La sfârșitul cărții, înainte de index, scrie că această carte nu trebuie citită de la cap la coadă (cel puțin, din prima), ci pasaje care abordează anumite subiecte specifice care îl interesează pe cititor la un moment dat. Mai scrie și că tratatul trebuie citit lent, în momente de reculegere.
Nu am făcut acest lucru, deci nu prea am putut să înțeleg în profunzime toate ideile abordate. Prima parte, ,,Paragone'', a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult pentru că am putut să vad personalitatea lui Leonardo în contextul argumentării supremației picturii față de alte arte. Inflamare destul de distractivă :) Restul tratatului este foarte didactic, și mi-ar fi plăcut să fie abordate teme mai filozofice legate de conținutul compoziției din punct de vedere tematic, nu numai detalii despre meșteșug. Am mai iubit și stropii individualității autorului care apăreau atunci când desființa astrologia sau chiromanția. :>