Toate greșelile care se pot face

by Cătălin Pavel

„Un bărbat e pe cale să se despartă de femeia pe care încă o iubește și, încetul cu încetul, tot decorul din jur se schimbă. Povestea pare să se îndrepte spre o distopie. Eu o văd mai degrabă ca pe o splendidă parabolă despre dragostea care distruge sau reface întreaga lume. Despre dragostea și lumea în care facem toate greșelile posibile.
Deși ecourile prezentului, cu metehnele și amenințările lui, sunt ușor de recunoscut, totul e proaspăt în această carte: emoționantele personaje ale diasporei cu care se intersectează traducătorul-interpret Radu Grinda, scenele cu copii, amintirile, primejdiile venite la pachet cu gesturile colective salvatoare, până și cumpărarea unui sendviș în pauza de masă.
Cătălin Pavel are un stil dens, atașant, care se opune banalității lumii prin observarea omenescului cu o atenție și o înțelegere de-a dreptul binefăcătoare. Lumea contemporană/viitoare e privită cu neîncrederea și umorul pe care le merită.

Observația criticului: Nu ratați apariția întâmplătoare a unui anume Pavel, mereu nedumerit, «picat din lună», episod care revine în toate romanele de până acum ale autorului: e semnătura lui secretă. Și nu ratați nici o întâlnire cu cărțile a căror semnătură e Cătălin Pavel.“ — IOANA PÂRVULESCU

„Să scrii un roman rămâne cea mai curioasă îndeletnicire din lume. Cum s-a putut ajunge la așa ceva? Poate din cauză că, indiferent cât de mult uităm asta, scrisul și cititul ne scot din bolgia intermitenței și a fragmentarului. Și din cea a artificialității, care doare fără să-ți dai seama. O vreme am crezut că scriu o utopie neagră. Ar fi groaznic, bineînțeles, să ajungem să trăim într-o lume fără copaci – de fapt, ar fi o lume fără oameni. Dar, la urma urmei, e un roman despre iubirea care nu te poate părăsi cu totul. Sau mă înșel, și poate.“ — CĂTĂLIN PAVEL

Genres: Fiction

248 pages, Paperback

First published May 1, 2022

About the author

Cătălin Pavel (n. 1976) este scriitor și arheolog. A urmat studii doctorale și postdoctorale la Univ. of Oxford, Univ. Paris 1 Panthéon-Sorbonne, Institutul Arheologic Albright din Ierusalim, Univ. Hamburg și Colegiul Noua Europă din București. A participat la săpături arheologice în țară, în Germania, Franța, Anglia, Maroc, Israel și în special în Turcia (la Milet, Gordion și, în 2005–2010, la Troia). A predat arheologie, artă clasică și teme arheologice în literatură în București, Cluj și Atlanta, iar în prezent este conferențiar universitar la Univ. „Ovidius” din Constanța, unde coordonează doctorate și conduce săpăturile arheologice ale universității la Histria. Romane: Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010, Premiul de debut Bibliofagia/UniCredit, tr. fr. de F. Courriol, La septième partie du monde, Éditions Non Lieu, 2017), Nicio clipă Portasar (Cartea Românească, 2015), Trecerea (Cartea Românească, 2016, Premiul „Ziarul de Iași”, nominalizat la Premiile USR), Chihlimbar (Polirom, 2017, Premiul USR, Dobrogea), Toate greșelile care se pot face (Humanitas, 2022, Premiul USR, Dobrogea). Li se adaugă volumul de proză scurtă Adevărul despre vacanțe (Humanitas, 2023). Lucrări de specialitate: Describing and Interpreting the Past – European and American Approaches to the Written Record of the Excavation, Ed. Univ. din București, 2010); Dicţionar de mitologie greco-romană: Zei, eroi, mituri (coautor și coeditor, Corint, 2011); Arheologia iubirii: De la Neanderthal la Taj Mahal (Humanitas, 2019, nominalizată la Premiile „Observator cultural”, tr. fr. de J.-L. Courriol, Archéologie de l’amour, Éditions de l’Aube, 2022, tr. it. de B. Mazzoni, L’archeologia dell’amore, Neo Edizioni, 2022); Animalele care ne fac oameni: Blană, cozi și pene în arheologie (Humanitas, 2021; Premiul Societății de Științe Istorice din România, nominalizat la premiile Monica Lovinescu). A tradus din germană romanul lui Volker Weidermann, Ostende 1936 (Cartea Românească, 2022). Cele mai recente cărți ale sale, și singurele care merită citite, sunt un roman de aventuri pentru copii de 8-13 ani, Muntele cu uși (Humanitas Junior, 2024) și o carte pentru liceeni și studenți (Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie, ART, 2025).

Reviews

[Vladimir Ghinculov · Rating 4 out of 5]

Toate greșelile care se pot face de Cătălin Pavel este nu atât o distopie cât un fragment dintr-o viață tragică care se întâmplă pe fondul unei lumi care devine distopică. Practic, realism. Romanul este un studiu de personaj: Radu Grinda este un om cu care ne putem identifica, trece prin lucruri care pe unii ne-ar distruge și nu are parte de un final fericit la nivel personal. Cartea este amară ca viața.

[Stela · Rating 3 out of 5]

Deși nu foarte original, nici ca stil nici ca tematică, romanul lui Cătălin Pavel te „prinde” de la primele pagini și își păstrează fluiditatea și ritmul pînă la sfîrșit, dovedind că autorul e la fel de stăpîn pe mijloacele și trucurile narative ca pe cele eseistice. Un roman citibil și de citit, după cum observă și Vlad-Mihai Bogza într-o cronică excelentă din Observatorul cultural, pe care o puteți citi aici.

[Pixa · Rating 5 out of 5]

O carte complexă, grozav scrisă, cu fragmente de poezie în proză tipice pentru Cătălin Pavel, cu introspecție, cu poveste, cu nişte bucăți minunate în care se munceşte la nişte traduceri (personajele muncesc). Am citit-o cu un fel de euforie, mi-a adus exact ce speram, ca scriitură, iar povestea a fost o surpriză.

Numele sunt foarte interesant alese și folosite - că nu-mi vine să cred că s-au nimerit așa. Personajul principal, Grinda, este de fapt Radu Grinda, dar pe tot parcursul cărții este numit ca la catalog sau ca intr-o bază de date, într-o încercare de a-l anonimiza, de a-i atenua importanța în marea schemă a lucrurilor (știu, clișeu din partea mea, dar nu m-am putut abține). Iubita lui, Carmen Ottomanyi (nu m-am prins de ce are nume maghiar, poate e ceva ce n-am citit cu atenție) este numită la prima apariție așa, cu numele întreg, tot ca la catalog - fix așa cum ne identificam crush-ul în școala generală. Armata Plantatorilor de Copaci, un fel de sectă-fantomă, este condusă de Moroi - nu știu dacă a fost ales intenționat numele, dar parcă în folclorul românesc însemna strigoi, nu?

Fragmentele din carte despre ce se întâmplă la serviciul corporatist al lui Grinda sunt delicioase, aș fi putut citi o carte scrisă numai pe tema asta. Bucățile în care Grinda lucrează cu fostul lui profesor (pentru care are o iubire și-o admirație de discipol din Grecia antică) sunt fascinante, m-au bucurat teribil, iar paralela dintre ce i se întâmplă lui Grinda și ce i se întămplă lui Mursilis este frumos strecurată acolo. În bucățile astea mi se pare că se simte cel mai bine (și nu excesiv) atingerea arheologului Cătălin Pavel. Ce m-a surprins foarte tare, habar n-am de ce, a fost virarea spre distopie, că și acum mă întreb dacă Grinda pur și simplu nu a înnebunit și doar i s-a părut lui că lumea o lua razna.

Ca de obicei în cărțile lui Cătălin, am găsit iubire de toate felurile (romantică, paternă, intelectuală - dacă pot numi așa iubirea discipolului pentru maestru), am găsit profunzime a personajelor. Grinda e un overthinker, un personaj obligatoriu la Cătălin Pavel, pe care îl bănuiesc a fi el însuși un overthinker, cum îi stă bine unui scriitor. Gândurile lui Grinda despre iubire m-au făcut să subliniez pe carte tot felul de fragmente, ca o adultă cu apucături de adolescentă, doar că citatele de azi sunt realiste și adeseori dureroase („Era prima oară când iubea nu pentru îndepărtarea de moarte, ci pentru apropierea de viață.“ „Ea nu pleca pentru că știa ce-i oferă celălalt, ci pentru că știa ce-i oferea Grinda [...], iar despre celălalt nu știa, așa că-și putea închipui orice“). Portretul lui Malu ca femeie iubită e minunat. Umorul e deștept și de multe feluri - autoironie, înțepături/pastile direcționate, cu o notă de disperare, la adresa vremurilor moderne, („Lumea nu era așa, și totuși de atâtea și atâtea ori asta părea să fie, numai și numai asta, un circ de idioți“), supratehnologizate și în care falsul devine mai valoros și real decât realul, ah, trebuie citită încetuc cartea asta, să vă bucurați de ea.

Așaaa... și acum, de ce i-aș da cam 4,5 stele și nu chiar 5 (dar dau 5, pentru că nu e de 4): în primul rând, pentru că mi-ar fi plăcut alt final, chiar ultimele pagini. Mi s-a părut că dacă s-ar fi terminat altfel, mai puțin evident optimist (și un pic naiv, chiar dacă e acolo un fel de trecere a unui hotar dintre moarte și viață, dacă nu e doar un vis), ar fi fost şi mai bine. Apoi, pentru că, totuși, preferata mea de la Cătălin rămâne „Nicio clipă Portasar“, care este un 5 curat. :)

Închei cu definiția lui Cătălin pentru scriitori, din „Toate greșelile care se pot face“: „traficanți de personalitate“. Un trafic legal, de care eu mă bucur să beneficiez.

[Alexandra · Rating 4 out of 5]

"Era pentru prima oară când iubea nu pentru îndepărtarea de moarte, ci pentru apropierea de viață. Cunoscuse până atunci iubirea sub formă de cioburi de o extraordinară frumusețe, pe care le ridicai în dreptul ochilor fără să îți vină să crezi că ceva atât de minunat poate să existe, cioburi care a doua zi nu se mai potriveau unul lângă altul. Acum vedea vasul însuși, cu sutele lui de figuri si arhitectura lui de statuie, iar a doua zi și în fiecare zi totul era încă acolo, liniștit și copleșitor."

[Andreea Botorogea · Rating 5 out of 5]

Mi-am imaginat o combinație de Cartarescu, ca autenticitate, Proust, ca mod de detaliere și Boris Vian, ca suprarealism în descrierea copacilor artificiali și a realității care se degradează în ton cu starea lui de spirit. O carte densă, ușor distopică, despre un traducător care vede detaliile vieții cu o atenție extraordinară.
Îmi place mult stilul, maturitatea cu care este scrisă cartea. Mă bucur că l-am descoperit pe acest autor.

[Mihaela · Rating 3 out of 5]

Nu prea mi-a placut povestea cam alambicata, personajul Grinda am avut impresia ca e scos la tabla si de asta autorul ii spune pe numele de familie. Eram curioasa cum se termina povestea si din acest motiv nu am renuntat la lectura dar nu ma simt mult mai castigata ca am citit-o.

Mi-au placut celelalte carti de non-fictiune ale autorului Arheologia iubirii si Animalele care ne fac oameni.

[Mihail Victus · Rating 3 out of 5]

Cătălin Pavel nu scrie rău (în ciuda unor mici „derapaje” stilistice ușor deranjante), iar volumul beneficiază de-o idee bună, ambalată într-un mod chiar original (detaliul cu implicarea în viețile unor străini, ca interpret prin telefon, mai ales). Partea proastă e că după ce am trecut de primele 50 de pagini (în care nu am fost sigur că aș dori să continui), m-a adormit de prea multe ori (mai ales la partea de mijloc). Și totuși cartea mi-a oferit suficiente motive să cred că autorul „poate mai mult/mai bine” - așa că-l voi mai căuta.

[Iulia · Rating 4 out of 5]

Un personaj principal cu care empatizezi lesne. O poveste a unui rege hitit care a muțit. Mai multe povești de dragoste - între parteneri (deși "nu sîntem la notar"), profesor și discipol, adult și copil, colegi de serviciu, oameni. În timp ce pădurile sînt defrișate, arse, înlocuite. Iar doi tineri luntrași te trec Styxul în direcția cea bună.
Totul scris cu o înduioșătoare atenție la detalii și o subtilitate ce impune respect.
Despre cum să continui să crezi, în ciuda.

[Ana-Maria · Rating 5 out of 5]

O carte pe care m-aș fi bucurat s-o pot purta îngrămădită în geantă multă vreme, să-mi umple toate pauzele din zilele lungi. Dar n-am găsit pedala de frână. Pagină după pagină, am ajuns la final cu regretul că s-a terminat, că după ultima copertă nu urmează decât așteptarea unei noi povești.
Din "cartilaje de idei și nostalgii" se îmbină atât de armonios corpul textului...

[Mesia Loriana · Rating 4 out of 5]

Cam cărtăreștian

[Adela Rachi · Rating 5 out of 5]

Cum e scrisa cartea asta!!