoane de trenuri, iubiri care au respirat doar atât cât a durat călătoria, devenind, apoi, doar amintiri ce zboară ușor în minte, un volum despre timp și timpuri.
Încărcat de sentimente diverse, romanul prezintă, uneori, detalii poate prea banale, dar este un risc pe care ni-l asumăm când începem să căutăm bijuterii ale cotidianului.
Cred că a fost cea mai bună modalitate de a cunoaște atât scriitorul, cât și omul Ioana Nicolaie, pe care noi, cititorii, îl atașăm scriitorului, în timp ce atașamentul persoanelor dragi este tocmai invers.
Da, o melodie roz, deosebită, plină de melancolie, prin care multe volume prăfuite depozitate pe rafturile bibliotecii interioare ale scriitoarei sunt readuse la viață din când în când, legate de aceasta, dar mai ales de persoanele și locurile dragi.
O copilărie plină de comunism și trai greu, simțit, o tinerețe ca o nălucă plină de magie și promisiuni și o maturitate plină de realizări și redescoperire. O carte plină de răsărit, de apusuri, dar și de amiezi dulci.
💗 "Viețuiam cu toții într-un loc și într-un timp în care visele nu se depărtaseră prea mult, fiind încă prinse cu verigi mari de realitate."
Recomand din...inimă... :)
Poate aș fi vrut să citesc și fotografiez cartea în parc, lângă un copac plin de tandrețea sfârșitului de februarie, dar lucrurile nu se întâmplă mereu așa cum plănuim. Dar nu pot decât să fiu recunoscătoare când această incapacitate de control apare la lucruri mărunte, nu la cele importante, care mi-ar defini, cel puțin pentru o bucată de timp, viața.
O putem lua ca pe o zi a lecturii întârziată, dar cred că se iartă, având în vedere că0 încerc să sărbătoresc această zi pe tot parcursul anului.
Cartea și inima se decojesc ca un fruct de vară, nu neapărat cronologic, fiind un amestec de gânduri și trăiri mai aproape de coajă sau de sâmbure, un drum către miezul, nucleul inimii, care concentrează "insuportabil" viața.
O lectură care dilată timpul, de o simplitate și o eleganță demnă de o melodie la pian, despre suflete de oameni și orașe, obsesii frumoase, intersecții inexplicabile ale destinului, lume uneori prea mare și alteori prea mică, iubiri născute în vagoane de trenuri, iubiri care au respirat doar atât cât a durat călătoria, devenind, apoi, doar amintiri ce zboară ușor în minte, un volum despre timp și timpuri.
Încărcat de sentimente diverse, romanul prezintă, uneori, detalii poate prea banale, dar este un risc pe care ni-l asumăm când începem să căutăm bijuterii ale cotidianului.
Cred că a fost cea mai bună modalitate de a cunoaște atât scriitorul, cât și omul Ioana Nicolaie, pe care noi, cititorii, îl atașăm scriitorului, în timp ce atașamentul persoanelor dragi este tocmai invers.
Da, o melodie roz, deosebită, plină de melancolie, prin care multe volume prăfuite depozitate pe rafturile bibliotecii interioare ale scriitoarei sunt readuse la viață din când în când, legate de aceasta, dar mai ales de persoanele și locurile dragi.
O copilărie plină de comunism și trai greu, simțit, o tinerețe ca o nălucă plină de magie și promisiuni și o maturitate plină de realizări și redescoperire. O carte plină de răsărit, de apusuri, dar și de amiezi dulci.
💗 "Viețuiam cu toții într-un loc și într-un timp în care visele nu se depărtaseră prea mult, fiind încă prinse cu verigi mari de realitate."
Recomand din...inimă... :)
April 12, 2023
Cum au spus și alți cititori în recenziile lor, povestirile din carte sînt, în primul rînd, neomogene. Uneori, acest lucru poate fi un avantaj, care să arate diversitate, să împiedice monotonia, să rezoneze cu mai multe tipuri de public. Însă în lectura mea, cel puțin, diferențele sînt prea mari, trecerile sînt prea bruște. M-am obișnuit și apreciez stilul sensibil al Ioanei Nicolaie din Pelinul negru, Cartea Reghinei și Tot înainte, cărți pe care le-am citit cu descrescătoare încîntare, trend care continuă cu povestirile de aici.
Am rămas cu cîte ceva din aproape toate povestirile, e drept: cîte o expresie, o imagine sau ideea care alimentează firul narativ. Dar impresiile mele au oscilat prea mult ca să-i acord un punctaj diferit de cel de mijloc (obținut, cum altfel, decît prin combinarea extremelor).
Am rămas cu cîte ceva din aproape toate povestirile, e drept: cîte o expresie, o imagine sau ideea care alimentează firul narativ. Dar impresiile mele au oscilat prea mult ca să-i acord un punctaj diferit de cel de mijloc (obținut, cum altfel, decît prin combinarea extremelor).
July 31, 2023
Pare cã Ioana Nicolaie a vrut sã ne (con)ducã cãtre miezul inimii ei, asa deduc eu dupã ce am terminat acest colaj / leggo mai mult sau mai putin unitar. Foarte frumoase prozele în care ne-a prezentat familia ei si satul natal, casa în care s-a format, apoi cumva ea a fãcut niste pasi în lateral si evocãrile nu au mai fost atât de legate între ele. Nu stiu în ce mãsurã Ioana Nicolaie chiar si-a dorit sã se expunã cu toatã sinceritatea, eu am simtit niste frâne în partea a doua a volumului, dar cine poate sã spunã cu toatã puterea cã stie si vrea sã spunã cine si cum este, cã garanteazã cã altfel nu este si nici nu va fi? Miezul inimii, chiar dacã îl stim si e al nostru de ani de zile, e tare ascuns si complicat.
March 20, 2025
Miezul inimii” de Ioana Nicolaie este o carte profund emoționantă, scrisă cu o sensibilitate rară, care te prinde și nu-ți mai dă drumul. O poveste despre fragilitatea și forța umană, despre durere, dragoste și rezistență. Am citit-o pe nerăsuflate, iar după ce am terminat-o, am așezat-o pe piept, în miezul inimii – locul pe care îl merită pe deplin.
July 7, 2022
Un Poem scris în proză ...
December 12, 2022
O lectură emoționantă! Ioana Nicolaie nu dezamăgește.
«Cine poate pune capacul peste o mamă?» 💔
«Cine poate pune capacul peste o mamă?» 💔
Read
March 14, 2023Plictisitoare ..,
Displaying 1 - 30 of 33 reviews