De ce sunt atât de înțelept

by Friedrich Nietzsche

Colecţia Idei esenţiale îi face cunoștință cititorului cu lucrări de referință din patrimoniul cultural universal care aduc în prim-plan concepte din filosofie, psihologie, economie, politologie sau spiritualitate. O colecție de cărți ale autorilor clasici care au contribuit, prin ideile lor, la fundamentarea lumii așa cum o cunoaștem astăzi, idei către care, indiferent de vârstă, ne îndreptăm pentru a dobândi o perspectivă completă asupra prezentului schimbător, a trecutului încețoșat și a viitorului incert. Ideile care, în ultimă instanță, ne-au fost esențiale pentru a deveni înțelepți, curajoși, umani.


“Cel care este capabil să respire aerul scrierilor mele știe că acesta e un aer al înălțimilor, cu suflu puternic. Trebuie să fii făcut pentru așa ceva, altminteri riști să răcești. În apropiere, e gheața; solitudinea e înspăimântătoare; dar câtă liniște e între lucrurile pe care cade lumina! Cât de bine poți respira!” Friederich Nietzsche

Genres: Philosophy, Nonfiction

128 pages, Paperback

Published January 1, 2022

About the author

Friedrich Wilhelm Nietzsche was a German classical scholar, philosopher, and critic of culture, who became one of the most influential of all modern thinkers. He began his career as a classical philologist before turning to philosophy. He became the youngest person to hold the Chair of Classical Philology at the University of Basel in 1869 at the age of 24, but resigned in 1879 due to health problems that plagued him most of his life; he completed much of his core writing in the following decade. In 1889, at age 44, he suffered a collapse and afterward a complete loss of his mental faculties, with paralysis and probably vascular dementia. He lived his remaining years in the care of his mother until her death in 1897 and then with his sister Elisabeth Förster-Nietzsche. Nietzsche died in 1900, after experiencing pneumonia and multiple strokes.
Nietzsche's work spans philosophical polemics, poetry, cultural criticism, and fiction while displaying a fondness for aphorism and irony. Prominent elements of his philosophy include his radical critique of truth in favour of perspectivism; a genealogical critique of religion and Christian morality and a related theory of master–slave morality; the aesthetic affirmation of life in response to both the "death of God" and the profound crisis of nihilism; the notion of Apollonian and Dionysian forces; and a characterisation of the human subject as the expression of competing wills, collectively understood as the will to power. He also developed influential concepts such as the Übermensch and his doctrine of eternal return. In his later work, he became increasingly preoccupied with the creative powers of the individual to overcome cultural and moral mores in pursuit of new values and aesthetic health. His body of work touched a wide range of topics, including art, philology, history, music, religion, tragedy, culture, and science, and drew inspiration from Greek tragedy as well as figures such as Zoroaster, Arthur Schopenhauer, Ralph Waldo Emerson, Richard Wagner, Fyodor Dostoevsky, and Johann Wolfgang von Goethe.
After his death, Nietzsche's sister Elisabeth became the curator and editor of his manuscripts. She edited his unpublished writings to fit her German ultranationalist ideology, often contradicting or obfuscating Nietzsche's stated opinions, which were explicitly opposed to antisemitism and nationalism. Through her published editions, Nietzsche's work became associated with fascism and Nazism. 20th-century scholars such as Walter Kaufmann, R.J. Hollingdale, and Georges Bataille defended Nietzsche against this interpretation, and corrected editions of his writings were soon made available. Nietzsche's thought enjoyed renewed popularity in the 1960s and his ideas have since had a profound impact on 20th- and early 21st-century thinkers across philosophy—especially in schools of continental philosophy such as existentialism, postmodernism, and post-structuralism—as well as art, literature, music, poetry, politics, and popular culture.

Reviews

[Iustinian Nanu · Rating 4 out of 5]

Daca Nietzsche ar fi trait in zilele noastre ar fi fost Top G-ul interzis pe toate retelele de social media.

[Catalina♡ · Rating 5 out of 5]

" ... ororile realității ( din afecte,din dorințe, din voința de putere) sunt nespus mai necesare decât orice formă de fericire meschină..."

[Soledad · Rating 2 out of 5]

Regret că am luat în mâini acest „tratat de autocontemplare”, întrucât lectura sa mi-a cam tăiat cheful de a purcede la descoperirea operelor marelui filosof, care figurau pe lista mea de așteptare.

Personal pot admite că genialitatea presupune o oarecare doză de aroganță, doar că în cazul lui Nietzsche aceasta vine la pachet cu o avalanșă de dispreț și impertinență acerbă. Prin urmare, acesta nu se limitează la infatuarea cu care ne explica nouă „muritorilor de rând” de ce e dânsul atât de înțelept, de inteligent, de ce scrie cărți atât de bune, și de ce el e destinul însuși, ci aruncă insulte atât la adresa celor care nu sunt capabili să-i înțeleagă marea creație („Nu că aș vrea să subestimez plăcerea pe care mi-a oferit-o respingerea din ignoranță a scrierilor mele.”), cât și la adresa celor ce nu-i împărtășesc ideile („Vitele cornute, în mare parte germani, dacă îmi este permis să spun, ce se numără printre cunoștințele mele, îmi dau de înțeles că nu sunt de aceeași părere cu mine, cu toate că uneori sunt...”). Iar cei cu ale căror idei Nietzsche nu este de acord, sunt în opinia sa niște „capete seci și toante”. Pe lângă grandomanie, filosoful mai dă dovadă și de misoginism extrem : „Femeia e nespus mai netrebnică decât e bărbatul, dar și mai isteață; la o femeie, bunătatea e deja o formă de degenerare...”, nemaivorbind de atitudinea sa față de femeile emancipate : „Emanciparea femeii este ura instinctivă a femeii bolnave, adică a celei care a devenit incapabilă să poarte copil în pântece, împotriva femeii care a reușit, lupta împotriva „bărbatului” nu e decât un mijloc, un subterfugiu, o tactică.” Discursul său la acest capitol ia o asemenea amploare, încât la un moment dat avem următoare notă de subsol : „Față de această observație în care Nietzsche își exprimă aversiunea față de femeile emancipate și prejudecățile față de femei în general, traducătoarea și editura își exprimă inaderența.” 😄

Pe fundalul acestor convingeri, valoarea ideilor sale filosofice (sau cel puțin interesul meu față de acestea) se diminuează. Am rămas cumva cu impresia că Nietzsche l-a renegat pe Dumnezeu pentru a se autoproclama ființă supremă, un fel de „Mesia” al umanității : „Sunt un vestitor al lucrurilor bune cum până acum nu a existat, cunosc lucrurile de la o asemenea înălțime, încât până acum nimeni nu și le-a închipuit altfel; abia începând cu mine poate să exise iarăși speranță.” Acum înțeleg de ce Houllebecq afirma că „Nietzsche rivalizează cu Isus, vrea să fie rivalul victorios...”.

Cât despre principiile filosofiei nietzschiene pot spune că nici ele nu mă inspiră prea mult. Eliminarea moralei, excluderea conceptelor de vină și de pedeapsă, negarea responsabilității (văzut ca un act salvator), toate acestea constituie în opinia mea calea către haos. Deși privind un pic la haosul din jur, tind să cred că lumea în care trăim devine din ce în ce mai nihilistă. Așadar mă întreb, oare chiar a reușit Nietzsche să ajungă „victorios”?!

(De ce sunt atât de înțelept / Friedrich Nietzsche; București: Editura Vellant, 2022)

[val · Rating 4 out of 5]

“Dumnezeu e un răspuns rudimentar,o grosolănie împotriva noastră,a gânditorilor și, în mod fundamental, chiar și o interdicție rudimentară pentru noi: să nu gândiți!…”

“…răul celor buni e cel mai rău dintre toate.”

“Conceptul de “Dumnezeu” a fost, până în prezent, cea mai mare obiecție împotriva existenței.”

[Alexandru Leonard · Rating 3 out of 5]

O carte decentă despre filosofia lui Neitzche, dar nimic spectaculos în afară de titlu. E o carte de citit, dar nu aș începe cu ea pentru a-i înțelege filosofia.

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Revin