Fiice fără tată. Așteptarea tatălui în imaginarul feminin

by Louise Grenier

Toate fiicele au un tata, dar unii tati par sa uite ca au o fiica. Unele dintre ele reusesc sa treaca peste aceasta absenta, avand suficienta stima de sine, putere si creativitate. Cele mai multe nu se iubesc insa, simtind ca le lipseste ceva esential. Lumea lor interioara este haotica, dezorganizata. Sufera de dorul tatalui si spun ca dorul le e fara de leac. Niciodata lipsita de consecinte, de-a dreptul fatala pentru unele dintre ele, absenta tatalui provoaca o angoasa fara margini.

Apeland deopotriva la teorie, dar si la exemple din literatura, biografice si clinice pentru a explora problema fiicelor fara tata, psihologul si psihanalistul Louise Grenier se adreseaza femeilor care nu si-au cunoscut tatal; sunt sau se simt respinse de tatal lor; au avut sau au un tata care a fost respins de mama; sunt victimele secretelor de familie legate de tata; nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor tatalui; continua sa-si astepte tatal prin barbatii din viata lor sau cauta iubirea paterna in privirea barbatului iubit.

Adresandu-se si tatilor dornici sa-si inteleaga mai bine fiicele si sa le sprijine, autoarea nu si-a propus sa gaseasca neaparat un vinovat, ci sa ne ajute sa constientizam ranile emotionale cauzate de absenta tatalui. Este primul pas important in restabilirea unei legaturi afective in care valoarea celuilalt sa fie recunoscuta, iar iubirea impartasita.

272 pages, Paperback

Published January 1, 2021

Reviews

[Andreea Rosca]

O carte care, prin puterea povestirilor, aduce in lumina aspecte obscure ale vietii. Gasim o multitudine de exemple din literatura, cinematografie, mitologie si cabinetele de terapie. Este dedicata tuturor fiicelor care si-au recunoscut influenta lipsei tatalui si care sunt in cautarea intelegerii de sine. Sunt prezentate cai prin care putem gasi solutii mereu la indemana, in interiorul nostru.

Pentru o mai buna intelegere, am simtit totusi lipsa sustinerii unui punct de vedere si din partea abuzatorilor. Era, poate, mai usor de inteles cand sunt prezentate conditiile tuturor partilor implicate, desi stiu ca asa ceva este foarte dificil de realizat.

[Sorina]

Așteptam cu nerăbdare să citesc cartea, însă am fost puțin dezamăgită pe parcursul lecturii. Studiile de caz sunt făcute în mare parte pe unele personaje din romane, ceea ce e un lucru bun și interesant până la urmă, însă la un moment dat mi s-a părut prea obositor să continui.
Așteptam ca teoria sa fie îmbinată cu practica din cabinet și, eventual, studiile de caz să fie din același loc, aprofundate.

[Margareta Cloșcă]

Înainte să citesc "Fiice fără tată. Așteptarea tatălui în imaginarul feminin", am terminat romanul Investigațiile unei anumite pisici de Katja Kettu. Coincidența a făcut ca cele două cărți să dialogheze neașteptat una cu cealaltă. În romanul autoarei finlandeze, străbunica Eeva este marcată de faptul că nu își cunoaște tatăl, iar această absență devine una dintre enigmele care îi influențează întreaga existență. Citind apoi cartea lui Louise Grenier, am regăsit aceeași întrebare privită dintr-o perspectivă psihologică: ce se întâmplă cu o femeie atunci când figura tatălui lipsește, este necunoscută sau rămâne învăluită în tăcere?

Cartea mi s-a părut interesantă mai ales prin numeroasele exemple din literatură și cinematografie, care fac teoria mai ușor de urmărit. În același timp, pe alocuri am avut impresia că limbajul este prea încărcat de jargon psihologic și că ideile ar fi putut fi exprimate mai simplu și mai direct.

Cel mai mult m-a impresionat însă o idee reluată spre final, ilustrată prin citatul lui Freud despre puterea cuvântului: atunci când oamenii vorbesc, se face lumină. Pentru fiicele care nu și-au cunoscut niciodată tatăl, acesta nu poate fi recuperat în mod real, dar poate fi reconstruit prin povești, amintiri, documente și mărturiile celor din jur. Nu este vorba neapărat despre aflarea adevărului complet, ci despre găsirea unei povești care să dea sens unui gol rămas deschis.

Poate tocmai de aceea lectura acestei cărți a avut un ecou aparte după romanul Katjei Kettu. În ambele volume, lipsa tatălui apare ca o absență care continuă să modeleze identitatea unei femei peste ani și chiar peste generații. Unul explorează această temă prin ficțiune, celălalt prin psihologie, dar ambele ajung la aceeași concluzie: ceea ce nu poate fi cunoscut direct este adesea reconstruit prin cuvinte, iar uneori această reconstrucție devine la fel de importantă ca adevărul însuși.

[Abi]

Descrierea acestei carti rezuma perfect continutul ei. Citind aceasta carte mi-am dat seama de impactul pe care l-a avut prezenta si absenta tatalui in viata mea si rolul tatalui sau absenta implicării in viata copiiilor mei.
E o carte care iti apasa multe butoane si recomand sa fie citita de ambii parteneri.

[Mira]

Am extras câteva idei noi, dar mă așteptam să fie mult mai interesantă. Nu prezintă soluții sau întrebări prea multe, prezintă cazurile unor fiice celebre sau mai puțin celebre și ce s-a întâmplat cu ele.

[Ana Maria]

Multe cazuri clinice detaliate. Interesanta de citit :)

[Cristina Marincea]

Jurnal de călătorie : în căutarea tatălui. O carte care m-a chemat, ca multe altele, cu câteva luni în urmă, dar pe care am simțit să o deschid abia acum. O carte care răscolește dar și aduce multă conștientizare și vindecă, despre importanța figurii paterne în viața fetelor și impactul acestei relații în viața oricărei femei. Vorbim mult despre impactul mamei în viața fiecărui individ, dar cel puțin în ce mi-a ieșit în cale până acum, rolul tatălui pare ușor secundar. Lucrarea de față a lui Louise Grenier răstoarnă acest mit, prin nenumăratele exemple de relații tată - fiică și explicarea impactului acestora în viața acestor fiice. Am perceput-o ca pe un ghid de înțelegere mai bună a relațiilor deseori complicate din viețile noastre, a trecutului și prezentului nostru și a felului în care la rândul nostru reacționăm față de copiii noștri, dar și ca pe un manual de bune practici pentru tați, foarte valoros în a-și înțelege fiicele și a le sprijini cât mai bine. Deși prezintă multe cazuri dureroase și mi se pare imposibil să nu te regăsești în măcar unul dintre scenarii, e o carte despre cum să îți înțelegi automatismele și în final despre iubire de sine.
"Fiice fără tată nu există. Nu există decât fiice cu dor după tații mai mult sau mai puțin prezenți, mai mult sau mai puțin absenți, totdeauna un pic defectuoși."

[Ioana Neacsu]

"Absența tatălui, fie constantă, fie intermitentă, provoacă o lipsă profundă. Nu e suficient ca tatăl să fie prezent fizic, trebuie să fie capabil să stabilească o legătură emoțională cu fiica sa. Mai înseamnă ca și ea să fie capabilă să-l iubească, să-l “gândească”, să-i păstreze imaginea în forul ei interior.”

Cuprinsul recenziei mele:

Cine sunt “fiicele fără tată”?
Ce înseamnă de fapt “fără tată”?
Cum îl poate regăsi fiica pe tată(-l absent)?
Cum vindecăm relația cu tata?
Concluzii
Gândurile mele pentru voi

Despre toate acestea am scris pe site-ul cabinetului de psihologie: https://ioananeacsu.ro/2024/02/16/abs...