Fericire: povestiri

by George C. Dumitru

Povestirile ce compun volumul lui George C. Dumitru îi dau imediat cititorului senzația unei imersări în lumea românească actuală. O lume de oameni prizonieri ai grijilor de zi cu zi: câștigarea existenței, dificultățile din cuplu, copiii care cresc și problemele lor cu școala, cu telefoanele mobile, jocurile pe calculator și rețelele de socializare ce-i acaparează. Priviți de autor cu o ironie în care pare să se strecoare uneori și o undă de duioșie, protagoniștii acestor povestiri – personaje adesea cenușii, banale – sunt sistematic învinși în încercările lor de a depăși constrângerile cotidianului și de a se împlini. Un angajat al unei corporații plănuiește în amănunt seducerea unei colege, dar un incident face ca operațiunea să se sfârșească, umilitor, înainte de a începe. Un altul, atras de perspectiva de a urca în ierarhia firmei, se îmbată cu comice visuri de mărire care nu așteaptă decât următoarea ședință pentru a se spulbera la contactul cu realitatea. O femeie care a renunțat la carieră pentru a se consacra familiei – de fapt, slujirii unui soț de care e dominată – se străduiește să se convingă singură printr-un adevărat program de viață că a găsit calea spre fericire...

Genres: Short Stories

208 pages, Paperback

First published May 1, 2022

About the author

GEORGE C. DUMITRU (n. 1978) a debutat în 2003 în cadrul antologiei de proză scurtă Respiro, apărută la editura Dacia. A mai publicat volume de proza scurta și două romane, "Mișcarea de rezistență" – Editura Paralela 45 (2013) și "…și toate zilele de azi" – Editura Humanitas (2021)

Reviews

[Cosmin Leucuța · Rating 4 out of 5]

N-am citit (sau scris) încă volumul de proză scurtă din care că îmi placă absolut toate titlurile, iar „Fericire” nu face excepție. Totuși, pentru câteva clipe am crezut că va fi volumul ăla de proză scurtă perfect.
Se apropie destul de mult de orizontul acela intangibil, cu personajele bine definite, care fac echilibristică între aprecierea și disprețul cititorului, cu tensiunea dozată foarte bine, uneori până la ultimul rând, cu limbajul cameleonic, și subiectele destul de diverse.
Două din cele zece proze (vă și zic care, cele cu corporatiștii) nu m-au dat pe spate, mi s-au părut repetitive, previzibile, și cam plictisitoare (poate pentru că și eu vin dintr-un mediu corporatist, unde după o vreme le-ai văzut și auzit pe toate), ergo le-am taxat, dar nu vă dezumflați pe tema asta, cartea lui George Dumitru e una excelentă și v-o recomand.

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

3,5 stelute 😊

Pentru fiecare personaj exista un anumit concept diferit despre ceea ce inseamna fericire - doar ca planurile nu se concretizeaza asa cum viseaza. Toate povestile par foarte credibile, reale, cu situatii de viata actuale.

[Dalia · Rating 4 out of 5]

Am citit cu plăcere aceste povestiri și cu speranța că măcar unul din personaje va atinge fericirea. Dar ceva intervine în fiecare situație, "micile ironii ale vieții" cum ar spune Hardy, iar fericirea care părea aproape palpabilă se îndepărtează tot mai mult sau dispare. Mi-a plăcut omogenitatea tematică a povestirilor dar și diversitatea situațiilor și a lucrurilor pe care oamenii le numesc fericire. Interesantă. Recomand.

[Mihaela Bunea · Rating 5 out of 5]

Foarte bine scrise aceste povestiri. Impecabil.
În doar câteva pagini avem personaje atât de bine surprinse și conturate de parcă le stim din propria noastră viață. Le simțim.
Scriitorul abordează teme atât de actuale, de reale încât par a fi scrise despre fix ziua de azi, despre acum cinci minute.
A reusit prin scris și abordare să facă banalul să devină de neuitat. Tensiune exact cât trebuie și gânduri interioare ale personajelor de care nu te mai saturi.
Monologul interior al personajelor, vocile lor atât de diferite sunt incredibil de autentice.
O carte plină de emoții, tristeți, vise, relații ratate…
Plăcere pură să citesc povestirile lui George Dumitru, abia aștept să mai văd și alte cărți de-ale lui.

[Mihail Victus · Rating 4 out of 5]

Volum surprinzător de unitar (stil, teme) în care subiectele povestirilor sunt mai puțin importante (de multe ori nici nu prea se întâmplă ceva). În schimb, fiecare povestire e prilej de introspecții, plonjări în mintea personajelor, o serie de stări aș zice - capitol la care George C. Dumitru excelează, așa cum a demonstrat recent în romanul „...și toate zilele de azi”. Scrise foarte bine (altfel ar plictisi), cu doze de ironie și umor care smulg din când în când câte-un zâmbet, în ciuda trăirilor (obositoare, chinuitoare, obsedante etc. ale) personajelor.

[Marius Marius Neguț · Rating 5 out of 5]

Volumul este o radiografie a cotidianului, a vieții, dacă vreți, viață care ne toacă nervii și anii în malaxorul ei insensibil și necruțător.
Poveștile lui George reprezintă o sumă de introspecții în care cititorul se poate regăsi pe alocuri, aflând astfel că nu este unic, că au și alții angoasele și frustrările lui.

[George Dumitru]

RECENZII:

Dan Alexandru Chiță

“George C. Dumitru explică nu numai lipsa de repere fundamentale ale unei lumi în derivă economică, ci și conformismul traumatizant, complacerea în nimicuri deranjante ale celei mai progresiste secțiuni din societatea românească multilateral subdezvoltată.”

https://anthropos.ro/dan-chita-saraci...


Alexandru Coltan

“Unghiul introspectiv și duritatea verdictelor antologiei Fericire (Editura Polirom, 2022), nuanțele obținute prin aluzie și sugestie îi conferă prozatorului George C. Dumitru un avantaj literar competitiv pe o piață post-douămiistă mercantilizată. Cartea ridică un colț al etichetei lipite peste o societate care, ieșită din Cursa construcției socialiste, înaintează, în coloană, spre cele mai înalte culmi ale consumerismului și ale pierderii de repere. Scurtele ei narațiuni ne descriu o realitate fragmentată între crevasele cohortelor generaționale, o societate ce se împrăștie nestingherită, în puncte de interes privat, individual. Spre ce ne îndreptăm, cu toții, de fapt ?”

Link catre pdf-ul revistei: http://www.revistaorizont.ro/arhiva/s...


Victor Cobux:

Fericire este din punct de vedere narativ o carte foarte diferită. Cele zece proze surprind mai mulți indivizi din partea superioară a clasei de mijloc urbane contemporane, fiecare cu propriile sale concepții despre cum ar arăta fericirea în ziua de astăzi și cum ar putea fi aceasta atinsă. Critica socială pe care autorul o realizează aici este mult mai bine țintită decît în …și toate zilele de azi, unde Emilian lansa o rafală de gloanțe a cărui victimă era adesea el însuși. De asemenea, în Fericire avem o atitudine diferită, un soi de înțelegere și de blîndețe în portretizarea acestor personaje care aleargă după o fericire iluzorie. Această apropiere de personajele sale este necesară pentru autor, care se ferește să dea sentințe morale sau să țină predici despre ce și cum ar trebui să fie acești oameni.

recenzia completa: https://www.observatorcultural.ro/art...


Cristina Hermeziu:


Mai ales, dar mai ales fericirea nu este ce pare a fi. Ar putea fi "poetica" acestui volum de povestiri și tipologii umane tăiate în cotidianul (preponderent urban al) unei clase de mijloc care-și cheltuie toată energia psihică pentru a ascunde vicii de formă și a refula suferințe de fond. George C. Dumitru are ochi social și cruzime psihologică, foarte bine camuflate în fluxul vocilor interioare ale personajelor.
Tot spectacolul intim al blocajului cognitiv al unui profesor în fața mrejelor cinice ale mamei-avocat a cărei progenitură hărțuise, grav, la școală, un coleg ("Cercul vicios").
Așteptând cumva emoționat să-și întâlnească nepotul, un bunic rânește la porci și pritrocește în gând relația cu "Snoaba", nora, și cu "el", fiul plecat să conducă mașini străine în Dubai.("Roblox")
Exercițiile de respirație și de iluzionare ale unei (mame)femei care se autoconvinge că ceea ce-i impune soțul dominator e liberul ei arbitru.("Fericire")
Prin monologuri interioare de o rară naturalețe, autorul sculptează de dinăuntru, legitimandu-le astfel perfect, caractere umane (+medii sociale și profesionale, lumi! ), cărora le vedem pe viu frustrările sau refulările, acea parte care de obicei răbufnește filtrat, sau chiar deloc, la suprafață. Folosită sistematic, ingineria narativă a autorului e cât se poate de eficace: ceea ce nu se vede din exterior se vede, la George C. Dumitru, din prima, ca pe tavă, și autorul face din cititor un complice în acest splendid proces al cruzimii auctoriale.
Sunt date în vileag (mises à nu), cu o anumită voluptate (prin ironie implicită care nu se dă drept ironie), în special relațiile de putere. George C. Dumitru o face cu atâta precizie psihologică și cu atâta simț al micimii omenești încât autenticitatea pretențiilor (prostiei, infatuării, lașității, iluzionării) acționează paradoxal ca un declanșator de simpatie față de personaje, pe care nu știi efectiv dacă să le detești, să le compătimești sau de care să râzi.
Și încă ceva. Personajele sunt ăștia care suntem azi (ieși din carte, te uiți în jur și de fapt n-ai ieșit din carte.) Nu există "cadru" fără telefon mobil sau joc video iar relațiile dintre părinți și copii sunt, în povestirile lui George C Dumitru, teribile, demne de o distopie cinică, atroce. Doar că nu, se întâmplă azi. Un fel de serie "Black miroir", ultracontemporană, fără elemente SF. Ferindu-se excelent de orice moralizare, decupând finaluri abrupte, scriitorul George C. Dumitru e un foarte subtil lansator de alertă în privința alienărilor lumii de azi și a micimilor sufletești dintotdeauna. De citit!


Florin Cobzac:

Dupa ce in "... si toate zilele de azi" a construit un personaj principal foarte puternic si in acelas timp, ingrozitor de nesuferit, eu acum am simtit ca George C. Dumitru ne-a pus in paginile cartii sale multe oglinzi si o mare capcana montata chiar in titlul volumului. :)
Avem 10 povestiri, 10 teme in care este aproape imposibil sa nu te regasesti... macar partial.
Densitatea lecturii este marita de propriile ganduri si regasiri pe care involuntar incepi sa le construiesti si sa le intuiesti.
In acele oglinzi imaginate de mine s-ar putea privi: un tactician amoros ratat, un profesor cu un spirit justitiar onorabil, dar cuprins intr-un cerc vicios, un "Granpa" care incearca sa faca concurenta Robox-ului, o mama si o fica facand un gest de caritate fardat, un colectiv corporatist prins in jocul cotonogelii supreme, protagonistii plini de svoare a unui blind date ratat, un brooker de investitii cu valente supreme de troubleshooter ... sau de pres in fata clientului, o mama "animal corporatist", care este in stare sa faca orice pentru a se mentine in top, tinerele familii... si tot ambalajul de aspiratii, remuscari, presiuni, ambitii, compromisuri, prinse in acest iures impus de cotidianul "fastliving".
Va spuneam de o capcana, cel putin eu asa am perceput-o eu. Aceasta nu este o carte despre Fericire. Astfel fericirea pare un lucru trist, pentru ca este ceva atat de instabil, ca o bila pe varful unui pisc, cu cat te chinui mai mult sa impingi la bila cu atat mai obosit esti sus cand ai ajuns cu ea si sansele sa o pierzi la vale imediat sunt foarte mari. Eu am simtit ca in cartea asta autorul ne spune ca cel mai rau lucru pe care il putem face este sa ne constuim singuri acele piscuri foarte inalte, spre care odata urniti la impins acea bila a fericirii sfarsim prin a nu ajunge sus niciodata sau prea terminati ca sa mai nu bucuram de ceva ce oricum dispare intr-o clipire.
Nu stiu daca o sa gasiti, capcane, oblinzi, bile sau piscuri, dar sigur o sa aveti parte de o noua carte buna. :)

Mihaela Nicolae:

"George C. Dumitru scrie proză cu siguranța unui observator social și cu finețea unui psiholog, depășind derizoriul și creând o cale de acces la maladiile spiritului – să preluăm pentru frumusețea ei sintagma lui C. Noica. Filosoful e resemnat, aspirațiile nu sunt prea înalte, valorile sunt incerte, oamenii sunt prinși între a fi și a părea. Odată începută povestea, trebuie să fii pregătit de orice, ca în viață. Cât despre fericire, dacă fericirea este un loc, personajele acestei cărți n-au fost acolo ca să poată rosti: Et in Arcadia ego!"

Recenzia completa aici: https://bookhub.ro/fericire-stereotip

Mihaela Pascu-Oglindă:

"Nu toate personajele par a se potrivi întotdeauna cu fragmentele lor de viață, fapt alimentat și parțial salvat de faptul că ele însele nu se află acolo unde ar trebui să fie, din motivele de mai sus. Aici regulile sunt ale unei societăți imperfecte în care criza morală se răsfrânge în valuri asupra indivizilor imperfecți. Fiecare trăiește în propria lume din care nu poate ieși decât cu greu sau stângaci, iar monologul pe care fiecare îl ține e un discurs stăpânit de autor și un liant care capătă sens în acest volum care critică și ironizează cu brio diferitele situații din sânul unor familii disfuncționale."

Recenzia completa aici: https://citestema.ro/o-doza-de-real-c...


Adriana Gionea:

"Problemele personajelor din prozele scrise de George C. Dumitru sunt cât se poate de serioase. Ar putea alcătui un manual al patologiilor camuflate absurd în cotidian. Sau poate începutul unui dicţionar al tuturor lucrurilor ce ne îmbolnăvesc, ne otrăvesc afectiv, dar pe care am ajuns noi înșine să ne li împunem de parcă ar fi o normalitate. Unica valabilă. Totuși, nu-ţi vine să lași cartea din mână până la final. Nici măcar atunci când anumite situaţii, dialoguri, scene ţi se par dureros de familiare. "

Recenzia completa aici: https://www.cartifilmepasiuni.ro/2022...

[Liviu Chifane · Rating 3 out of 5]

Societatea superficială. Ironie. Sarcasm. Senzatie de sufocare. Marionete. Măcinarea în gol. Caragialism amestecat cu bacovianism și senzatia de claustrare din ,,Iona". Gol. Gol. Gol. Iluzii. Poate voi folosi un fragment pentru a le explica elevilor ce înseamnă stil indirect liber, mai ales că atinge și teme din lumea lor. E un tipar care se repetă. De aici poate și senzația de indispoziție la lectură.

[Liviu Stan · Rating 4 out of 5]

Proza scurtă n-a dus-o rău anul acesta. Unul dintre volumele bune de shorts a fost cel al lui George C. Dumitru, „Fericire”, o imersiune caleidoscopică în stresul nostru cel de toate zilele. George este un ironist dibace al „patimilor” corporatiste.

[Dragos Dutulescu · Rating 4 out of 5]

Mi-a placut foarte mult stilul in care povestile au reusit sa descrie atat de bine situatii din viata reala, atat cea profesionala/corporatista cat si cea personala. George C. Dumitru capteaza cu mare precizie stresuri, traume si dialoguri interioare in care foarte multi dintre noi ne regasim (eu unul am avut impresia, in anumite momente, ca autorul ma cunoaste, ca a trait alaturi de mine niste contexte pe care apoi le-a scris in carte). Pare a fi un studiu social veritabil.
Probabil ca i-as fi dat 5*, dar asta este o chestie subiectiva, daca povestile ar fi avut ceva mai multe dialoguri.

[Mihai Bălăceanu · Rating 4 out of 5]

"Protagoniștii lui George Dumitru aleargă după iluzii învelite în ambalajul glossy al sensului. Ei rămân prizonierii acestor iluzii într-o lume în care nu mai contează faptele ca atare, cât interpretarea dată faptelor. În această lume a post-adevărului, deci, fericirea adevărată (nu goana după iluzii) este o eroare de programare."

Restul cronicii mele, mai jos, în noul număr al Revistei LiterNautica:

https://liternautica.com/caragiale-2-...

[Andrei C. · Rating 4 out of 5]

Povestirile preferate:

03. Fericire; Investiții

02. Caritate

01. ROBLOX

[Lina Mincev · Rating 5 out of 5]

Volumul Fericire de George C. Dumitru este o colecție de povestiri care oferă cititorului o incursiune profundă și realistă în viața contemporană din România, descrisă printr-o lentilă ironică, dar lucidă. Autorul surprinde cu acuratețe universul apăsător al omului modern, prins între rutina zilnică și nevoia de sens, între presiunile societății și aspirațiile personale. Personajele sale, adesea anonime, banale, cu existențe obișnuite și tonuri cenușii, devin exemple vii ale unei realități în care mulți se pot regăsi. Fie că este vorba despre un angajat dintr-o corporație care se teme de operația iminentă și degradantă, fie despre un altul sedus de iluzia unei cariere strălucite dar care sfârșește în beția autoînșelării, sau o femeie care renunță la propria viață profesională pentru a se dedica exclusiv familiei — toți acești oameni sunt marcați de aceeași luptă tăcută de a depăși constrângerile existenței și de a atinge o formă de împlinire. Stilul lui George C. Dumitru este sobru, dar pătrunzător, iar ironia fină cu care însoțește fiecare poveste adaugă un strat subtil de umanitate și înțelegere. Autorul nu judecă, ci observă și redă cu empatie complexitatea firii umane. Fericire nu este o carte despre oameni fericiți, ci despre căutarea aproape absurdă a fericirii într-o lume care pare să fi pierdut sensul acestui cuvânt. Este o oglindă fidelă a unei societăți în care rutina, tehnologia, munca și frustrările personale se amestecă într-un peisaj emoțional confuz, dar autentic. Un volum care provoacă reflecție și care rămâne cu cititorul mult timp după ultima pagină.

[Maria Lavinia · Rating 4 out of 5]

Un roman ce vine ca o delicioasa introspecție în viata românului de rând. Cele 10 povestiri se citesc cu o rapiditate de nedescris, ești pur și simplu captivat de faptul ca te poți recunoaște în diferite aspecte dezbătute în acestea.
Temele abordate sunt unele cât se poate de banale, de la viata de cuplu, la relații, copii, adolescenți, serviciu, lupta pentru putere, iubire, toate legandu-se frumos într-o carte despre dificultatea vieții de adult.
Cu siguranță nu fericirea este tema cărții, titlul fiind pus în mod sarcastic, cred eu, căci personajele din carte își trăiesc simpla viata într-o maniera diametral opusa fericirii.
Autorul scrie spumos, ritmul cărții fiind unul rapid, lucru care vine din curiozitatea umana de a descoperi următoarea poveste.
George Dumitru este un fin observator al cotidianului, ce scrie cu perspicacitatea unui psiholog avizat.
Imposibil sa nu îndrăgiți cartea, un RMN (dacă mi se permite asocierea) al societății românești, pornit de la ideea ca fericirea este relativa, și viata este în sine un melanj de sentimente nefericite.
Recomand sa o citiți, și sa va bucurați de ea!

[Irina Groza · Rating 5 out of 5]

În „Fericire”, George Dumitru reușește cu o mare finețe psihologică și într-un stil natural și direct (monologurile montate în crescendo sunt atât de vii și de reușite) să surprindă cruzimea, inechitățile și dezechilibrul raportului de forțe din societatea actuală. 10 proze ce-și testează personajele cu întrebarea: ce este fericirea și cum o pot obține cu un efort cât mai mic? Autorul nu ezită să folosească ironia și umorul pentru a amenda lașitatea, infatuarea și răutatea, fără a deveni moralizator. Foarte bine închegat volumul, îl aștept pe următorul :)

[Alexandru Lamba · Rating 5 out of 5]

pentru scriitură și felul în care surprinde câte un crâmpei de viață.