What do you think?
Rate this book
Despre fericire
“Niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca și cum ni s-ar părea că sosește prea greu, și încercăm să-l grăbim; evocăm trecutul, ca și cum am încerca să oprim repeziciunea cu care se îndepărtează de noi. Suntem atât de nesăbuiți, încât cutreierăm doar timpuri care nu sunt ale noastre și nicio clipă nu ne gândim la singurul timp care ne aparține.”
Selecții din opera Pensees de Blaise Pascal (1670), colecția Idei esențiale.
Selecții din opera Pensees de Blaise Pascal (1670), colecția Idei esențiale.
- GenresPhilosophy
144 pages, Paperback
First published January 1, 2022
8 people are currently reading
65 people want to read
About the author
Blaise Pascal
1,483 books832 followersEarly work of Blaise Pascal of France included the invention of the adding machine and syringe and the co-development with Pierre de Fermat of the mathematical theory of probability; later, he, a Jansenist, wrote on philosophy and theology, notably as collected in the posthumous
Pensées
(1670).
This contemporary of René Descartes attained ten years of age in 1633, when people forced Galileo Galilei to recant his belief that Earth circled the Sun. He lived in Paris at the same time, when Thomas Hobbes in 1640 published his famous Leviathan (1651). Together, Pascal created the calculus.
A near-fatal carriage accident in November 1654 persuaded him to turn his intellect finally toward religion. The story goes that on the proverbial dark and stormy night, while Pascal rode in a carriage across a bridge in a suburb of Paris, a fright caused the horses to bolt, sending them over the edge. The carriage, bearing Pascal, survived. Pascal took the incident as a sign and devoted. At this time, he began a series, called the Provincial Letters , against the Jesuits in 1657.
Pascal perhaps most famously wagered not as clearly in his language as this summary: "If Jesus does not exist, the non Christian loses little by believing in him and gains little by not believing. If Jesus does exist, the non Christian gains eternal life by believing and loses an infinite good by not believing.”
Sick throughout life, Pascal died in Paris from a combination of tuberculosis and stomach cancer at 39 years of age. At the last, he confessed Catholicism.
This contemporary of René Descartes attained ten years of age in 1633, when people forced Galileo Galilei to recant his belief that Earth circled the Sun. He lived in Paris at the same time, when Thomas Hobbes in 1640 published his famous Leviathan (1651). Together, Pascal created the calculus.
A near-fatal carriage accident in November 1654 persuaded him to turn his intellect finally toward religion. The story goes that on the proverbial dark and stormy night, while Pascal rode in a carriage across a bridge in a suburb of Paris, a fright caused the horses to bolt, sending them over the edge. The carriage, bearing Pascal, survived. Pascal took the incident as a sign and devoted. At this time, he began a series, called the Provincial Letters , against the Jesuits in 1657.
Pascal perhaps most famously wagered not as clearly in his language as this summary: "If Jesus does not exist, the non Christian loses little by believing in him and gains little by not believing. If Jesus does exist, the non Christian gains eternal life by believing and loses an infinite good by not believing.”
Sick throughout life, Pascal died in Paris from a combination of tuberculosis and stomach cancer at 39 years of age. At the last, he confessed Catholicism.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
October 16, 2022
"Daca fiecare si-ar analiza gandurile, le-ar gasi preocupate in intregime de trecut ori de viitor. Mai niciodata nu ne gandim la prezent, iar daca o facem, e doar pentru a capata o pespectiva asupra viitorului. Prezentul nu e niciodata telul nostru. Trecutul si prezentul ne sunt doar mijloacele de care ne folosim, singurul nostru tel fiind viitorul. Astfel, nu ajungem niciodata sa traim cu adevarat, ci doar speram sa o facem. Si, din moment ce planuim neincetat cum sa fim fericiti, inevitabil, nu vom fi niciodata."
Colectia "Idei esentiale" aparuta la @edituravellant s-a imbogatit, de curand, cu un nou titlu: Despre fericire, de Blaise Pascal. Iar carticia a devenit rapid una dintre preferatele lunii in materie de carti citite.
Blaise Pascal a fost un matematician, fizician si filosof francez, acesta aducandu-si contributiile in numeroase ramuri ale stiintei. Numele sau, Pascal, a fost dat unitatii de masura a presiunii. In 1654, in urma unei revelatii religioase, acesta abandoneaza stiintele si se indreapta spre filosofie si teologie, aceasta schimbare putand fi remarcata cu usurinta si in carticica de fata, care cuprinde diverse selectii din opera lui Pascal, "Pensees", aparuta in 1670.
"Oamenii sunt atat de inevitabili nebuni, incat a nu fi nebun ar fi o schimbare nebuneasca in materie de nebunie."
Pentru mine lectura a fost una extrem de placuta, de o profunzime si frumusete aparte. Este genul acela de carte care iti insoteste gandurile mult timp dupa ce ai intors ultima fila; o carte la care te reintorci cand si cand, pentru a reciti pasaje din ea.
Colectia "Idei esentiale" aparuta la @edituravellant s-a imbogatit, de curand, cu un nou titlu: Despre fericire, de Blaise Pascal. Iar carticia a devenit rapid una dintre preferatele lunii in materie de carti citite.
Blaise Pascal a fost un matematician, fizician si filosof francez, acesta aducandu-si contributiile in numeroase ramuri ale stiintei. Numele sau, Pascal, a fost dat unitatii de masura a presiunii. In 1654, in urma unei revelatii religioase, acesta abandoneaza stiintele si se indreapta spre filosofie si teologie, aceasta schimbare putand fi remarcata cu usurinta si in carticica de fata, care cuprinde diverse selectii din opera lui Pascal, "Pensees", aparuta in 1670.
"Oamenii sunt atat de inevitabili nebuni, incat a nu fi nebun ar fi o schimbare nebuneasca in materie de nebunie."
Pentru mine lectura a fost una extrem de placuta, de o profunzime si frumusete aparte. Este genul acela de carte care iti insoteste gandurile mult timp dupa ce ai intors ultima fila; o carte la care te reintorci cand si cand, pentru a reciti pasaje din ea.
October 6, 2022
Foarte bună, dar trebuie să recunosc faptul că nu m-au impresionat prea tare pasajele extra-religioase. Am fost chiar surprinsă să văd că un om atât de inteligent poate avea o perspectivă atât de îngustă asupra altor culturi, religii, credințe.
Cu alte cuvinte, dacă nu e creștin nu e bun dom'le!!
Cu alte cuvinte, dacă nu e creștin nu e bun dom'le!!
November 17, 2022
"Trestia gânditoare. Nu în dimensiunea spațiului trebuie să caut după demnitatea mea umană, ci în ordinea propiei mele gândiri. Nu îmi va aduce niciun beneficiu să posed pământ. În dimensiunea spațială, universul mă apucă și mă înghite ca pe un fir de praf; prin gând, eu sunt cel care cuprinde universul."
"Alcătuirea noastră ascunde de noi primele principii, născute din nimic, iar micimea ființei noastre ține secret față de noi infinitul.
Limitați în toate privințele, găsim această stare intermediară - cuprinsă între cele două extreme - reflectată în toate capacitățile noastre. Simțurile noastre nu pot percepe nimic extrem; prea mult zgomot ne surzește, o lumină prea puternică ne orbește.
Cu alte cuvinte, e ca și cum extremele nu ar exista pentru noi si nici noi pentru ele; ele ne evită și noi le evităm la rândul nostru.
Aceasta e adevărata noastră condiție. Din cauza ei suntem incapabili de cunoaștere certă, precum și de ignoranța absolută. Plutim în derivă într-un mediu vast, încoace și încolo."
"Alcătuirea noastră ascunde de noi primele principii, născute din nimic, iar micimea ființei noastre ține secret față de noi infinitul.
Limitați în toate privințele, găsim această stare intermediară - cuprinsă între cele două extreme - reflectată în toate capacitățile noastre. Simțurile noastre nu pot percepe nimic extrem; prea mult zgomot ne surzește, o lumină prea puternică ne orbește.
Cu alte cuvinte, e ca și cum extremele nu ar exista pentru noi si nici noi pentru ele; ele ne evită și noi le evităm la rândul nostru.
Aceasta e adevărata noastră condiție. Din cauza ei suntem incapabili de cunoaștere certă, precum și de ignoranța absolută. Plutim în derivă într-un mediu vast, încoace și încolo."
July 17, 2023
“518. Scepticism […] Abandonarea caii de mijloc inseamna abandonarea a ceea ce e uman. Măreția sufletului uman rezida in a sti cum sa rămână pe traseul sau; măreția nu presupune sa își părăsească traseul, ci sa nu se abată de la el”
Chit ca putem sa facem referințe inclusiv către acțiuni extraordinare pentru umanitate cred ca esența sta in acțiunile mici și dese care in timp ocupa volumul. Câți dintre noi analizam, înainte sau după o acțiune, decizie sau vorba, dacă respectam normalitatea noastră sau cea comuna? Din observațiile mele prea mulți oamenii devin adepții normalizării devianței si își uita nu doar drumul ci si obiectivele.
Cu excepția unor exagerări religioase care cumva tindeau către principiul conform căruia dacă nu ești credincios atunci practic nu ai umanitate, a fost o lectura plăcută. Multe pasaje te pun pe gânduri si formează o paralela între diferite tipologii de oameni, care, deși formulata acum mult timp, este înca de actualitate.
Chit ca putem sa facem referințe inclusiv către acțiuni extraordinare pentru umanitate cred ca esența sta in acțiunile mici și dese care in timp ocupa volumul. Câți dintre noi analizam, înainte sau după o acțiune, decizie sau vorba, dacă respectam normalitatea noastră sau cea comuna? Din observațiile mele prea mulți oamenii devin adepții normalizării devianței si își uita nu doar drumul ci si obiectivele.
Cu excepția unor exagerări religioase care cumva tindeau către principiul conform căruia dacă nu ești credincios atunci practic nu ai umanitate, a fost o lectura plăcută. Multe pasaje te pun pe gânduri si formează o paralela între diferite tipologii de oameni, care, deși formulata acum mult timp, este înca de actualitate.
February 26, 2025
"Dacă omul ar fi cu adevărat fericit, nu ar simți nevoia de a se distrage, pentru a nu se gândi la condiţia sa."
"Întreaga noastră viață trece astfel: căutăm liniștea, luptându-ne să depăşim anumite obstacole, și, de îndată ce reuşim, găsim că liniştea e insuportabilă din cauza plictiselii pe care ne-o creează. Găsim că e neapărat să scăpăm de ea și devenim însetați de adrenalină."
"Întreaga noastră viață trece astfel: căutăm liniștea, luptându-ne să depăşim anumite obstacole, și, de îndată ce reuşim, găsim că liniştea e insuportabilă din cauza plictiselii pe care ne-o creează. Găsim că e neapărat să scăpăm de ea și devenim însetați de adrenalină."
September 29, 2022
Superb.
Vanitatea știintei: Cunoașterea știintei lucrurilor nu îmi va oferi consolare pentru că nu am cunoscut morala in vremuri tulburi; cunoașterea moralei însă mă va consola întotdeauna când nu voi fi cunoscut știinta lucrurilor.
Puterea regilor isi are temeiul in judecata și, mai ales, in prostia oamenilor. Cel mai măreț și mai important lucru din lume are ca piatra de temelie slăbiciunea. Iar aceasta e o piatra de temelie deosebit de sigură , fiindcă nimic nu e mai sigur decât aceea că oamenii vor fi slabi. Orice are ca fundament judecata rațională, precum respectul față de înțelepciune, e foarte șubred.
Daca fiecare și-ar analiza gândurile , le-ar găsi preocupate în întregime de trecut ori de viitor. Mai niciodată nu ne gândim la prezent , iar daca o facem, e doar pentru a căpăta o perspectivă asupra viitorului. Prezentul nu e niciodată telul nostru. Trecutul și prezentul ne sunt doar mijloacele de care ne folosim , singurul nostru tel fiind viitorul. Astfel, nu ajungem niciodată să traim cu adevărat , ci doar speram sa o facem. Și, din moment ce plănuim neîncetat cum sa fim fericiti , inevitabil nu vom fi niciodată.
Inconsecventa e provocata de revelația că plăcerile prezentului sunt neadevărate, concomitent cu eșecul in a realiza că cele absente sunt deșarte.
Obiceiul e o a doua natură, care o poate distruge pe cea dintâi. Dar ce este natura? De ce nu ar fi obiceiul natural? Tare mă tem că natura însăși nu e decât un prim obicei, exact cum obiceiul e o a doua natură.
Credem că ceea ce vedem sunt spatiu, forme, mișcări, simțim curgerea timpului, o măsurăm; ne comportam, de fapt, că atunci când suntem treji. Drept urmare, din moment ce ne petrecem jumătate din viață în somn , după spusele noastre și contrar aparentelor, nu avem nici cea mai vaga idee care este adevărul , fiindcă toate intuițiile noastre sunt simple iluzii in acel interval de timp. Cine poate ști dacă cealaltă jumătate din viață ,in care credem că suntem treji, nu e un alt somn ușor diferit de primul, pe care ne sunt grefate visele atunci când apare somnul și din care ne trezim atunci când credem că dormim?
Nu e clar că buna ziua că natura omului este duală? Daca omul nu ar fi fost pervertit , in inocenta sa, s-ar fi bucurat încrezător atât de adevăr , cât și de fericire, iar daca omul nu ar fi fost decât pervertit , nu ar fi avut habar ce sunt acelea adevăr și fericire.
Întreaga noastră viață trece astfel: căutăm liniștea, luptandu-ne să depășim anumite obstacole, și, de îndată de reușim , găsim că liniștea e insuportabila din cauza plictiselii pe care ne-o creează. Găsim că e neapărat să scăpăm de ea și devenim însetați de adrenalina.
Daca suntem pur și simplu materie , nu putem ști absolut totul, iar daca suntem compuși din minte și materie, nu putem dobândi o cunoaștere desăvârșită asupra lucrurilor care sunt in mod pur spirituale sau materiale.
Vanitatea știintei: Cunoașterea știintei lucrurilor nu îmi va oferi consolare pentru că nu am cunoscut morala in vremuri tulburi; cunoașterea moralei însă mă va consola întotdeauna când nu voi fi cunoscut știinta lucrurilor.
Puterea regilor isi are temeiul in judecata și, mai ales, in prostia oamenilor. Cel mai măreț și mai important lucru din lume are ca piatra de temelie slăbiciunea. Iar aceasta e o piatra de temelie deosebit de sigură , fiindcă nimic nu e mai sigur decât aceea că oamenii vor fi slabi. Orice are ca fundament judecata rațională, precum respectul față de înțelepciune, e foarte șubred.
Daca fiecare și-ar analiza gândurile , le-ar găsi preocupate în întregime de trecut ori de viitor. Mai niciodată nu ne gândim la prezent , iar daca o facem, e doar pentru a căpăta o perspectivă asupra viitorului. Prezentul nu e niciodată telul nostru. Trecutul și prezentul ne sunt doar mijloacele de care ne folosim , singurul nostru tel fiind viitorul. Astfel, nu ajungem niciodată să traim cu adevărat , ci doar speram sa o facem. Și, din moment ce plănuim neîncetat cum sa fim fericiti , inevitabil nu vom fi niciodată.
Inconsecventa e provocata de revelația că plăcerile prezentului sunt neadevărate, concomitent cu eșecul in a realiza că cele absente sunt deșarte.
Obiceiul e o a doua natură, care o poate distruge pe cea dintâi. Dar ce este natura? De ce nu ar fi obiceiul natural? Tare mă tem că natura însăși nu e decât un prim obicei, exact cum obiceiul e o a doua natură.
Credem că ceea ce vedem sunt spatiu, forme, mișcări, simțim curgerea timpului, o măsurăm; ne comportam, de fapt, că atunci când suntem treji. Drept urmare, din moment ce ne petrecem jumătate din viață în somn , după spusele noastre și contrar aparentelor, nu avem nici cea mai vaga idee care este adevărul , fiindcă toate intuițiile noastre sunt simple iluzii in acel interval de timp. Cine poate ști dacă cealaltă jumătate din viață ,in care credem că suntem treji, nu e un alt somn ușor diferit de primul, pe care ne sunt grefate visele atunci când apare somnul și din care ne trezim atunci când credem că dormim?
Nu e clar că buna ziua că natura omului este duală? Daca omul nu ar fi fost pervertit , in inocenta sa, s-ar fi bucurat încrezător atât de adevăr , cât și de fericire, iar daca omul nu ar fi fost decât pervertit , nu ar fi avut habar ce sunt acelea adevăr și fericire.
Întreaga noastră viață trece astfel: căutăm liniștea, luptandu-ne să depășim anumite obstacole, și, de îndată de reușim , găsim că liniștea e insuportabila din cauza plictiselii pe care ne-o creează. Găsim că e neapărat să scăpăm de ea și devenim însetați de adrenalina.
Daca suntem pur și simplu materie , nu putem ști absolut totul, iar daca suntem compuși din minte și materie, nu putem dobândi o cunoaștere desăvârșită asupra lucrurilor care sunt in mod pur spirituale sau materiale.
August 27, 2023
„Despre fericire” a lui Pascal — cu care mă „întâlnesc” pentru prima dată — e mai mult o „Despre orbire”, căci îngenuncherea față de o idee atent scormonită și formată (cu scopuri precise, firește) și încrederea oarbă în ea nu poate decât să însemne o tristețe eternă a slujitorul mut, orb, împietrit și înlănțuit, și nu o fericire a libertății nemărginite a celui pur și confortabil cu faptul că nu cunoaște ce nu s-a descoperit încă, deci n-are motive de a se lăsa sedus de idei fantastice și fără temei.
Cartea de față e un fel de jurnal mincinos și învechit despre promovarea creștinismului și a credinței în entități ale imaginației subiective, nicidecum o carte despre fericire. Într-adevăr, vreo 3, 4 paragrafe sunt utile și pentru noi — cei prezenți în actual —, în special cele despre căutarea distracțiilor constante ca scop de distragere a atenției de la a privi spre înăuntru — în interiorul propriu, spre sinele complex și sugrumător. Ei bine, discursurile cu miez util și răsplătitoare sunt puține — rare, aș spune; ba chiar aproape inexistente —, iar întregul format și conținut dă impresia unei prelungiri a Bibliei. De asemenea, îndemnurile pro — ! — creștine comunicate au un iz de-un fanatism extremist și regăsit la cei neajutorați și lipsiți de rațiune (desi rațiunea, în carte, e o trăsătură a celor ce se încred în idoli ficționali și imaginați).
Prin urmare, luat la țintă și simțind că am pătruns pe teritorii inamice, n-am decât să mă retrag în pace — și aș fi făcut-o mai repede! (Și da, sunt aspru, îmi asum, însă nota finală — ~ 1.5 ~ — arată că am și niște bunătate în mine, de aici acel 0.5 adăugat.)
Cartea de față e un fel de jurnal mincinos și învechit despre promovarea creștinismului și a credinței în entități ale imaginației subiective, nicidecum o carte despre fericire. Într-adevăr, vreo 3, 4 paragrafe sunt utile și pentru noi — cei prezenți în actual —, în special cele despre căutarea distracțiilor constante ca scop de distragere a atenției de la a privi spre înăuntru — în interiorul propriu, spre sinele complex și sugrumător. Ei bine, discursurile cu miez util și răsplătitoare sunt puține — rare, aș spune; ba chiar aproape inexistente —, iar întregul format și conținut dă impresia unei prelungiri a Bibliei. De asemenea, îndemnurile pro — ! — creștine comunicate au un iz de-un fanatism extremist și regăsit la cei neajutorați și lipsiți de rațiune (desi rațiunea, în carte, e o trăsătură a celor ce se încred în idoli ficționali și imaginați).
Prin urmare, luat la țintă și simțind că am pătruns pe teritorii inamice, n-am decât să mă retrag în pace — și aș fi făcut-o mai repede! (Și da, sunt aspru, îmi asum, însă nota finală — ~ 1.5 ~ — arată că am și niște bunătate în mine, de aici acel 0.5 adăugat.)
November 9, 2022
O adunare de idei din "Penses", o lucrare mult mai elaborată. Deși mă așteptam la un pic mai mult accent pus pe fericire, am fost impresionat să văd cum un mare matematician și filozof atribuie puțină valoare rațiunii în atingerea fericirii, și multă valoare gândirii religioase.
Totuși, ca în toate lucrările despre fericire, sunt numai puncte de vedere și judecăți de valoare, fără detalii personale, fără definiții ale stării de fericire.
Totuși, ca în toate lucrările despre fericire, sunt numai puncte de vedere și judecăți de valoare, fără detalii personale, fără definiții ale stării de fericire.
August 1, 2024
opinii de extremist creștin
Read
August 12, 2025Hate is love.
September 5, 2022
Aici am scris despre ea: https://ramona.boldizsar.ro/blaise-pa...
December 12, 2022
Sunt si lucruri utile si care izvorasc din locul potrivit dar in general pare ca autorul a cazut in capcanele propriei gandiri in timp ce se straduieste atat de tare sa explice cum de regula sunt altii care cad in asemenea capcane(nu exclude ca si el ar putea sa o pateasca dar se poarta ca si cum ar fi scapat pana in acel moment). Baza rationamentelor pare in multe cazuri inexistenta in realitate sau pur si simplu pe parcurs a fost inlocuita cu inchipuiri. Cu siguranta textele (cel putin poate o treime din ele) au o oarecare valoare dar se poate mai bine de atat per total si consider ca nu merita efortul.
Displaying 1 - 12 of 12 reviews