Filozofia cercetătorului. Înțelegerea fizicii cuantelor la Niels Bohr și Werner Heisenberg

by Mircea Flonta

„Cu referire la o configurație pe care o socotesc exemplară pentru ceea ce numesc filozofia cercetătorului, și anume înțelegerea fizicii cuantelor elaborată cu precădere de Niels Bohr și Werner Heisenberg, numită și interpretarea de la Copenhaga, voi urmări câteva obiective strâns legate între ele. Unul dintre ele este de a arăta că ceea ce distinge fizica cuantelor ca atare de înțelegerea fizicii cuantelor este ceea ce desparte o realizare majoră a cercetării de reflecții asupra semnificației acesteia. Distincția este aceea dintre o contribuție științifică și una de natură filozofică. Un alt obiectiv pe care l‑am urmărit este de a arăta că filozofia cercetătorului și filozofia convențională a științei reprezintă două niveluri distincte ale discuției filozofice. Între filozofia generală a științei și interpretarea de la Copenhaga a fizicii cuantelor au existat, desigur, anumite interferențe. Fizicienii teoreticieni care au fost activi în elaborarea și apărarea acestei inter­pretări au avut anumite lecturi filozofice și, desigur, contacte cu filozofi ai științei. Voi susține însă că influența orientărilor din filozofia generală a științei asupra interpretării de la Copenhaga a fost mult mai slabă decât au presupus mulți autori care au discutat această temă.“ — MIRCEA FLONTA

408 pages, Paperback

First published January 1, 2022

Reviews

[Mircea Petcu · Rating 5 out of 5]

O carte despre "interpretarea Copenhaga¨ a mecanicii cuantice. În centrul "interpretării Copenhaga" se află principiul complementaritării elaborat de către fizicianul danez Niels Bohr. Conform acestuia, nu putem separa microobiectul de instrumentul de măsurat (macroobiect). Este lumina o undă sau o particulă? Depinde de instrumentul de măsurat folosit, de ceea ce vrem să măsurăm. În celelalte domenii ale fizicii nu se întâmplă ca starea obiectului să depindă de simplul act de măsurare. Sau cum spuneau autorii cărții ”Momentul cuantic”: epistemologia modifică ontologia. Epistemologia se referă la cunoaștere, iar ontologia la existență. Cunoașterea modifică existența.

În cazul nostru complementar înseamnă că stările se și exclud reciproc. Nu este nevoie de o conștiință, instrumentul de măsurat poate fi o simplă placă fotografică.

Opusă "interpretării Copenhaga" se află poziția adoptată de Einstein și Schrodinger. Aceștia considerau mecanica cuantică o teorie incompletă, un caz particular al unei teorii mai ample. Dezvoltarea ulterioară a mecanicii cuantice va elimina toate ciudățeniile și va restabili caracterul obiectiv al lumii.

Recomand