What do you think?
Rate this book
Les illuminati: De la société secrète aux théories du complot
Accusés d’être à l’origine de la Révolution française, d’avoir noyauté les États-Unis d’Amérique dès leur naissance ou encore d’avoir précipité l’effondrement de l’Union soviétique, les Illuminati font les beaux jours des théories complotistes les plus extravagantes depuis plus de deux siècles.
Derrière ces affabulations, une société secrète, les Illuminaten, a bel et bien existé, en Bavière. Fondé à la fin du XVIIIesiècle par Adam Weishaupt, alias Spartacus, ce club très sélect inspiré de la franc-maçonnerie a attiré parmi les plus radicaux tenants des Lumières et a très vite été interdit. Dès les premiers temps, la presse et l’édition s’emparent de l’affaire avec, à la clé, des tirages phénoménaux. En France, l’abbé Barruel leur attribue toute la responsabilité de la _n de la monarchie, résultat d’une conspiration visant à asservir l’humanité tout entière. Les Illuminaten ont disparu mais le mythe des Illuminati est né. Il est aujourd’hui encore extraordinairement vivace.
La publication récente des correspondances des Illuminaten, la restitution par Moscou des archives françaises volées par les nazis, la découverte inattendue au Mexique d’une correspondance privée de Bartholdi, sculpteur de la Statue de la Liberté, permettent enfin de faire l’histoire du mythe et de la réalité d’une société secrète au succès fulgurant.
Derrière ces affabulations, une société secrète, les Illuminaten, a bel et bien existé, en Bavière. Fondé à la fin du XVIIIesiècle par Adam Weishaupt, alias Spartacus, ce club très sélect inspiré de la franc-maçonnerie a attiré parmi les plus radicaux tenants des Lumières et a très vite été interdit. Dès les premiers temps, la presse et l’édition s’emparent de l’affaire avec, à la clé, des tirages phénoménaux. En France, l’abbé Barruel leur attribue toute la responsabilité de la _n de la monarchie, résultat d’une conspiration visant à asservir l’humanité tout entière. Les Illuminaten ont disparu mais le mythe des Illuminati est né. Il est aujourd’hui encore extraordinairement vivace.
La publication récente des correspondances des Illuminaten, la restitution par Moscou des archives françaises volées par les nazis, la découverte inattendue au Mexique d’une correspondance privée de Bartholdi, sculpteur de la Statue de la Liberté, permettent enfin de faire l’histoire du mythe et de la réalité d’une société secrète au succès fulgurant.
- GenresNonfictionHistory
352 pages, Paperback
Published June 9, 2022
About the author
Pierre-Yves Beaurepaire
62 books2 followersPierre-Yves Beaurepaire (né le 9 février 1968) est un historien français, spécialisé en histoire sociale et culturelle de l'Europe des Lumières.
Il étudie les sociabilités mondaines, savantes et culturelles, la franc-maçonnerie, les réseaux de correspondance, les « ego-documents », et développe de nouveaux outils de recherche : bases de données relationnelles, systèmes d'informations géographiques. Il s'oriente aujourd'hui vers une histoire du monde au siècle des Lumières attentive à la prise en compte aux circulations extra-européennes.
Ancien élève de l'Ecole Spéciale Militaire de Saint-Cyr, agrégé d'histoire, Pierre-Yves Beaurepaire soutient sa thèse en 1997, sous la direction d'Alain Lottin, sur L'Autre et le Frère. L'Étranger et la franc-maçonnerie au XVIIIe siècle, qui a obtenu le prix Le Monde de la recherche universitaire. Il a présenté son habilitation à diriger des recherches à l'Université Paris IV-Sorbonne sous la direction de Lucien Bély en 2002. Il est membre de l'Institut universitaire de France depuis 2007 et lauréat de la Japanese Society for the Promotion of Science. Il a enseigné à l'Université d'État de San Francisco, à l'Université de Tōkyō, à l'Université de Tunis et à l'Université libre de Bruxelles et participé au développement de l'Université de la Nouvelle-Calédonie.
Depuis 2003, il est professeur d'histoire moderne à l'Université de Nice Sophia-Antipolis, où il a dirigé le Centre de la Méditerranée moderne et contemporaine. Délégué scientifique à l'agence d'évaluation de la recherche et de l'enseignement supérieur, il coordonne depuis 2009 pour l'Agence nationale de la recherche le programme CITERE (Circulation, Territoires et Réseaux en Europe de l'Âge classique aux Lumières).
Auteur d'une douzaine d'ouvrages dont certains ont été traduits en arabe, espagnol, japonais ou encore bulgare, il a créé la collection « Les Méditerranées » aux éditions Classiques Garnier.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
April 3, 2026
Cartea are un stil cam sec, e cam prea academică, bănuiesc, pentru publicul larg, dar e mereu fascinant să citești cum apar și cresc teoriile conspirației, cum fac din țînțar ditamai armăsarul, și mai ales cum nici un argument nu le poate clinti.
August 5, 2024
Un livre que j'ai trouvé très instructif et qui m'a beaucoup plu ! En premier lieu, je l'avais acheté dans le cadre de ma classe préparatoire car il nous avait été recommandé par mon professeur d'histoire en bibliographie, et finalement, je l'ai lu par pure curiosité après avoir arrêté cette même classe préparatoire ! Moi qui pensais que les Illuminati n'était qu'une théorie du complot farfelue, je fus agréablement surprise de découvrir qu'ils avaient néanmoins existé durant le XVIIIème siècle en Bavière. Je recommande cette lecture !
June 30, 2025
Humanitas 2025
November 6, 2022
Un livre précis, rigoureux et construit avec clarté. Très utile.
October 30, 2026
Humanitas ne oferă o carte cu un pedigree serios. Autorul, care este un istoric specialist în istoria francmasoneriei și derivatelor ei, scrie aici o carte care îmbină faptele istorice despre gruparea de origine bavareză Illuminaten cu modul în care acest grup – oficial desființat și interzis la zece ani după formare – a fost perceput din afară de-a lungul timpului, împreună cu momentele și personajele cheie care au transformat adevărul istoric în teorii ale conspirației și pe Illuminaten în Illuminati.
Pe scurt, grupul înființat de Adam Weisshaupt în 1776 este desființat în 1785 de autoritățile bavareze. Unii membri ai acestui grup își continuă activitatea de recrutare clandestin, cu Weisshaupt la Gotha, cu alți membri la Berlin, Paris și Londra. Știm că în 1797 clubul Iacobinilor (care se pare că au condus revoluția franceză din 1789 și au orchestrat teroarea de după) și illuminații au fost învinuiți (în cărți publicate) pentru cele întâmplate în Franța și că vor să continue cu revoluții sângeroase în restul Europei, apoi în Regatul Unit și în SUA, iar din aceste acuzații s-a constituit o industrie a teoriilor conspirației prin care Illuminati, singuri sau împreună cu o presupusă sectă iudaică, ajung să fie învinuiți că vor să treacă lumea prin sabie și foc ca să aducă o nouă ordine mondială, sau apocalipsa, sau să crească prețul la benzină (nu e nimeni sigur care sunt obiectivele).
Posibil să fi încurcat eu mici detalii și poate chiar bucăți mai mari din poveste, dar am o scuză: eu nu cunosc nici istoria societăților secrete, nici pe a francmasoneriei, nici măcar exact istoria evenimentelor din perioada aceea. Însă mi se pare că domnul Beaurepaire se așteaptă ca cititorii săi să le cunoască. Se așteaptă să știm care e faza cu gradele masonice, cu iezuiții, cu rozicrucienii de aur, iacobinii, diferențele între ritul scoțian și cel englez, inclusiv ce au făcut membrii illuminati. Noi nu aflăm de la el decât care sunt obiectivele trasate de Weisshaupt și cum au fost recrutați membri. Ce au făcut în realitate acești oameni (care s-au înmulțit extraordinar de repede înainte ca gruparea să fie scoasă în ilegalitate) aflăm doar din documentele care deja îi învinuiesc de conspirații.
Putem, deci, să deducem din carte că simplul fapt că au existat, fără ca ei să apuce să facă nimic, este motorul acestor conspirații. De fapt am uitat ceva. Simplul fapt că ei au existat implică faptul că ei erau de acord cu principiile organizației, care principii, citate de autor, sunt, într-adevăr, extrem de radicale pentru acea epocă. Iar cei care sunt radicali sunt pedepsiți din simplul motiv că sunt diferiți, deci pot fi folosiți drept țapi ispășitori. Este vorba, până la urmă, doar de psihologia care stă la baza omului ca ființă socială. Nimic nou sau relevator în carte din perspectiva asta.
Deci avem parte de istoria „demografică” a grupării (delimitarea apartenenței la grup), avem parte de istoria conspirațiilor atribuite ei, plus câteva comentarii. Aurorul comentează asupra modului în care s-au influențat reciproc aceste conspirații și ce mutații au suferit. Mi se pare însă că lipsesc fix detaliile care ar lega aceste conspirații de societățile în care proliferează. În toată avalanșa de date, nume și documente nu avem mai nimic despre efectele acestor conspirații asupra societății și de condițiile sociale care permit înflorirea acestora. Pare totuși că autorul nu le ignoră, ci se așteaptă ca noi să tragem aceste concluzii de unii singuri, în funcție de referințele și cadrul filosofic de care dispune fiecare. Din păcate, însă, subtitlul, „De la societate secretă la teoriile conspirației”, cât și descrierea de pe coperta patru, creează niște așteptări pe care cartea de față nu le satisface.
Pe scurt, grupul înființat de Adam Weisshaupt în 1776 este desființat în 1785 de autoritățile bavareze. Unii membri ai acestui grup își continuă activitatea de recrutare clandestin, cu Weisshaupt la Gotha, cu alți membri la Berlin, Paris și Londra. Știm că în 1797 clubul Iacobinilor (care se pare că au condus revoluția franceză din 1789 și au orchestrat teroarea de după) și illuminații au fost învinuiți (în cărți publicate) pentru cele întâmplate în Franța și că vor să continue cu revoluții sângeroase în restul Europei, apoi în Regatul Unit și în SUA, iar din aceste acuzații s-a constituit o industrie a teoriilor conspirației prin care Illuminati, singuri sau împreună cu o presupusă sectă iudaică, ajung să fie învinuiți că vor să treacă lumea prin sabie și foc ca să aducă o nouă ordine mondială, sau apocalipsa, sau să crească prețul la benzină (nu e nimeni sigur care sunt obiectivele).
Posibil să fi încurcat eu mici detalii și poate chiar bucăți mai mari din poveste, dar am o scuză: eu nu cunosc nici istoria societăților secrete, nici pe a francmasoneriei, nici măcar exact istoria evenimentelor din perioada aceea. Însă mi se pare că domnul Beaurepaire se așteaptă ca cititorii săi să le cunoască. Se așteaptă să știm care e faza cu gradele masonice, cu iezuiții, cu rozicrucienii de aur, iacobinii, diferențele între ritul scoțian și cel englez, inclusiv ce au făcut membrii illuminati. Noi nu aflăm de la el decât care sunt obiectivele trasate de Weisshaupt și cum au fost recrutați membri. Ce au făcut în realitate acești oameni (care s-au înmulțit extraordinar de repede înainte ca gruparea să fie scoasă în ilegalitate) aflăm doar din documentele care deja îi învinuiesc de conspirații.
Putem, deci, să deducem din carte că simplul fapt că au existat, fără ca ei să apuce să facă nimic, este motorul acestor conspirații. De fapt am uitat ceva. Simplul fapt că ei au existat implică faptul că ei erau de acord cu principiile organizației, care principii, citate de autor, sunt, într-adevăr, extrem de radicale pentru acea epocă. Iar cei care sunt radicali sunt pedepsiți din simplul motiv că sunt diferiți, deci pot fi folosiți drept țapi ispășitori. Este vorba, până la urmă, doar de psihologia care stă la baza omului ca ființă socială. Nimic nou sau relevator în carte din perspectiva asta.
Deci avem parte de istoria „demografică” a grupării (delimitarea apartenenței la grup), avem parte de istoria conspirațiilor atribuite ei, plus câteva comentarii. Aurorul comentează asupra modului în care s-au influențat reciproc aceste conspirații și ce mutații au suferit. Mi se pare însă că lipsesc fix detaliile care ar lega aceste conspirații de societățile în care proliferează. În toată avalanșa de date, nume și documente nu avem mai nimic despre efectele acestor conspirații asupra societății și de condițiile sociale care permit înflorirea acestora. Pare totuși că autorul nu le ignoră, ci se așteaptă ca noi să tragem aceste concluzii de unii singuri, în funcție de referințele și cadrul filosofic de care dispune fiecare. Din păcate, însă, subtitlul, „De la societate secretă la teoriile conspirației”, cât și descrierea de pe coperta patru, creează niște așteptări pe care cartea de față nu le satisface.
August 10, 2026
Très dense, travail d'historien oblige, ce livre retrace l'histoire des mouvements Illuminés à travers les siècles et les espaces, faisant les liens entre courants de pensée, philosophiques, idéologiques, politiques, religieux, sociétaux. Soulignant entre autres les différents liens (avérés ou non) entre les Lumières, les jésuites, les protestants, la convergence des subversions et des complotismes (maçonnique, juif et illuminés) à une époque mondiale trouble (révolution française, indépendance américaine..) jusqu'à nos jours
Displaying 1 - 6 of 6 reviews