What do you think?
Rate this book
O istorie genetică (incompletă) a românilor
„Vom porni în această călătorie prin istoria genetică a poporului român încercând să înțelegem care este substratul primordial al populațiilor europene, cel care provine din Paleolitic. Apoi vom continua să investigăm împreună cum descoperirea agriculturii a adus un nou val de migrații spre Europa venind din Anatolia; culturile neolitice înfloritoare create de acești imigranți au contribuit substanțial la substratul genetic al poporului român. Limbile indo-europene, din care au evoluat mai târziu și limba latină sau limba dacilor, au fost apoi aduse în Europa de migrațiile din Epoca Bronzului, pe care le găsim de asemenea contribuind la substratul genetic al populațiilor europene. Vom aborda în continuare perioada istorică despre care am învățat în cărțile de istorie: cine sunt dacii și cât au contribuit romanii la structura genetică a poporului român? Ca români, ne simțim extrem de apropiați de acest model al originii daco-romane a poporului nostru și, din punct de vedere cultural, el este cât se poate de valabil, dar cât de importantă este componenta genetică a dacilor și romanilor în structura poporului român? Paradoxal poate, știm încă destul de puțin despre acest proces. Vom continua cu era marilor migrații de la începutul Evului Mediu și vom vedea cât de mult (sau puțin) au contribuit popoarele migratoare (și mai ales slavii) la fondul genetic al românilor. În final vom încerca o sinteză a tuturor acestor procese istorice și a modului în care acestea ne-au influențat din punct de vedere genetic.“ — MIHAI G. NETEA
240 pages, Paperback
First published June 1, 2022
27 people are currently reading
417 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
November 4, 2022
Mi-a placut in mod special perioada ce cuprinde Epoca Neolitica si Epoca Bronzului. In aceast interval de timp au avut loc migratiile agricultorilor din Anatolia in Europa, precum si migratia culturii Yamnaya.
Populatia Yamnaya este foarte interesanta pentru arheologi, istorici, lingvisti si paleogeneticieni deopotriva. Unii cercetatori sustin ca este sursa difuziei limbilor indo-europene. In spatiul Romaniei a interactionat cu populatia care ne-a dat cultura Cucuteni. Analiza genetica a aratat ca Yamnaya contribuie cu pana la 20-30% din genomul românilor.
"Important de spus este ca structura genetica a populatiei care traia pe teritoriul actual al Romaniei la sfarsitul Epocii Bronzuluia acum 3000 de ani este deja foarte apropiata de structura genetica a românilor moderni."
Populatia Yamnaya este foarte interesanta pentru arheologi, istorici, lingvisti si paleogeneticieni deopotriva. Unii cercetatori sustin ca este sursa difuziei limbilor indo-europene. In spatiul Romaniei a interactionat cu populatia care ne-a dat cultura Cucuteni. Analiza genetica a aratat ca Yamnaya contribuie cu pana la 20-30% din genomul românilor.
"Important de spus este ca structura genetica a populatiei care traia pe teritoriul actual al Romaniei la sfarsitul Epocii Bronzuluia acum 3000 de ani este deja foarte apropiata de structura genetica a românilor moderni."
June 27, 2022
'O istorie genetică (incompletă) a românilor' este o carte deschizatoare de drumuri. Este pentru prima oara cand cineva scrie o carte despre genetic romanilor destinata nu pentru cercurilor academice ci pentru publicul general.
Cea mai importanta idee din cartea este in primul rand ca studiile genetice sunt abia la inceput. Mai este mult de munca si de descoperit. De asemenea, de multe ori lipseste materialul genetic pentru a studia anumite populatii. De exemplu, din cauza faptului ca dacii practicau incinerarea cadavrelor nu avem material genetic pentru a analiza ADN-ul dacilor asa ca trebuie sa se faca extrapolari din ADN-ul tracilor inruditi.
O alta idee este ca trebuie sa ne uitam la istoria genetica in orizonturi mult mai mari decat ultimele 1-2 mii de ani. Perioadele de acum zeci de mii de ani si migratiile din preistorie sunt cele mai importante pentru ADN-ul romanilor si al europenilor. Migratia homo sapiens in Europa din Africa via Anatolia si formarea diferitelor culturi cum ar fi Cucuteni, Gumelnita etc stau la baza populatiilor europene.
Trei nivele de ADN sunt identificate pentru ADN-ul poporului roman (ca si celelalte popoare ruropene) iar diferentele dintre popoarele europene si in special cele din sud-est sunt foarte mici.
Avem nivelul 1 (nivelul profund) care este la fel la toate popoarele Europene si este format in proportie de 98% din homo sapiens si aproximativ 2% din neanderthali si denisovani. Dupa aceea avem nivelul 2 (perioada preistorica) care este mixul de vanatori-culegatori paleolitici, agricultori neolitici si pastori indo-europeni. In general toate populatiile Europene au acest mix dar variaza procentajele. Practic la acest nivel 2 deja avem mare parte din ADN-ul populatiei romane moderne. Ultimul nivel este cel din antichitate si evul mediu timpuriu cand avem dacii, romanii si mai tarziu slavii. Populatiile migratoare (avari, huni, goti, maghiari, cumani, pecenegi etc.) au lasat foarte putine urme genetice din cauza faptului ca desi au controlat teritorii mari erau putini numerosi fata de populatiile locale si au fost asimilati. Ceea ce este interesant este ca la fel s-a intamplat si la bulgari si maghiari, popoarele asiatice migratoare au cucerit populatia locala si au dat numele statelor dar nu au lasat in urma prea multe urme genetice.
Alte lucruri explicate in carte includ faptul ca exista mai multe moduri de a face analize genetice iar acestea pot duce la rezultate diferite. Se poate face analiza pe mitocondrii, se poate face pe cromozomul Y, se poate face analiza nucleara etc. Un exemplu bun aici sunt studiile ADN facute pentru romani. Unele studii genetice recente au gasit ca romanii sunt cel mai apropiat genetic de populatiile balcanice (sarbii, bulgarii, macedonenii), in schimb studiul lui Behar plaseaza romanii cel mai aproape de maghiari si francezi iar alte studii pur si simplu nu pot face diferenta dintre ADN-ul romanilor si alte populatii din sudul Europei.
Cartea este foarte usor de citit si de inteles, am terminat-o intr-o singura zi. La sfarsitul fiecarui capital autorul a pus un sumar al capitolului pentru a relua ideile principale ceea ce este un demers foarte bun. Poate ca nu este cea completa carte dar merita 5 stele fiindca este prima carte de acest gen. Sper ca pe masura ce se vor face mai multe studii vor aparea mai multe carti de genul asta.
Cea mai importanta idee din cartea este in primul rand ca studiile genetice sunt abia la inceput. Mai este mult de munca si de descoperit. De asemenea, de multe ori lipseste materialul genetic pentru a studia anumite populatii. De exemplu, din cauza faptului ca dacii practicau incinerarea cadavrelor nu avem material genetic pentru a analiza ADN-ul dacilor asa ca trebuie sa se faca extrapolari din ADN-ul tracilor inruditi.
O alta idee este ca trebuie sa ne uitam la istoria genetica in orizonturi mult mai mari decat ultimele 1-2 mii de ani. Perioadele de acum zeci de mii de ani si migratiile din preistorie sunt cele mai importante pentru ADN-ul romanilor si al europenilor. Migratia homo sapiens in Europa din Africa via Anatolia si formarea diferitelor culturi cum ar fi Cucuteni, Gumelnita etc stau la baza populatiilor europene.
Trei nivele de ADN sunt identificate pentru ADN-ul poporului roman (ca si celelalte popoare ruropene) iar diferentele dintre popoarele europene si in special cele din sud-est sunt foarte mici.
Avem nivelul 1 (nivelul profund) care este la fel la toate popoarele Europene si este format in proportie de 98% din homo sapiens si aproximativ 2% din neanderthali si denisovani. Dupa aceea avem nivelul 2 (perioada preistorica) care este mixul de vanatori-culegatori paleolitici, agricultori neolitici si pastori indo-europeni. In general toate populatiile Europene au acest mix dar variaza procentajele. Practic la acest nivel 2 deja avem mare parte din ADN-ul populatiei romane moderne. Ultimul nivel este cel din antichitate si evul mediu timpuriu cand avem dacii, romanii si mai tarziu slavii. Populatiile migratoare (avari, huni, goti, maghiari, cumani, pecenegi etc.) au lasat foarte putine urme genetice din cauza faptului ca desi au controlat teritorii mari erau putini numerosi fata de populatiile locale si au fost asimilati. Ceea ce este interesant este ca la fel s-a intamplat si la bulgari si maghiari, popoarele asiatice migratoare au cucerit populatia locala si au dat numele statelor dar nu au lasat in urma prea multe urme genetice.
Alte lucruri explicate in carte includ faptul ca exista mai multe moduri de a face analize genetice iar acestea pot duce la rezultate diferite. Se poate face analiza pe mitocondrii, se poate face pe cromozomul Y, se poate face analiza nucleara etc. Un exemplu bun aici sunt studiile ADN facute pentru romani. Unele studii genetice recente au gasit ca romanii sunt cel mai apropiat genetic de populatiile balcanice (sarbii, bulgarii, macedonenii), in schimb studiul lui Behar plaseaza romanii cel mai aproape de maghiari si francezi iar alte studii pur si simplu nu pot face diferenta dintre ADN-ul romanilor si alte populatii din sudul Europei.
Cartea este foarte usor de citit si de inteles, am terminat-o intr-o singura zi. La sfarsitul fiecarui capital autorul a pus un sumar al capitolului pentru a relua ideile principale ceea ce este un demers foarte bun. Poate ca nu este cea completa carte dar merita 5 stele fiindca este prima carte de acest gen. Sper ca pe masura ce se vor face mai multe studii vor aparea mai multe carti de genul asta.
November 28, 2022
Specialist în medicină internă, boli infecțioase și medicină experimentală, Mihai G. Netea încearcă să deslușească unele dintre cele aprinse întrebări din istoria românilor: cine suntem noi? O face compilând și analizând atent cele mai recente studii genetice asupra europenilor, africanilor, asiaticilor și, desigur, cele asupra românilor, comparându-le și discutându-le și din perpectiva foarte importantă a istoriei omenirii, în ordine cronologică. Rezultatul? Suntem o amestecătură istorică de vânători-culegători paleolitici, agricultori neolitici și păstori indo-europeni, cu mici influențe din ultimele două milenii (ciudat că turcii, maghiarii, cumanii, romii, ba chiar și slavii au avut foarte mică influență asupra geneticii românilor moderni). Foarte interesant, de asemenea, este că și bulgarii sau maghiarii au cam aceiași strămoși, iar migratorii de până în anul 1000 au adus doar numele, câteva denumiri și/sau limba, dar mai nimic structurii genetice a autohtonilor, care au asimilat cuceritorii.
Mihai G. Netea ajunge la aceste concluzii și la multe altele într-o carte care pune accentul pe istorie și care îmbină analiza profundă științifică cu un limbaj potrivit oricărei categorii de cititori. Vi-o recomand!
Mihai G. Netea ajunge la aceste concluzii și la multe altele într-o carte care pune accentul pe istorie și care îmbină analiza profundă științifică cu un limbaj potrivit oricărei categorii de cititori. Vi-o recomand!
August 23, 2023
O carte pe înțelesul tuturor și bine documentată.
October 26, 2022
Mihai G. Netea nu e istoric sau genetician iar lucrarea sa nu aduce nimic nou studiului istoriei bazat pe analiza genetica a populației istorice si actuale a României.
Nu e decât o repetare a unor articole si idei naționaliste cunoscute.
Pare ca a folosit date din wikipedia si le-a analizat in așa fel incit sa ajungă fără nici un dubiu la concluziile la care istoricii naționaliști deja ajunseseră – continuitate 100% pe întreaga suprafață a României Mari si neexistenta nici unui aport genetic de la populațiile care au locuit uneori sute de ani pe acest teritoriu – celții, avarii, goții, gepizii, cumanii, bulgarii.
Singura influenta acceptata, dar neexplicata, e cea slava.
Lucrarea e plina de contradicții. Menționez doar câteva:
- Cum se împacă ce spune la pg 105: „Din păcate, studiile genetice asupra dacilor lipsesc, iar acesta este un hiatus de cunoștințe” cu ce spune la pg 107:
„Similitudinile dintre populațiile celtice și tracice (geto-dacice) din punct de vedere genetic fac astfel mult mai dificilă studierea contribuției celtice la structura genetică a populațiilor dacice și daco-romane”?
- La pg 127 spune ca „Din păcate, nu avem studii privind structura genetica a acestei populații romanizate, astfel încât concluziile pe care le putem trage sunt mai mult prin extrapolare pe baza datelor demografice care pot fi extrase fie din documente scrise, fie colectate pe baza studiilor arheologice.”
După ce admite ca nu avem date genetice de la daci dau de la populația romanizata, la pg 132 trage concluzia ca; „Dacă poporul român s-ar fi format în sudul Peninsulei Balcanice, genetica cromozomului Y ar fi indicat apropierea românilor de populațiile albaneze, ceea ce nu este cazul.
În schimb, populația diferitelor provincii istorice ale României este mai apropiată genetic de vecinii săi din Evul Mediu: românii din Transilvania sunt puțin mai apropiați de populațiile Europei Centrale, în timp ce românii din afara arcului carpatic sunt mai apropiați genetic de alte populații din nordul Balcanilor.
Concluzia e puțin bizara si datele nu sunt dezvăluite – crede ca romanii din diversele provincii au origini genetice diferite?
- In pofida admisiunii ca nu sunt date genetice, la pg 140 trage concluzia ca: „În ciuda dominației lor de peste un secol (454-567 d.Hr.), gepizii vor avea o influență minoră asupra populației locale care a continuat să trăiască și să rămână majoritară pe teritoriul fostei provincii romane”
- E expert lingvist - la pg 150 spune ca „Păstrarea caracterului romanic al limbii române ne oferă în același timp anumite indicații cu privire la cât de consistent a fost aportul genetic al populațiilor slave asupra poporului român. Faptul că limba slavă nu s-a impus în teritoriul carpato-dunărean la nord de Dunăre se poate datora, pe de o parte, culturii materiale mai sărace a invadatorilor slavi în comparație cu populația nativă daco-romană, dar cel mai probabil și numărului mai scăzut al populației slave din nordul Dunării în comparație cu populația autohtonă, mai ales după instaurarea hanatului avar în Panonia și presiunea exercitată de acesta asupra slavilor.”
Trage concluzia ca avarii au făcut presiuni asupra slavilor in nordul Dunării, dar nu si asupra proto-romanilor, care trăiau ascunși in păduri.
Cf autorului, așa ascunși in păduri timp de 1000 de ani, e sigur ca aveau o cultura materiala mai bogata decât a slavilor! Aceeași slavi care in sudul Dunării au avut organizări statale sute de ani înaintea romanilor!
Cum au hotărât dacii, care după plecarea romanilor uitaseră limba geto/daca si vorbeau latina vulgara, pe care au predat-o si dacilor liberi, sa introducă in limbajul lor cca 20-25% cuvinte slave, incluzând importantul „da” si mai toți termenii religioși nu ni se spune.
As mai continua, dar sunt prea multe neclarități si afirmații fără nici o baza.
Nu e decât o repetare a unor articole si idei naționaliste cunoscute.
Pare ca a folosit date din wikipedia si le-a analizat in așa fel incit sa ajungă fără nici un dubiu la concluziile la care istoricii naționaliști deja ajunseseră – continuitate 100% pe întreaga suprafață a României Mari si neexistenta nici unui aport genetic de la populațiile care au locuit uneori sute de ani pe acest teritoriu – celții, avarii, goții, gepizii, cumanii, bulgarii.
Singura influenta acceptata, dar neexplicata, e cea slava.
Lucrarea e plina de contradicții. Menționez doar câteva:
- Cum se împacă ce spune la pg 105: „Din păcate, studiile genetice asupra dacilor lipsesc, iar acesta este un hiatus de cunoștințe” cu ce spune la pg 107:
„Similitudinile dintre populațiile celtice și tracice (geto-dacice) din punct de vedere genetic fac astfel mult mai dificilă studierea contribuției celtice la structura genetică a populațiilor dacice și daco-romane”?
- La pg 127 spune ca „Din păcate, nu avem studii privind structura genetica a acestei populații romanizate, astfel încât concluziile pe care le putem trage sunt mai mult prin extrapolare pe baza datelor demografice care pot fi extrase fie din documente scrise, fie colectate pe baza studiilor arheologice.”
După ce admite ca nu avem date genetice de la daci dau de la populația romanizata, la pg 132 trage concluzia ca; „Dacă poporul român s-ar fi format în sudul Peninsulei Balcanice, genetica cromozomului Y ar fi indicat apropierea românilor de populațiile albaneze, ceea ce nu este cazul.
În schimb, populația diferitelor provincii istorice ale României este mai apropiată genetic de vecinii săi din Evul Mediu: românii din Transilvania sunt puțin mai apropiați de populațiile Europei Centrale, în timp ce românii din afara arcului carpatic sunt mai apropiați genetic de alte populații din nordul Balcanilor.
Concluzia e puțin bizara si datele nu sunt dezvăluite – crede ca romanii din diversele provincii au origini genetice diferite?
- In pofida admisiunii ca nu sunt date genetice, la pg 140 trage concluzia ca: „În ciuda dominației lor de peste un secol (454-567 d.Hr.), gepizii vor avea o influență minoră asupra populației locale care a continuat să trăiască și să rămână majoritară pe teritoriul fostei provincii romane”
- E expert lingvist - la pg 150 spune ca „Păstrarea caracterului romanic al limbii române ne oferă în același timp anumite indicații cu privire la cât de consistent a fost aportul genetic al populațiilor slave asupra poporului român. Faptul că limba slavă nu s-a impus în teritoriul carpato-dunărean la nord de Dunăre se poate datora, pe de o parte, culturii materiale mai sărace a invadatorilor slavi în comparație cu populația nativă daco-romană, dar cel mai probabil și numărului mai scăzut al populației slave din nordul Dunării în comparație cu populația autohtonă, mai ales după instaurarea hanatului avar în Panonia și presiunea exercitată de acesta asupra slavilor.”
Trage concluzia ca avarii au făcut presiuni asupra slavilor in nordul Dunării, dar nu si asupra proto-romanilor, care trăiau ascunși in păduri.
Cf autorului, așa ascunși in păduri timp de 1000 de ani, e sigur ca aveau o cultura materiala mai bogata decât a slavilor! Aceeași slavi care in sudul Dunării au avut organizări statale sute de ani înaintea romanilor!
Cum au hotărât dacii, care după plecarea romanilor uitaseră limba geto/daca si vorbeau latina vulgara, pe care au predat-o si dacilor liberi, sa introducă in limbajul lor cca 20-25% cuvinte slave, incluzând importantul „da” si mai toți termenii religioși nu ni se spune.
As mai continua, dar sunt prea multe neclarități si afirmații fără nici o baza.
January 9, 2023
A fost o lectură plăcută a unei cărți ușor de citit, deși conține multă informație și un registru larg de piste de viitoare lecturi. Există multe întrebări încă fără răspuns, ceea ce sugerează și titlul, legate de originea genetică a românilor, dar cartea e un bun început pe acest subiect.
December 10, 2023
O carte care când vorbește de genetică e pe pământ mult mai sigur ca atunci când se folosește de metode istoriografice, lingvistice sau arheologice.
Rezumatele de la sfârșitul capitolelor sunt binevenite, dar trec peste anumite nuanțe prezente în text. Ele transmit presupunerile corect marcate în text ca niște interpretări ale datelor existente. Iar textul, chiar dacă pe alocuri anumite expresii uzuale în engleză scârțâie când sunt folosite ad litteram în română, este de o calitate foarte bună.
Genetica e foarte folositoare atunci când există material și chiar se fac studii genetice. Dacă la populațiile paleolitice și neolitice au existat destule rămășițe umane pentru a realiza secvențierea ADN-ului, la traci și daci se cam pierde materia primă pentru că ei se pare că incinerau în loc să înmormânteze cadavrele. Apoi studiile genetice ale locuitorilor zonei post cucerirea romană se pare că lipsesc cu desăvârșire, așa că tot ce se poate compara din punct de vedere genetic e componența generică din prezent, a populațiilor care trăiesc pe teritoriul României, cu cele ale populațiilor istorice care au trecut pe aici. Așadar, noi suntem 97% homo sapiens, din care 20-30% vânători-culegători din paleolitic, 40-60% fermieri neolitici de prin Anatolia și 20-30% păstori indo-europeni. Dup-aia toate popoarele europene sunt tot o apă și-un pământ așa că din punct de vedere genetic nu mai contează ce alte popoare intră în spațiul european în afară de populația roma, care e singura cu o alcătuire genetică încă diferită.
O carte scurtă și bine scrisă, cât timp se limitează la genetică și nu preia discursuri din cărți de istorie despre perioade pentru care nu există cercetări științifice. O carte care explică atât metodele științifice cât și rezultatele diferitelor studii genetice, pe care apoi le sintetizează astfel încât să reușească să facă ce ne-a propus prin titlu. O carte căreia îi pot scuza neajunsurile pentru că aduce foarte multe informații noi și interesante, și pentru că orientarea ideologică a autorului trimite către pluralism și umanism.
Rezumatele de la sfârșitul capitolelor sunt binevenite, dar trec peste anumite nuanțe prezente în text. Ele transmit presupunerile corect marcate în text ca niște interpretări ale datelor existente. Iar textul, chiar dacă pe alocuri anumite expresii uzuale în engleză scârțâie când sunt folosite ad litteram în română, este de o calitate foarte bună.
Genetica e foarte folositoare atunci când există material și chiar se fac studii genetice. Dacă la populațiile paleolitice și neolitice au existat destule rămășițe umane pentru a realiza secvențierea ADN-ului, la traci și daci se cam pierde materia primă pentru că ei se pare că incinerau în loc să înmormânteze cadavrele. Apoi studiile genetice ale locuitorilor zonei post cucerirea romană se pare că lipsesc cu desăvârșire, așa că tot ce se poate compara din punct de vedere genetic e componența generică din prezent, a populațiilor care trăiesc pe teritoriul României, cu cele ale populațiilor istorice care au trecut pe aici. Așadar, noi suntem 97% homo sapiens, din care 20-30% vânători-culegători din paleolitic, 40-60% fermieri neolitici de prin Anatolia și 20-30% păstori indo-europeni. Dup-aia toate popoarele europene sunt tot o apă și-un pământ așa că din punct de vedere genetic nu mai contează ce alte popoare intră în spațiul european în afară de populația roma, care e singura cu o alcătuire genetică încă diferită.
O carte scurtă și bine scrisă, cât timp se limitează la genetică și nu preia discursuri din cărți de istorie despre perioade pentru care nu există cercetări științifice. O carte care explică atât metodele științifice cât și rezultatele diferitelor studii genetice, pe care apoi le sintetizează astfel încât să reușească să facă ce ne-a propus prin titlu. O carte căreia îi pot scuza neajunsurile pentru că aduce foarte multe informații noi și interesante, și pentru că orientarea ideologică a autorului trimite către pluralism și umanism.
December 20, 2025
This book reminded me of my senior year at Columbia, where my Romanian professor responded to my paper in front of the whole class with a: “Oh, so you have insights - it’s a shame we don’t see them more.” Well, here are some insights, still in the early phases of reading:
[WIP] Netea, an immunologist with 900+ papers in Nature and Science, brings robust analysis to questions usually answered with nationalist mythology. The Carpathian topology itself shaped genetic boundaries, proving geography was destiny before politics existed. Bronze Age Yamnaya herders left more genetic trace than any group afterward; the Huns and Slavs contributed surnames but vanishingly little DNA. I respect the people of the time leveraging folklore for the sake of sanitization, but resent that we don’t have more data - cremated Dacian remains make us still argue whether Romanians are Balkan or central European when the answer is both …depending on which mountain your ancestors lived near. Kind of makes the saying “Romanians love everyone except for Hungarians and the guy 50 miles down” empirically sound. The (incompletă) in the title isn’t modesty; it’s hard science acknowledging what we still can’t know.
[will update when I finish]
[WIP] Netea, an immunologist with 900+ papers in Nature and Science, brings robust analysis to questions usually answered with nationalist mythology. The Carpathian topology itself shaped genetic boundaries, proving geography was destiny before politics existed. Bronze Age Yamnaya herders left more genetic trace than any group afterward; the Huns and Slavs contributed surnames but vanishingly little DNA. I respect the people of the time leveraging folklore for the sake of sanitization, but resent that we don’t have more data - cremated Dacian remains make us still argue whether Romanians are Balkan or central European when the answer is both …depending on which mountain your ancestors lived near. Kind of makes the saying “Romanians love everyone except for Hungarians and the guy 50 miles down” empirically sound. The (incompletă) in the title isn’t modesty; it’s hard science acknowledging what we still can’t know.
[will update when I finish]
April 10, 2024
Excelent unghi de a privi originile romanilor, mi-a placut mult. E usor de digerat desi contine concepte complexe. Recomand.
December 22, 2024
Multă vreme mi-am dorit să citesc această carte înainte de a o primi cadou. Rezultatul lecturii a fost unul dezamăgitor. De fapt, m-a dezamăgit încă de la primele capitole.
Capitolul care redă anumite concepte genetice pentru mai buna înțelegere a cărții este incomplet. Evident că nu poți avea pretenția unui curs de genetică, dar într-o astfel de introducere este obligatorie diferențierea conceptuală și exemplificată a haplotipului de haplogrup, a mARN-ului de cromozomul Y, a mutaților "evolutive" de cele accidentale (?) etc.
În al doilea rând, de-a lungul cărții se repetă aceeași teorie asemenea unui refren: populația paleolitică orientală, populația neolitică anatoliană și proto-indo-europenii (cultura Yamnaya). În schimb, prezentarea succesiunilor culturilor de pe teritoriul României este interesantă, și oferă informații pe care nu le știam (de fapt nu știam nimic despre culturile preistorice).
M-aș fi așteptat însă la anumite cercetări originale ale autorului (populaționale), la o mai fină disecție în genetica populațiilor (da, în termeni generali, populațiile Europei sunt similare, dar mai interesant este particularul care implică colabarea mai detaliată a genomului uman). Cartea este o sinteză a articolelor citite de autor, însă destul de fadă, de puțin captivantă. De altfel, de la daci încolo, informațiile sunt arhicunoscute și pot fi asimilate din orice manual de istorie (de liceu). Tratarea marilor migrații este superficială. Se repetă aceleași informații absconse referitoare la sciți și celți (au trecut mai bine de o mie de ani de la confuziile etnografice făcute de istoricii bizantini, însă și în prezent ne aflăm în același stadiu de mistificare (prin necunoaștere) a "sciților", de descriere largă a mișcărilor celților etc.). Practic, salturile peste timp sunt atât de mari, încât cititorul este convins că nu se pot face constatări genetice populaționale în pași mai mici de câteva secole.
Ținând cont de faptul că este însă prima carte care tratează astfel de subiecte dintr-o perspectivă românească, o carte de pionierat, îi acord 3/5. Este desigur dezolant faptul că, în 70 de ani de la descoperirea ADN-ului, abia în 2022 apare o astfel de carte scrisă de un român. Iar pentru iubitorii de genetică, care doresc o carte din care să învețe și genetică, dar să exemplifice totul și într-un mod captivant (inclusiv istoric, deși frecvent speculativ până la fantastic), recomand Genome - Matt Ridley (din păcate există doar în engleză. și este puțin mai stufoasă decât aceasta).
Capitolul care redă anumite concepte genetice pentru mai buna înțelegere a cărții este incomplet. Evident că nu poți avea pretenția unui curs de genetică, dar într-o astfel de introducere este obligatorie diferențierea conceptuală și exemplificată a haplotipului de haplogrup, a mARN-ului de cromozomul Y, a mutaților "evolutive" de cele accidentale (?) etc.
În al doilea rând, de-a lungul cărții se repetă aceeași teorie asemenea unui refren: populația paleolitică orientală, populația neolitică anatoliană și proto-indo-europenii (cultura Yamnaya). În schimb, prezentarea succesiunilor culturilor de pe teritoriul României este interesantă, și oferă informații pe care nu le știam (de fapt nu știam nimic despre culturile preistorice).
M-aș fi așteptat însă la anumite cercetări originale ale autorului (populaționale), la o mai fină disecție în genetica populațiilor (da, în termeni generali, populațiile Europei sunt similare, dar mai interesant este particularul care implică colabarea mai detaliată a genomului uman). Cartea este o sinteză a articolelor citite de autor, însă destul de fadă, de puțin captivantă. De altfel, de la daci încolo, informațiile sunt arhicunoscute și pot fi asimilate din orice manual de istorie (de liceu). Tratarea marilor migrații este superficială. Se repetă aceleași informații absconse referitoare la sciți și celți (au trecut mai bine de o mie de ani de la confuziile etnografice făcute de istoricii bizantini, însă și în prezent ne aflăm în același stadiu de mistificare (prin necunoaștere) a "sciților", de descriere largă a mișcărilor celților etc.). Practic, salturile peste timp sunt atât de mari, încât cititorul este convins că nu se pot face constatări genetice populaționale în pași mai mici de câteva secole.
Ținând cont de faptul că este însă prima carte care tratează astfel de subiecte dintr-o perspectivă românească, o carte de pionierat, îi acord 3/5. Este desigur dezolant faptul că, în 70 de ani de la descoperirea ADN-ului, abia în 2022 apare o astfel de carte scrisă de un român. Iar pentru iubitorii de genetică, care doresc o carte din care să învețe și genetică, dar să exemplifice totul și într-un mod captivant (inclusiv istoric, deși frecvent speculativ până la fantastic), recomand Genome - Matt Ridley (din păcate există doar în engleză. și este puțin mai stufoasă decât aceasta).
May 21, 2024
very well documented
October 25, 2025
Am fost foarte entuziasmat să citesc această carte, dorind să aflu mai multe despre ce s-a întâmplat în spațiul reprezentat astăzi de „România” înainte de ceea ce cunoaștem de la școală ca fiind „istorie”. Din acest punct de vedere, sunt foarte satisfăcut - dl Mihai Netea a abordat componenta genetică a populației sud-est europene de la primul până la ultimul strat. La final, pot spune că am rămas cu o idee generală foarte bună a felului în care ne asemănăm, și în care diferim, de celelalte popoare din zonă și de mai departe; precum și a cronologiei formării poporului român și a populațiilor europene în general.
Pe de altă parte, chiar dacă mi se pare că au fost atinse toate punctele importante și s-a răspuns la toate întrebările pe care le-aș fi avut, trebuie să recunosc că se vede că dl Netea este infecționist. Cartea nu e greu de citit (ce-i drept, studiez în domeniu, deci am o oarecare experiență), dar la o citire atentă, sunt multe locuri unde cititorul obișnuit poate fi lăsat în ceață. De ce e necesară să fie denumite mutațiile, și oferite niște coduri de ~10 cifre care nici eu, un om care a mai citit genetică, nu știe ce sunt? În aceeași temă, la începutul cărții există un capitol explicativ despre partea de genetică, dar cred că ar fi fost utile niște remindere și explicații mai lungi pe parcurs, asupra unor concepte cu care cititorii nu au exercițiu, așa cum au fost puse (poate chiar exagerat) despre care este structura de bază a populației europene: vânători-culegători din Paleolitic, fermieri anatolieni din Neolitic, și pastoraliști indo-europeni de acum 5000 de ani. Da, această frază e importantă, dar dacă am reduce uzul ei cu 80%, alături de fraza „studii genetice recente ne arată că _____ nu au avut o influență asupra geneticii poporului român”, am rămâne fără un sfert de carte. Sigur exista o cale mai puțin vizibilă de a incorpora aceste informații fundamentale, pe care le regăsim repetate cel puțin o dată în fiecare capitol.
Din când în când, avem denumiri proprii care sunt scrise în feluri diferite la nici măcar o pagină distanță, ca și cum autorul nu s-ar fi putut hotărî asupra limbii cărții. În capitolul despre migrații, a fost relativ greu să înțeleg cronologia, deoarece explicațiile, spre deosebire de restul cărții, nu au curs cronologic, ci s-au simțit mai degrabă în ordine aleatorie fără vreun scop anume, precis într-unul din cele mai greu de urmărit capitole din cauza lipsei familiarității cu lista lungă de popoare ce s-au perindat pe aici în a doua jumătate a primului mileniu. Toate aceste lucruri, combinat cu un oarecare grad de apropiere a stilului părții de mijloc a cărții de un manual de istorie de pe care am învățat și noi prin gimnaziu, m-au făcut să-mi dau un pic ochii peste cap de-a lungul lecturii. Și nu am menționat un lucru, pe care îl iert doar pentru că îmi dau seama că e greu să te desparți de el atunci când lucrezi în academia: tendința de a insera o frază care reprezintă concluzia unui studiu, la finalul sau în mijlocul unui paragraf vag legat de respectiva idee, fără a o conecta serios de alte idei din paragraf sau din capitol. Acest lucru se întâmplă des, cu idei scurte, înșiruite în frază după frază, fiecare preluată din alt studiu, care au o ușoară legătură dar care se simt ca o colecție de concepte pe care autorul le-a găsit în diverse studii care se potriveau cu ideea generală și pe care simțea nevoia să le includă pe undeva, să nu rămână nefolosite.
În final, dau 4 stele acestei cărți pentru că înțeleg că tranziția de la cercetător la scriitor e grea, și pentru că subiectul abordat a fost totuși holistic și fundamental complet prezentat, disecat și explicat. Am rămas cu ceva după această carte, și sper ca dl Netea să dorească să continue să publice - dar poate cu mai multă atenție la editarea manuscrisului.
Pe de altă parte, chiar dacă mi se pare că au fost atinse toate punctele importante și s-a răspuns la toate întrebările pe care le-aș fi avut, trebuie să recunosc că se vede că dl Netea este infecționist. Cartea nu e greu de citit (ce-i drept, studiez în domeniu, deci am o oarecare experiență), dar la o citire atentă, sunt multe locuri unde cititorul obișnuit poate fi lăsat în ceață. De ce e necesară să fie denumite mutațiile, și oferite niște coduri de ~10 cifre care nici eu, un om care a mai citit genetică, nu știe ce sunt? În aceeași temă, la începutul cărții există un capitol explicativ despre partea de genetică, dar cred că ar fi fost utile niște remindere și explicații mai lungi pe parcurs, asupra unor concepte cu care cititorii nu au exercițiu, așa cum au fost puse (poate chiar exagerat) despre care este structura de bază a populației europene: vânători-culegători din Paleolitic, fermieri anatolieni din Neolitic, și pastoraliști indo-europeni de acum 5000 de ani. Da, această frază e importantă, dar dacă am reduce uzul ei cu 80%, alături de fraza „studii genetice recente ne arată că _____ nu au avut o influență asupra geneticii poporului român”, am rămâne fără un sfert de carte. Sigur exista o cale mai puțin vizibilă de a incorpora aceste informații fundamentale, pe care le regăsim repetate cel puțin o dată în fiecare capitol.
Din când în când, avem denumiri proprii care sunt scrise în feluri diferite la nici măcar o pagină distanță, ca și cum autorul nu s-ar fi putut hotărî asupra limbii cărții. În capitolul despre migrații, a fost relativ greu să înțeleg cronologia, deoarece explicațiile, spre deosebire de restul cărții, nu au curs cronologic, ci s-au simțit mai degrabă în ordine aleatorie fără vreun scop anume, precis într-unul din cele mai greu de urmărit capitole din cauza lipsei familiarității cu lista lungă de popoare ce s-au perindat pe aici în a doua jumătate a primului mileniu. Toate aceste lucruri, combinat cu un oarecare grad de apropiere a stilului părții de mijloc a cărții de un manual de istorie de pe care am învățat și noi prin gimnaziu, m-au făcut să-mi dau un pic ochii peste cap de-a lungul lecturii. Și nu am menționat un lucru, pe care îl iert doar pentru că îmi dau seama că e greu să te desparți de el atunci când lucrezi în academia: tendința de a insera o frază care reprezintă concluzia unui studiu, la finalul sau în mijlocul unui paragraf vag legat de respectiva idee, fără a o conecta serios de alte idei din paragraf sau din capitol. Acest lucru se întâmplă des, cu idei scurte, înșiruite în frază după frază, fiecare preluată din alt studiu, care au o ușoară legătură dar care se simt ca o colecție de concepte pe care autorul le-a găsit în diverse studii care se potriveau cu ideea generală și pe care simțea nevoia să le includă pe undeva, să nu rămână nefolosite.
În final, dau 4 stele acestei cărți pentru că înțeleg că tranziția de la cercetător la scriitor e grea, și pentru că subiectul abordat a fost totuși holistic și fundamental complet prezentat, disecat și explicat. Am rămas cu ceva după această carte, și sper ca dl Netea să dorească să continue să publice - dar poate cu mai multă atenție la editarea manuscrisului.
June 7, 2023
Mihai G. Netea ne prezinta o istorie genetica a poporului român explicându-ne substratul primordial al populațiilor europene provenind din Paleolotic.
Apoi aflăm că descoperirea agriculturii și a cerealelor a adus un nou val de migrații din Anatolia spre Europa, ceea ce a contribuit și la formarea poporului român. Următorul val de migrații a fost din Epoca Bronzului în Europa.
Autorul continuă cu perioada istorică despre care se predă și în școală: cine sunt dacii și cât au contribuit romanii la structura genetică a poporului român?
În final, autorul face un sumar despre aceste procese istorice și a modului în care acestea ne-au influențat genetic.
Este prima carte scrisă pe acest subiect iar autorul menționează faptul ca sunt abia la început. Mihai G.Netea analizează cele mai recente studii genetice asupra europenilor, africanilor și asiaticilor, comparându-le și analizându-le.
Cartea mi s-a părut greoaie, iar ritmul de citire lent. În schimb sunt și multe informații utile. Dacă vreți să le descoperiți, nu ezitați să citiți cartea!
Apoi aflăm că descoperirea agriculturii și a cerealelor a adus un nou val de migrații din Anatolia spre Europa, ceea ce a contribuit și la formarea poporului român. Următorul val de migrații a fost din Epoca Bronzului în Europa.
Autorul continuă cu perioada istorică despre care se predă și în școală: cine sunt dacii și cât au contribuit romanii la structura genetică a poporului român?
În final, autorul face un sumar despre aceste procese istorice și a modului în care acestea ne-au influențat genetic.
Este prima carte scrisă pe acest subiect iar autorul menționează faptul ca sunt abia la început. Mihai G.Netea analizează cele mai recente studii genetice asupra europenilor, africanilor și asiaticilor, comparându-le și analizându-le.
Cartea mi s-a părut greoaie, iar ritmul de citire lent. În schimb sunt și multe informații utile. Dacă vreți să le descoperiți, nu ezitați să citiți cartea!
January 13, 2026
Cartea este, fără îndoială, interesantă, dar lasă loc mai degrabă întrebărilor decât răspunsurilor. Cel mai deranjant este faptul că forțează o continuitate, deși nu se bazează pe probe. Nu știm nimic despre ADN-ul dacilor, așa cum nu știm nici ce limbă vorbeau. De altfel, această conexiune limbă–ADN sau civilizație–ADN este, știm prea bine, falsă (lucru spus chiar de autor atunci când analizează ADN-ul maghiarilor). Dacă ar elimina, pur și simplu, din volum referirile la limbă, ba chiar și la civilizație, am fi cu mult mai câștigați. Mai mult, dacă ar completa golurile cu studii asupra ADN-ului „dacic”, cred că ar fi perfect.
Personal, dincolo de valoarea multor informații, cred că volumul a apărut prematur. Sunt multe lipsuri, multe informații slab corelate, prea multe generalități, prea pe gustul istoriei oficiale — la rândul ei plină de găuri informaționale și presupuneri fanteziste (adică extrapolări, dar nu fapte).
Personal, dincolo de valoarea multor informații, cred că volumul a apărut prematur. Sunt multe lipsuri, multe informații slab corelate, prea multe generalități, prea pe gustul istoriei oficiale — la rândul ei plină de găuri informaționale și presupuneri fanteziste (adică extrapolări, dar nu fapte).
October 11, 2023
O carte excelentă. Se vede că autorul a făcut un efort să se documenteze nu doar în ceea ce privește genetica, ci și în ceea ce privește istoria (domeniu mult diferit de medicină). Interesante informațiile despre romi și despre popoarele năvălitoare care au ocupat vremelnic teritoriul țării.
Părțile cu știința mă cam pierdeau pe drum. Din păcate asta a vitregit recenzia de o stea. Deși sunt convins că știința e explicată ca unor ageamii, eu tot nu am reușit s-o urmăresc. Așadar, am apreciat imens concluziile înșirate punctual la finalul fiecărui capitol. De altfel, suspectez că am dezvoltat o alergie la cuvântul "haplogrup"...
Părțile cu știința mă cam pierdeau pe drum. Din păcate asta a vitregit recenzia de o stea. Deși sunt convins că știința e explicată ca unor ageamii, eu tot nu am reușit s-o urmăresc. Așadar, am apreciat imens concluziile înșirate punctual la finalul fiecărui capitol. De altfel, suspectez că am dezvoltat o alergie la cuvântul "haplogrup"...
March 24, 2024
The book presents the genetic history of south-eastern europeans in general and romanians in particular.
While the focus is on the genetic aspect, in order to be able to put the information into context it also speaks about general history but only where these aspects are intertwined.
Altough it is discussing a scientific field, it is quite easy to read and understand.
While the focus is on the genetic aspect, in order to be able to put the information into context it also speaks about general history but only where these aspects are intertwined.
Altough it is discussing a scientific field, it is quite easy to read and understand.
January 6, 2023
Mi-a placut in mod special pentru ca aduce discursul stiintific aproape de publicul larg. In plus, au fost detalii istorice pe care nu le stiam despre perioada de dupa cucerirea dacica si pana la descalecate. Perioada marilor migratii e tratata superficial in manualele de istorie. E o lectura buna.
February 26, 2023
informația nu e rea, dar cartea se simte ca un draft
December 23, 2025
Destul de interesantă.
Mă așteptam la m-ai mult din punct de vedere a studiilor genetice, dar având în vedere slabă finanțare a cercetării în țara noastră, cred ca e o lucrare destul de solidă.
Mă așteptam la m-ai mult din punct de vedere a studiilor genetice, dar având în vedere slabă finanțare a cercetării în țara noastră, cred ca e o lucrare destul de solidă.
January 5, 2025
Partea cea mai interesanta a cartii e cea despre preistorie si migratiile diferitelor grupuri de oamnei in europa. Incepand cam din epoca dacilor, genetica nu ne mai spune prea mult, motiv pentru care a doua jumatate a cartii e doar un rezumat al istoriei romanilor, fara mult aport adus de genetica.
June 26, 2024
This is an amazing book. The first to offer an answer to the question: who are the Romanians, genetically speaking.
Displaying 1 - 22 of 22 reviews