What do you think?
Rate this book
a.normal
Un bărbat însurat, o femeie măritată – o legătură pasională, cu scene hard. Scris cu sinceritate, alert și minimalist în construcție, romanul aduce în prim-plan labilitățile iubirii și zonele alunecoase ale oricărei pasiuni.
- GenresRomanian Literature
224 pages, Paperback
First published October 6, 2022
1 person is currently reading
27 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
January 27, 2024
ANORMALUL NORMALITĂȚII
Romanul lui Andrei Velea, a.normal, explorează tema aparentei normalități nesatisfăcătoare: o relație de cuplu ajunsă în impas, după ani de consum lent al pasiunii.
Divorțul este prezentat de la primele paragrafe drept calea amiabilă de despărțire a celor doi. Perspectiva aleasă în prima parte este cea a bărbatului, Bogdan, din care aflăm că ambii încearcă să iasă din eșec afișând un fals autocontrol – pe care el îl pierde, la un moment dat, izbucnind în râs în biroul notarului în timpul semnării actelor.
Suntem într-un oraș de pe Dunăre, într-un viitor apropriat. Există taxiuri autonome, fără șofer, iar o anumită parte a acestui oraș a devenit o Silicon Valley românească, împânzită de firme IT, AI, tech. Se testează prototipuri, prin aer mișună drone.
Totul rămâne însă pe fundal, ca și cadru, repezit în două tușe, pentru că, de fapt, Velea este interesat de psihologia personajelor sale, angajate în monologuri mentale permanente: în a doua parte, de amanta protagonistului din prima parte, Daniela, în a treia, de o cunoștință, un afacerist cu care are un dialog despre libertate. În epilog, ne însoțește iar vocea lui Bogdan.
Ceea ce mi-a plăcut a fost schimbarea percepției, alternarea vocilor: a dat dinamism, acolo unde a funcționat și vocile chiar s-au diferențiat. Ceea ce nu, faptul că a 2-a și a 3-a parte păreau parodii ale unor personaje caricaturale cărora le-a lipsit profunzimea: gesturile și replicile lor păreau a se desfășura pe scena unui teatru de comedie nu foarte reușită.
Am găsit personajele destul de banale, în exprimare și în gândire. Nu mi-au dat motive să le urmăresc. Deseori monologul lor reiterat curgea greu, poticnit, fără direcție.
Mi-a plăcut în schimb Sebastian, afaceristul care își povestește aventurile ca emigrat în Italia. Însă acea parte nu are greutate fundamentală în roman, nici ca extindere, nici ca importanță.
Romanul lui Andrei Velea, a.normal, explorează tema aparentei normalități nesatisfăcătoare: o relație de cuplu ajunsă în impas, după ani de consum lent al pasiunii.
Divorțul este prezentat de la primele paragrafe drept calea amiabilă de despărțire a celor doi. Perspectiva aleasă în prima parte este cea a bărbatului, Bogdan, din care aflăm că ambii încearcă să iasă din eșec afișând un fals autocontrol – pe care el îl pierde, la un moment dat, izbucnind în râs în biroul notarului în timpul semnării actelor.
Suntem într-un oraș de pe Dunăre, într-un viitor apropriat. Există taxiuri autonome, fără șofer, iar o anumită parte a acestui oraș a devenit o Silicon Valley românească, împânzită de firme IT, AI, tech. Se testează prototipuri, prin aer mișună drone.
Totul rămâne însă pe fundal, ca și cadru, repezit în două tușe, pentru că, de fapt, Velea este interesat de psihologia personajelor sale, angajate în monologuri mentale permanente: în a doua parte, de amanta protagonistului din prima parte, Daniela, în a treia, de o cunoștință, un afacerist cu care are un dialog despre libertate. În epilog, ne însoțește iar vocea lui Bogdan.
Ceea ce mi-a plăcut a fost schimbarea percepției, alternarea vocilor: a dat dinamism, acolo unde a funcționat și vocile chiar s-au diferențiat. Ceea ce nu, faptul că a 2-a și a 3-a parte păreau parodii ale unor personaje caricaturale cărora le-a lipsit profunzimea: gesturile și replicile lor păreau a se desfășura pe scena unui teatru de comedie nu foarte reușită.
Am găsit personajele destul de banale, în exprimare și în gândire. Nu mi-au dat motive să le urmăresc. Deseori monologul lor reiterat curgea greu, poticnit, fără direcție.
Mi-a plăcut în schimb Sebastian, afaceristul care își povestește aventurile ca emigrat în Italia. Însă acea parte nu are greutate fundamentală în roman, nici ca extindere, nici ca importanță.
January 25, 2024
Superbă.
October 22, 2024
Mi-a plăcut mult partea cu definirea căsătoriei și fericirii.
June 24, 2025
Pentru mine un roman bun trebuie să întrunească trei puncte: ① să îmi dea teme de gândire dar în același timp să fie ușor de citit și înțeles; ② să îmi recomande cel puțin o altă carte/autor. Și a recomandat chiar mai multe. Carl Rogers este următorul pe lista mea de citit; ③ Să aibă scriitură frumoasă, să mă cucerească construcția frazelor, nu neapărat subiectul. a.normal le-a bifat pe toate trei.
Romanul a.normal povestește perspectiva asupra vieții și relației de cuplu prin două voci diferite. O dată din perspectiva temperamentului flegmatic aș spune, introspectiv, care nu vrea să abandoneze o cauză până ce nu înțelege și nu încearcă toate căile de a reuși. Altă dată din perspectiva persoanei impulsive, care merge cu ușurință spre extreme și abandon total în oricare dintre deciziile luate.
Romanul este alcătuit din trei părți, prima și cea mai frumoasă după mine, spune povestea lui din propria perspectivă, o căsnicie eșuată într-o lume a viitorului, cu ample pasaje analitice asupra evoluției unei relații, despre sens, fericire și evoluție personală.
„Cum pot fi legat printr-un contract de un om care citește o carte și nu înțelege nimic din ea, care nu se lasă schimbat, care nu aplică nimic din ceea ce a citit? Cărțile există pentru a neschimba optica, felul în care privim lumea și pe cei dimprejur.”
„Fiecare poveste are cel puțin două laturi și-abia atunci am înțeles că doi oameni care susțin puncte de vedere opuse pot avea dreptate în același timp.”
În a doua parte, ea spune propria sa poveste. Cum s-au cunoscut, cum au găsit sens unul în celălalt. Acțiunile ei nu lasă nimic neexperimentat. Dacă face ceva, dă tot, merge până la ultima posibilitate.
Poveștile celor doi sunt doar un capăt a două relații diferite, dar e foarte bine făcută paralela între cele două viziuni.
„Ceea ce iubești lași liber...” ideie susținută de el în prima parte a cărții și combătută de ea în cea de-a doua parte.
Ironia vine din partea a trei a cărții, care începe cu citatul „un om fără un proiect de viață este un parazit perpetuu”, iar povestea lui Sebastian anulează practic suferințele lui Bogdan și ale Danielei și întoarce citiorul la începutul romanului, să mai analizeze o dată citatul dat din Kundera: „Personajele romanului meu sunt propriile mele posibilități care nu s-au realizat. ... Abia în spatele ei începe misterul căruia îi pune întrebări romanul” și atunci totul capătă o nouă perspectivă.
a.normal demonstrează că un roman bun nu este în totdeuna scris de un autor foarte cunoscut. Cu atât mai plăcută este descoperirea a ceva bun, când nici nu te aștepți. Este foarte frumos scris, cu fraze care curg ușor, care te fac să vrei să le recitești și să le subliniezi pentru a le reanaliza mai târziu. Am subliniat mult în cartea aceasta. Este o lucrare care duce spre meditație fără să anunțe din timp. Capitolele din prima parte au fraze care se repetă ca într-o glossă, astfel încât să dea și mai multă greutate ideilor.
P.S.: Recomandarea lui Doru Căstăian de pe coperta posterioară nu descrie justa valoare a lucrării. Mă așteptam la „scene hard” a la Pascal Bruckner. Nimic de acest fel.
Romanul a.normal povestește perspectiva asupra vieții și relației de cuplu prin două voci diferite. O dată din perspectiva temperamentului flegmatic aș spune, introspectiv, care nu vrea să abandoneze o cauză până ce nu înțelege și nu încearcă toate căile de a reuși. Altă dată din perspectiva persoanei impulsive, care merge cu ușurință spre extreme și abandon total în oricare dintre deciziile luate.
Romanul este alcătuit din trei părți, prima și cea mai frumoasă după mine, spune povestea lui din propria perspectivă, o căsnicie eșuată într-o lume a viitorului, cu ample pasaje analitice asupra evoluției unei relații, despre sens, fericire și evoluție personală.
„Cum pot fi legat printr-un contract de un om care citește o carte și nu înțelege nimic din ea, care nu se lasă schimbat, care nu aplică nimic din ceea ce a citit? Cărțile există pentru a neschimba optica, felul în care privim lumea și pe cei dimprejur.”
„Fiecare poveste are cel puțin două laturi și-abia atunci am înțeles că doi oameni care susțin puncte de vedere opuse pot avea dreptate în același timp.”
În a doua parte, ea spune propria sa poveste. Cum s-au cunoscut, cum au găsit sens unul în celălalt. Acțiunile ei nu lasă nimic neexperimentat. Dacă face ceva, dă tot, merge până la ultima posibilitate.
Poveștile celor doi sunt doar un capăt a două relații diferite, dar e foarte bine făcută paralela între cele două viziuni.
„Ceea ce iubești lași liber...” ideie susținută de el în prima parte a cărții și combătută de ea în cea de-a doua parte.
Ironia vine din partea a trei a cărții, care începe cu citatul „un om fără un proiect de viață este un parazit perpetuu”, iar povestea lui Sebastian anulează practic suferințele lui Bogdan și ale Danielei și întoarce citiorul la începutul romanului, să mai analizeze o dată citatul dat din Kundera: „Personajele romanului meu sunt propriile mele posibilități care nu s-au realizat. ... Abia în spatele ei începe misterul căruia îi pune întrebări romanul” și atunci totul capătă o nouă perspectivă.
a.normal demonstrează că un roman bun nu este în totdeuna scris de un autor foarte cunoscut. Cu atât mai plăcută este descoperirea a ceva bun, când nici nu te aștepți. Este foarte frumos scris, cu fraze care curg ușor, care te fac să vrei să le recitești și să le subliniezi pentru a le reanaliza mai târziu. Am subliniat mult în cartea aceasta. Este o lucrare care duce spre meditație fără să anunțe din timp. Capitolele din prima parte au fraze care se repetă ca într-o glossă, astfel încât să dea și mai multă greutate ideilor.
P.S.: Recomandarea lui Doru Căstăian de pe coperta posterioară nu descrie justa valoare a lucrării. Mă așteptam la „scene hard” a la Pascal Bruckner. Nimic de acest fel.
October 2, 2025
„a.normal” de Andrei Velea m-a impresionat prin onestitatea și forța scenelor. Totul este scris cu un realism crud, fără cosmetizări, de parcă autorul ar face o disecție atentă a unei relații aflate la limită. Scenele de apropiere și cele de ruptură au aceeași intensitate și lasă impresia de autenticitate totală.
Dimensiunea filosofică este un mare plus. Referințele la Seneca, budism, la echilibru și dorință, dau profunzime personajelor și transformă romanul într-o reflecție asupra iubirii, fragilității și căutării de sens. Nu sunt inserții artificiale, ci parte din frământarea interioară a eroilor.
Este o carte lucidă, uneori incomodă, dar necesară. O recomand celor care caută literatură sinceră, care nu se teme să pună sub lupă adevărul relațiilor.
Dimensiunea filosofică este un mare plus. Referințele la Seneca, budism, la echilibru și dorință, dau profunzime personajelor și transformă romanul într-o reflecție asupra iubirii, fragilității și căutării de sens. Nu sunt inserții artificiale, ci parte din frământarea interioară a eroilor.
Este o carte lucidă, uneori incomodă, dar necesară. O recomand celor care caută literatură sinceră, care nu se teme să pună sub lupă adevărul relațiilor.
October 2, 2025
O poveste sinceră și emoționantă
„a.normal” de Andrei Velea m-a atins profund. Ca femeie de 40 de ani, cu experiența unui divorț și a unei relații lungi, am simțit că romanul oglindește realitatea de cuplu: iubire, frici, infidelități, nevoia de autenticitate. Mi-a plăcut că nu idealizează nimic și arată relațiile așa cum sunt ele: complicate, dureroase, dar și pline de momente de lumină.
Este o carte care m-a făcut să reflectez la propriile alegeri și la curajul de a merge mai departe. Recomand din tot sufletul!
„a.normal” de Andrei Velea m-a atins profund. Ca femeie de 40 de ani, cu experiența unui divorț și a unei relații lungi, am simțit că romanul oglindește realitatea de cuplu: iubire, frici, infidelități, nevoia de autenticitate. Mi-a plăcut că nu idealizează nimic și arată relațiile așa cum sunt ele: complicate, dureroase, dar și pline de momente de lumină.
Este o carte care m-a făcut să reflectez la propriile alegeri și la curajul de a merge mai departe. Recomand din tot sufletul!
September 2, 2023
Statica, introspectiva si cel mai bun lucru la ea a fost ca e scurta. Niste personaje paravan pentru idei mai mult sau mai putin interesante. E un doi din cinci cinstit, fara ura sau resentimente. A, si era sa uit dialogurile alea oribile care sunau cam asa:
-Lili, uite ce e. Am fost peste tot in lume, dar lumea mea esti tu.
-Dar Mihai...
E ceva abonimabil acolo.
-Lili, uite ce e. Am fost peste tot in lume, dar lumea mea esti tu.
-Dar Mihai...
E ceva abonimabil acolo.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews