Cazzo

by Mihnea Bâlici

„Cazzo este un party fără timpi morți, unde asiști la momentul în care un băiat lovește sistematic într-o piñata din care încep să cadă tot felul de lucruri copleșitoare și extrem de relatable: amintiri din copilărie și dintr-o adolescență complicată, cu părinți plecați să lucreze în afară, traume generaționale, scenarii care îți fac inima ferfeniță, ilustrate din Italia sau din sate românești, poze cu cei dragi și tot felul de alte cadre care produc scurtcircuite afective. Edificând o sensibilitate uriașă, cum numai sufletul lui Hulk ar mai putea avea, și un know-how ce indică maturitate și răbdare, debutul lui Mihnea Bâlici este cu siguranță una dintre cărțile pe care poate mai ales generațiile mai tinere o vor avea mereu la capul patului sau undeva pe-aproape.” - Anastasia Gavrilovici

Genres: Poetry, Romanian Literature, 21st Century

84 pages, Paperback

Published July 1, 2022

Reviews

[Andrei Dósa]

Momentul ăla când te apucă OCD-ul şi numeri de câte ori zice Mihnea cazzo în poemul omonim :)

[Emilian Lungu]

Cazzo (nu Kazoo, cum am crezut că e până când l-am citit :( ) e un volum care m-a surprins plăcut, cu demersul său programatic și profund finisat, care m-a atins, chiar dacă nu am fost supus direct la efectele migrației nemțenilor în Italia, deși conștient de acest fenomen încă de mic.
Desigur, volumul lui Mihnea mă atinge și pentru că provenim, într-un fel, din același spațiu și i-am așteptat tăcut, de-a lungul anilor, debutul; încă de când mergeam amândoi la cenaclul din Piatra Neamț; iar apariția lui activează în mine un portal nostalgic spre trecut.

[Roxana David]

Niciodată nu știu la ce să mă aștept când pun mâna pe o carte de poezie (poate pentru că n-am pus mâna pe destule), dar sigur nu la asta mă așteptam de la Cazzo. (Critică socială, analiză de clasă prin poezie, asta încă n-am mai văzut.)

E o carte extrem de personală, de înfiptă în real și intim, fără pretenții sau abstractizări reci. O carte "asumată", dacă vreți, și în asta stă forța ei. Durerea, furia, confuzia, toate pornesc dintr-o dramă concretă, poemele încapsulând o experiență (din păcate) universală la noi.

La o primă lectură, pot să zic că mi-a plăcut destul de mult, chiar dacă au fost și vreo două poeme pe care nu cred că le-am înțeles prea bine, câteva versuri la care mi-am dat puțin ochii peste cap sau locuri în care eu aș fi scris puțin altfel (de aia 4 stele în loc de 5).

[ranpo]

3.75⭐
"Și gesturile precipitate ale italienilor pur-sânge:
un cazzo.
(...)
Spune, e o legătură între copilărie și viață?
un cazzo
Din ce punct al maturității începe maturitatea?
un cazzo"

[Florin Iroftei]

recitit la un an jumate, impactul la fel de puternic!
e realitatea noastră <333

[Edina (azi_citim)]

*3.75 ⭐️ 🥹

[Andràș-Florin Răducanu]

Well, Mihnea said it was not gonna disappoint and it did not.

[Bogdan]

“Cazzo vine ca o reacție la distanță față de transformările ruralului local, cu gospodăriile sale modernizate, familiile dislocate și gap-urile afective lăsate în timp, dar nu prin invectivă, ci prin resemnare calculată și reziliență; o reacție la apartenență, îndepărtare și comunicare, cu tot ce se pierde în trecerea de la una la alta. Mihnea Bâlici spune că lumea i-o luase pe dinainte, dar poezia lui vine să compenseze hiatusul și să dea curs unei lumi în time-lapse, cu fiecare instantaneu al schimbării clar, la vedere.”

Mai mult aici:

https://www.observatorcultural.ro/art...

[Alexandra C]

s-a lăcrimat puțin în timișoara-iași, cu eyeliner roz și glitter întinse pe față (am dat vina pe aerul condiționat, nici gând pe Ilarie sau pe Roxana sau pe

și sunt lumi
în care mesele se umplu de familie și sucuri, beri
și pizza,
iar abundența vine-n valuri peste tine fără să consumi.
În lumea ta, aveai un gard derăpănat și-n fața lui
un zarzăr
în care ne urcam, crăpându-l, putred cum era,
pe porțiuni,
și ziua-ntreagă înmuiam pâinici și cornuri în apa
cu zahăr
și n-aveam niciun viitor și niciun viitor și niciun
viitor.
)

[anda]

"dar exista o pasarelă șubredă peste liniile de cale ferată
care unea centrul de cartierele mai sărace.
cred că partea importantă din mine a rămas acolo"

[Gabriela Vieru]

m-a rupt; nici nush ce să zic mai mult, m-a emoționat rău de tot; luați și citiți

[Miruna Jurj]

minunată 💖

de multe ori mă trezeam cu senzația
că aș fi putut fi oricine altcineva.

[Cristina Boncea]

Mai departe de atât, desigur, Cazzo este un volum construit ingenios – compact, amuzant, puternic și care aproape că îi garantează lui Mihnea succesul literar îndelungat, dacă va continua pe acest drum. Nu doar despre emigrare, nu doar despre tristețile & bucuriile copilăriei, ci introspecția matură, profund poetică a celui care își aduce toate părțile laolaltă, rămânând puternic ancorat în spațiul social și onorând tradiția new wave bine susțină de OMG.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/07/03...

[Monica8198]

3.5

[Catalina Guta]

Căci cui îi pasă ce urmează, ce se-ntâmplă când crești mare,
trăim prezentu-n care mintea nu ni se tocește, ci se-ascute.

[Florentin Popa]

țin trei degete unite și le pup ca un bucătar italian când termin cartea asta (și spun termin pentru că o recitesc repetat) <3
(review mai serios și lung to follow)

[Sandra Saade]

aici, soarele ne bronzează spatele.
relieful miroase a deodorant
și Adidas cu smaralde. a terase

din citrice și malaxoare meridionale.

[Gabriela Oprea]

Te-ai oprit vreodată să iei în considerare vederea periferică?

[Diana Cristea]

<>

[Constantin]

Tangibil

[Alina Bîrsan]

Pauperizare post-comunistă și vestigiile acestui regim, migrație economică, construirea identității unui tânăr prin fantasmarea intensă în jurul absenței îndelungate a tatălui. M-a emoționat la cartea lui Mihnea Bâlici simplicitatea invocatoare și melancolia cu tușe de umor cu care tratează subiecte grave ; amintirile din prima tinerețe punctate ca repere existențiale, unele traumatice ; sentimentul persistent de irosire ; moartea, ruinele, boala, sexul. La un moment dat totul răbufnește, dar chiar și furia se exprimă într-o limbă străină, limba de adopție forțată a tatălui absent : un Cazzo ! Crescând progresiv în intensitate, într-un fel de scrisoare adresată tatălui ne parvine toată tristețea. M-am întrebat dacă impresia generală de imponderabiliate (în cel mai bun sens) vine din dispoziția în formă poetică a unor fraze care ar fi putut foarte bine să fie proză ; și atunci, rotind mental textul ca în testele alea de inteligență spațială, am simțit că arta cu care Mihnea Bâlici lasă fraze și cuvinte în suspensie, e poezie adevărată. Poate și caracterul de rememorare, cu acele obiecte și cadre fetiș care, oricât de banale și sărăcăcioase, devin prețioase fiindcă ne sunt familiare – evocă un anume lirism paradoxal. Și unele formulări grațioase : « Am în minte pescărușii, cu plonjările lor inutile » - inutile ca și arta autentică, care nu vindecă traume dar alină.

[M]

În afară de titlu, care mi se pare că se vrea mult prea edgy, Cazzo de Mihnea Bâlici mi-a plăcut. E ca o călătorie lungă cu mașina, vara, cu geamurile deschise, cu vântul în păr, când ești copil și nici măcar nu vrei să ajungi la destinație. Se citește atât de ușor, dintr-o dată, căci te prinde în lumea aceea a copilăriei în care lucrurile sunt un pic luminoase, un pic misterioase, și nu se înțeleg prea bine. Acolo, din când în când, apare câte un personaj căruia vrei să-i semeni, dar care te sperie (în Deodorant), sau o întâmplare extrem de mundană, marcată brusc de descoperirea corpului gol (în Fetițele - „Ce este un corp, cu crevase și excreșcențe? / Ce-i chestia asta care ne ancorează în lume?”). Apoi, încet încet, apar diferite înțelegeri, odată cu timpul, cu adolescența (asta simte în poemul Cazzo). Fotografiile alese întregesc bine volumul, care creează și conține această lume cumva îndepărtată, dar reconoscibilă.

„Sunt lucruri cu adevărat importante în lumea asta,
cum sunt
și lucruri ce mocnesc subtil în fiecare om.”

[Ana Hutanu]

cu o narativă încărcată, dar care m-a lasat cu un gust de tristețe fresh la final, volumul este un peisaj al unei tinereți și copilării anume, dar care reușește să cuprindă colectiv amintirile tuturor, fiind despre totul care ni se intamplă & puținul care ramane

fiind un arhitect al spațiilor arhivate din memorie, cu via casa, drumul, gardul, biblioteca cu limoncello, Mihnea Bâlici a reușit să construiască o imagine clară a peisajului, care mă apropia în acelasi timp de casa mea, de gardul meu, de via mea, simțind ca îmi aparțin

"oricât mi-as fi dorit sà apartin, traisem mai mult printre obiecte si plante. lumea mi-o luase pe dinainte."

[Alex Donţu]

„Atunci mi-am dat seama că nu violența,
nu crizele de nervi, pe care le am de copil,
îți pot aduce câștigul. Câteodată e de ajuns

să afișezi un calm indiferent și aspru,
pe care l-am văzut, mulți ani mai târziu,
la toți oamenii pe care i-am iubit.”

[Alecs]

🤌

[Sorina Alexandra]

Un volum simpatic.

[Antonia Pîslariu]

Emoționantă, Mihnea Bâlici reușește să subsumeze experiența generației cu părinții plecați in străinătate și să le ofere o modalitate de closure. Mulțumim!

[Marius Maxim]

Nu înțeleg de ce textele ar fi considerate poezie, dar ca proză e decentă.

[Vampire Bookworm]

Mi-a plăcut în special poemul titular. Recomand.

[алєѯ (alex)]

“pe aceeași bancă ruptă te-am zărit cum stai picior peste picior, dar microbuzul a trecut prin fața ta, țintit spre depărtare”