What do you think?
Rate this book
Crisalidă
Mantre ale devoalării. Dinspre hiperrealismul copilăriei înspre confruntarea și acceptarea sinelui. Vocea caldă și înfundată care te conduce înapoi la mal. Gândirea magică și liniștea minții, o acuitate senzorială de copil, izvorând toate din spatele tonului confesiv. Incantaţii pentru bogăţia şi forţa feminină ce va să vină. Goa trance self-help. Și dragostea. Doamne, ce versuri frumoase despre dragoste, din interiorul dragostei! Cartea Mădălinei aduce unul dintre cele mai pozitive vibeuri în poezia ultimilor ani. - Andrei Dósa
Crisalidă este „tabloul ăsta numit viață” în interiorul căruia se regăsesc portrete, „extensii tactile către trecut,” grija, abandonul, fragilitatea & destrămarea, hipervigilența & groaza, „rămășite dintr-o copilărie trecută.” Parte elegie, parte cîntec despre tinerețe, iubire & transformare, într-o explozie de culori, senzații, ritmuri, texturi & vulnerabilitate, în cadre și tușe alerte, puternic pigmentate, Crisalidă surprinde parcursuri & neputințe, mărturii & conștientizări dintr-o „viață atît de rapidă” în care trebuie „să fii plin de spirit de parcă ai fi spirit/ și să învingi viața de parcă tu ai fi viața.” O carte despre ce a fost și nu mai poate fi, despre eliberare & devenire, un volum de neuitat, tandru & răscolitor. - Medeea Iancu
Crisalidă este „tabloul ăsta numit viață” în interiorul căruia se regăsesc portrete, „extensii tactile către trecut,” grija, abandonul, fragilitatea & destrămarea, hipervigilența & groaza, „rămășite dintr-o copilărie trecută.” Parte elegie, parte cîntec despre tinerețe, iubire & transformare, într-o explozie de culori, senzații, ritmuri, texturi & vulnerabilitate, în cadre și tușe alerte, puternic pigmentate, Crisalidă surprinde parcursuri & neputințe, mărturii & conștientizări dintr-o „viață atît de rapidă” în care trebuie „să fii plin de spirit de parcă ai fi spirit/ și să învingi viața de parcă tu ai fi viața.” O carte despre ce a fost și nu mai poate fi, despre eliberare & devenire, un volum de neuitat, tandru & răscolitor. - Medeea Iancu
109 pages, Paperback
Published January 1, 2022
6 people are currently reading
90 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 31 reviews
June 21, 2023
Am plâns mai multe ori citind pe Crisalidă. Mi se pare o frumusețe rară de vulnerabilitate, acceptare de sine și iubire. Multe poeme tematizează mediul rural post-socialist din România și copilăria, cu foarte multă atenție care nici nu romantizează, nici nu antagonizează spațiile atâtor de multe copilării pline de lumină de soare, nuci înalți sub umbra căreia te așezi pe iarbă, munca la pământ, amintiri cu miros de câmp, dar și pline de singurătate, plâns, neacceptare și durere, eventual și doliu și moarte. Nu știu dacă am mai citit alt volum de poezie care tematizează așa complex și cu tandrețe atmosfera ceea ce pentru mine este asociat cu anii 90, început de 2000, la sat - mi se pare că are o importanță politică că s-a scris așa ceva!
Îmi place că poemele se leagă tematic, prima parte este dedicată bunicii, iar în a doua parte eul liric reflectă la prietenii, iubire și vindecare. Aș vreau odată să pot să știu să scriu iubire așa lucidă, caldă, tandră, sigură pe sine, onestă, arzătoare, dar fără suferință atotcuprinzătoare.
Să vă inspiră și pe voi:
"când vântul rece își pierde din iuțeala iernii
șu învelește plăcut obrazul umed după ploaie
liniștea se aranjează în plăpumi de nori calzi
pe un cer luminat ca un bujor timid de mai
și las tot ce e rău să existe în mine
toate umbrele, toate cadrele corupte
și las tot ce e bun să existe în mine
să mă rog să nu mă tem niciodată de iubire" p. 103
Îmi place că poemele se leagă tematic, prima parte este dedicată bunicii, iar în a doua parte eul liric reflectă la prietenii, iubire și vindecare. Aș vreau odată să pot să știu să scriu iubire așa lucidă, caldă, tandră, sigură pe sine, onestă, arzătoare, dar fără suferință atotcuprinzătoare.
Să vă inspiră și pe voi:
"când vântul rece își pierde din iuțeala iernii
șu învelește plăcut obrazul umed după ploaie
liniștea se aranjează în plăpumi de nori calzi
pe un cer luminat ca un bujor timid de mai
și las tot ce e rău să existe în mine
toate umbrele, toate cadrele corupte
și las tot ce e bun să existe în mine
să mă rog să nu mă tem niciodată de iubire" p. 103
November 4, 2022
SUPERB. Diversitatea subiectelor abordate în volum este cu totul altceva 🤌🤌🤌 împreună cu continuitatea care îi dă vibe de colecție de short stories. Primul volum de poezie la care plâng și asta s-a întâmplat de trei ori pe parcursul lecturii.
,, când visezi, visează și despre mine;"
,, când visezi, visează și despre mine;"
October 18, 2022
mai multe nu pot zice că dau din casă <3
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 8, 2024
Un volum foarte nostalgic. Mi-a scos de la naftalină multe sentimente similare cu care m-am confruntat în copilărie dar și în viața de tânăr adult. Mi-a plăcut foarte mult, poate și pentru că m-am regăsit atât de mult în unele poezii, dar și pentru că m-a surprins stilul de scris.
Read
December 14, 2022În „Crisalidă” de Mădălina Căuneac am găsit o gingășie rar întâlnită în poezia românească contemporană (poate în afara grupurilor de scriitorx queer din jurul Cenaclului X). Mi-a plăcut atât de mult că nici nu știu de unde să încep, poate chiar de la început? De la primele versuri „undeva în inima mea / am pus multe răsaduri / de flori, legume / chiar și de plante aromatice / și acum aștept / ca ele să ajungă la maturitate; să dea rod ca să pot oferi / hrană și frumusețe oricui - / chiar și mie” avem această promisiune a blândeții față de sine, una de care avem atât de mult nevoie, de fapt. Aceasta pare a fi învățată încă din copilărie, volumul fiind împărțit în două capitole: copilăria și legătura cu satul, natura și mai ales cu bunica, și maturitatea, iubirea pentru prietenx și cea romantică.
În prima parte avem strânsa relație a copilei cu bunica ei, o „mamă surogat”, și imaginile pierdute ale satului, „în care voiam să opresc timpul / să ies din visare, să respir cât mai mult aer / și să-l depozitez în săculeții plămânilor / cu toate mirosurile de animale, natură și sudoare / îmi mai amintesc doar fragmente și culori arse / / roadele au dat în pârg / strugurii s-au stafidit în vie.” Relația aceasta planează, de fapt, asupra întregului volum, iar pierderea bunicii apare ca un fir de leagă poemele între ele. Aparând ca un nod, citim despre asta în superbul și îndoioșătorul poem „Lențuca: Fată odihnindu-se pe tăpșan”, care croiește, în ultimele storfe, atât dorința puternică de viață, în strânsă legătură cu ritmurile naturii, cât și golul imposibil care apare în fața unei pierderi.
Cap. 2, al maturității, explorează un imaginar urban cu petreceri și lumini neon, cu prietenii strânse sau întâmplătoare, cu trip-uri și glitch-uri și vulnerabilitate. Poemele de dragoste romantică sunt întretăiate de poeme aproape romantice la adresa prieteniilor, susținând acel univers blând, promis încă din primele versuri ale volumului. Nostalgia continuă și aici, căci „când mă întorc de undeva / încerc să păstrez mirosurile care mi-au plăcut / mirosul de calcar, de iasomie / de râuri care despart orașe în două / mirosul de ploaie; / parfumul lenjeriilor în care am dormit / mirosul oamenilor – așa cum i-am cunoscut acolo / și momentele în care am simțit / că i-aș putea iubi.” Avem apoi și confruntarea cu corpul și imaginile proiectate despre cum ar trebui să fie (frumos), depresia și chestionarea toxicității relațiilor trecute, inclusiv cu părinții. Din acestea se iese încet la maturitate, se ajunge la împăcare, „pentru că sunt mai bine”, aflăm în poemul final, la fel de puternic ca întreg volumul, pe care tare vă recomand să-l citiți.
În prima parte avem strânsa relație a copilei cu bunica ei, o „mamă surogat”, și imaginile pierdute ale satului, „în care voiam să opresc timpul / să ies din visare, să respir cât mai mult aer / și să-l depozitez în săculeții plămânilor / cu toate mirosurile de animale, natură și sudoare / îmi mai amintesc doar fragmente și culori arse / / roadele au dat în pârg / strugurii s-au stafidit în vie.” Relația aceasta planează, de fapt, asupra întregului volum, iar pierderea bunicii apare ca un fir de leagă poemele între ele. Aparând ca un nod, citim despre asta în superbul și îndoioșătorul poem „Lențuca: Fată odihnindu-se pe tăpșan”, care croiește, în ultimele storfe, atât dorința puternică de viață, în strânsă legătură cu ritmurile naturii, cât și golul imposibil care apare în fața unei pierderi.
Cap. 2, al maturității, explorează un imaginar urban cu petreceri și lumini neon, cu prietenii strânse sau întâmplătoare, cu trip-uri și glitch-uri și vulnerabilitate. Poemele de dragoste romantică sunt întretăiate de poeme aproape romantice la adresa prieteniilor, susținând acel univers blând, promis încă din primele versuri ale volumului. Nostalgia continuă și aici, căci „când mă întorc de undeva / încerc să păstrez mirosurile care mi-au plăcut / mirosul de calcar, de iasomie / de râuri care despart orașe în două / mirosul de ploaie; / parfumul lenjeriilor în care am dormit / mirosul oamenilor – așa cum i-am cunoscut acolo / și momentele în care am simțit / că i-aș putea iubi.” Avem apoi și confruntarea cu corpul și imaginile proiectate despre cum ar trebui să fie (frumos), depresia și chestionarea toxicității relațiilor trecute, inclusiv cu părinții. Din acestea se iese încet la maturitate, se ajunge la împăcare, „pentru că sunt mai bine”, aflăm în poemul final, la fel de puternic ca întreg volumul, pe care tare vă recomand să-l citiți.
July 4, 2023
undeva în inima mea am pus multe răsaduri de flori, legume
chiar şi de plante aromatice
şi acum aștept
ca ele să ajungă la maturitate;
să dea rod ca să pot oferi
hrană şi frumusețe oricui -
chiar si mie
am săpat în ființa mea până am dat
de apă rece ca de izvor,
apă neotrăvitoare,
ca să pot stinge setea oricui - chiar și setea mea
n-am ştiut cât de mult mi s-a schimbat corpul, fața, mersul,
până când m-am surprins într-o oglindă într-un centru de cumpărături;
pielea ca laptele, acum texturată
riduri, vergeturi, fire albe răzleţe o expresie matură -
am devenit femeie în trup
şi nici n-am ştiut
am uitat să-mi mai analizez trăsăturile
poate și pentru că am început să caut leacuri pentru plânsul dinăuntru
nu sunt sigură
chiar şi de plante aromatice
şi acum aștept
ca ele să ajungă la maturitate;
să dea rod ca să pot oferi
hrană şi frumusețe oricui -
chiar si mie
am săpat în ființa mea până am dat
de apă rece ca de izvor,
apă neotrăvitoare,
ca să pot stinge setea oricui - chiar și setea mea
n-am ştiut cât de mult mi s-a schimbat corpul, fața, mersul,
până când m-am surprins într-o oglindă într-un centru de cumpărături;
pielea ca laptele, acum texturată
riduri, vergeturi, fire albe răzleţe o expresie matură -
am devenit femeie în trup
şi nici n-am ştiut
am uitat să-mi mai analizez trăsăturile
poate și pentru că am început să caut leacuri pentru plânsul dinăuntru
nu sunt sigură
December 27, 2022
concentrarea atenției pe traiul rural surprinde plăcut
hiperdescriptivismul știrbește din forța textelor
hiperdescriptivismul știrbește din forța textelor
June 12, 2025
trist & înduioșător & frumos simultan ❤️🩹
September 23, 2025
„am visat la tine
de când am ştiut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
fără demoni evidenți
ai anxietății și abandonului
fără ataşamente clare
am visat la tine de pe canapeaua în carouri
din camera mea
din apa în care eram să mă înec
din baia albastră a clubului de noapte
din mașini și din trenuri
şi deşi am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când m-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta de a ta
si ți-am spus că vreau să-mi vezi toate rănile
ca să știi cum să mă poți apăra” 💖
de când am ştiut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
fără demoni evidenți
ai anxietății și abandonului
fără ataşamente clare
am visat la tine de pe canapeaua în carouri
din camera mea
din apa în care eram să mă înec
din baia albastră a clubului de noapte
din mașini și din trenuri
şi deşi am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când m-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta de a ta
si ți-am spus că vreau să-mi vezi toate rănile
ca să știi cum să mă poți apăra” 💖
November 2, 2022
Malmok Járnak
[...]
când mă întorc de undeva
încerc să păstrez mirosurile care mi-au plăcut
mirosurile de calcar, de iasomie
de râuri care despart orașe în două
mirosul de ploaie;
parfumul lenjeriilor în care am dormit
mirosul oamenilor - așa cum i-am cunoscut acolo
și momentele în care am simțit
că i-aș putea iubi
încerc să nu uit
nostalgia plăcută a solitudinii
poate chiar atingerile necunoscuților -
privirile și detașarea completă
care mă îmbracă când mă pierd
în fațade de clădiri vechi
îmi place să spun că sunt
construite în stil
art deco sau brâncovenesc
deși nu știu;
mi-aș dori imagini panoramice enorme
tăiate doar de linia orizontului
verde crud și nori de abur
la poalele munților
ce prevestesc ropote torențiale
spre lăsarea nopții
[...]
când mă întorc de undeva
încerc să păstrez mirosurile care mi-au plăcut
mirosurile de calcar, de iasomie
de râuri care despart orașe în două
mirosul de ploaie;
parfumul lenjeriilor în care am dormit
mirosul oamenilor - așa cum i-am cunoscut acolo
și momentele în care am simțit
că i-aș putea iubi
încerc să nu uit
nostalgia plăcută a solitudinii
poate chiar atingerile necunoscuților -
privirile și detașarea completă
care mă îmbracă când mă pierd
în fațade de clădiri vechi
îmi place să spun că sunt
construite în stil
art deco sau brâncovenesc
deși nu știu;
mi-aș dori imagini panoramice enorme
tăiate doar de linia orizontului
verde crud și nori de abur
la poalele munților
ce prevestesc ropote torențiale
spre lăsarea nopții
October 22, 2022
o carte pe care o recomand puternic.
(also, încă nu-mi vine să cred că apar și eu în poemul We the youth :) )
(also, încă nu-mi vine să cred că apar și eu în poemul We the youth :) )
November 5, 2024
superbă - așa dor mi a fost să citesc o carte de poezii cu adevărat de 5 stele
“la doi kilometri depărtare
stăteau toți cei care au murit înainte să-i cunosc
mijeam ochii și nu-mi puteam explica cimitirul,
cântarea de doliu, absența
am căutat liniștea aceea de sat așezat
cu bătrânii mei încă în putere
și pământ îngrijit la timp
ani
am primit momente grăbite
în care voiam să opresc timpul
să ies din visare, să respir cât mai mult aer
și să-l depozitez în săculeții plămânilor
cu toate mirosurile de animale, natură și sudoare
îmi mai amintesc doar fragmente și culori arse
roadele au dat în pârg
strugurii s-au stafidit în vie”
“la doi kilometri depărtare
stăteau toți cei care au murit înainte să-i cunosc
mijeam ochii și nu-mi puteam explica cimitirul,
cântarea de doliu, absența
am căutat liniștea aceea de sat așezat
cu bătrânii mei încă în putere
și pământ îngrijit la timp
ani
am primit momente grăbite
în care voiam să opresc timpul
să ies din visare, să respir cât mai mult aer
și să-l depozitez în săculeții plămânilor
cu toate mirosurile de animale, natură și sudoare
îmi mai amintesc doar fragmente și culori arse
roadele au dat în pârg
strugurii s-au stafidit în vie”
May 8, 2025
Crisalidă este o revelație&un must read! Dacă ești vreodată în căutarea unei voci pure sau pur poetice la feminin, Mădălina este răspunsul. Acest volum scris în stil confesiv îndeamnă la vindecare, dacă nu reprezintă chiar o sursă de vindecare în sine.
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/05/04...
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/05/04...
April 26, 2023
poemul preferat apare pe po3ziadeduminica
August 8, 2025
"și am visat că mergeam la braț cu moartea -
un om cu o gaură neagră în loc de cap
în care puteai vedea galaxii îndepărtate,
nori de gaze, planete și sori
un infinit rece cu viață proprie
o materie neagră de smoală neînțeleasă -
ea era partenerul care mă așteaptă"
"privesc
oamenii în comportamentele lor nestudiate
pentru că aici este un loc al încrederii
și un loc
al încă copilăriei interioare
(...)
suntem parcă un corp comun
suntem parcă o minte completă
și dacă simțim împreună
cu siguranță vom găsi o soluție
care să ne salveze pe toți
exact asa cum suntem -
copii prinși în trupuri de adulți
nu vrem să creștem mai mult"
un om cu o gaură neagră în loc de cap
în care puteai vedea galaxii îndepărtate,
nori de gaze, planete și sori
un infinit rece cu viață proprie
o materie neagră de smoală neînțeleasă -
ea era partenerul care mă așteaptă"
"privesc
oamenii în comportamentele lor nestudiate
pentru că aici este un loc al încrederii
și un loc
al încă copilăriei interioare
(...)
suntem parcă un corp comun
suntem parcă o minte completă
și dacă simțim împreună
cu siguranță vom găsi o soluție
care să ne salveze pe toți
exact asa cum suntem -
copii prinși în trupuri de adulți
nu vrem să creștem mai mult"
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 1, 2025
poeme pe care aș vrea să le fi scris și eu, și bunica mea a murit anul trecut și undeva în multivers îi dedic măcar o parte din ce pun cap la cap.
am apreciat referințele la pavel și la ecccleziast.
poate revin cu niște gânduri mai bine agregate. e 3 noapte și sunt fericită că am citit volumul asta. și enunțul ăsta e o recenzie în sine.
am apreciat referințele la pavel și la ecccleziast.
poate revin cu niște gânduri mai bine agregate. e 3 noapte și sunt fericită că am citit volumul asta. și enunțul ăsta e o recenzie în sine.
October 26, 2022
un spațiu larg și aerisit -
mi-aș dori să am tot timpul
o fereastră
de unde să privesc orașul
cum se răspândește
la poalele dealului unde stau
și mult, mult aer
să pot respira
mi-aș dori să am tot timpul
o fereastră
de unde să privesc orașul
cum se răspândește
la poalele dealului unde stau
și mult, mult aer
să pot respira
December 18, 2022
,,Când sunt plopii în suflet impari
și impari, suntem iată și noi"*
și impari, suntem iată și noi"*
March 12, 2023
am visat la tine
de când am știut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
fără demoni evidenți
ai anxietății și abandonului
fără atașamente clare
am visat la tine de pe canapeaua în carouri
din camera mea
din apa în care eram să mă înec
din baia albastră a clubului de noapte
din mașini și din trenuri
și deși am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când mi-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta pe a ta
și ți-am spus că vreau să-mi vezi toate rănile
ca să știi cum mă poți apăra
de când am știut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
fără demoni evidenți
ai anxietății și abandonului
fără atașamente clare
am visat la tine de pe canapeaua în carouri
din camera mea
din apa în care eram să mă înec
din baia albastră a clubului de noapte
din mașini și din trenuri
și deși am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când mi-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta pe a ta
și ți-am spus că vreau să-mi vezi toate rănile
ca să știi cum mă poți apăra
January 12, 2026
« și durerea apasă
de la nară până la lobul urechii
iar tu trebuie totuși să umbli vitejește
și să fii plin de spirit de parcă ai 𝘧𝘪 spirit
și să învingi viața de parcă tu ai 𝘧𝘪 viața
mă uit la voi prieteni – și în seara aceasta
în lumina roșu neon
în aerul îmbâcsit de țigări și transpirație
între pereții ăștia reci de betoane și ger
ne încărcăm aproape disperat cu forță
odată cu podeaua care vibrează de muzică
și ne epuizăm catartic furia
și dansez sălbatic cu voi
„𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑙𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑖,
𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑖𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑛𝑜𝑖”»
de la nară până la lobul urechii
iar tu trebuie totuși să umbli vitejește
și să fii plin de spirit de parcă ai 𝘧𝘪 spirit
și să învingi viața de parcă tu ai 𝘧𝘪 viața
mă uit la voi prieteni – și în seara aceasta
în lumina roșu neon
în aerul îmbâcsit de țigări și transpirație
între pereții ăștia reci de betoane și ger
ne încărcăm aproape disperat cu forță
odată cu podeaua care vibrează de muzică
și ne epuizăm catartic furia
și dansez sălbatic cu voi
„𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑙𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑖,
𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑖𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑛𝑜𝑖”»
January 24, 2024
,,si las tot ce e rau sã existe in mine
toate umbrele, toate cadrele corupte
si las tot ce e bun sã existe in mine
si mã rog sã nu mã tem niciodat de iubire”
,, vreau sã iubesc oamenii asa cum sunt
vreau să-i cunosc pe fiecare
nu mai vreau sã reproduc stres si hăituire
nu mai rezist să-mi caut high-ul de adrenalina in cadre anxioase”
toate umbrele, toate cadrele corupte
si las tot ce e bun sã existe in mine
si mã rog sã nu mã tem niciodat de iubire”
,, vreau sã iubesc oamenii asa cum sunt
vreau să-i cunosc pe fiecare
nu mai vreau sã reproduc stres si hăituire
nu mai rezist să-mi caut high-ul de adrenalina in cadre anxioase”
May 21, 2025
cand traiesti prea putin si crezi ca ai multe de spus, scoti un volum de poezie. tare proasta aceasta carte. nimic substantial, nimic memorabil... nici macar un vers. doar o insiruire de emotii slabe, acceptare, feminitate și self-help... ca o fetișcană de liceu cu panseluțe roz în păr, care-și plânge disperarea între paginile unei agende pline de citate motivaționale.
January 10, 2023
nu va fi ultima citire cu siguranță
January 16, 2023
Prea multe referințe culinare
February 3, 2023
MINUNAT
February 10, 2024
absolut minunat😭
March 14, 2025
era sa plang in carturesti (m am gandit la buni)
March 17, 2023
"undeva în inima mea
am pus multe răsaduri
de flori, legume
chiar și de plante aromatice
și acum aștept
ca ele să ajungă la maturitate;
să dea rod ca să pot oferi
hrană și frumusețe oricui -
chiar și mie"
am pus multe răsaduri
de flori, legume
chiar și de plante aromatice
și acum aștept
ca ele să ajungă la maturitate;
să dea rod ca să pot oferi
hrană și frumusețe oricui -
chiar și mie"
March 8, 2024
“…
am visat la tine
de când am știut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
(…)
și deși am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când m-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta de a ta…”
am visat la tine
de când am știut despre iubire
mi te imaginam diferit
croit după un canon creștin
și cu inimă ce se sacrifică
dar te-am găsit
când nopțile au devenit albe
(…)
și deși am visat la tine ca un gând într-o icoană
te-am descoperit când ți-am ridicat bluza
într-o noapte de decembrie
când m-ai întrebat ce îmi doresc cel mai mult
mi-am lipit burta de a ta…”
Displaying 1 - 30 of 31 reviews