„Jan Willem e un traducător neerlandez care și-a pus întreaga viață în slujba promovării culturii române în Olanda și care, pentru serviciile sale, a fost decorat și de partea română, și de cea olandeză, la cel mai înalt nivel. A studiat în România în cea mai întunecată epocă de dictatură comunistă, a cunoscut îndeaproape numeroși scriitori și oameni de cultură, dar și oameni simpli din toate mediile, cărora le face portrete memorabile. A fost urmărit de Securitate, întocmindu-i-se un dosar de mai multe sute de pagini. A avut timp să învețe deplin, cu mare subtilitate, fețele ascunse ale limbii române, pe care-o vorbește perfect, fără accent, cu expresii idiomatice pe care nu mulți români le cunosc, încât nimeni n-ar bănui că nu este vorbitor nativ. Aceste cunoștințe, ca și cele de cultură și civilizație românească, i-au folosit la opera de traducere a multor scriitori români la edituri olandeze prestigioase. Cartea se citește ca un roman în care zeci de personaje trăiesc, vorbesc și acționează cu mare naturalețe, dar și ca o mărturie a unei perioade frământate din istoria României. Ultimul capitol pune față-n față cele două popoare, cel neerlandez și cel român, cu asemănările și deosebirile lor punctate cu mare finețe psihologică. O autobiografie-roman-eseu în care Jan Willem Bos, familia sa și prietenii români și neerlandezi ni se-nfățișează-n fața ochilor cu mare naturalețe, convingător și veridic ca-ntr-o pictură de gen a unui maestru olandez.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU
Autobiografia românească a lui Jan Willem Bos are în centrul său călătoria din Olanda natală în România complexă din ultimii 40 de ani: dintr-o întâmplare fericită, Jan a ales să studieze română la universitate, fapt ce i-a schimbat complet viața, dar pe care nu l-a regretat niciodată. A călătorit încă din facultate în România, a devenit interpret, traducător literar și scriitor, a cunoscut țara noastră atât în vremea comunismului (fiind chiar urmărit ani în șir de Securitate), cât și în vremea capitalismului sălbatic, a revenit în Olanda, a stat câțiva ani în SUA, a cunoscut personalități culturale și politice de prim rang etc. Acum ne povestește toate acestea într-o carte interesantă, mai ales pentru dedesubturile unor lucruri pe care le știm prea puțin - cum se simțea un străin în România comunistă, cum este să traduci literatură română în străinătate, cât de complicat e să fii interpret, cum se vede evoluția țării noastre din afară etc. Plus ceva amănunte despre rădăcinile armânești ale soției sale (am trecut anul acesta la 15 km de Niveasta!). Aventura continuă!
Am citit memoriile lui Jan Willem Bos din dorinta de a (re)descoperi Romania cu alti ochi si nu am fost dezamagita.
Traducatorul neerlandez a descoperit din intamplare limba romana in timpul studiilor, si a ajuns, cu timpul, unul dintre cei mai avizi promotori ai culturii romane in Olanda.
Onest, direct, pe alocuri cu o doza sanatoasta de (auto)ironie, Jan Willem Bos face o retrospectiva a ultimilor 45 de ani - perioada de studii din Romania sub dictatura comunista cu toate neajunsurile sale si putinele placeri, urmata de incertitudinea de dupa Revolutie si deschiderea granitelor catre occident.
A fost o adevarata placere sa descopar aceasta particica de istorie, izvorata din pasiunea sa pentru limba, literatura si cultura romana.
Pe la jumătatea lui decembrie l-am văzut la TVR Cultural pe Jan Willem Bos, vorbea cu pasiune despre traduceri, literatură și "Craii de Curtea Veche" (pe care i-a tradus în neerlandeză). Atunci am aflat că a scris o carte despre experiența lui cu România și limba română. Cartea se numește "De la Rin la Dunăre și înapoi", este autobiografia românească a autorului, un text savuros, dar foarte realist despre România dinainte și de după '89. Autorul este un traducător olandez, a studiat în România înainte de Revoluție și este atât de pasionat de limba și literatura română... Dacă-l auzi, nu zici că nu-i român 🙂. Mircea Dinescu, Sorin Titel, Leonid Dimov, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu sunt în carte alături de oameni simpli, care trăiesc românește, la bloc sau la țară. Jan Willem Bos vede lucruri pe care noi nu le mai vedem. La prima lui vizită în România, în 1974, este găzduit o noapte în Șelimbăr, în casa unui învățător ieșit la pensie: "A doua zi am fost trimis la drum cu buzunarele pline de mere mici și zbârcite care aveau gustul generozității". Sunt multe rânduri în care Jan Willem Bos are o părere mai bună despre România decât o au românii. Nu idealizează, nici nu generalizează, dar avem de învățat de la el. De multe ori le spun celor din jurul meu că ar trebui să ne uităm mai frumos noi la noi și apoi, sigur și alții ne vor vedea mai frumos. De mai bine e loc mereu 😀. #cemaicitesc
"De la Rin la Dunăre" de Jan Willem Bos este o carte captivantă care îmbină elemente de călătorie, istorie și observații culturale. Bos, un olandez fascinat de Europa de Est, explorează diferențele și asemănările dintre regiunile traversate de râurile Rin și Dunăre cu mult accent pe România.
Unul dintre punctele forte ale cărții este atenția lui Bos la detalii și modul în care integrează istoria locală în observațiile sale personale. El redă viața cotidiană a românilor, fără a idealiza, dar și fără a judeca. Pe măsură ce își descrie experiențele, cititorul ajunge să înțeleagă mai bine cum istoria comunistă și tranziția post-comunistă au influențat mentalitățile și infrastructura acestei țări .
Stilul de scriere este fluid și accesibil, iar descrierile sale sunt uneori amuzante, alteori emoționante, există un capitol despre Republica Moldova.
„De la Rin la Dunăre” este o invitație la descoperirea unui colț de lume complex și plin de contraste. Mi-a plăcut mult autobiografia. Să o citiți și voi, să descoperiți o altă perspectivă a perioadei în care s-a aflat autorul, atât în România, cât și Republica Moldova.
Cartea lui Jan Willem Bos este minunată. Ne reamintește nu doar despre comunism, cu lipsurile, persecuția, frica, sărăcia, lipsa de libertate și de lucruri elementare (mâncare, căldură, apă caldă, banală gumă de mestecat), dar și despre tranziția către democrație, despre frumusețea unei Românii văzute prin ochii unui olandez care, prin forța hazardului sau a destinului, a ajuns să fie pasionat de limba română, de țara aceasta, de cultura ei.
Este impresionant autorul nu doar prin faptul ca a tradus în limba neerlandeză de la Urmuz, la Mateiu Caragiale, Creangă, Mihail Sebastian, până la Mircea Cartarescu (fiind premiat atât în Olanda cat și în România pentru traducerile sale și calitatea acestor traduceri), ci și pentru ca a militat atâta amar de vreme pentru promovarea literaturii române, fiind, cum se menționează și în carte, un “ambasador exemplar al al limbii și literaturii române în Olanda”. Până și eu am reușit să descopăr, datorită acestei cărți, autori români despre care nu știam nimic, precum Andrei Crăciun sau Cătălin Pavel.
M-a uimit profunzimea cu care un străin a ajuns să surprindă cu adevărat acest popor, să îl simtă și să redea în scris experiența lui cu românii, de circa 50 de ani. A surprins până și defectele care ne caracterizează pe majoritatea (referirea la milioane după atâta timp de la denominalizare 😀, muzica tare la restaurante, terase, petreceri, șofatul prost… ).
Am citit cartea cu o mare plăcere, atât pentru aducere-aminte, cât și pentru perspectiva unui tânăr venit dintr-un stat democratic intr-o dictatură care, cu siguranță, pentru el era de neimaginat.
Legăturile atât de vechi cu România ale autorului l-au ajutat să cunoască și cuvine din jargon sau regionalisme ceea ce face lectura delicioasă.
În uriașa diversitate si multitudine a cărților care apar peste tot în lume, încercarea lui Jan Willem Bos de a traduce literatura română în limbă neerlandeză pare utopică. Tocmai de aceea demersul său este impresionant și merită tot respectul și admirația!
Închei cu gluma grozavă, mai spre finalul cărții: “De ce se înțeleg așa de bine românii și olandezii? Pentru ca ambele popoare sunt daci/Dutch…”. Minunat joc de cuvinte!
Foarte mult mi-a plăcut această autobiografie care se citește ca un roman. Am aflat multe lucruri despre societatea românească din perioada comunistă și de după, detalii despre scriitori și oameni politici, am găsit acest aspect foarte interesant. Mi-a plăcut și omul care transpare din eul narator și felul respectuos dar direct, foarte olandez, în care își spune părerile.
O lectură foarte plăcută și relaxantă. O recomand tuturor celor născuți după revoluție pt a descoperi dimensiunile cancerului numit "comunism" și cum ne-a ținut pe loc atâția ani față de vestul Europei
Impresiile despre Romania sunt cele obisnuite imbinate cu unele surprinzatoare la un occidental: autorul a trait suficient de mult la noi incat a reusit sa surprinda frumusetea oamenilor si locurilor.
o carte bună... dar totuși, nu atinge disperarea, hăul, greutățile. Totul este scris din spatele unui pașaport care l-a făcut să se simtă protejat; scrie cu lejeritate, liniștit, vede cotidianul într-un mod relaxat, aventuros (dar poate și datorită vârstei.) Când acest cotidian devenea insuportabil mai pleca prin SUA/Olanda, cred, ca să poată revenii la o normalitate cât de cât. Sunt și referiri la Africa/SUA… poate titlul era mai bun de la Mississippi la Nil.