De ce am plecat din Romania

by Iuliana Alexa

Coordonat de Iuliana Alexa, fost redactor-șef al unei bine-cunoscute publicații internaționale, Psychologies, volumul reunește douăzeci și șapte de mărturii ale unor persoane emigrate din România în țări dintre cele mai diverse (Austria, Belgia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Cehă, Statele Unite ale Americii, Suedia, Țările de Jos), fie la începutul anilor 1990, fie mai recent, în ultimul deceniu. Fiecare dintre cei intervievați și-a spus povestea de viață, când și unde a emigrat, dacă a plecat la ceva sigur sau nu, care îi era situația profesională și familială, la ce se gândea când a decis să facă pasul, dacă ar mai repeta gestul, ce a primit din partea țării de adopție și nu a primit de la țara de baștină, cum s-a adaptat, ce abilități sunt necesare, dacă se simte vinovat pentru că a părăsit România și ce reprezintă pentru el România astăzi.

De ce am plecat din România este o carte plină de emoție, de furie, de speranță, scrisă printr-un efort cathartic al unor oameni bucuroși că își pot comunica experiența. Volumul coordonat de Iuliana Alexa descrie cealaltă Românie, din afara granițelor, formată din români curajoși și muncitori, capabili să o ia oricând și oriunde „de la zero”.

„De ce pleci? Pleci din disperare economică? Da, dar pleci și pentru că mediul profesional din România nu te mai stimulează intelectual și ai nevoie de mai mult. Pleci din exasperare morală în fața peisajului politic dezolant. Cu alte cuvinte, pleci pentru o idee. Or, asta e ceva cu adevărat extraordinar, pentru că arată că oamenii pot acționa din motive ce țin de ceva abstract, nu de nevoi imediate. Pleci pentru că nu te adaptezi mediului care nu te conține din punct de vedere etic, pleci pentru că vrei să vezi la televizor ceva decent, sau pentru că vrei să vezi pe stradă piste de biciclete ori clădiri de patrimoniu respectate. Cu alte cuvinte, pleci dintr-o exasperare estetică? Dar poate pleci pentru că, pur și simplu, vrei să respiri alt aer, să trăiești în altă țară și gata. Până la urmă, cine spune că trebuie musai să faci parte dintr-un proiect anume într-un loc sau altul de pe bucata asta de rocă numită Pământ? Că trebuie să pleci umilit și obidit? Poate pleci din curiozitate. Ce greutate afectivă are geografia? Te impregnează un loc până la durere? Poți iubi România «cu o ură grea», precum Cioran, de pe o terasă din Bangkok? Sau din Bruxelles? O iubești mai indulgent de la depărtare? Ce înseamnă atașamentul față de un loc?” Iuliana Alexa (coord.)

256 pages, Paperback

Published January 1, 2022

Reviews

[Mannclaudiu · Rating 5 out of 5]

Poveștile personale, de viață, ale oamenilor care au plecat din România în căutarea unei vieți mai bune, sunt esența acestei cărți. Nu trebuie să ne mire faptul că fiecare dintre aceștia găsesc o viață mai bună în străinătate, atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere al educației.

[B 🩶 · Rating 4 out of 5]

As a Romanian immigrant, I think I needed to read this book. For as long as I've had enough intellect to, I've criticised my parents' country of origin; Communism ruined it. The infrastructure sucks. The culture is beautiful, but what does the government care about preserving it? The English have taken up half of our language just by existing, and we're just okay with that? There's no job opportunities. The pay is miserable. Our society feels more like American society back in the 1800s, and we haven't evolved at all. The list grows and grows and having in my own head all of these ideas about why I think my parents' home country is fucked up, it was a huge thing for me to read other people's experiences and thoughts on the matter and see that in many ways, I was actually right. It sounds weird to say, but as the book emphasised; There is urgent need for the change is basically every system, and the politics are messed up. The only thing keeping you attached to the place is family, and when that's not an option anymore, you begin to stop missing it at all.

The only bad thing about the book I'd say is that, being a collection of people talking about the same thing (and often in similar ways, although there was variety) it gets a bit boring. It could just be that I'm not used to non-fiction, though.

Anyway, I'm glad to have learned what I did in my journey through the book. I don't think I'll read it twice, but it was a nice way of getting in touch with other people's thoughts on this matter.

[Liliana · Rating 3 out of 5]

3.5*

[Purple Booklover · Rating 5 out of 5]

5/5*****.