Deși am auzit multe păreri pozitive despre aceasta carte, totuși nu m-a impresionat mult. In primul rând, limbajul mi-a părut prea întortocheat , prea multe momente in care se aprofunda in teorie, ceea ce nu cred ca e necesar pentru o mamica. In al doilea rând, ideea generala. Am avut așteptări mari in privința ideilor de comunicare eficientă între părinte și copil. Desigur au fost și din aceasta tema, însă nu numai. S-au discutat prea multe alte teme, puțin relevante.
Interesul meu a început a scartai in momentul in care am observat cu câta ardoare autorul povestea despre somatizari, și una din sprâncenele mele s-a arcuit considerabil in momentul in care am citit părerea lui precum ca absolut orice boala sau problema de sănătate poate fi exprimata prin acest fenomen. Ceea ce mi-a părut adus pana la extrema. După ce am văzut ca a mai dedicat și un volum destul de mare de pagini acestei idei, am început sa inteleg ca părerile noastre o iau pe cărări paralele.
Bine, in final nu e o carte rea de tot, însă dacă ar fi sa recomand cărți bune de parenting unor părinți, cu certitudine aceasta nu ar fi in acea lista. Eu nu m-am simțit confortabil din punct de vedere psihologic citind cartea, nu am simțit o oarecare ușurintă sau revelație pentru problemele care apar in viața mea de părinte. Pentru mine a fost doar ca un seminar din ăla așa mai slăbuț in care s-a vorbit despre informatie generala într-un mod mai sofisticat. 🤷♀️