Colectiva

by Ioan Coroamă

Colectiva mi-a amintit de Boards of Canada și cred că o idee bună ar fi să citești textele lui Ioan Coroamă cu BoC în fundal. E multă lumină aici și dăruire; Colectiva te ghidează într-o meditație lucidă, un joc poetic pentru zile solare.

– Ana Ivan

Ioan Coroamă scrie o poezie fractalică și expansivă, în care amalgamează sinestezic o mare diversitate de tipuri de discurs, dispozitive formale și niveluri ale realității. Expansivitatea sa nu este însă una egotică, așa cum se întîmplă de obicei la poeții care aparțin acestei familii, ci mediatoare, pînă la hibridizare cu non-umanul. Vocea care se naște aici își transformă propria arhivă de semnificații într-un mod care le depotențează agresivitatea. După multă vreme în care poeții au mizat totul pe cîntecele experienței, volumul de față dovedește că avem de a face cu o turnură în forță spre cîntecele inocenței.

– Andrei Doboș

Genres: Poetry, Romanian Literature, 21st Century

75 pages, Paperback

First published January 1, 2022

Reviews

[Andrei Dósa · Rating 4 out of 5]

Proteic, profetic, un withmanian, un deleuzian care cântă viitorul colectiv al omenirii, un neoromantic, un pic overachiever, un pic quirky, cu referinţele cam prea la vedere uneori, Coroamă a scris o carte în care există toţi mugurii viitoarelor coroame (sic!) viguroase ale dezvoltării lui ulterioare.

[Catalin Suteu · Rating 5 out of 5]

Ioan te fac celebru

[Rue Solomon · Rating 5 out of 5]

a zis cândva că nu va crea curând noua sensibilitate, și totuși iată-l aici, cu noi în mesh. și asta e mulțumitor.

[silly shark · Rating 4 out of 5]

" e sete de corp între exterior și interior.
Impartasirea-i o forma de lupta absenta.
Nici înăuntru ,nici în afara.
Ca o răscoala neimplinita ,se poarta mereu între."

[Sandra Saade · Rating 5 out of 5]

4.5

ce așteptări să mai vreau de la viață când
a vrea să pictezi o casă și să ai o casă sunt
așteptări incorecte?

[Bogdan · Rating 5 out of 5]

[M]

Am amânat să citesc „Colectiva” de Ioan Coroamă și am greșit, sau poate am făcut bine - așa am putut citi cu N. Când am văzut citatul de la început („Magic is the total delight (appreciation) of chance.”) am știut că voi găsi ceva neașteptat cu care să rezonez - deși trebuia să mă aștept, de fapt, mulțx prietenx au vorbit de bine despre volum.

Cartea e separată în două secțiuni, „Diferențe” și „Sinteze” fiind marcate cu două pagini negre, fiecare cu un motto al ei. Mi-a plăcut foarte mult prima, cu ritmicitatea și imaginile sale - a doua a fost cam mult Deleuze & Guattari pentru mine, totuși cu oaze de frumusețe. În prima, am subliniat & încercuit poem după poem, fiecare avea ceva care să-ți rămână în minte, un fel de vrajă care-ți cere să te întorci. Acum, scriu din memorie și câteva poze (volumul e la N.), dar tare aș reciti poemul „Florile” („devin o floare când te văd / și-mi cânți mirare când mă vezi, / devii o floare când mă vezi, / suntem caise în livezi, / petale alungite-n margini / de grădini.” /25), cu repetițiile sale mistuitoare și „Cremene” cu ritualul său de spălare a mâinilor („îmi întorc palmele când vreau să contaminez exteriorul / cu energia optimismului de interior” /17).

Volumul vibrează cu o dorință politică înspre colectiv(ă), cu versuri critice față de schimbări climatice, distrugerea mediului și capitalism. Avem mașinării și asamblaje printre corpuri și organe, refuzul individualității și întinderea spre iubire, comunitate și organizare politică pentru Celălalt („vreau ca fiecare să facă ceva / pentru celălalt, căci fiecare se lucrează pe sine / fără să-i lucreze pe alții” /22). În Colectiva, non-umanul scapă cunoașterii („bradul m-a luat prin surprindere / negându-mi actul de a-l privi.” /45), dar este totuși prezent, alături, într-o rețea rizomatică și complexă.

[Denisa Ștefan · Rating 5 out of 5]

"Eu nu mai sunt
Stază
Sunt
Sinteză."
Nu am ce altceva să spun. Un volum conştient, scris de un om conştient.

[Corina Preda · Rating 5 out of 5]

ms am plâns

[star · Rating 4 out of 5]

ne-au ascultat bătrânii satului cum la plimbare
dăm din cap
pe orice ritm al mersului din scoarță-n scoarță
spre o nouă casă,
am visat că vorbeam prin zâmbete, într-un capăt
de sat,
dar cum să uit că-n vis lumina nu ne-a căutat

[Anastasia · Rating 5 out of 5]

i am becoming

[Roxy Roman · Rating 4 out of 5]

Un volum foarte bun, mai ales a doua parte, pentru că e mult mai îndrăzneață și experimentală, mai muzicală, mai complexă și mai profundă decât prima.
Foarte interesantă mi s-a părut, și pentru un om care nu e prea obișnuit cu poezia contemporană (eu, spre exemplu), mi se pare un punct destul de bun de plecare, pentru că te face curios și vrei să mai încerci texte atât de diferite ca acesta.
I-am dat și unei colege să citească din volumul ăsta și s-a îndrăgostit :))

[Gabriela Oprea · Rating 5 out of 5]

4.5

de-a pururi de-a stânga și de-a dreapta mișcării va sta tot mișcarea.
cum respiri ființa? ființa nu se poate respira.

[Darius Brasov · Rating 5 out of 5]

lovecraft l-a inventat pe cthulhu după ce și-a surprins nevasta mîncînd spaghete. te vreau în multiplicități.

[andreea ⋆˚꩜ · Rating 3 out of 5]

"căci atunci când singurătatea câștigă,
câte o bucățică de fericire începe ușor-ușor să dispară din noi."

[Andrei-Codrin Bucur · Rating 3 out of 5]

Citindu-i versurile, după o după-amiază pierdută în încercarea eșuată de a mă odihni, am impresia că am pășit pe lespedea încinsă a oracolului din Delphi și, luat în primire de izul oleandrului ofilit, mi se oferă spre lectură un manuscris uncial grecesc. Sunt plimbat dintr-o stare de suspans într-una voit romanțioasă, debusolat ori de câte ori intenționez să pun punctul pe i, în tentativa de a-mi calma dorința depistării unui sens rațional în tot acest cosmos „logocentric”: „...poate nu există univers, ci doar/macro-sisteme/și micro-sisteme cu vase comunicante și tot felul/de colective” – p. 38.

Un poem gnomic considerabil, ce face caz de problemele spiritual-ambientale cu care se confruntă adepții declarați ai ecologismului new age-ist, ideologizând redundant ethosul epico-liric al corpusului de avertismente (post)umaniste:

„îmi întorc palmele când vreau să contaminez/exteriorul/cu energia optimismului de interior” (p. 17),
„vreau să construim fericire/și pentru cei din casele de copii/și pentru cei din uzinele dezafectate/și pentru cei înfometați din stradă/și pentru cei suferinzi din spitale” (p. 23),
„nu vreau să dau banii pe stații de epurare/forăm pentru sprijin comun/.../nu vreau să dau bani pe betoane/când am nevoie de pâine” (p. 35),
„aș vrea o căutare cu folos, nu pompe/de-nlăturare a faunei acvatice/.../uităm că din pământ venim/sunt gata să forez pentru pământ” (p. 36),
„...văzând prin/celelalte trupuri cum permafrostul/se risipește în trilioane de particule” (p. 43),
„cei atinși de copaci vor fi salvați” (p. 46).

hybrid things & processes II: circular
causality (hyper-diastic)


ești:
petala
minimă : rizom
dintr-un : rizom.
un mediu hibridat
cu petala medie
dintr-un minimum: rizom
dintr-un: rizom
ca o respirație
medie:
transmisă.
o trăsătură:
intensivă
începe deodată
să lucreze
pentru ea
însăși.
o percepție:
halucinatorie.
o sinestezie:
perversă.
un joc
de imagini
se desprinde.
mutația este
pusă
la îndoială. (pp. 69-70)

[Nóra Ugron · Rating 5 out of 5]

însă menține-ți ochii larg deschiși
și eliberează-i de indici negativi, răsfață-i cu oxigen
pentru că poate nu există univers, ci doar macro-sisteme
și micro-sisteme cu vase comunicante și tot felul de colective,
cere-le deviație de la normalul ambalat în ură pentru diferit,
cere-le să se raporteze la tine așa cum s-ar raporta un câine
la câine
și așteaptă să se raporteze la tine așa cum s-ar raporta la
marea iubire.

p. 38

Teoriile lui Deleuze și Guattari despre rizom transpuse în poezie, presărate cu idei similare de ale lui Haraway și Anna Tsing, posibil. Și niște versuri extrem de frumos formulate.

[merima · Rating 4 out of 5]

iluzia

[...]

iluzia că ești chemat să dai hrană la arhitect,
să vezi ce n-ai putea să vezi,
oriunde te oprești sau te duci să te-ntâlnești
cu imperativul producției,
ai fost ales să produci și nu vrei să te culci ca să produci,
iluzia că nu te culci e cea periculoasă,
te vrea în plasa ei întoarsă, s-adormi
în barcă, mâna care te caută să nu-ți mai fie martoră.
iluzia că o să reușești
te-ncearcă.

[Gabriela Vieru · Rating 5 out of 5]

minunată minunăție

[Daria-Ioana · Rating 4 out of 5]

“căci eu prin tine
mă iubesc pe mine.”

[Alina Bîrsan · Rating 3 out of 5]

Poemele de la începutul volumului mi s-au părut cam prea pline de bune intenții la modul declarativ și chiar puțin șablonarde ca să mă atingă, poetic vorbind. În fine, după gustul meu. Mă gândesc că o fi fost un demers experimental intenționat, fiindcă din fericire începând cam de la jumătatea volumului avem niște poeme foarte interesante, pe care le-am văzut ca pe un fel de manifest al generației Z (prefer acest termen față de sinistrul « post-uman »). Vădind, printre altele, referințe filozofice bine asimilate, ele anunță dispariția Subiectului, dizolvat și recompus într-o identitate colectivă, ce apare aici ca un proces de chimie organică ; mult mai puternice ca mesaj, și purtate de o energie emotivă diferită. Per ansamblu, volumul mi s-a părut de o calitate neomogenă, deși promițător.

[Cristina Boncea · Rating 1 out of 5]

Colectiva m-a făcut să contemplez asupra întrebării „ce este un om?”; a fi om nu este o sentință. Poemele de aici sunt o căutare constantă de a ieși din sine, de a nu accepta această natură. Prin urmare, îl găsesc toxic & periculos, mai ales în contextul în care, la nivel global, am reușit totuși să găsim noi atele pe care să ne susținem ființarea (ca să folosesc un termen filosofic); nu avem nevoie să ne întoarcem înapoi în peșteră, să ne autoflagelăm, să gândim că „lupta noastră/poate părea/o minciună pe lângă lupta altcuiva și de aceea/uneori/e nevoie de părăsire”. E exact genul de mentalitate care ne-a condus la depresia masivă a tinerelor generații.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/04/29...

[Flavia Foltoș · Rating 1 out of 5]

Am impresia că fumez țigări citind din cartea asta
și îmi intoxific creierul degeaba.
Un idiot nu va pricepe cuvintele sofisticate pe care le aruncă autorul pentru a epata (poate chiar fără ca el însuși să priceapă ce zice), iar cei puțini oameni culți din țara asta ce vor citii acest volum vor simții nevoia să se strângă de gât cu funia împletită din aceste pagini de nonsens și să declare moartă poezia. Promite multe, dar te lasă rece.

[Florentin Popa · Rating 5 out of 5]

am simțit și a fost forță
volumul care va înlocui simulacrul dinastic
cu sinteticul diastic <3

[Sorina Alexandra · Rating 3 out of 5]

Au fost franturi de poeme cu care am rezonat + cateva poeme in intregime.

[Odăger · Rating 4 out of 5]

3.5/5