What do you think?
Rate this book
Stenträsktrilogin #1
Polarsirkelen
POLARSIRKELEN er første del av en trilogi som utspiller seg i Nord-Sverige, der Liza vokste opp. Det er en karakterdrevet kriminalroman av høyeste rang som foregår i to tidsperspektiver, sommeren 1980 og julen 2019. Hovedpersonene er en gruppe tenåringsjenter på begynnelsen av 1980-tallet. De har en bokklubb sammen der de møtes og diskuterer litteratur. En av dem forsvinner, 17 år gammel, og blir funnet førti år senere: innemurt i et brofundament, naken og halshugget.
Forholdene og hendelsene i bokklubben Polarsirkelen driver hele handlingen. Det som skjer sommeren 1980 vil prege jentenes voksne liv. Når deres savnede venn blir funnet julen 2019, åpner det seg brådyp både i og mellom de nå middelaldrende kvinnene. Smertefulle hemmeligheter som har vært skjult i flere tiår, truer med å bli avslørt, med ødeleggende konsekvenser.
Gutten som flere av jentene var forelsket i, i 1980, Wiking Stormberg, er nå politimester i den frostbitte byen ved polarsirkelen. Han leder etterforskningen av det makabre funnet i brofundamentet. Nådeløst trekkes han inn i dramaet som formet livene til de overlevende kvinnene.
Forholdene og hendelsene i bokklubben Polarsirkelen driver hele handlingen. Det som skjer sommeren 1980 vil prege jentenes voksne liv. Når deres savnede venn blir funnet julen 2019, åpner det seg brådyp både i og mellom de nå middelaldrende kvinnene. Smertefulle hemmeligheter som har vært skjult i flere tiår, truer med å bli avslørt, med ødeleggende konsekvenser.
Gutten som flere av jentene var forelsket i, i 1980, Wiking Stormberg, er nå politimester i den frostbitte byen ved polarsirkelen. Han leder etterforskningen av det makabre funnet i brofundamentet. Nådeløst trekkes han inn i dramaet som formet livene til de overlevende kvinnene.
319 pages, Paperback
First published August 19, 2021
97 people are currently reading
1298 people want to read
About the author
Liza Marklund
122 books546 followersScandinavia’s undisputed queen of crime fiction, Liza Marklund is the No. 1 international bestselling author of the Annika Bengtzon series.
Liza Marklund was born in 1962 in the small village of Pålmark, close to the Arctic Circle in Sweden. She is an author, journalist, columnist, and goodwill ambassador for UNICEF. She is also co-owner of Piratförlaget, one of Sweden’s most successful publishing houses. Since her debut in 1995, Liza Marklund has written eleven novels and two nonfiction books. Liza co-wrote the international bestseller The Postcard Killers with James Patterson, making her the second Swedish author ever to reach No. 1 on the New York Times bestseller list. Her crime novels featuring the gutsy reporter Annika Bengtzon have sold more than 13 million copies in 30 languages to date.
Liza Marklund worked as an investigative news reporter for ten years and as an editor in print and television news for five. Today, she also makes documentaries for television and writes for various newspapers. Her topics are often women and children’s rights. Liza has made documentaries about children with HIV/AIDS in Cambodia and Russia, and a series about domestic violence, Take a Little Beating.
Liza is also a popular columnist since 20 years. Her columns have appeared in various Swedish and international newspapers and magazines, including Financial Times in the UK, Welt am Sonntag in Germany, Dagbladet Information in Denmark, and Ilta-Lehti in Finland. She is a regular columnist in Swedish tabloid Expressen and Norwegian daily Verdens Gang. Today, Liza and her family divide their time between Stockholm in Sweden and Marbella in southern Spain.
Liza Marklund was born in 1962 in the small village of Pålmark, close to the Arctic Circle in Sweden. She is an author, journalist, columnist, and goodwill ambassador for UNICEF. She is also co-owner of Piratförlaget, one of Sweden’s most successful publishing houses. Since her debut in 1995, Liza Marklund has written eleven novels and two nonfiction books. Liza co-wrote the international bestseller The Postcard Killers with James Patterson, making her the second Swedish author ever to reach No. 1 on the New York Times bestseller list. Her crime novels featuring the gutsy reporter Annika Bengtzon have sold more than 13 million copies in 30 languages to date.
Liza Marklund worked as an investigative news reporter for ten years and as an editor in print and television news for five. Today, she also makes documentaries for television and writes for various newspapers. Her topics are often women and children’s rights. Liza has made documentaries about children with HIV/AIDS in Cambodia and Russia, and a series about domestic violence, Take a Little Beating.
Liza is also a popular columnist since 20 years. Her columns have appeared in various Swedish and international newspapers and magazines, including Financial Times in the UK, Welt am Sonntag in Germany, Dagbladet Information in Denmark, and Ilta-Lehti in Finland. She is a regular columnist in Swedish tabloid Expressen and Norwegian daily Verdens Gang. Today, Liza and her family divide their time between Stockholm in Sweden and Marbella in southern Spain.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 311 reviews
August 3, 2023
A firtatásra, miszerint "Mi a skandináv krimik sikerének titka?", az egyik adekvát válasz, hogy "Mernek foglalkozni társadalmi kérdésekkel." Amit azért érdemes picit finomítani, mert a társadalmi problémák (különösen a gazdasági egyenlőtlenség hozadékai) mondjuk Raymond Chandlertől sem voltak idegenek. Talán úgy írnám körül, hogy a skandináv krimik sokkal inkább a szépirodalom felől közelítik meg a bűn problémáját, mint a szórakoztató irodalom felől - náluk a bűncselekmény hagyományosan nem a történet központja, sokkal inkább nagyítólencse, amin keresztül félelmeink és mocskos vágyaink behatóbban tanulmányozhatóak*.
Marklund könyvére ez a megállapítás fokozottan igaz - sokáig például azt is kétségbe vontam, hogy egyáltalán krimit olvasok. Igaz ugyan, hogy az elején felbukkan a menetrendszerű megcsonkított holttest, ám a krimik másik szériatartozéka, a detektív csak nem akart becsatlakozni mellé. Rendőrök persze akadtak, de csak afféle statiszták, a sorozatképzésre is alkalmas "zseniális, ámde depressziós nyomozó"-nak nyoma se akadt**. Ehelyett láttunk öt nőt valahol a sarkköri Svédországban, mégpedig két idősíkon: egyfelől 1980-ban, másfelől pedig 2019-ben. Pontosítok: 2019-ben a hölgyekből már csak négyet látunk élve - az ötödik tetemi minőségében gondoskodik a cselekményről. (Az is fontos szerep ám - jelzi, hogy az idillinek ható kisvárosi lét fölött egy valódi tragédia Damoklész-kardja lebeg, nem lesz kiszúrva a szemünk holmi egzisztencialista vekengéssel.)
Amúgy nekem nem is hiányzott az a fránya nyomozó. Tökéletesen elvoltam Marklund feszültségadagoló technikájával - azzal, ahogy művészien visz végig minket öt ember kapcsolatának kibomlásán. Amely kibomlás egy optimista szerző klaviatúráján esetleg egy gyönyörű barátság születéseként emelkedne ki a habokból, ám itt egy előbb csak nyugtalanító, később kifejezetten fájdalmas eseménysorként húz magával a sötétbe. Vannak krimik, amelyek egyfajta szellemi szkanderre csábítják olvasójukat: nyomokat adagolnak neki, csavarokkal nyűgöznék le, elhitetik vele, hogy ő is részt vesz a "Ki tette?" kérdés megfejtésében, de közben csak megdöbbenteni akarják. Marklund ezzel szemben igazi "szépirodalmi" eszközt használ - nem lebeg más a szeme előtt, mint egy mesteri negatív katarzis felépítése. Ebben a játékban nem a "Ki tette?" kérdés a lényeg (erre már úgy a regény kétharmadánál nagy összegben mertem volna fogadni), hanem hogy ellent tudunk-e állni az örvény szívóerejének még akkor is, ha pontosan tudjuk, hová visz. És az iskolajáték az, ha nem tudunk. Mert igazából nem is az a lényeg, mi történt. Hanem az, hogyan emésszük meg, ami történt.
* Természetesen ez a definíció (mint minden kísérlet az irodalmi kategorizálásra) több sebből vérzik. Egyfelől azért, mert ugye amióta a műfaj a könyvterjesztők egyik fejőstehene lett, természetesen felszaporodtak a pongyola címek, melyek a vérben gázolásból akarnak megélni. Más oldalról megközelítve a kérdést pedig azt látjuk, hogy számos nem-skandináv krimi is a szépirodalomból indul el, hogy aztán a zsánerelemek felhasználásával egy új, fúziós minőséget hozzon létre. Ezek egy részét aztán a kiadók a szépirodalomba pozicionálják, más részüket pedig a krimibe, néha meglehetősen önkényes kritériumok alapján.
** Bár az emlékezetesre formált, eredeti detektív kezdetektől a zsáner egyik védjegye, valójában korántsem nélkülözhetetlen. Hisz ha jobban megkaparjuk, nem is ő nyomoz, hanem az olvasó - a detektív legfeljebb egyfajta médium, aki közvetít az olvasói valóság és bűntény fiktív világa között, és mellesleg besegít az olvasónak, ha az véletlenül elhibázná a megoldást.
(Összpontszám: 4.3)
Marklund könyvére ez a megállapítás fokozottan igaz - sokáig például azt is kétségbe vontam, hogy egyáltalán krimit olvasok. Igaz ugyan, hogy az elején felbukkan a menetrendszerű megcsonkított holttest, ám a krimik másik szériatartozéka, a detektív csak nem akart becsatlakozni mellé. Rendőrök persze akadtak, de csak afféle statiszták, a sorozatképzésre is alkalmas "zseniális, ámde depressziós nyomozó"-nak nyoma se akadt**. Ehelyett láttunk öt nőt valahol a sarkköri Svédországban, mégpedig két idősíkon: egyfelől 1980-ban, másfelől pedig 2019-ben. Pontosítok: 2019-ben a hölgyekből már csak négyet látunk élve - az ötödik tetemi minőségében gondoskodik a cselekményről. (Az is fontos szerep ám - jelzi, hogy az idillinek ható kisvárosi lét fölött egy valódi tragédia Damoklész-kardja lebeg, nem lesz kiszúrva a szemünk holmi egzisztencialista vekengéssel.)
Amúgy nekem nem is hiányzott az a fránya nyomozó. Tökéletesen elvoltam Marklund feszültségadagoló technikájával - azzal, ahogy művészien visz végig minket öt ember kapcsolatának kibomlásán. Amely kibomlás egy optimista szerző klaviatúráján esetleg egy gyönyörű barátság születéseként emelkedne ki a habokból, ám itt egy előbb csak nyugtalanító, később kifejezetten fájdalmas eseménysorként húz magával a sötétbe. Vannak krimik, amelyek egyfajta szellemi szkanderre csábítják olvasójukat: nyomokat adagolnak neki, csavarokkal nyűgöznék le, elhitetik vele, hogy ő is részt vesz a "Ki tette?" kérdés megfejtésében, de közben csak megdöbbenteni akarják. Marklund ezzel szemben igazi "szépirodalmi" eszközt használ - nem lebeg más a szeme előtt, mint egy mesteri negatív katarzis felépítése. Ebben a játékban nem a "Ki tette?" kérdés a lényeg (erre már úgy a regény kétharmadánál nagy összegben mertem volna fogadni), hanem hogy ellent tudunk-e állni az örvény szívóerejének még akkor is, ha pontosan tudjuk, hová visz. És az iskolajáték az, ha nem tudunk. Mert igazából nem is az a lényeg, mi történt. Hanem az, hogyan emésszük meg, ami történt.
* Természetesen ez a definíció (mint minden kísérlet az irodalmi kategorizálásra) több sebből vérzik. Egyfelől azért, mert ugye amióta a műfaj a könyvterjesztők egyik fejőstehene lett, természetesen felszaporodtak a pongyola címek, melyek a vérben gázolásból akarnak megélni. Más oldalról megközelítve a kérdést pedig azt látjuk, hogy számos nem-skandináv krimi is a szépirodalomból indul el, hogy aztán a zsánerelemek felhasználásával egy új, fúziós minőséget hozzon létre. Ezek egy részét aztán a kiadók a szépirodalomba pozicionálják, más részüket pedig a krimibe, néha meglehetősen önkényes kritériumok alapján.
** Bár az emlékezetesre formált, eredeti detektív kezdetektől a zsáner egyik védjegye, valójában korántsem nélkülözhetetlen. Hisz ha jobban megkaparjuk, nem is ő nyomoz, hanem az olvasó - a detektív legfeljebb egyfajta médium, aki közvetít az olvasói valóság és bűntény fiktív világa között, és mellesleg besegít az olvasónak, ha az véletlenül elhibázná a megoldást.
(Összpontszám: 4.3)
February 26, 2023
După ce am citit primele 6 volume din seria Annika Bengtzon (nu știu de ce i-am oferit atât de multe șanse autoarei după Studio 69 – poate fiindcă nu ratam nici măcar o singură carte din colecția numită cândva Seria neagră?), am știut că nu o să-mi placă defel Cercul Polar. O parte din mine a sperat că romanul nu o să fie ales pentru un blog tour Crime Club, însă ar fi trebuit să-mi amintesc o veche vorbă românească și să fiu mai optimistă. Firește, lucrurile nu s-au întâmplat nici pe departe așa.
Am evitat la limită un reading slump, ajutată de două colege minunate care mi-au oferit câteva zile în plus pentru a termina romanul; însă acum mă aflu într-o postură neplăcută, deoarece au existat câteva momente în care am fost la un pas să le strâng de gât pe protagoniste.
De ce? Fiindcă mi-au demonstrat – sau mi-au reamintit – că unele persoane nu se pot schimba nici măcar după patru decenii. Am încercat să nu le judec atât de aspru, să le ignor în mare parte recomandările literare (simt un gol neplăcut în stomac de fiecare dată când cineva spune că Lolita este un roman de dragoste sau îi ia apărarea lui Humbert) și să mă concentrez mai mult asupra desfășurării anchetei, însă monologurile nesfârșite, scuzele și justificările în exces, dramele personale și personajele antipatice m-au împiedicat să mă bucur de lectură.
Deși premisa este foarte interesantă, am simțit că potențialul romanului a fost irosit din pricina unei decizii greu de înțeles – thrillerul a devenit un fel de jurnal intim, împărțit de 5 adolescente și apoi de 4 femei, în care ancheta este parțial uitată, parcă redusă la o cutie cu dovezi abandonată în sediul poliției. Mi-am pierdut treptat interesul, amintindu-mi constant ce a spus Agatha la începutul romanului: Dar nu toate personajele din cărți trebuie neapărat să fie drăguțe.
Nici măcar acum nu am înțeles de ce aceste fete au crezut că sunt (sau că au fost) prietene. Sunt rele, egoiste și invidioase, mânate de ură și de gelozie, aparent incapabile să arate un dram de respect sau să-și mascheze cât de cât adevăratele intenții sau gânduri. Problemele de acasă, frământările și dorința de a evada dintr-o comunitate mică, lipsită de viitor, nu pot fi transformate în niște arme prin care să-ți verși frustrările și nefericirea pe cei din jur, de parcă singura formă de alinare ar fi să rănești în moduri la fel de cumplite pe altcineva.
Cercul Polar ar fi putut să fie un thriller captivant și să-mi schimbe părerea despre romanele Lizei Marklund, dar cred că a sosit timpul să-mi iau rămas-bun de la autoare și să mai fac o ultimă mărturisire: aș fi renunțat la „onoarea” de a fi o membră a acestui club de carte select după prima întâlnire..
Am evitat la limită un reading slump, ajutată de două colege minunate care mi-au oferit câteva zile în plus pentru a termina romanul; însă acum mă aflu într-o postură neplăcută, deoarece au existat câteva momente în care am fost la un pas să le strâng de gât pe protagoniste.
De ce? Fiindcă mi-au demonstrat – sau mi-au reamintit – că unele persoane nu se pot schimba nici măcar după patru decenii. Am încercat să nu le judec atât de aspru, să le ignor în mare parte recomandările literare (simt un gol neplăcut în stomac de fiecare dată când cineva spune că Lolita este un roman de dragoste sau îi ia apărarea lui Humbert) și să mă concentrez mai mult asupra desfășurării anchetei, însă monologurile nesfârșite, scuzele și justificările în exces, dramele personale și personajele antipatice m-au împiedicat să mă bucur de lectură.
Deși premisa este foarte interesantă, am simțit că potențialul romanului a fost irosit din pricina unei decizii greu de înțeles – thrillerul a devenit un fel de jurnal intim, împărțit de 5 adolescente și apoi de 4 femei, în care ancheta este parțial uitată, parcă redusă la o cutie cu dovezi abandonată în sediul poliției. Mi-am pierdut treptat interesul, amintindu-mi constant ce a spus Agatha la începutul romanului: Dar nu toate personajele din cărți trebuie neapărat să fie drăguțe.
Nici măcar acum nu am înțeles de ce aceste fete au crezut că sunt (sau că au fost) prietene. Sunt rele, egoiste și invidioase, mânate de ură și de gelozie, aparent incapabile să arate un dram de respect sau să-și mascheze cât de cât adevăratele intenții sau gânduri. Problemele de acasă, frământările și dorința de a evada dintr-o comunitate mică, lipsită de viitor, nu pot fi transformate în niște arme prin care să-ți verși frustrările și nefericirea pe cei din jur, de parcă singura formă de alinare ar fi să rănești în moduri la fel de cumplite pe altcineva.
Cercul Polar ar fi putut să fie un thriller captivant și să-mi schimbe părerea despre romanele Lizei Marklund, dar cred că a sosit timpul să-mi iau rămas-bun de la autoare și să mai fac o ultimă mărturisire: aș fi renunțat la „onoarea” de a fi o membră a acestui club de carte select după prima întâlnire..
February 23, 2023
Cinci adolescente ce împărtășesc o pasiune nebună pentru literatură, cinci romane ce stârnesc conflicte și produc fisuri într-o prietenie în aparență trainică, droguri, secrete, sex, băieți și iubiri fără sorți de izbândă, toate astea încununate de descoperirea unui cadavru îngropat la temelia unui pod în ruină – cu alte cuvinte, avem de-a face cu o intrigă dedicată în mod special invidiei, geloziei și trădării, fără să-i pese cuiva de consecințele propriilor decizii. „Cercul Polar”, un thriller psihologic scris la zero grade, aduce în prim plan o serie de personaje decăzute din punct de vedere moral, care nu precupețesc niciun mijloc, fie vorba și de acțiuni ilegale, ca să iasă basma curată din orice împrejurare. În ciuda faptului că avem de-a face cu o crimă care este descoperită abia la patruzeci de ani de la momentul comiterii ei, povestea se îndepărtează puțin de sfera thrillerului și se orientează spre cea YA, iar unul dintre motive ar fi faptul că autoarea pune accent pe trăirile și crizele adolescentine, dictate de hormonii dezlănțuiți, ceea ce transformă miza cărții într-una puerilă. Însă există și o mulțime de momente tensionate, ce te țin cu sufletul la gură și te ghidează pas cu pas spre revelația din final.
1980. Pentru Carina, Susanne, Agneta, Sofia și Brigitta, prietene bune și singurele membre ale clubului de lectură Cercul Polar, acesta este ultimul an de liceu și punctul în care viețile lor se vor schimba pentru totdeauna. Cu toate că se apropie clipa în care fiecare o va lua pe propriul drum, întâlnirile Clubului de carte continuă, de dragul legăturilor și obișnuinței deja formate. Prin urmare, fiecare fată propune câte un roman ce urmează să fie discutat la una dintre întâlnirile lunare ale Cercului, acestea încheindu-se adesea cu certuri aprinse, lacrimi și plecări vijelioase. Așa cum e și normal într-un grup, fie el și unul extrem de restrâns, membrii nu pot împărtăși mereu aceeași părere, dar, în cazul Cercului Polar, Mărul Discordiei devine un membru de onoare. Astfel, ceea ce trebuia să fie o dezbatere liniștită despre ce le-a plăcut sau nu la cartea aleasă se transformă într-un joc de putere și inteligență, într-o discuție contradictorie, dacă Lolita este sau nu un roman pornografic, dacă Rădăcini și Tom Sawyer vorbesc despre exploatarea minorităților rasiale sau dacă Pasărea Spin ascunde o filosofie profundă sau o temă banală, reprodusă de n ori în literatură. Iar cele care îndrăznesc să aibă o viziune diferită față de cea a deșteptei grupului sunt tratate cu superioritate. Însă ultima adunare a clubului le năruiește complet prietenia din ce în ce mai fragilă, iar atunci când una dintre ele dispare fără urmă, semnele de întrebare și suspiciunea se înalță ca un zid între cele patru tovarășe rămase. Relațiile se răcesc, fiecare străduindu-se să-și țină secretele departe de ochii iscoditori, iar amintirea a ceea ce a fost cândva în liceu se estompează treptat, rămânând într-o stare latentă, până în momentul declanșării haosului.
2019. Un trup decapitat este descoperit în fundația unui pod rutier, și, după primele cercetări criminalistice, pare să fie corpul Sofiei, una dintre membrele Cercului Polar. Toată lumea care a cunoscut-o vreodată pe victimă devine suspectă de crimă. Fostele prietene, acum căsătorite, mame, văduve chiar, sunt aduse laolaltă, doar, doar se va descoperi cine a comis o asemenea atrocitate. Sinceră să fiu, ancheta poliției mi s-a părut superficială, indicii dezlânate, concluzii ce nu au un fundament solid, iar, din acest motiv, am citit cu mai mare interes capitolele din trecut. Ceea ce pot spune cu certitudine e că, în ciuda faptului că au trecut aproape patruzeci de ani, personajele nu s-au schimbat foarte mult, fiind la fel de enervante și false ca înainte, numai că acum au mai multă experiență în ceea ce privește tăinuirea lucrurilor ce nu trebuie, nici în ruptul capului, aflate.
Nu am putut empatiza cu niciun personaj... Toate sunt construite în așa fel încât să înfățișeze defecte umane, calitățile pierzându-se undeva în fundal. Carina – deșteapta grupului, cea care te poate face să te simți inferior doar din două cuvinte, care îți demonstrează mereu că argumentele tale nu sunt solide și că ai face mai bine să taci și să fi de-acord cu ea, decât să-ți spui opinia; Brigitta – fata care are mereu ceva de ascuns, și dacă ar fi să aleg un personaj secundar, ea ar fi, prezența ei putând fi omisă cu ușurință; Sofia – un înger de fată în spatele căreia se ascunde o dezmățată, care nu se sfiește să-și vândă trupul pentru bani; Susanne – fata fără personalitate, care se aciuează pe lângă cea mai puternică din grup, dar care, dacă își dă drumul la gură, poate distruge încrederea în sine a multora; Agneta – cea mai liniștită dintre toate, cea care își duce existența cu resemnare, muncind și spetindu-se pentru a-și întreține mama bolnavă, și care are ghinionul de a fi iubită de cel mai râvnit băiat din oraș. Interesant e faptul că, deși sunt prietene, ele nu știu aproape nimic una despre cealaltă, ceea ce le face să fie de fapt niște străine, legate de anumite împrejurări nu tocmai plăcute.
Dacă ar fi să trag o concluzie din acest roman, ei bine... asta ar fi: Trecutul nu poate fi șters cu una cu două, oricât de mult ai încerca să îndepărtezi persoana care ai fost cândva. O frântură cât de mică dintr-o viață anterioară va ieși mereu la iveală, te va bântui și îți va da existența peste cap, până când vei ajunge să te pierzi în minciuni și regrete, care, oricum, nu vor mai conta. Iar în cazul fetelor noastre, trecutul joacă un rol esențial în modelarea prezentului, amintirile și vechile ranchiune continuând să scoată la lumină motivele din cauza cărora Sofia ar fi putut fi ucisă de oricare dintre presupusele ei prietene
1980. Pentru Carina, Susanne, Agneta, Sofia și Brigitta, prietene bune și singurele membre ale clubului de lectură Cercul Polar, acesta este ultimul an de liceu și punctul în care viețile lor se vor schimba pentru totdeauna. Cu toate că se apropie clipa în care fiecare o va lua pe propriul drum, întâlnirile Clubului de carte continuă, de dragul legăturilor și obișnuinței deja formate. Prin urmare, fiecare fată propune câte un roman ce urmează să fie discutat la una dintre întâlnirile lunare ale Cercului, acestea încheindu-se adesea cu certuri aprinse, lacrimi și plecări vijelioase. Așa cum e și normal într-un grup, fie el și unul extrem de restrâns, membrii nu pot împărtăși mereu aceeași părere, dar, în cazul Cercului Polar, Mărul Discordiei devine un membru de onoare. Astfel, ceea ce trebuia să fie o dezbatere liniștită despre ce le-a plăcut sau nu la cartea aleasă se transformă într-un joc de putere și inteligență, într-o discuție contradictorie, dacă Lolita este sau nu un roman pornografic, dacă Rădăcini și Tom Sawyer vorbesc despre exploatarea minorităților rasiale sau dacă Pasărea Spin ascunde o filosofie profundă sau o temă banală, reprodusă de n ori în literatură. Iar cele care îndrăznesc să aibă o viziune diferită față de cea a deșteptei grupului sunt tratate cu superioritate. Însă ultima adunare a clubului le năruiește complet prietenia din ce în ce mai fragilă, iar atunci când una dintre ele dispare fără urmă, semnele de întrebare și suspiciunea se înalță ca un zid între cele patru tovarășe rămase. Relațiile se răcesc, fiecare străduindu-se să-și țină secretele departe de ochii iscoditori, iar amintirea a ceea ce a fost cândva în liceu se estompează treptat, rămânând într-o stare latentă, până în momentul declanșării haosului.
2019. Un trup decapitat este descoperit în fundația unui pod rutier, și, după primele cercetări criminalistice, pare să fie corpul Sofiei, una dintre membrele Cercului Polar. Toată lumea care a cunoscut-o vreodată pe victimă devine suspectă de crimă. Fostele prietene, acum căsătorite, mame, văduve chiar, sunt aduse laolaltă, doar, doar se va descoperi cine a comis o asemenea atrocitate. Sinceră să fiu, ancheta poliției mi s-a părut superficială, indicii dezlânate, concluzii ce nu au un fundament solid, iar, din acest motiv, am citit cu mai mare interes capitolele din trecut. Ceea ce pot spune cu certitudine e că, în ciuda faptului că au trecut aproape patruzeci de ani, personajele nu s-au schimbat foarte mult, fiind la fel de enervante și false ca înainte, numai că acum au mai multă experiență în ceea ce privește tăinuirea lucrurilor ce nu trebuie, nici în ruptul capului, aflate.
Nu am putut empatiza cu niciun personaj... Toate sunt construite în așa fel încât să înfățișeze defecte umane, calitățile pierzându-se undeva în fundal. Carina – deșteapta grupului, cea care te poate face să te simți inferior doar din două cuvinte, care îți demonstrează mereu că argumentele tale nu sunt solide și că ai face mai bine să taci și să fi de-acord cu ea, decât să-ți spui opinia; Brigitta – fata care are mereu ceva de ascuns, și dacă ar fi să aleg un personaj secundar, ea ar fi, prezența ei putând fi omisă cu ușurință; Sofia – un înger de fată în spatele căreia se ascunde o dezmățată, care nu se sfiește să-și vândă trupul pentru bani; Susanne – fata fără personalitate, care se aciuează pe lângă cea mai puternică din grup, dar care, dacă își dă drumul la gură, poate distruge încrederea în sine a multora; Agneta – cea mai liniștită dintre toate, cea care își duce existența cu resemnare, muncind și spetindu-se pentru a-și întreține mama bolnavă, și care are ghinionul de a fi iubită de cel mai râvnit băiat din oraș. Interesant e faptul că, deși sunt prietene, ele nu știu aproape nimic una despre cealaltă, ceea ce le face să fie de fapt niște străine, legate de anumite împrejurări nu tocmai plăcute.
Dacă ar fi să trag o concluzie din acest roman, ei bine... asta ar fi: Trecutul nu poate fi șters cu una cu două, oricât de mult ai încerca să îndepărtezi persoana care ai fost cândva. O frântură cât de mică dintr-o viață anterioară va ieși mereu la iveală, te va bântui și îți va da existența peste cap, până când vei ajunge să te pierzi în minciuni și regrete, care, oricum, nu vor mai conta. Iar în cazul fetelor noastre, trecutul joacă un rol esențial în modelarea prezentului, amintirile și vechile ranchiune continuând să scoată la lumină motivele din cauza cărora Sofia ar fi putut fi ucisă de oricare dintre presupusele ei prietene
December 16, 2022
Het is 1980. In Stenträsk, een rustig dorp in het uiterste noorden van Zweden waar de zon nooit ondergaat en de winters een totale duisternis zijn, verdwijnt Sofia Hellsten spoorloos op een zomernacht. Samen met vier andere jonge studentes is ze lid van de boekenclub Poolcirkel. Veertig jaar later duikt haar hoofdloze lichaam op en start politiechef Wiking Stormberg een onderzoek…
Wat was ik benieuwd naar deze nieuwe Scandi thriller en... het verhaal heeft mij niet teleurgesteld! In 'Poolcirkel' maak je kennis met vijf studentes die elke maand bijeen komen voor hun boekenclub. Telkens kiest iemand een boek uit en daar wordt dan over gepraat. Het boek is dus ook in vijf delen opgesplitst en elk deel lees je vanuit één van de vijf vriendinnen. Ook maak je sprongen terug in de tijd, naar het jaar 1980. Je leert elk personage steeds wat beter kennen. Vervolgens lees je ook in het heden, het jaar 2019, waar het lichaam van Sofia na veertig jaar is gevonden...
Dit verhaal vond ik supergoed opgebouwd. Ook door de sprongen in de tijd kom je steeds meer te weten over deze vijf meiden. Waren ze wel zo goed bevriend? Of had iemand van buitenaf het op Sofia gemunt? Het wordt niet een super spannend, maar het is meer de vraag: wie zit er achter de verdwijning van Sofia en wat is er precies gebeurd?
Tijdens het lezen lijkt iedereen hier wel een motief voor te hebben, dus dat vond ik ook heel erg knap in elkaar steken. De schrijfstijl is prettig en ik wilde eigenlijk continu verder lezen. Goed teken dus! Het einde is ook erg verrassend... Eentje die ik zelf absoluut niet aan zag komen.
Ik kan dus wel concluderen dat 'Poolcirkel' een geslaagd verhaal is en ik zou zeggen: zet dit boek zeker op je TBR lijst!
Verder wil ik @uitgeverijdegeus heel erg bedanken voor dit recensie-exemplaar!
Beoordeling: 4,0 ⭐
Wat was ik benieuwd naar deze nieuwe Scandi thriller en... het verhaal heeft mij niet teleurgesteld! In 'Poolcirkel' maak je kennis met vijf studentes die elke maand bijeen komen voor hun boekenclub. Telkens kiest iemand een boek uit en daar wordt dan over gepraat. Het boek is dus ook in vijf delen opgesplitst en elk deel lees je vanuit één van de vijf vriendinnen. Ook maak je sprongen terug in de tijd, naar het jaar 1980. Je leert elk personage steeds wat beter kennen. Vervolgens lees je ook in het heden, het jaar 2019, waar het lichaam van Sofia na veertig jaar is gevonden...
Dit verhaal vond ik supergoed opgebouwd. Ook door de sprongen in de tijd kom je steeds meer te weten over deze vijf meiden. Waren ze wel zo goed bevriend? Of had iemand van buitenaf het op Sofia gemunt? Het wordt niet een super spannend, maar het is meer de vraag: wie zit er achter de verdwijning van Sofia en wat is er precies gebeurd?
Tijdens het lezen lijkt iedereen hier wel een motief voor te hebben, dus dat vond ik ook heel erg knap in elkaar steken. De schrijfstijl is prettig en ik wilde eigenlijk continu verder lezen. Goed teken dus! Het einde is ook erg verrassend... Eentje die ik zelf absoluut niet aan zag komen.
Ik kan dus wel concluderen dat 'Poolcirkel' een geslaagd verhaal is en ik zou zeggen: zet dit boek zeker op je TBR lijst!
Verder wil ik @uitgeverijdegeus heel erg bedanken voor dit recensie-exemplaar!
Beoordeling: 4,0 ⭐
June 30, 2022
En bok om vänskap som förfaller, en död flicka och en kropp som hittas efter 40 år. ”Polcirkeln” är en bokklubb och flickorna i den, i början av 80-talet, har inte så mycket mer gemensamt än den. Sant att de är tonåringar och alla förälskad i samma kille.
Historien är som vanligt från olika tidslinjer och berättarröster. Underhållande och med ett oväntat slut, som jag inte såg komma.
Historien är som vanligt från olika tidslinjer och berättarröster. Underhållande och med ett oväntat slut, som jag inte såg komma.
January 20, 2022
Jag tycker att den här var ganska bra. Brukar inte alltid gilla böcker av Liza Marklund, men denna var ändå läsvärd.
January 16, 2023
Eu și “Cercul Polar” nu ne-am înțeles absolut deloc și am decis să închei “relația”, decât să mă chinui cu ea până la final. Descrierea așa de bine suna, povestea promitea, dar conținutul m-a dezamăgit teribil. Poate am avut eu așteptări prea mari, deși nu pot spune că am pornit cu vreuna, deci nu știu care a fost problema.
Urmărim povestea a cinci fete, care fac parte dintr-un club de carte numit “Cercul Polar”. Întâlnirile lor au loc o dată pe săptămână, ulterior o dată pe lună, după ce ajung la liceu. Cu timpul, relațiile dintre ele se răcesc, iar una dintre ele dispare. După 40 de ani de la dispariție, un cadavru este descoperit, neștiindu-se dacă e vorba despre fata dispărută sau altă tânără, întrucât cadavrului îi lipsește capul.
Pornise tare bine povestea, eram intrigată de crimă și-mi doream să aflu ce anume a dus spre această crimă și cine a comis-o, care a fost motivul, dar ceva s-a pierdut pe drum alături de interesul meu pentru poveste. Parcurgând paginile am realizat că se pune foarte mult accentul pe povestea fiecărei fete în parte, comportamentul și sentimentele ei față de celelalte, dar și schimbările prin care au trecut în acea diferență de 40 de ani. Era mai mult un fel de analiză psihologică și comportamentală, numeroase descrieri și acțiune mai deloc, ori eu de la un thriller nu vreau acțiune statică, ci alertă maximă, fiori, piele de găină, mai ales dacă e vorba și despre o crimă.
Se pare că nu se putea fără DNF-uri în 2023, am început bine, ce să spun… Sunt tristă că n-a fost ce trebuie pentru mine această carte și că a trebuit să renunț, chiar îmi pare rău…
Urmărim povestea a cinci fete, care fac parte dintr-un club de carte numit “Cercul Polar”. Întâlnirile lor au loc o dată pe săptămână, ulterior o dată pe lună, după ce ajung la liceu. Cu timpul, relațiile dintre ele se răcesc, iar una dintre ele dispare. După 40 de ani de la dispariție, un cadavru este descoperit, neștiindu-se dacă e vorba despre fata dispărută sau altă tânără, întrucât cadavrului îi lipsește capul.
Pornise tare bine povestea, eram intrigată de crimă și-mi doream să aflu ce anume a dus spre această crimă și cine a comis-o, care a fost motivul, dar ceva s-a pierdut pe drum alături de interesul meu pentru poveste. Parcurgând paginile am realizat că se pune foarte mult accentul pe povestea fiecărei fete în parte, comportamentul și sentimentele ei față de celelalte, dar și schimbările prin care au trecut în acea diferență de 40 de ani. Era mai mult un fel de analiză psihologică și comportamentală, numeroase descrieri și acțiune mai deloc, ori eu de la un thriller nu vreau acțiune statică, ci alertă maximă, fiori, piele de găină, mai ales dacă e vorba și despre o crimă.
Se pare că nu se putea fără DNF-uri în 2023, am început bine, ce să spun… Sunt tristă că n-a fost ce trebuie pentru mine această carte și că a trebuit să renunț, chiar îmi pare rău…
January 9, 2022
Kriminalromanen kretsar kring fem tonårsflickor och deras bokklubb, Polcirkeln. En av flickorna försvinner spårlöst och berättelsen växlar mellan försvinnandet under tidigt 80-tal och nutid.
Bokklubben tar stor plats och får ge form åt romanen där varje avsnitt inleds med ett försättsblad som anger vilken bok som lästes och vem av flickorna som valde den. Tidsreferenser i form av musik ock mode används flitigt och skapar igenkänning hos oss som var med under det tidiga 80-talet. Samtidigt hackar de upp och stör tempot i en för övrigt flyhänt text.
Författaren har tidigt redogjort för flickornas/kvinnornas olika bakgrunder, men personteckningen är så grund och stereotyp att jag som läsare till slut inte kan hålla isär karaktärerna, än mindre engagera mig i dem. Alla är de självdestruktiva och arga. Dialogen är ibland märkvärdigt stolpig.
-Hon lämnade oss andra i ett kaos, sa Gitte. Vi föll och föll genom himlarna, och vi slog oss när vi landade. Ärren lyser fortfarande vita på våra ryggar.
Bokklubbens möten slutar tröttsamt nog undantagslöst med att deltagarna blir osams och beter sig ovettigt. Tonårshormonerna svallar så utmattande friskt över sidorna att romanen är mer en sämre ungdomsbok än en spännande kriminalroman.
Bokklubben tar stor plats och får ge form åt romanen där varje avsnitt inleds med ett försättsblad som anger vilken bok som lästes och vem av flickorna som valde den. Tidsreferenser i form av musik ock mode används flitigt och skapar igenkänning hos oss som var med under det tidiga 80-talet. Samtidigt hackar de upp och stör tempot i en för övrigt flyhänt text.
Författaren har tidigt redogjort för flickornas/kvinnornas olika bakgrunder, men personteckningen är så grund och stereotyp att jag som läsare till slut inte kan hålla isär karaktärerna, än mindre engagera mig i dem. Alla är de självdestruktiva och arga. Dialogen är ibland märkvärdigt stolpig.
-Hon lämnade oss andra i ett kaos, sa Gitte. Vi föll och föll genom himlarna, och vi slog oss när vi landade. Ärren lyser fortfarande vita på våra ryggar.
Bokklubbens möten slutar tröttsamt nog undantagslöst med att deltagarna blir osams och beter sig ovettigt. Tonårshormonerna svallar så utmattande friskt över sidorna att romanen är mer en sämre ungdomsbok än en spännande kriminalroman.
February 4, 2023
Nu prea inteleg de ce romanul asta are un rating asa de mic avand in vedere ca nu este un roman prost, ba din contra.
Cercul Polar are toate ingredientele unui roman crime nordic: atmosfera, comunitatea mica, secrete din trecut, personaje cu o bogata viata interioara. De altfel, romanul este mai mult axat pe personaje decat pe actiunea propriu-zisa (alta caracteristica a nordic noir-ului)
Ce nu prea mi-a placut, o oarecare tendinta spre politically correctness si incluziune facute cu sila.
Cercul Polar are toate ingredientele unui roman crime nordic: atmosfera, comunitatea mica, secrete din trecut, personaje cu o bogata viata interioara. De altfel, romanul este mai mult axat pe personaje decat pe actiunea propriu-zisa (alta caracteristica a nordic noir-ului)
Ce nu prea mi-a placut, o oarecare tendinta spre politically correctness si incluziune facute cu sila.
Read
December 28, 2021Kirjoitustyylissä oli vähän kikkailun makua, mutta tarina oli herkullinen. Erityisesti tällaiselle kirjanörtille sopiva tarina, lukupiiri oli ajatuksena hieno. Tykkään myös lukea pohjoisista paikoista. Hieno teos, sillä tavalla tuttua Marklundia.
December 13, 2023
Ką aš čia perskaičiau? 😂 knyga be jokios prasmes, visas veiksmas įvyko tik knygos gale ir tai tik viename puslapyje 😂
October 17, 2021
Välskrivet och spännande! En succé 🥰
March 1, 2023
2,5 ⭐
Cercul polar de Liza Marklund m-a atras ca un magnet datorită faptului că acțiunea este centrată în jurul a unui club de carte dintr-un sătuc nordic suedez, dar care din păcate nu m-a convins îndeajuns.
Romanul urmărește povestea a cinci adolescente, aflate în pragul a 18 ani, ce se întâlnesc lună de lună pentru a discuta pe marginea unei cărți. După absolvirea liceului, una dintre fete dispare fără urmă. Dăm timpul pe repede înainte și suntem la 40 de ani distanță, când este găsit corpul tinerei, mumificat în baza cimentată a unui pod, cu capul lipsă. Am scris mai multe despre lectura rapidă într-un articol publicat pe blog.
„Clubul de carte Cercul Polar s‑a înființat când fetele au început clasa a șaptea și au făcut cunoștință cu materia Activități opționale. Și‑au ales ceea ce doreau să aprofundeze dintr‑o gamă largă de discipline, de la Pescuit și Dans popular la Mâncare gătită rapid. De departe, cea mai frumoasă alegere purta numele de Cunoaștere literară. Din întreaga Școală Kvarndamm, doar cele cinci eleve optaseră pentru această materie. Avea o adevărată valoare simbolică. Ceilalți elevi, oferindu‑se voluntar să se angajeze în discuții literare vinerea după‑amiaza, la ultima oră, zăboveau cu privirea, la fel ca profesorii, asu‑ pra agrafelor fetelor, stabilind în funcție de ele cât erau de ambițioase și poate chiar de inteligente. Au ajuns la urechile fetelor câteva comentarii răutăcioase legate de studiul lor intensiv, chiar dacă în general s-au ferit de eticheta de tocilare. Motivul a fost, probabil, reputația unora dintre părinții lor, dar și frumusețea de care se bucurau la acea vârstă. Toate erau foarte atrăgătoare.„
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
Cercul polar de Liza Marklund m-a atras ca un magnet datorită faptului că acțiunea este centrată în jurul a unui club de carte dintr-un sătuc nordic suedez, dar care din păcate nu m-a convins îndeajuns.
Romanul urmărește povestea a cinci adolescente, aflate în pragul a 18 ani, ce se întâlnesc lună de lună pentru a discuta pe marginea unei cărți. După absolvirea liceului, una dintre fete dispare fără urmă. Dăm timpul pe repede înainte și suntem la 40 de ani distanță, când este găsit corpul tinerei, mumificat în baza cimentată a unui pod, cu capul lipsă. Am scris mai multe despre lectura rapidă într-un articol publicat pe blog.
„Clubul de carte Cercul Polar s‑a înființat când fetele au început clasa a șaptea și au făcut cunoștință cu materia Activități opționale. Și‑au ales ceea ce doreau să aprofundeze dintr‑o gamă largă de discipline, de la Pescuit și Dans popular la Mâncare gătită rapid. De departe, cea mai frumoasă alegere purta numele de Cunoaștere literară. Din întreaga Școală Kvarndamm, doar cele cinci eleve optaseră pentru această materie. Avea o adevărată valoare simbolică. Ceilalți elevi, oferindu‑se voluntar să se angajeze în discuții literare vinerea după‑amiaza, la ultima oră, zăboveau cu privirea, la fel ca profesorii, asu‑ pra agrafelor fetelor, stabilind în funcție de ele cât erau de ambițioase și poate chiar de inteligente. Au ajuns la urechile fetelor câteva comentarii răutăcioase legate de studiul lor intensiv, chiar dacă în general s-au ferit de eticheta de tocilare. Motivul a fost, probabil, reputația unora dintre părinții lor, dar și frumusețea de care se bucurau la acea vârstă. Toate erau foarte atrăgătoare.„
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
August 2, 2024
Siužetas susuktas meistriškai- neatspėsite kas žudikas.
Įdomi istorija. 📔😊
Įdomi istorija. 📔😊
April 22, 2024
3.66 but I am feeling generous
November 25, 2025
Audio knyga 🎧 Labai nepatiko įgarsintojos balsas ir intonacija (klausiau per klausykla.lt). Nors nedariau didelių tarpų tarp klausymo, bet buvo sunku išlaikyti dėmesį ir nepamesti eiliškumo. Labiau patiko praeities pasakojimas. Man pritrūko detalių kaip jos gyveno tuos 40 metų. Taip pat rodos trūksta dalies kaip išaiškintas nusikaltimas, kažkuriuo momentu knygoje tampa tiesiog viskas aišku ir nėra ką detalizuoti, lyg iškirptas skyrius. Pabaiga išties įdomi, net nepagalvotum. Tai pirmoji serijos dalis. Antroji knyga 'Pelkių vaikas' narplios apie kitą dingusią merginą ir kaip visa tai susiję.
January 21, 2025
A számomra eddig ismeretlen skandináv krimiszerző sorozatkezdő regénye kellemes meglepetés volt. Kedveltem ezt a lassan építkező, izlandi krimikre hasonlító stílust, az öt lány kapcsolatának drámai kibontását, a 80-as évekre való visszaemlékezést. Örömöt okoztak az Északi Sarkkör Könyvklub olvasmányai, különösen a skandináv krimi klasszikusai előtt való tisztelgés. Szívesen pillantottam bele a kisvárosi életbe és a svéd rögvalóságba. Folytatnám is, de az értékelések azt mutatják, hogy nem sikerült tartani a színvonalat.
September 22, 2024
Nu pot înțelege de ce romanul are o notă așa de mică pe Goodreads. Este o carte tipic nordică, un stil deja clasic aș putea sa spun. Nordic noir-urile scrise de Liza Marklund sunt un pic aparte, așa este, dar asta nu contează atunci când este un roman așa de bun.
Romanul nu este unul mic, dar nu mi-a dat timp să mă plictisesc. Cu fiecare pagină vrei să aflii cine este victima, cine este criminalul, care este motivul crimei, în ce mod cărțile alese au înfluențat crima. Povestea începe cu una dintre fetele de la clubul de carte care este gasita decapitata, la 40 de ani de la disparitia acesteia.
Dispariția tinerei a schimbat viața tuturor, în diferite moduri, arătându-ne că o traumă de asemenea dimensiune poate schimba destinul persoanelor de la o clipă la alta, mai ales atunci când esti adolescent și nu știi de ce una dintre cele mai bune prietene ale tale a plecat fără să spună un cuvânt.
Cartea are câteva părți în care autoarea a ales să șocheze prin câteva elemente sexuale neașteptate. Nu e ca și cum nu mă aștept la așa ceva de la un nordic noir - mai ales după ce am citit "Fata cu un dragon tatuat" - dar parcă în mintea mea nu se potriveau asemenea scene în roman... până ce s-au potrivit.
O prietenie ce se destramă din cauza lipsei de șanse, a invidiei și geloziei, a dorinței de a reuși, de a te desprinde, de a te realiza. Patru femei pe care secretele și trecutul încă le bântuie. Este o carte pe care o recomand, dar care nu este pentru toată lumea.
https://www.5oclockbookclub.com/post/...
Romanul nu este unul mic, dar nu mi-a dat timp să mă plictisesc. Cu fiecare pagină vrei să aflii cine este victima, cine este criminalul, care este motivul crimei, în ce mod cărțile alese au înfluențat crima. Povestea începe cu una dintre fetele de la clubul de carte care este gasita decapitata, la 40 de ani de la disparitia acesteia.
Dispariția tinerei a schimbat viața tuturor, în diferite moduri, arătându-ne că o traumă de asemenea dimensiune poate schimba destinul persoanelor de la o clipă la alta, mai ales atunci când esti adolescent și nu știi de ce una dintre cele mai bune prietene ale tale a plecat fără să spună un cuvânt.
Cartea are câteva părți în care autoarea a ales să șocheze prin câteva elemente sexuale neașteptate. Nu e ca și cum nu mă aștept la așa ceva de la un nordic noir - mai ales după ce am citit "Fata cu un dragon tatuat" - dar parcă în mintea mea nu se potriveau asemenea scene în roman... până ce s-au potrivit.
O prietenie ce se destramă din cauza lipsei de șanse, a invidiei și geloziei, a dorinței de a reuși, de a te desprinde, de a te realiza. Patru femei pe care secretele și trecutul încă le bântuie. Este o carte pe care o recomand, dar care nu este pentru toată lumea.
https://www.5oclockbookclub.com/post/...
January 3, 2022
Olipas hyvä aloitus kirjavuodelle 2022! Tämä oli myös mun eka Marklundin kirja.
Vaikka Napapiiri on dekkari, ei murhamysteeri ole tarinassa pääosassa. Enemmän tässä käsiteltiin ihmissuhteita ja niihin liittyvää draamaa. Rakastin ideaa lukupiiristä ja päähenkilöiden välisiä ongelmia ja jännitteitä pystyi parhaiten aistimaan juuri niissä kohtauksissa, joissa kerrottiin lukupiiristä. Olen liian nuori ymmärtämään kirjan nostalgia-arvoa, mutta tykkäsin silti siitä, miten kirjassa kuvattiin 80-lukua ja sen ilmiöitä. Erityisesti kaipuu pois pohjoisen pikkukaupungista isompiin ympyröihin oli jotenkin samaistuttavaa, vaikka en ole asunut pohjoisessa :D Ja loppuratkaisu!! En todellakaan arvannut sitä ja se onnistui yllättämään ihan kunnolla. Kirjan tapahtumat pystyi kuvittelemaan selkeästi ja juoni toimisi imo todella hyvin vaikka tv-sarjassa.
Kirjassa oli joissain kohdissa vähän kökköä kieltä ja jotkut kohtaukset oli hiukan outoja ja tuntuivat tarinasta irralliselta. Vikingin hahmo jäi myös jotenkin pinnalliseksi, joten näistä syistä pudotan yhden tähden pois. Napapiiri oli kuitenkin aivan todella hyvä dekkari, varmasti jatkan tämän sarjan parissa.
Vaikka Napapiiri on dekkari, ei murhamysteeri ole tarinassa pääosassa. Enemmän tässä käsiteltiin ihmissuhteita ja niihin liittyvää draamaa. Rakastin ideaa lukupiiristä ja päähenkilöiden välisiä ongelmia ja jännitteitä pystyi parhaiten aistimaan juuri niissä kohtauksissa, joissa kerrottiin lukupiiristä. Olen liian nuori ymmärtämään kirjan nostalgia-arvoa, mutta tykkäsin silti siitä, miten kirjassa kuvattiin 80-lukua ja sen ilmiöitä. Erityisesti kaipuu pois pohjoisen pikkukaupungista isompiin ympyröihin oli jotenkin samaistuttavaa, vaikka en ole asunut pohjoisessa :D Ja loppuratkaisu!! En todellakaan arvannut sitä ja se onnistui yllättämään ihan kunnolla. Kirjan tapahtumat pystyi kuvittelemaan selkeästi ja juoni toimisi imo todella hyvin vaikka tv-sarjassa.
Kirjassa oli joissain kohdissa vähän kökköä kieltä ja jotkut kohtaukset oli hiukan outoja ja tuntuivat tarinasta irralliselta. Vikingin hahmo jäi myös jotenkin pinnalliseksi, joten näistä syistä pudotan yhden tähden pois. Napapiiri oli kuitenkin aivan todella hyvä dekkari, varmasti jatkan tämän sarjan parissa.
January 12, 2023
Ce naiba am citit?
September 3, 2021
Betyg: 4,5 av 5 - Jag har läst dom flesta böcker som Liza Marklund har skrivit, och jag har tyckt om dom allihopa. Nu har hon kommit ut med den första delen i en ny boktrilogi, och den boken heter Polcirkeln. Jag tyckte väldigt mycket om boken, som var välskriven, åttiotalsnostalgisk, och spännande. Bra personporträtt, och fina miljöbeskrivningar var det också. Och den var inte ett dugg förutsägbar. Jag ser verkligen fram emot dom två följande delarna. Och jag kan varmt rekommendera boken. Varvade mellan att läsa och lyssna, och en av mina favoriter är uppläsare, Lo Kauppi.
September 23, 2021
Helt okej seriestart med bubbelgum-nostalgi, norrländskt småstadsliv och hopp mellan nu och då för att bena ut vad som hände med Sofia egentligen? Välskriven, trovärdig i sina relationer och lättläst.
September 30, 2021
3.5 stars.
This actually interested me greatly, it was interesting to get to see glimpses of the girls`s life, what their thought, did and how their life at home was and what lead up to the end. It honestly suprised me very much, it did not end as i thought but in a interesting way.
This actually interested me greatly, it was interesting to get to see glimpses of the girls`s life, what their thought, did and how their life at home was and what lead up to the end. It honestly suprised me very much, it did not end as i thought but in a interesting way.
October 16, 2021
Jag gillar hur porträttet av de fem kvinnorna i bokcirkeln gradvis växer fram med hjälp av det växlande berättarperspektivet. Själva mordhistorien blev jag lite besviken på men eftersom den egentligen inte är huvudsaken så kan jag ha överseende med det.
December 15, 2024
2,75⭐️
Nej men the plot twist
Nej men the plot twist
February 21, 2023
En perfekt deckare!
February 9, 2025
Pluspoäng för att Docksta nämns - TVÅ GÅNGER ✌️
October 3, 2025
Ik vond het niet zo goed. De beschrijving van de boekenclub was langdradig. Had moeite om in het verhaal te komen. Het einde was verassend maar te flauw, precies of er werd naar een einde gezocht maar men vond er geen. Was voor mij ook niet spannend zodat ik op het puntje van mijn stoel zat.
December 15, 2021
Joulukuun dekkariksi sopii hyvin ruotsalaisen Liza Marklundin uuden sarjan avausdekkari Napapiiri. Nuoren tytön ruumis löytyi jouluviikolla kätkettynä siltarakenteisiin. Sillan rakenteita oltiin uudistamassa neljänkymmenen vuoden päästä rakentamisesta, kun ruumis löydettiin. Paikalliset asukkaat tiesivät heti, kuka oli kysymyksessä, sillä 40 vuotta takaperin katosi 17v. Sofia.
40 vuotta aiemmin ei vielä tiedetty, että nykyaikainen DNA-tekniikka pystyy tunnistamaan vanhoistakin jäljistä tekijän/tekijöitä. Napapiirin murhaaja saatiin nopeasti kiinni, mutta murha ehti vanhentua, eikä syyllinen joudu olemaan vankilassa pitkää aikaa.
Liza Marklundin Napapiiri pureutui pohjoisruotsalaisen pikkukaupungin vaiettuihin salaisuuksiin, jotka avattiin auki kylmän viiltävän pakkasen ja metrin korkuisten lumihankien aikana.
40 vuotta aiemmin ei vielä tiedetty, että nykyaikainen DNA-tekniikka pystyy tunnistamaan vanhoistakin jäljistä tekijän/tekijöitä. Napapiirin murhaaja saatiin nopeasti kiinni, mutta murha ehti vanhentua, eikä syyllinen joudu olemaan vankilassa pitkää aikaa.
Liza Marklundin Napapiiri pureutui pohjoisruotsalaisen pikkukaupungin vaiettuihin salaisuuksiin, jotka avattiin auki kylmän viiltävän pakkasen ja metrin korkuisten lumihankien aikana.
Displaying 1 - 30 of 311 reviews