Ceaikovski la walkman

by Andrei Dósa

Personajele din cartea asta trec prin tot felul de experienţe amoroase. Sunt cu toţii colegi de clasă, unii dintre ei stau chiar în aceeaşi bancă, dar destinele lor sunt foarte diferite. Vulnerabilitatea fetei badass care aleargă ca o flacără în jurul celorlalţi, gata să-i ardă, se manifestă în atacuri de panică. Băiatul care merge la sală va ajunge să fie dominat şi folosit de o femeie de treizeci de ani, apoi are un vis premonitoriu. Fetele care stau cuminţi în banca lor merg la biserică împreună, dar simt în acelaşi timp şi o atracţie nemărturisită una faţă de cealaltă. Dragostea înfloreşte, o ia pe căi nebănuite, nu primeşte răspuns, se râzgândeşte, e năvalnică, mistuie inimile sau le îngheaţă pentru totdeauna.

Genres: Romanian Literature, Contemporary, Fiction

144 pages, Paperback

Published May 1, 2022

About the author

Andrei Dósa (n.1985, Braşov), a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere Braşov.

A publicat volumele: Când va veni ceea ce este desăvârşit (2011), American Experience (2013), Nada (2015), adevăratul băiat de aur (2017).

A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Din 2012, este redactor al revistei ''Poesis internaţional''.

Reviews

[Denisa Ștefan · Rating 5 out of 5]

Coperta e ok, interiorul cărții e şi mai ok. Am şi plâns citind, în tren. Sper ca nu m-a văzut controlorul. Dar sper să vadă acest review.

[Jovi Ene · Rating 3 out of 5]

„Voi fi gras și urât. Îmi voi găsi liniștea alături de persoana potrivită. O fată cuminte, puțin fricoasă. Imina mea o să lumineze la intensitate medie pentru ea. Vom face copii și îi vom iubi cât putem, regretând, în momentele cele mai urâte, universurile paralele în care am fi putut să trăim dacă, dacă, dacă.”
Prima carte pe care o citesc din recent lansata serie de la Ed. Paralela 45 - Prima dragoste - este cea a lui Andrei Dosa, un volum închegat, cu patru texte diferite, dar care sunt impregnate de aceleași personaje: primele două reprezintă primele experiențe pseudo-sexuale ale liceeanului Andrei, un al treilea este un jurnal posibil al unei colege de clasă, în vreme ce al patrulea este o explicație ”târzie” a primului text. Povestiri proaspete, despre spiritul liber adolescentin al anilor 90 (situate în Brașov și Valea Doftanei, două locuri care-mi sunt aproape).

[Remus Boldea · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut mult cartea asta de povestiri ușor interconectate. E greu să scrii din perspectivă feminină, dar mi se pare că lui Dósa Andrei i-a ieșit foarte bine în povestirea „O fată în banca ei”.

Pentru mine o carte bună e cea care mă aduce mai aproape de amintiri îndepărtare și-mi dă chef de scris. „Ceaikovski la walkman” le face pe ambele.

Recomand!

[Mina H · Rating 4 out of 5]

4,5*

Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut povestirea care dă titlul volumului, urmată apoi de adolescentele care se îndrăgostesc una de cealaltă.

Sunt povestiri de iubire pentru adolescenți, dar le pot citi și adulții.

Un citat care mi-a plăcut, printre altele:
„Mama zice că bărbații funcționează ca rezervoarele de veceu. Se roagă de tine să le tragi apa. Mama nu e cea mai bună la metafore”.

[Maria Crismaru · Rating 4 out of 5]

•cel care a scris pe aici că romanul ăsta e maculatura pt adolescenți tocmai a devenit inamicul meu nr.1 ngl.
Personal, mi-a plăcut (mai ales prima povestire) și cumva mi-a dat chef de scris so it's a double win.

,,Bunica mă întreabă mereu cum a fost la școală, cu toate că acum sunt golan mare, licean, ce treabă are ea. Dar nu mă pot abține să nu mă așez pentru câteva minute lângă ea, blând ca un mielușel. Și atunci îmi iese pe gură lâna asta moale și albă ca zăpada (câtă o mai fi în mine, că multă nu mai e) și behăi ca un neajutorat, am urechile blegi și ochii triști. "

[Alexandra · Rating 4 out of 5]

o antologie cu 4 povești scurte, construite ca network narratives, despre câțiva liceeni din aceeași clasă.

fiecare perspectivă are un ton aparte; scriitura din perspectivă feminină îi iese impresionant de bine lui Dosa, iar povestea a treia “O fată cuminte în banca ei (Jurnalul Melindei)” e de departe preferata mea.

[lucc · Rating 3 out of 5]

3.5★! a fost o lectură interesantă, deși încă nu sunt sigur dacă a fost o decizie 'inspirată' să mă apuc de dósa cu această carte. poate ar fi trebuit să încep cu un volum de poezie, poate cronologic?
o antologie de perspective diferite, cu aceeași temelie, prezentate autentic și emoții capturate până la esență. obiectiv vorbind, povestirile sunt verosimile, însă nu mi-a făcut la fel de multă plăcere să citesc cât mi-au făcut alte romane.

[Edi Dumitra · Rating 4 out of 5]

Cartea asta... nu o să vă mint, dar e super faină.
Pe lângă faptul că e scurtuță, se citește și foarte repede și e cartea perfectă care fie te poate scoate dintr-un reading slump, fie îți poate reaprinde pofta pentru citit în cazul în care viața cotidiană nu prea ți-a mai lăsat timp pentru acestă pasiune.
Una peste alta, ca de obicei stilul lui Dosa (*insert accent pe o aici*) e foarte calm, cald și deschis, motiv pentru care simți că e cineva lângă tine care îți spune o poveste și e fix ceea ce ai nevoie pentru un light read de vară/timp liber.
#recomand

[Roxana Chirilă · Rating 2 out of 5]

Andrei Dósa imită cu succes sictirul și lipsa de talent scriitoricesc a adolescenților.

„Ceaikovski la walkman” e o serie de patru povestiri interconectate despre colegi de clasă, fiecare trăindu-și prima iubire și descriind-o cu tot penibilul și toată lipsa de profunzime a vârstei. Bineînțeles, pentru că toate sunt la persoana întâi, inițial am avut o mică problemă cu faptul că al doilea „capitol” (din punctul meu de vedere) nu prea bătea cu primul. Asta-i viața.

Primul care vorbește e un cretinel care scrie ca în clasa a patra. Totul se petrece într-un etern prezent, fără delimitări de timp, astfel încât examenul de admitere, începutul școlii, trecerea prin diverse clase sunt toate trântite fără talent în fața cititorului. Propozițiile par tăiate de niște muncitori sictiriți dintr-o fabrică comunistă, în așa fel încât toate par identice, dar niciuna nu se potrivește.

Al doilea e un individ vag mai răsărit, talentat la șah, căruia i se pune pata pe soția instructorului de șah. Nici el nu prea are simțul timpului (noroc că precizează la un moment dat că vârsta la care se petrece o anumită tabără de șah e de 15 ani) și nici nu m-am prins cum s-a împrietenit cu instructorul, dar adevărul e că nu prea mi-a păsat.

A treia poveste e spusă de o gagică care se prinde că e lesbiană și se îndrăgostește de o colegă. E pasionată de citit dicționarul și alte cărți, așa că în sfârșit știe vag să povestească ceva; pare să scrie într-un jurnal, așa că avem și niște date, ca să ne prindem când se petrece acțiunea (nu mai suntem într-un etern prezent care ține din generală până la facultate, ci în toamna lui 1999, cu împărțeli pe zile). Ar putea fi o poveste bună. A reușit să mă țină un pic prinsă, dar stilistic tot vreau să-mi bag o pilă de unghii în gât (una metalică).

A patra poveste e spusă de o fată rea din cartier, genul de care se spune că se culcă cu mulți. I-a dat papucii un gagiu și are o cădere nervoasă atât de nasoală încât ajunge internată la psihiatrie.

Nu știu, speram la ceva mai mult. Iar dacă aș avea un leu pentru fiecare dată când cineva e excitat și se gândește la bunici, aș avea doi lei. Ceea ce nu e mult, dar e super-ciudat că s-a petrecut de două ori.

„Abia respirând, ne-am întuns una după buzele celeilalte, am simțit puful fin al obrajilor ei și am sărutat-o. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Mai frumos decât atunci când aveam patru ani și bunicul mă arunca în sus, în livada înmiresmată de miriade de flori albe și roz, și aurul înserării se revărsa peste livadă ca mierea, iar în sufletul meu era o dulce apăsare. Mai frumos, pentru că atunci când am sărutat-o pe Ema pe buze, am simțit aceeași dulce apăsare, dar mai intensă.” (p. 122, faza care e ciudățică, dar ok)

„Urc în cameră și încerc să mă culc. Dar somnul nu vine. Un stimul excitant ca o apă călduță îmi învăluie sexul. Savurez starea, îmi cambrez gâtul de plăcere. Valuri de excitație, mai fierbinți decât cea mai fierbinte rugăciune. Veniți la mine... împovărați... prin meritele Sângelui Tău Preasfânt... să poată alerga la picioarele altarului, distingeam printre șoapte cuvintele bunicii, care se ruga la Cristos să-mi ia fierbințeala.” (p. 37, povestirea a doua, aia care e mai coerentă)

Una peste alta, aș vrea să nu mai imite lumea stilul adolescentin în scris, decât dacă e absolut necesar în vreun fel. Nu de alta, dar există un motiv foarte bun pentru care marii scriitori ai lumii nu sunt adolescenți: se exprimă ca o cizmă și sunt interesanți ca o botină șleampătă.

[clau isbășoiu · Rating 4 out of 5]

„Mi s-a dat de două ori șansa să mă scald în aceleași ape cu ea. Am refuzat de ambele dăți, orbit de pericolul pe care-l simțeam venind odată cu intensitatea.”

[Andreea Călăraşu · Rating 5 out of 5]

The writing, aaagh. Well done.

[Elena Druță · Rating 4 out of 5]

Ceaikovski la walkman de Andrei Dosa este un roman despre adolescență, despre prima dragoste, prima dezamăgire, prima durere adevărată. Deși colegii de clasă par, la suprafață, niște clișee - tocilara obsedată de note de zece, sportivul care-și împărtășește ideile despre fitness oricui are urechi să audă, fraierul care umblă ca un cățeluș după destrăbălata școlii - toți acești adolescenți abia pășesc pe drumul vieții, ascunzându-se, voit sau nu, în spatele imaginii pe care o creează despre ei.
Recenzia mea completă, aici.

[maria · Rating 4 out of 5]

“Ceaikovski la walkman” este o antologie de 4 povești interconectate despre experiența adolescentină a primelor iubiri și dezamăgiri.

Am purtat cartea asta peste tot cu mine, de la birou până la plajă, și pot spune că a fost o lectură numai bună în orice context — lejeră, dar care m-a prins și mi-a dat chef de scris.

Personajele sunt la bază clișee (fata rebelă, tocilara clasei, băiatul care merge la sală, etc.), însă au voci distincte și autentice. Este prima carte pe care o citesc de la Dósa și am fost prinsă de scriitura fluidă și încărcată de melancolie. Perspectiva feminină este foarte bine redată în “O fată cuminte în banca ei”, povestea care e pe departe preferata mea din volum. Luând forma jurnalului Melindei, oferă o perspectivă mai intimă asupra poveștii de dragoste dintre cele două fete.

Probabil pasajul meu preferat:
“Mă întrebam oare cum e să te vezi filmat. Să te vezi din exterior. Trebuie să fie mai fain decât să te privești în oglindă, mult mai fain. Pentru că te vezi în mișcare, participi încă o dată la fiecare gest, la fiecare grimasă care a fost cândva live. Mă întrebam, oare Ema și cu mine, stând aici, lângă balustradă, ascunse în penumbra movulie a galeriei, aproape lipite una de cealaltă, oare noi cum arătăm? Mi-ar plăcea să am o cameră video și să mă plimb cu Ema prin oraș. Să filmez cotloanele pe lângă care oamenii trec nepăsători, să filmez câinii vagabonzi, să îi netezesc de la distanță, să o filmez pe Ema în timp ce se dă în leagăn sau în timp ce-mi vorbește, cu gâjâitul ei. Da, gâjâitul ei e ceva la care aș da replay. Presupunând că aș avea bani să-mi cumpăr un videorecorder și o cameră video. Replay, pentru că vocea ei mă încălzește pe dinăuntru.”

[bianca · Rating 4 out of 5]

neapărat trebuie să mai citesc cărți de la Andrei Dósa, are foarte mult potențial in a deveni unul dintre autorii contemporani care să-mi atragă atenția pe bună dreptate. are ceva asemănator lui Haruki Murakami, într-o oarecare măsură, dar evident, un stil mai exact, care nu-ți dă indicii încurcate și labirintice, ci pune punctul pe “i” atunci când scrie un plot de-al unei povești.

și yet again, admirația mea nemărginiță față de vremurile anilor ‘90-‘00 strikes again, și a fost foarte mișto portretizată și aici. slăbiciunea mea pentru cărțile care înfățișează efemeritatea adolescenței e fără leac, ajutor! (mai ales că acum reprezintă una dintre cele mai agonizante “probleme” la care mă gândesc)

,,îmi voi găsi linistea alaturi de persoana potrivita. O fatá cuminte, puțin fricoasa. Inima mea o sá lumineze la inten-sitate medie pentru ea. Vom face copii si fi vom iubi cat putem, regretând, in momentele cele mai urâte, universu-rile paralele in care am fi putut sa traim daca, daca, dacã.” ugh.

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Imi e din ce in ce mai greu sa recenzez carti pentru adolescenti, nici nu stiu cum sa ma raportez la ele. Ca cititor adult melancolic, imi sunt simpatice, mai ales daca sunt scrise ca Ceaikovski la walkman pentru ca e ca si cum mi-as citi jurnalele (pe care nu le mai gasesc de ceva timp). Dar tocmai pentru ca sunt scrise la modul asta e greu de spus cu ce naiba ramai dupa ele, de unde si cele 3 stelute. Ce face Dosa bine e sa reproduca modul in care cei care au facut liceul prin anii 90 si-au trait prima dragoste, cum fumau prin toalete, isi cumparau primele reviste porno si se spionau pe diverse retele de socializare. As fi tare curioasa sa stiu cum percept adolescentii de azi povestile de aici.

[Robert Trașcu · Rating 4 out of 5]

Andrei Dósa a reușit să ma capteze cu acest colaj de povestiri care aduc la lumină subiecte relativ taboo în societatea respectivă, folosindu-se de un limbaj adolescentin care se remarcă prin directețea și degajarea stilului său.

Povestea mea preferată este “O fată cuminte în banca ei” unde se infiripă povestea de dragoste neîmpărtășită a celor doua prietene cele mai bune.

Unul din citatele mele preferate care m-a amuzat și în același timp întristat este:
“Mama zice că bărbații funcționează ca rezervoarele de veceu. Se roagă de tine să le tragi apa. Mama nu e cea mai bună la metafore.”

[Daria-Ioana · Rating 2 out of 5]

un roman scris de Dosa. nimic mai mult nimic mai puțin.

[melania antal · Rating 4 out of 5]

“Ceaikovski la walkman” contine naratiuni impecabile. Adolescenta este abordata din patru puncte de vedere diferite, totusi afectata de aspecte comune. Caracterele sunt atat de complexe dar in acelasi timp obisnuite si relatabile. Te duc cu gandul la viata proprie de zi cu zi.
Intretimp ce citeam, ma gandeam in sinea mea cat de diferite sunt caile de viata a fiecarei persoane. Cat de putin aflam din acestea, chiar daca traim unul langa celalalt.
+ fiind din Brasov, unele referinte despre oras m-au facut sa zambesc larg :)
All in all: emotionally intelligent writing, compound characters and 4 soul-stirring stories. Def recommend!

[Patricia Amariie · Rating 2 out of 5]

Romanul ăsta e ca o casetă veche pe un Walkman cu baterii pe moarte – uneori prinde un sunet mișto, alteori doar bâzâie în gol. Andrei, personajul principal, e un tip prins între relații care nu duc nicăieri și o societate în care nici măcar nu încearcă să se integreze. Nu se revoltă, nu încearcă să schimbe nimic – doar există, ca o piesă pusă pe repeat fără chef. Și asta îl face greu de urmărit, pentru că n-are nimic care să te facă să empatizezi cu el.
Dar ultimul capitol... ăla merită. Acolo, parcă brusc se limpezesc apele. Dintr-o dată, romanul capătă o greutate reală, ca și cum, după o oră de zumzet monoton, cineva ar apăsa „play” pe ceva care chiar are sens. E singurul moment în care simți că Dósa a vrut să spună ceva cu adevărat și că lipsa de direcție a romanului, chiar se redresează.
Până acolo, însă? E Kafka pe sedative, Camus fără criza existențială. O alienare care sună cool pe hârtie, dar care, în practică, e doar un tip care merge prin viață fără să lase urme.

[Cristina Boncea · Rating 5 out of 5]

Andrei Dósa mi-a restaurat încrederea în literatura contemporană. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să îmi placă atât stilul de scriere, cât și subiectele abordate de un autor român din prezent. Nu numai că în Ceaikovski la walkman a scris blând și cursiv, dar a și abordat una dintre tematicile mele preferate din literatură: suferințele adolescenților, viețile lor interne atât de ample și pline de rollercoastere emoționale.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2024/10/22...

[Tudor · Rating 5 out of 5]

A book that pretty much presents the post-communist personalities and mentalities different characters from the protagonist, the author’s life, including himself, all captured in the environment of the high-school. Quite fascinating to see each teenager’s perspective of the world, each of them having reserved a chapter that presents what’s happening in their life. I loved the idea, that the book itself, was presented or gave the impression of several journal pages from each teenager’s perspective, all put together to form a colective journal

[Șopârtoc Larisa · Rating 5 out of 5]

* ,,O strâng în brațe și e atât de bine, simt că aș putea să inund lumea cu serotonină.''