Lumea nu a mai fost la fel din ziua în care Declinul Alb a pus stăpânire pe insula Sakh.
Pentru Mura, nu mai există nimic dincolo de munții Vegrewank și râul Jaffis, însă asta nu o împiedică să pornească pe urmele orcului ei ocrotitor, odată cu decizia nefirească a creaturii de a părăsi tribul cu noaptea în cap.
Talla, o fleriană ageră și curajoasă, este hotărâtă să pună capăt tuturor nenorocirilor, aruncându-se înainte pe un drum a cărui destinație îi este necunoscută.
În timp ce unele destine se împletesc, altele se dezbină, iar ceea ce Mura va afla de-a lungul călătoriei sale va spulbera și puținul pe care credea că-l știe despre lumea înconjurătoare, despre originile sale și chiar și despre Tuakki, femeia orc cu păr arămiu și inimă de piatră.
Într-o lume în care anotimpurile încep să se comporte ciudat, Mura, o copilă de om crescută printre orci, încearcă să înțeleagă încotro i se îndreaptă viața. O iubește mult pe mama ei adoptivă, Tuakki, o femeie orc ce o învață arta supraviețuirii în pădure, dar relația celor două este plină de momente de tensiune. Declinul Alb, un anotimp ce devine din ce în ce mai lung și îngreunează viața ființelor de pe insulă, aduce cu sine nu doar frigul și foamea, ci și amenințarea unui sfârșit dureros. Tuakki decide să plece din sat într-o misiune secretă, însă Mura nu poate tolera să fie lăsată în urmă, așa că pleacă în căutarea femeii-orc.
Urletul gheții de Diana Boitor este o carte în care magia planează peste o lume ce o consideră a fi o putere malefică, întunecată, o putere menită să distrugă și să subjuge. Am apreciat multitudinea de rase existente în poveste și istoria apariției acestora, dar și relațiile ce se construiesc între comunități. Faptul că oamenii se consideră a fi o rasă dispărută a fost interesant - în lumea Dianei Boitor, nu oamenii sunt rasa pe care se axează acțiunea, ceea ce a fost interesant.
În ceea ce privește personajele, au fost numeroase și variate, cititorul făcând cunoștință cu tot felul de creaturi interesante, cu poveștile lor, cu lumile din care vin și credințele pe care le au. Relația muritorilor cu zeii este una complexă și deseori complicată, iar misterul din jurul unui anumit zeu se adâncește cu fiecare pagină parcursă.
Mura se adeverește a fi o adolescentă explozivă, care acționează din impuls atunci când vine vorba despre Tuakki. Iubirea ei pentru mama adoptivă este una dificilă, aflată la un pas între adorație și suspiciune, dinamica fiind una atipică. Tuakki, la rândul ei, e plină de secrete și cu greu le spune altora ce gândește, ceea ce o face un personaj ermetic. Talla, o tânără ce ascunde un secret sumbru, mi-a plăcut prin replicile ei simpatice și prin capacitatea de a se stăpâni în cele mai tensionate momente.
Urletul gheții este o poveste despre călătoriile spre inima pământului și spre inima celor mai întunecate gânduri din propria persoană, o cascadă de emoții și trăiri, o adevărată armată de creaturi ce încearcă să supraviețuiască Declinului Alb, o epopee a cunoașterii și descoperirii.
Recunosc deschis că nu m-am așteptat la un high-fantasy din partea Dianei. Am fost surprinsă de cât de bine a conturat lumea, de la speciile de plante și animale la zona geografică.
Povestea e originală și captivant redată. Avem un ținut înghețat care în scurt timp urmează să fie ucis de iarna care nu mai pleacă. Pentru a readuce primăvara, trebuie închis un oarecare portal...care însă ascunde mai multe decât pare.
Personajele sunt numeroase, dar numai câteva reprezintă esența cărții. Mura m-a câștigat de partea ei în ultima clipă. Până atunci, o plăceam ca apoi să nu o mai plac. Gestul ei suprem de iubire m-a tulburat profund. Pe Tuakki nu am putut să o înțeleg în întregime. Ayen e de departe personajul meu preferat, alături de Gok. Talla, din nou, m-a cucerit, deși uneori nu o suportam din cauza comportamentului distructiv. Cain e mintea diabolică genială, cred că de el mi-a plăcut cel mai mult, deși nu e ok🤣 De menționat că personajele sunt în mare parte elfi și orici, ceea ce m-a încântat.
Recunosc că am citit-o puțin greu, pentru că nu sunt obișnuită cu acest gen. Totuși, e o carte bună, cu unele plot twist-uri amețitoare (încă sunt șocată de fapta Murei). Nu am putut să prevăd deloc ce urmează să se întâmple, ceea ce e genial.
❄️❄️Am observat ca aceasta carte a fost publicata in anul 2022, dar eu tot întreb. Va avea cumva și volumul doi? Pentru ca m-a lăsat cu, câteva semne de întrebare. 🤔 Sunt multe personaje prezentate, multe "creaturi magice", fiecare având rolul ei în poveste, dar ca personaje principale mi s-au părut a fi Mura, Tuakki, Vogha și Talla. Povestea este centrata pe salvarea lumii lor de "Declinul Alb", mai exact de înghețul care a pus stăpânire pe aceasta, omorându-i încet încet pe cei mai slabi și ingreundu-le traiul celor mai puternici. Aventura începe atunci când Tuakki pleacă pentru a găsi toate "tinialitele", adică cristalele magice, care crede ea, o vor ajuta sa salveze lumea sau de fapt ea urmărește cu totul altceva? Mi-a plăcut atmosfera magica creata, cum a decurs acțiunea, cu fiecare pagina citita afli ceva nou, lucruri la care nu te așteptai, cum au fost create personajele, fiecare unic în felul lui. Dar draga mea autoare sa stii ca nu te iert pentru cum ai terminat prima parte a cărții. Nu este frumos sa conturezi un personaj atât de ușor de îndrăgit pentru a-i face ce ai făcut. Fiecare dintre cei care urmăresc aceste cristale au un motiv și un scop propriu în a le folosi, fie el personal, fie comun, adică acela sa salveze lumea, dar cea care va reuși va fi...de sunteți curioși sa aflați, citiți cartea. Sunt multe denumiri pe care nu le veti ințelege, fie ca sunt nume de ființe magice, de plante sau obiecte magice, dar ideea creării unui glosar cu fiecare termen în parte explicat mi s-a părut tare bună. Ce nu mi-a plăcut a fost ca în cazul unor personaje povestea s-a terminat în aer, de parca nici nu mai contează prin ce au trecut ele pentru a ajunge în acest punct al poveștii, dacă lumea a fost salvata restul este istorie. As fi vrut sa aflu totuși și ce s-a întâmplat în partea lor de poveste. Dacă citiți fantasy, sa știți ca aceasta carte merita citita. P. S. Cautand pe Goodreads daca este si volumul doi al acestei carti, am observat ca eu am mai citit si "Cafea cu gheata"- tare draguta si aceea.❄️❄️ 🌟🌟🌟🌟
Nu știu dacă Diana a ales cea mai potrivită combinație pentru cartea asta, dar pentru mine sigur a fost combinație perfectă. "Urletul gheții" este un fantasy, slow paced. Introducerea în lume se face lent și ești convins că știi tot ce este de știut. Doar că să descoperi împreună cu personaje că nu știi nimic. Mura, puiul de om, nu este doar un pui de om. Când Tuakki, orcul care a adoptat-o după ce a găsit-o, părăsește tribul, Mura decide să pornească în căutarea ei. Deși inocentă și naivă, instinctul îi dictează pașii. Și bine simte, căci spre deosebire de alte dați, Tuakki se găsește de această dată într-o situație fără ieșire. Declinul Alb a pus stăpânire pe planetă și fiecare personaj luptă din răsputeri să își ducă misiunea la îndeplinire. Tuakki vrea să oprească totul, Mura dorește să își găsească "mama", Vogha își caută sora. Talla are și ea propriul ei scop și nu se ferește deloc să facă totul pentru a-l indeplini. Personajul meu preferat a fost Ayen. Fără explicații, m-am atașat de creatura nobilă.
Am adorat și atenția autoarei pentru detalii. Nu a uitat nici măcar cum să facă prezența unui șoricel in pantof să fie relevantă. RECOMAND!
Cartea „Urletul gheții” a fost o călătorie destul de intensă; chiar dacă am citit doar primul volum conturul fiecărui personaj a arătat destul de pronunțat. De unele ființe enigmatice am reușit să mă atașez iar pe altele să le privesc cu suspiciune, pe unele le-am admirat din umbră iar pe altele le-am lăsat să se desfășoare în voia lor, eu fiind un observator fin al traseului ce l-au urmat de parcurs. Am apreciat lejeritatea autoarei de a „valsa” cu conținutul textual invitându-mă să mă alătur dansului magic în care neverosimilul a tronat. Am descoperit pe parcurs că toate cuvintele înșiruite aici nu mi-ar ajunge să descriu această dezlănțuire de propoziții pe hârtie; mulțumesc dragă autoare pentru momentul de fantastic, de poveste și a ruperii de realitate!
Cartea are un backstory complex, dar din punctul meu de vedere sunt niște goluri în firul narativ (ce s-au întâmplat în peșteră cu Mura, a murit Mura, ce s-a întâmplă cu TuAkki, unde sunt zei, cum s-au închis portarul, ce s-a întâmplă cu cei care au fost cu TuAkki, etc), de asemenea aici poate fi vina mea că am avut perioade de timp mari între capitole. De asemenea din partea mea are doar trei steluțe deoarece nu am reușit să simt stările sau sentimentele persoanelor în mare parte din poveste, doar la Mura am reușit să simt confuzie, iar la TuAkki în a doua parte am reușit să empatizez cu ea și să plâng. Un al punct pe lista mea cu întrebări și minusurile îl reprezintă finalul cărții care sper să ducă la o CONTINUARE, pentru că altfel mi se pare un final prea abrupt. Pot spune că partea a doua mi-a plăcut mai mult cu roate că au fost locuri în care schimbarea direcției ma pierdut și mi-a luat ceva timp să mă regăsesc în timp și locație. Per general mi-a plăcut ideea și aventura, sper să fie o CONTINUARE care să repare golurile pe care mi le-a lăsat sau măcar să-mi spună cineva că a rămas rătăcit pe undeva partea a treia din carte.
This entire review has been hidden because of spoilers.
❄Urletul Gheții - Diana Boitor❄ Romanul Dianei Boitor mi-a schimbat percepția despre orci, asta e sigur. Cine vine din universul LOTR, știe despre ce vorbesc. Să întâlnești orci puternici cât și sensibili, asta da combinație savuroasă. Nu mai zic despre glosarele de la finalul cărții despre botanică, cât și cel despre animale specifice acestui univers, plus explicațiile despre anotimpuri, complet diferite de cele de pe Pământ, toate astea m-au surprins plăcut. Genul acesta de creativitate arată că avem de-a face cu un fantasy de calitate, muncit și unde cuvintele nu sunt aruncate la nimereală. Autoarea a știut exact ce trebuie făcut pentru a crea un univers unic. Romanul este bine gândit, structurat armonios, acțiunea se dezvoltă într-un ritm pe care l-am găsit confortabil și potrivit. Un singur aspect m-a întristat (dar mi-a crescut interesul pentru continuare!): prezența unui personaj pe care l-am îndrăgit de la primele pagini, dar care dispare într-un mod incert spre finalul volumului. Abia aștept să aflu ce s-a întâmplat în acea noapte unde a dat dovadă de un curaj teribil. Găsim personaje autentice, cu personalități pe care nu ai cum să le îndrăgești (Talla și Tuakki m-au vrăjit), sau, dimpotrivă, pe care le-ai evita cu orice preț (Cain, you son of a bi%$#). Mi-a plăcut să descopăr și un soi de tsundere prin personajul Yroh, pe care am ajuns să îl îndrăgesc și să îl înțeleg. Recomand mai ales în acest sezon cartea, cu o ciocolată caldă alături.🤍 #citesteromaneste #autoriromani #dianaboitor #morganhexnerreads #morganhexnerreviews #fantasy #urletulGhetii #bookreviews #epicfantasy #hardfantasy #winterfantasy
Diana Boitor a reușit să mă surprindă cu o poveste pe cât de complicată și complexă, pe atât de fascinantă și intensă. Mi-a demonstrat că este o povestitoare înnăscută, că poate să scrie o lucrare amplă și că are o abilitate deosebită de a construi un univers magic, populat cu ființe fantastice, fiind foarte atentă la fiecare detaliu, oferind cititorului posibilitatea de a pătrunde cu ușurință într-o lume magică de care greu se mai poate detașa la final de lectură. De asemenea, am apreciat faptul că există o secțiune de referință la finalul cărții, care include un glosar de botanică și unul de zoologie, precum și câteva informații utile despre anotimpurile din Riphyria, pământul pe care locuiesc personajele, dar și alfabetul caracteristic speciilor întâlnite în roman. Toate aceste explicații, m-au ajutat să înțeleg povestea mai bine și m-au făcut să realizez cât de mult efort a depus autoarea pentru a crea această lume fantastică. ,,Urletul gheții” este un fantasy plin de acțiune în care autoarea pune atât de multă dragoste în crearea personajelor sale, încât nu poți să nu le iubești tu însuți. RECENZIE: https://literaturapetocuri.ro/urletul...
„Urletul Gheții” m-a surprins prin complexitate și prin poveste, prin atenția la detalii și varietatea ființelor existente. Iar faptul că autoarea a avut grijă să includă la finalul cărții un glosar de botanică, unul de zoologie, o prezentare amănunțită a anotimpurilor din Riphyria (tărâmul unde se petrece acțiunea) și alfabetul specific pentru două dintre speciile din carte mi s-a părut o idee excelentă, care sunt sigură că va încânta cititorii.
Am început să citesc cartea asta în liniștea nopții și m-a captat cu ușurință încă de la prolog. Auzeam răsuflarea și durerea bestiei, dar și pașii Murei prin zăpadă și brazii înalți ai taberei orcilor. Atmosfera din sat a fost ideală, aveam imaginile clare în minte, și au revenit încă și mai clare odată cu backstoryul lui Tuakki. De personaje m-am atașat cu ușurință, așa cum n-am mai reușit de mult timp la o carte tradusă. Druidul m-a cucerit când era beat🤣 Yroh, Gok și Ayen sunt în top pentru mine, dar și Urag și partenera lui. Pe Talla am savurat-o din prima pagină în care a apărut, apoi am început să am mixed feelings, la fel ca și pentru Tuakki. Surprizele pe parcursul plotului au fost subtile. Cumva, atât de cuprinsă de acțiune, am trecut iute peste ele, fără să mă opresc să le procesez, dar mă îndemnau să citesc mai cu spor. Finalul m-a distrus😭💀 M-a fascinat și lumea: numele separat pe care îl avea Luna, glosarul, limbajul... Grozavă carte – o evadare eficientă din realitate.
"Urlerul gheții" este un roman fantastic. Este un roman care te prinde încă de le primele pagini și te ține în suspans până la final. Cu toții știm că orcii sunt personaje introduse în literatura modernă de către J R R Tolkien. În creațiile lui Tolkien orcii sunt ființe brutale, agresive, urâte și malefice. Diana Boitor folosindu-se de "magia cuvintelor" a reușit să readucă la viață o nouă specie de orci umani, blânzi și pașnici. În prima parte a cărții ne este prezentată povestea Murei, un suflet rătăcit într-o comunitate de orci. Mura este o fată orfană crescută de către orcul Tuakki. Chiar dacă o iubește pe Mura, Tuakki a ridicat o barieră și nu și-a arătat niciodată afecțiunea față de Mura. Mura nu reușeste să înteleagă de ce este nevoită să învețe să lupte când aspirațiile sale sunt altele. Ea nu vrea decât să își cunoască originile, să înțeleagă de unde vin visele și să își găsească un loc al său. Reusește să iasă din "captivitate" după ce vântorii sunt atacați de Lalkahna, o bestie cu două capete, iar cel mai bătrân orc se decide să îi spună Murei povestea tinialitelor și secretul lui Tuakki. Tot ce întâlnește în drumul său este nou, iar pericolele pândesc la orice pas. Mura dă dovadă de curaj și reușește să afle cine este, care îi sunt originile și ce semnificație au visele sale. În cea de-a doua parte a cărții ne este prezentată lupta lui Tuakki cu propriile sale ambiții și scopul călătoriilor sale: dorința de a-și readuce la viață fiica moartă cu ajutorul tinialitelor. Plecată în căutarea celui de-al patrulea tinialit, Tuakki ajunge captivă într-o lume necunoscută unde magia este prezentă la orice pas. Fiecare personaj are un rol foarte bine definit și nimeni nu este privat de suferință. Fiecare personaj are povestea sa de viață. Cum începe și cum se încheie povestea de viață a fiecărui personaj vă invit să aflați. Abia aștept cel de-al doilea volum.
Diana Boitor revine cu o lume fantastică diferită în Urletul Gheții, față de primul ei roman, Barion. Mura e un „pui de om” crescut într-un trib de orci. În ciuda greutăților și a modului de trai diferit, ea se adaptează în trib în felul ei, deși Tuakki, femeia orc care a crescut-o, îi impune mai degrabă un stil de viață războinic, crezând că așa o va face puternică. Totuși, Mura simte că nu-și găsește locul acolo. Vrea să vadă mai mult decât tribul, în ciuda pericolelor de care aude la tot pasul odată cu venirea peste ținut a Declinului Alb. Curiozitatea o împinge să pună tot felul de întrebări, care rămân fără răspuns de cele mai multe ori, mai ales cele legate de ea însăși. Dispariția lui Tuakki însă îi dă ocazia să părăsească tribul în căutarea ei, mai ales când aude de poveștile macabre despre mlaștină. Decide să meargă în căutarea lui Tuakki, mai mult de teama de a nu-și pierde mama adoptivă, la fel cum mulți alți orci din trib, au plecat să vâneze pentru restul, dar nu s-au mai întors niciodată. Călătoria plină de peripeții a Murei vă va cuceri. Avem lupte, magie, creaturi fantastice, personaje remarcabile, suspans, adică un fantasy presărat cu de toate și pe care nu îl poți lăsa din mână. De regulă, nu prea întâlnesc orci în cărțile fantasy contemporane, iar acesta m-a surprins plăcut. Recomand!
❄️Genul fantasy nu este unul pe care să-l abordez des, dar mă bucur că atunci când îmi cade câte o carte de acest fel în mână și mă surprinde plăcut prin conținutul pe care-l oferă. Iar cum eu am o mică probleme cu romanele voluminoase (vezi „Abația portocalului”), mi-a plăcut că aici nu m-am confruntat cu o astfel de situație. Ce-i drept, are peste 400 de pagini, dar nu am realizat când am ajuns la mijlocul ei, pentru că a fost concepută în așa fel încât să le facă și mai curios de ce urmează.
❄️Ce mi-a plăcut mie și vă așteaptă și pe voi dacă veți ajunge să o lecturați: ♤ personaje interesante (creaturi, elfi, animale, plante - fiecare cu povestea lui de viață); ♤ elementul de originalitate (din punctul meu de vedere, ca autor român este foarte greu să creezi un fantasy care să nu se asemene cu ce este scris în întreaga lume); ♤ nu abundă în detalii inutile; ♤ lupta continuă cu obstacolele și câștigarea ei; ♤un final fericit.
❄️Aspectele care m-au făcut să scad punctajul nu-s numeroase, însă au contat în mare măsură. Și aici mă refer la o latură oarecum psihologică a romanului (nu prea sunt eu cu psihologia, întoarcerea către sine, deci e mai mult ceva subiectiv), precum și lipsa unor detalii în prezentarea anumitor personaje. Unele apăreau random și nu știam ce e cu ele.
❄️Dar, în altă ordine de idei, eu vă recomand să încercați cartea. Merită să-i acordați o șansă.
❄️Diana, mii de mulțumiri pentru exemplar, felicitări pentru roman și la cât mai multe publicate.
Zilele acestea am avut parte de o lectură mai mult decât interesantă. Romanul „Urletul gheții” de Diana Boitor m-a ținut, efectiv, captivă între paginile sale, făcând ca orice altceva să mai suporte amânare. N-aș fi zis că o poveste cu orci, ikreți, tanbaxieni și alte creaturi fantastice îmi vor stârni interesul atât de tare. În încercarea de a desluși ițele încurcate ale intrigii și adevăratele intenții ale personajelor, nu de puține ori m-am surprins gândind că acest scenariu atât de bine construit ar putea rivaliza cu producții cinematografice de succes – și spun asta fără nici cea mai mică exagerare.
Declinul Alb, cel mai rece anotimp din an, ce aduce cu sine ninsori și mormane înghețate de zăpadă trebuia să fi lăsat demult locul Verdelui Șters, însă ceva inexplicabil intervenise în mersul normal al lucrurilor în natură, iar ținutul Sakh urma să fie înghițit încet-încet de frigurile mistuitoare.
În contextul în care Zeii s-au întristat și au refuzat să mai aducă omul pe Pământ „acea rasă blestemată” care„ era în stare să renască și să mai distrugă, încă o dată, tot ce era frumos în jurul ei”, Mura vrea doar să își cunoască rădăcinile, mai ales că se simte străină de tribul de orci în care a crescut. Când Tuakki, cea care a îngrijit-o de mică, pleacă să găsească și să închidă portalul prin care nemilosul îngheț a pătruns în lumea lor, „puiul de om” pornește și ea în călătoria ei inițiatică, în care totul e nou, bulversant, periculos și diferit de cum își imaginase.