What do you think?
Rate this book
Solomonarul
Romanul unei revoluții fără început și sfârșit.
Două planuri, unul din secolul al XIX-lea, celălalt din prezentul secolului al XXI-lea, se împletesc în niște circumstanțe extra-ordinare. Emin și Max Murgescu, zis Macu, un soi de afacerist obsedat de Eminescu, se caută continuu prin timp și spațiu. Iar strașnica jurnalistă Louise e centrul de greutate în această tatonare fără sfârșit. Coincidențele răsar parcă de nicăieri, contextele istorice și socio-politice capătă profunzime, crizele și corupțiile se adâncesc, măștile cad încet-încet, iar solomonarul nu face decât să strângă menghina și mai puternic.
Solomonarul, noul roman al lui Florin Chirculescu, o carte-eveniment, pune reflectorul pe celălalt Eminescu, reușind să-l umanizeze așa cum niciun text nu a făcut-o până acum.
„În literatura română de azi, Solomonarul este un obiect fascinant. Roman istoric și roman al actualității, roman despre Eminescu și roman despre zonele de turbulență ale lumii contemporane, roman despre obsesiile naționale și roman gândit la o scară planetară, roman plin de idei și roman traversat de aventuri și conspirații, roman realist și roman fantastic, roman cu o arhitectură riguroasă și roman deschis explorărilor ca o cutie misterioasă, Solomonarul activează portaluri pe care literatura română nu le-a cunoscut până la Florin Chirculescu.“
Mihai Iovănel
„După Greva păcătoșilor, Florin Chirculescu revine cu un roman remarcabil din toate punctele de vedere: Solomonarul.
Documentarea minuțioasă și erudiția se contopesc cu ficțiunea, realitățile particulare se toarnă într-o formă universală, fie că sunt surprinse în prezentul foarte apropiat, în trecutul cețos ori în viitorul glamorous, viziunea realistă se declină în sute de nuanțe, dar și în inserții fantastice, științifice, culturale, pop ș.a.m.d., stilul inconfundabil al scriitorului – frazarea rafinată, decupajul, oralitatea, interferențele, naturalețea și ușurința cu care jonglează cu toate acestea – se imprimă pe fiecare pagină. Grosso modo, Solomonarul are o complexitate narativă năucitoare. Deschide multe uși. Iar după acest tur de forță, cititorul și-l va aminti pe Eminescu altfel. Și nu doar pe el.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
Două planuri, unul din secolul al XIX-lea, celălalt din prezentul secolului al XXI-lea, se împletesc în niște circumstanțe extra-ordinare. Emin și Max Murgescu, zis Macu, un soi de afacerist obsedat de Eminescu, se caută continuu prin timp și spațiu. Iar strașnica jurnalistă Louise e centrul de greutate în această tatonare fără sfârșit. Coincidențele răsar parcă de nicăieri, contextele istorice și socio-politice capătă profunzime, crizele și corupțiile se adâncesc, măștile cad încet-încet, iar solomonarul nu face decât să strângă menghina și mai puternic.
Solomonarul, noul roman al lui Florin Chirculescu, o carte-eveniment, pune reflectorul pe celălalt Eminescu, reușind să-l umanizeze așa cum niciun text nu a făcut-o până acum.
„În literatura română de azi, Solomonarul este un obiect fascinant. Roman istoric și roman al actualității, roman despre Eminescu și roman despre zonele de turbulență ale lumii contemporane, roman despre obsesiile naționale și roman gândit la o scară planetară, roman plin de idei și roman traversat de aventuri și conspirații, roman realist și roman fantastic, roman cu o arhitectură riguroasă și roman deschis explorărilor ca o cutie misterioasă, Solomonarul activează portaluri pe care literatura română nu le-a cunoscut până la Florin Chirculescu.“
Mihai Iovănel
„După Greva păcătoșilor, Florin Chirculescu revine cu un roman remarcabil din toate punctele de vedere: Solomonarul.
Documentarea minuțioasă și erudiția se contopesc cu ficțiunea, realitățile particulare se toarnă într-o formă universală, fie că sunt surprinse în prezentul foarte apropiat, în trecutul cețos ori în viitorul glamorous, viziunea realistă se declină în sute de nuanțe, dar și în inserții fantastice, științifice, culturale, pop ș.a.m.d., stilul inconfundabil al scriitorului – frazarea rafinată, decupajul, oralitatea, interferențele, naturalețea și ușurința cu care jonglează cu toate acestea – se imprimă pe fiecare pagină. Grosso modo, Solomonarul are o complexitate narativă năucitoare. Deschide multe uși. Iar după acest tur de forță, cititorul și-l va aminti pe Eminescu altfel. Și nu doar pe el.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
592 pages, Paperback
Published November 17, 2022
12 people are currently reading
198 people want to read
About the author
Florin Chirculescu
5 books32 followersCunoscut si sub pseudonimul : Sebastian A. Corn
Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a nascut la Bucuresti pe 26 martie 1960. A debutat cu proza scurta in anul 1993, in revista sf JSF. A castigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, dupa care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine, tiparit la aceeasi editura. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele si povestiri, si a fost redactor-sef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai inalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), castigator al Premiului Vladimir Colin in 2006, Vindecatorul (Cartea Romaneasca, 2008), Skipper de interzona (Millenium, 2012), Ne vom intoarce in Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza si alte nuvele (Millenium, 2017). Greva pacatosilor sau apocrifa unui evreu este prima opera de ficțiune pe care o semneaza cu numele sau real.
Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a nascut la Bucuresti pe 26 martie 1960. A debutat cu proza scurta in anul 1993, in revista sf JSF. A castigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, dupa care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine, tiparit la aceeasi editura. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele si povestiri, si a fost redactor-sef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai inalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), castigator al Premiului Vladimir Colin in 2006, Vindecatorul (Cartea Romaneasca, 2008), Skipper de interzona (Millenium, 2012), Ne vom intoarce in Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza si alte nuvele (Millenium, 2017). Greva pacatosilor sau apocrifa unui evreu este prima opera de ficțiune pe care o semneaza cu numele sau real.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
January 9, 2023
După exact un secol și jumătate de la publicarea „Sărmanului Dionis” (1872), Florin Chirculescu publică „Solomonarul. Romanul unei revoluții fără început și sfârșit” (Nemira, 2022), un roman maximalist despre Mihai Eminescu, Nu doar că romanul este foarte actual, dar și împrumută de la nuvela poetului o temă centrală: călătoriile fantastice în spațiu-timp. „Coincidența” – ca, de altfel, orice se întâmplă în raza de acțiune a Solomonarului – e complet premeditată.
Link: https://www.scena9.ro/article/cronica...
Link: https://www.scena9.ro/article/cronica...
February 10, 2023
O carte pe care, cu toată bunăvoința, mi-a fost imposibil s-o duc la capăt.
June 18, 2025
O carte greu de încadrat și de comentat. Este un fel de jazz jam literar, în mod cert experimental, în care o sumedenie de povești fragmentate (care converg în final) sunt pretextul care permite în realitate o analiză mascată în dialog și fapte a unui amalgam de poziții politice și ideologii, prin contraste între extreme, într-o diacronie destructurată, cu salturi între trecut și prezent. Este un haos controlat, în care fapticul și ficționalul sunt în mod voit croșetate împreună până la confuzie. Acțiunea se petrece în mai multe planuri temporale, este și ceva magic / straniu la mijloc, în fine, este o carte bizară, plină de referințe istorice și culturale. Nu este o lectură ușoară.
February 5, 2024
Pare genul de ambiguitate căutată, care să îl facă pe cititor să se simtă prost. Nu apreciez. Cartea nu oferă pe cât cere, iar la final te întrebi cu ce rămâi...
August 12, 2024
Solomonarul e una dintre cele mai dense și ciudate cărți pe care le-am citit vreodată și cumulul tematic al operei lui Florin Chirculescu/ Sebastian A. Corn. Ar putea fi un magnum opus dacă Chirculescu nu ar fi scos câte un magnum opus pe deceniu. Ăsta însă sigur e cel mai magnum dintre opuși.
Solomonarul e o carte care o să enerveze pe mulți oameni, un roman lung și greoi, uneori aproape imposibil de urmărit și cu o densitate referențială care te bagă-n boală. Îți trebuie odihnă și respect pentru text ceea ce sunt 100% sigur că mulți cititori și păreriști n-o să aibă. O să zică "ce pula mea e chestia asta?" E foarte ok și de înțeles.
Dacă însă te-ai călit cu Cel Mai înalt turn din Babylon, Quirineal, Muribecca sau (doamne ferește!) Cartea Brundurilor sau (doamne și mai ferește!) Greva Păcătoșilor știi la ce să te aștepți. Chirculescu e a critic's writer, ba chiar a nerd, socially awkward critic's writer și asta curge din fiecare centimetru pătrat de pagină din Solomonarul, o carte nu știu dacă exact bună dar sublimă și superbă. Solomonarul reunește absolut toate obsesiile din scurta și prolixa carieră a lui Chirculescu dar mai ales din lunga și fructuoasa carieră a lui Corn. Absolut toate tematicile din volumente precedente se reunesc aici - istorii alternative, transtemporalități, Parsifal (căutări eterna a unor graal-uri care nu pot fi găsite), borderline body horror de extracție chirurgicală transpus în cotidian și multe multe infinit de multe referințe care sar dintr-un colț al vastei culturi generale a autorului în celelalte o mie. Într-o singură pagină sărim de la Clausewitz la cyberbullies, le Corbusier, "Obamov", ludovic al xvi, cruciada copiilor, postaci șamd. Trei limbi străine în cinci fraze. Chirculescu se joacă structural cu textul dar într-un fel care transcede artificii postmoderne. E prăjeala lui proprie. Face observații profunde despre politică pe trei planuri temporale dar le detașează de cotidina (narativ și voit) până zici că citești un basm - Harap Alb cu sutane negre, soviete , zeloți și anarhiști ce squatuie prin București. Nu se (prea) dedă la folosit sintagme uzuale de scandal motiv pt care nu coboară niciodată povestea în sfera realului, ce e real e de suprafață si rotit 90 de grade gen “imamatele din molenbeek și stockholm”. O carte atât de plină de politică, atât de cultă dar nu ți se pare îni niciun moment că ți se predică, toate doctrinele sunt prezentate cu un smirk sardonic, că vorbim de stânga dreapta, centru, neoconi, progresiști și conservatori, rasisști și wokiștichiar și libertarieni de stânga sau dreapta. Orice orientare ai avea, o să te simți ușor insultat de Solomonar.
Mai important, autorul Inventează cuvinte și le folosește ca markeri narativo-temporali, o face atât de bine că și când greșește (cred) câte ceva - “indy”, “halftube” n-ai ce să zici, te face sa crezi ca e voit. Poate chiar e. Personajele sunt toate plastice și portretizate cu câte un cuvânt sau trei, de obicei negativ. Plină cartea de obezi, avortoni, huidume, tapiri șamd. Dar n-ai ce să faci pentru că dincolo de un dispreț ușor clinic-medical spre diferit, Chirculescu nu folosește vreodată termenele astea cu ură.
Nu poți să vorbești ca despre o carte normală despre Solomonarul, sare pe cinci planuri temporale prin trei dimensiuni, uneori în capitole noi, alteori în mijlocul unui capitol, e o prăjeală incredibilă tot textul de la început la sfârșit cred că trebuie citit de cinci ori. E un fel de mix de Pynchon at his best, Illuminatus! at its worst, ucronie Turtledoviană, distopie de John Brunner, bleakness de McEwan plus scrierile bolnave de pe garduri ale poetului Gării de Nord tripat pe speiș. Absolut fabulos, o capodoperă a literaturii Române și zic asta și pe bune cât și ironic, postironic, prostironic și ce mai vreți voi.
Într-o lume plină de mizerabiliști care scriu autoficțiune autofelațională despre garsoniera lor și berile băute cu două seri în urmă, alege să fii un Chirculescu. Scrie despre comploturi transtemporale, sex politically incorrect și the National.
Solomonarul e o carte care o să enerveze pe mulți oameni, un roman lung și greoi, uneori aproape imposibil de urmărit și cu o densitate referențială care te bagă-n boală. Îți trebuie odihnă și respect pentru text ceea ce sunt 100% sigur că mulți cititori și păreriști n-o să aibă. O să zică "ce pula mea e chestia asta?" E foarte ok și de înțeles.
Dacă însă te-ai călit cu Cel Mai înalt turn din Babylon, Quirineal, Muribecca sau (doamne ferește!) Cartea Brundurilor sau (doamne și mai ferește!) Greva Păcătoșilor știi la ce să te aștepți. Chirculescu e a critic's writer, ba chiar a nerd, socially awkward critic's writer și asta curge din fiecare centimetru pătrat de pagină din Solomonarul, o carte nu știu dacă exact bună dar sublimă și superbă. Solomonarul reunește absolut toate obsesiile din scurta și prolixa carieră a lui Chirculescu dar mai ales din lunga și fructuoasa carieră a lui Corn. Absolut toate tematicile din volumente precedente se reunesc aici - istorii alternative, transtemporalități, Parsifal (căutări eterna a unor graal-uri care nu pot fi găsite), borderline body horror de extracție chirurgicală transpus în cotidian și multe multe infinit de multe referințe care sar dintr-un colț al vastei culturi generale a autorului în celelalte o mie. Într-o singură pagină sărim de la Clausewitz la cyberbullies, le Corbusier, "Obamov", ludovic al xvi, cruciada copiilor, postaci șamd. Trei limbi străine în cinci fraze. Chirculescu se joacă structural cu textul dar într-un fel care transcede artificii postmoderne. E prăjeala lui proprie. Face observații profunde despre politică pe trei planuri temporale dar le detașează de cotidina (narativ și voit) până zici că citești un basm - Harap Alb cu sutane negre, soviete , zeloți și anarhiști ce squatuie prin București. Nu se (prea) dedă la folosit sintagme uzuale de scandal motiv pt care nu coboară niciodată povestea în sfera realului, ce e real e de suprafață si rotit 90 de grade gen “imamatele din molenbeek și stockholm”. O carte atât de plină de politică, atât de cultă dar nu ți se pare îni niciun moment că ți se predică, toate doctrinele sunt prezentate cu un smirk sardonic, că vorbim de stânga dreapta, centru, neoconi, progresiști și conservatori, rasisști și wokiștichiar și libertarieni de stânga sau dreapta. Orice orientare ai avea, o să te simți ușor insultat de Solomonar.
Mai important, autorul Inventează cuvinte și le folosește ca markeri narativo-temporali, o face atât de bine că și când greșește (cred) câte ceva - “indy”, “halftube” n-ai ce să zici, te face sa crezi ca e voit. Poate chiar e. Personajele sunt toate plastice și portretizate cu câte un cuvânt sau trei, de obicei negativ. Plină cartea de obezi, avortoni, huidume, tapiri șamd. Dar n-ai ce să faci pentru că dincolo de un dispreț ușor clinic-medical spre diferit, Chirculescu nu folosește vreodată termenele astea cu ură.
Nu poți să vorbești ca despre o carte normală despre Solomonarul, sare pe cinci planuri temporale prin trei dimensiuni, uneori în capitole noi, alteori în mijlocul unui capitol, e o prăjeală incredibilă tot textul de la început la sfârșit cred că trebuie citit de cinci ori. E un fel de mix de Pynchon at his best, Illuminatus! at its worst, ucronie Turtledoviană, distopie de John Brunner, bleakness de McEwan plus scrierile bolnave de pe garduri ale poetului Gării de Nord tripat pe speiș. Absolut fabulos, o capodoperă a literaturii Române și zic asta și pe bune cât și ironic, postironic, prostironic și ce mai vreți voi.
Într-o lume plină de mizerabiliști care scriu autoficțiune autofelațională despre garsoniera lor și berile băute cu două seri în urmă, alege să fii un Chirculescu. Scrie despre comploturi transtemporale, sex politically incorrect și the National.
Read
January 17, 2026Promit că nu mai cumpăr cărți influențată de titlu, de copertă și de ceea ce spun alții despre ele. Descrierea acestei cărți este infinit mai bună decât cartea însăși, care parcă e scrisă de un domn care a citit prea multe articole de pe Historia în timp ce se uita la Umbre.
Autorul este extrem de conștient că scrie o mare operă literară, că își eliberează în aceste pagini toată performanța intelectuală, toată cultura acumulată în urcarea lui pe piedestalul erudiției. Toate acestea în timp ce scriitura este cool și modernă, ca să înțelegem că el este totuși foarte prezent în prezent.
Sunt aproape sigură că nu sunt publicul țintă, dat fiind că această pretențiozitate performativă nu mă impresionează, dar sunt puțin dezamăgită de înșelarea așteptărilor pe care mi le-a creat descrierea cărții. Ideea în sine nu e rea deloc. Doar că a căzut victimă acestei densități afișate ostentativ.
Nici personajele nu m-au ajutat să avansez în lectură, din cauza veșnicei probleme a scriitorilor, aceea că nu scriu oameni, ci teze, idei ambulante, pretexte pentru diverse discursuri. Iar aici e mai evident decât oriunde.
Cu părere de rău, aici se încheie călătoria cu Solomonarul.
Autorul este extrem de conștient că scrie o mare operă literară, că își eliberează în aceste pagini toată performanța intelectuală, toată cultura acumulată în urcarea lui pe piedestalul erudiției. Toate acestea în timp ce scriitura este cool și modernă, ca să înțelegem că el este totuși foarte prezent în prezent.
Sunt aproape sigură că nu sunt publicul țintă, dat fiind că această pretențiozitate performativă nu mă impresionează, dar sunt puțin dezamăgită de înșelarea așteptărilor pe care mi le-a creat descrierea cărții. Ideea în sine nu e rea deloc. Doar că a căzut victimă acestei densități afișate ostentativ.
Nici personajele nu m-au ajutat să avansez în lectură, din cauza veșnicei probleme a scriitorilor, aceea că nu scriu oameni, ci teze, idei ambulante, pretexte pentru diverse discursuri. Iar aici e mai evident decât oriunde.
Cu părere de rău, aici se încheie călătoria cu Solomonarul.
July 14, 2024
Am rezistat eroic pana la pe 130 si ceva. M-am simtit ca in mintea unuia care colectioneaza cuvinte, anecdote, imagini si pe urma simte nevoia sa le puna intr-un tot caruia pretinde ca ii poate da coerenta. O exista pe undeva prin maldarul de divagatii si referinte istorice obscure ceva cu adevarat interesant referitor la povestea asta, dar cand trebuie sa dai cu tarnacopul in speranta ca dai peste un graunte de aur eu zic pas. Urasc faptul ca editura s-a folosit de existenta personajului Emin pentru a promova cartea.
December 27, 2022
A strange experience that crosses through Time and Space whenever it feels like it. Every single character is bound to another twenty in a truly chaotic realpolitik affair.
Sadly the part about synchronicity/time travel/parallel dimensions? isnt properly resolved.
Otherwise, a really interesting book.
Sadly the part about synchronicity/time travel/parallel dimensions? isnt properly resolved.
Otherwise, a really interesting book.
July 9, 2025
Romanul a fost lansat concomitent cu "Theodorus" al lui Mircea Cărtărescu și, oarecum, în mintea mea credeam că vor avea aceeași soartă. Cel puțin, la Galați, ambele lansări au fost moderate de același talentat Doru Căstăian, sunt cam la fel de groase, deci se vor citi la fel de greu/ușor, sunt fantastice ș.a.m.d. Dacă romanul lui Cărtărescu a avut o tractorie rapidă către succes, fiind tradus deja în multe limbi, despre Solomonarul nu am mai auzit nimic de un an, de aceea, tind să cred că a intrat într-un con de umbră, mi-aș dori să cred că nu definitiv.
Mă avertizase un scriitor si cititor consacrat că acest roman se citește mult mai greu decât Theodorus, dar eu aveam o rezoluție. Încă nu am terminat cartea, am ajuns la p.184 din 573, dar nici nu o voi abandona.
E o carte din aceea în care, indiferent la ce pagină ai ajuns, simți că vrei să o iei de la capăt ca să înțelegi care e legătura dintre X și Y, în ce context i-ai mai întâlnit și ce a mai spus/făcut Z care a apărut în ecuație. După ce am citit primele 10-20 de pagini de vreo 2-3 ori, am decis să citesc această carte cu un creion în mână (rar mi se întâmplă!). Sau aș fi vrut să-l rog pe autor să ne facă o "hartă", un index al personajelor și a relațiilor dintre ele, așa cum văzusem în tetralogia Elenei Ferrante.
În fine, e o "nebunie" de carte în sensul cel mai bun al cuvântului, se citește greu de către profani ca mine, dar merită citită și promovată pentru că e scrisă bine și e scrisă de un autor român (care e și medic chirurg toracic, pe deasupra), pentru că l-a transformat pe Eminescu într-un personaj de roman fantastic (cine și-ar fi imaginat), pentru că e amuzantă, cu subtext politic, pentru că vei recunoaște în personajele cărții figuri publice de atunci și de acum.
Acțiunea se țese în jurul unui caiet și a unor scrisori ale lui Emin(escu), transmise, vândute, dosite, pierdute de-a lungul anilor. Pe lângă Emin, care, se pare, nu a murit în 1889, ci a fost văzut în mai locuri de pe planetă, de-a lungul anilor, însoțit de diverse personaje,
Florin Chirculescu crează numeroase alte personaje pasionate sau nu de "viitorul poet":
- Max - un pitic cu capul mare, un genial finanțist și obsedat de Emin, încă din copilărie
-Louise - o jurnalistă care este pe urmele lui Max, cu sarcină de partid să investigheze
- un procuror, Gaftoi.
Dacă în romanul lui Cărtărescu sunt 3 planuri, aici numărul planurilor e "fără număr". Legătura între toate planurile temporale, spațiale și factuale o face solomonarul, care apare întotdeauna ca un cerșător (poate până la sfârșit voi afla și eu care este rolul lui).
Autorul a creat personaje cărora le atribuie replici pro și contra lui Emin, fiind, pe lângă "fanii" lui Emin și detractorii lui. Sunt personaje pe care le recunoști ușor, altele pe care sper să le dibuiesc sau, pur și simplu, nu au un corespondent. De exemplu, din paragraful "Slav n-a mai vorbit niciodată cu Sobek. Era sigur că scandalul fusese regizat pentru rating (lansarea făcuse furori), iar Școlici, aflând de ruptură, l-a preluat pe culturnic în portofoliul editurii sale, primită cadou de la Pârșu, pe când acesta fusese ministru", recunoașteți pe cineva?
Apar partide politice precum Calea Dreaptă, Crucile Întrețesute, Martirii Apusului (cu sediul în căminele din Regie) iar Palatul Parlamentului este supranumit Fosa Septică.
Voi lăsa în comentarii pozele de pe coperta 2 și 4 a cărții, acestea exprimând mult mai bine și foarte concis de ce ar trebui să citești acest roman. În plus, voi lăsa și 2 pagini care descriu, în varianta fantastică, marea serbare de la Putna din 1871 și o ședință Junimea, din aceeași perioadă.”
Mă avertizase un scriitor si cititor consacrat că acest roman se citește mult mai greu decât Theodorus, dar eu aveam o rezoluție. Încă nu am terminat cartea, am ajuns la p.184 din 573, dar nici nu o voi abandona.
E o carte din aceea în care, indiferent la ce pagină ai ajuns, simți că vrei să o iei de la capăt ca să înțelegi care e legătura dintre X și Y, în ce context i-ai mai întâlnit și ce a mai spus/făcut Z care a apărut în ecuație. După ce am citit primele 10-20 de pagini de vreo 2-3 ori, am decis să citesc această carte cu un creion în mână (rar mi se întâmplă!). Sau aș fi vrut să-l rog pe autor să ne facă o "hartă", un index al personajelor și a relațiilor dintre ele, așa cum văzusem în tetralogia Elenei Ferrante.
În fine, e o "nebunie" de carte în sensul cel mai bun al cuvântului, se citește greu de către profani ca mine, dar merită citită și promovată pentru că e scrisă bine și e scrisă de un autor român (care e și medic chirurg toracic, pe deasupra), pentru că l-a transformat pe Eminescu într-un personaj de roman fantastic (cine și-ar fi imaginat), pentru că e amuzantă, cu subtext politic, pentru că vei recunoaște în personajele cărții figuri publice de atunci și de acum.
Acțiunea se țese în jurul unui caiet și a unor scrisori ale lui Emin(escu), transmise, vândute, dosite, pierdute de-a lungul anilor. Pe lângă Emin, care, se pare, nu a murit în 1889, ci a fost văzut în mai locuri de pe planetă, de-a lungul anilor, însoțit de diverse personaje,
Florin Chirculescu crează numeroase alte personaje pasionate sau nu de "viitorul poet":
- Max - un pitic cu capul mare, un genial finanțist și obsedat de Emin, încă din copilărie
-Louise - o jurnalistă care este pe urmele lui Max, cu sarcină de partid să investigheze
- un procuror, Gaftoi.
Dacă în romanul lui Cărtărescu sunt 3 planuri, aici numărul planurilor e "fără număr". Legătura între toate planurile temporale, spațiale și factuale o face solomonarul, care apare întotdeauna ca un cerșător (poate până la sfârșit voi afla și eu care este rolul lui).
Autorul a creat personaje cărora le atribuie replici pro și contra lui Emin, fiind, pe lângă "fanii" lui Emin și detractorii lui. Sunt personaje pe care le recunoști ușor, altele pe care sper să le dibuiesc sau, pur și simplu, nu au un corespondent. De exemplu, din paragraful "Slav n-a mai vorbit niciodată cu Sobek. Era sigur că scandalul fusese regizat pentru rating (lansarea făcuse furori), iar Școlici, aflând de ruptură, l-a preluat pe culturnic în portofoliul editurii sale, primită cadou de la Pârșu, pe când acesta fusese ministru", recunoașteți pe cineva?
Apar partide politice precum Calea Dreaptă, Crucile Întrețesute, Martirii Apusului (cu sediul în căminele din Regie) iar Palatul Parlamentului este supranumit Fosa Septică.
Voi lăsa în comentarii pozele de pe coperta 2 și 4 a cărții, acestea exprimând mult mai bine și foarte concis de ce ar trebui să citești acest roman. În plus, voi lăsa și 2 pagini care descriu, în varianta fantastică, marea serbare de la Putna din 1871 și o ședință Junimea, din aceeași perioadă.”
June 30, 2023
O carte greu de citit, densă. Trebuie să-i aloci nu doar timp, ci și spațiu mental. Tehnica, la fel nu m-a dat pe spate, dar cu toate astea e o carte muncită și care își duce la capăt toate firele narative. Lucrurile nu-ți sunt explicate, dar îți sunt arătate. Din păcate, câteodată îi trebuie câteva sute de pagini să facă treaba asta. Îți trebuie răbdare pentru ea și s-ar putea ca la final să nu-ți dea satisfacția pe măsura efortului, dar pentru mine a funcționat. A fost un exercițiu amplu, care a transmis, corect, zic eu, ce și-a propus. Acum fiecare să determine lucrul ăsta pentru el.
on-hold
February 16, 2024Nu-i de mine...
January 17, 2023
Chirculescu împacă ficțiunea fantastică și teoriile conspirației într-un cadru cât se poate de național. L-am prins aici https://youtu.be/nRNX2mxqYMg
May 9, 2024
DNF@30%
Eminescu n-a murit
Ci mai trăiește încă
Dar cititorul sictirit
Are cam mult de muncă
O carte care ar fi putut fi foarte mișto - Eminescu și-a înscenat moartea, a plecat în America de Sud, s-a băgat printre revoluționari. Un solomonar face pe poștașul, călătorind în timp între vremea lui și prezentul nostru. Un afacerist fost securist obsedat de poet e vânat de poliție și supus unor anchete. Întâmplările din trecut au diverse efecte minore asupra prezentului, schimbând lumea din jur și doar unii își dau seama de discrepanțe.
Din păcate, Chirculescu a ales să facă artă, deci în loc să avem o poveste, avem o grămadă de dialoguri interminabile în care trebuie să vii știind deja cine, ce, cum, de ce și când a făcut, pentru că altfel asiști la ele ca la discuțiile despre primarul din satul bunicilor pe unde n-ai mai trecut de ani de zile. La fel, dacă vrei ca personajele să aibă personalitate, trebuie s-o aduci de-acasă; de felul lor sunt goale, te uiți în ochii lor și vezi că au capul gol și niciun gând în interior, dacă nu discută politică, caz în care devin portavoci pentru trâmbițat idei.
Păcat. Ar fi putut fi un roman grozav. Așa, e doar un experiment menit să fie citit de o nișă minusculă.
Eminescu n-a murit
Ci mai trăiește încă
Dar cititorul sictirit
Are cam mult de muncă
O carte care ar fi putut fi foarte mișto - Eminescu și-a înscenat moartea, a plecat în America de Sud, s-a băgat printre revoluționari. Un solomonar face pe poștașul, călătorind în timp între vremea lui și prezentul nostru. Un afacerist fost securist obsedat de poet e vânat de poliție și supus unor anchete. Întâmplările din trecut au diverse efecte minore asupra prezentului, schimbând lumea din jur și doar unii își dau seama de discrepanțe.
Din păcate, Chirculescu a ales să facă artă, deci în loc să avem o poveste, avem o grămadă de dialoguri interminabile în care trebuie să vii știind deja cine, ce, cum, de ce și când a făcut, pentru că altfel asiști la ele ca la discuțiile despre primarul din satul bunicilor pe unde n-ai mai trecut de ani de zile. La fel, dacă vrei ca personajele să aibă personalitate, trebuie s-o aduci de-acasă; de felul lor sunt goale, te uiți în ochii lor și vezi că au capul gol și niciun gând în interior, dacă nu discută politică, caz în care devin portavoci pentru trâmbițat idei.
Păcat. Ar fi putut fi un roman grozav. Așa, e doar un experiment menit să fie citit de o nișă minusculă.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews