Toate fiicele au un tata, dar unii tati par sa uite ca au o fiica. Unele dintre ele reusesc sa treaca peste aceasta absenta, avand suficienta stima de sine, putere si creativitate. Cele mai multe nu se iubesc insa, simtind ca le lipseste ceva esential. Lumea lor interioara este haotica, dezorganizata. Sufera de dorul tatalui si spun ca dorul le e fara de leac. Niciodata lipsita de consecinte, de-a dreptul fatala pentru unele dintre ele, absenta tatalui provoaca o angoasa fara margini.
Apeland deopotriva la teorie, dar si la exemple din literatura, biografice si clinice pentru a explora problema fiicelor fara tata, psihologul si psihanalistul Louise Grenier se adreseaza femeilor care nu si-au cunoscut tatal; sunt sau se simt respinse de tatal lor; au avut sau au un tata care a fost respins de mama; sunt victimele secretelor de familie legate de tata; nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor tatalui; continua sa-si astepte tatal prin barbatii din viata lor sau cauta iubirea paterna in privirea barbatului iubit.
Adresandu-se si tatilor dornici sa-si inteleaga mai bine fiicele si sa le sprijine, autoarea nu si-a propus sa gaseasca neaparat un vinovat, ci sa ne ajute sa constientizam ranile emotionale cauzate de absenta tatalui. Este primul pas important in restabilirea unei legaturi afective in care valoarea celuilalt sa fie recunoscuta, iar iubirea impartasita.
O carte care, prin puterea povestirilor, aduce in lumina aspecte obscure ale vietii. Gasim o multitudine de exemple din literatura, cinematografie, mitologie si cabinetele de terapie. Este dedicata tuturor fiicelor care si-au recunoscut influenta lipsei tatalui si care sunt in cautarea intelegerii de sine. Sunt prezentate cai prin care putem gasi solutii mereu la indemana, in interiorul nostru.
Pentru o mai buna intelegere, am simtit totusi lipsa sustinerii unui punct de vedere si din partea abuzatorilor. Era, poate, mai usor de inteles cand sunt prezentate conditiile tuturor partilor implicate, desi stiu ca asa ceva este foarte dificil de realizat.
Așteptam cu nerăbdare să citesc cartea, însă am fost puțin dezamăgită pe parcursul lecturii. Studiile de caz sunt făcute în mare parte pe unele personaje din romane, ceea ce e un lucru bun și interesant până la urmă, însă la un moment dat mi s-a părut prea obositor să continui. Așteptam ca teoria sa fie îmbinată cu practica din cabinet și, eventual, studiile de caz să fie din același loc, aprofundate.
Descrierea acestei carti rezuma perfect continutul ei. Citind aceasta carte mi-am dat seama de impactul pe care l-a avut prezenta si absenta tatalui in viata mea si rolul tatalui sau absenta implicării in viata copiiilor mei. E o carte care iti apasa multe butoane si recomand sa fie citita de ambii parteneri.
Jurnal de călătorie : în căutarea tatălui. O carte care m-a chemat, ca multe altele, cu câteva luni în urmă, dar pe care am simțit să o deschid abia acum. O carte care răscolește dar și aduce multă conștientizare și vindecă, despre importanța figurii paterne în viața fetelor și impactul acestei relații în viața oricărei femei. Vorbim mult despre impactul mamei în viața fiecărui individ, dar cel puțin în ce mi-a ieșit în cale până acum, rolul tatălui pare ușor secundar. Lucrarea de față a lui Louise Grenier răstoarnă acest mit, prin nenumăratele exemple de relații tată - fiică și explicarea impactului acestora în viața acestor fiice. Am perceput-o ca pe un ghid de înțelegere mai bună a relațiilor deseori complicate din viețile noastre, a trecutului și prezentului nostru și a felului în care la rândul nostru reacționăm față de copiii noștri, dar și ca pe un manual de bune practici pentru tați, foarte valoros în a-și înțelege fiicele și a le sprijini cât mai bine. Deși prezintă multe cazuri dureroase și mi se pare imposibil să nu te regăsești în măcar unul dintre scenarii, e o carte despre cum să îți înțelegi automatismele și în final despre iubire de sine. "Fiice fără tată nu există. Nu există decât fiice cu dor după tații mai mult sau mai puțin prezenți, mai mult sau mai puțin absenți, totdeauna un pic defectuoși."
"Absența tatălui, fie constantă, fie intermitentă, provoacă o lipsă profundă. Nu e suficient ca tatăl să fie prezent fizic, trebuie să fie capabil să stabilească o legătură emoțională cu fiica sa. Mai înseamnă ca și ea să fie capabilă să-l iubească, să-l “gândească”, să-i păstreze imaginea în forul ei interior.”
Cuprinsul recenziei mele:
Cine sunt “fiicele fără tată”? Ce înseamnă de fapt “fără tată”? Cum îl poate regăsi fiica pe tată(-l absent)? Cum vindecăm relația cu tata? Concluzii Gândurile mele pentru voi