Privirea sufletului la Isus Hristos în timp ce săvârşeşte măreaţa lucrare de mântuire!
Cuvintele de deschidere ale acestei cărţi:
"Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus."
Cel mai splendid subiect de discuţie şi de scriere este ISUS HRISTOS. Citind lucrările lui Cicero, Augustin le-a lăudat pentru elocvenţa lor, dar a continuat spunând: „Nu sunt dulci pentru că numele lui Isus nu este în ele”. Iar mărturisirea lui Bernard este asemănătoare: „Dacă scrii, nu mă delectez cu ceea ce scrii dacă nu citesc numele Isus acolo; dacă discuţi sau dezbaţi, nu mă delectez cu aceste discuţii dacă numele Isus nu se aude în ele”. Într-adevăr, tot ce spunem nu este decât fără gust dacă nu este presărat cu această sare – „n-am avut de gând să ştiu între voi altceva (spune Pavel) decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit”. Înainte de a predica printre corinteni, el a hotărât că acesta urma să fie singurul punct al cunoaşterii despre care să poată afirma că are pricepere şi a decis că în decursul slujirii sale, se va trudi să aducă oamenii la acest punct; acesta a fost lucrul pe care l-a transformat în „lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” cunoaşterii sale; „ba încă, şi acum (spune el) privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.” (Ef. 3:18, Fil. 3:8)
Isaac Ambrose (1591 – 20 January 1664) was an English Puritan divine. He graduated with a BA. from Brasenose College, Oxford, on 1624. He obtained the cure of St Edmund’s Church, Castleton, Derbyshire in 1627. He was one of king's four preachers in Lancashire in 1631. He was twice imprisoned by commissioners of array. He worked for establishment of Presbyterianism; successively at Leeds, Preston, and Garstang, whence he was ejected for nonconformity in 1662. He also published religious works.