Viața ca o coridă

by Octavian Paler

„Viata ca o corida privilegiaza vadit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul. Si in ceea ce se refera la destinul autorului, si in cele ce ii implica pe eroii luptelor in arena. Multe din pasaje sint, desprinse de tematica, antologabile. Omniprezenta, exceptia nu e, asa cum ne afirma vulgata sofistica cea mai la indemina, o forma aparte de validare a regulii, pentru ca nu are aceeasi substanta cu aceasta. Una apartine, prin esenta, cazuisticii impresionante, cea de-a doua se dovedeste o forma de delimitare organica – nu de cenzura – a unui inventar practic imposibil de cuantificat. Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler. Iar Viata ca o corida – care debuteaza cu o exerga din uriasa baza de date aleatorii a lui Borges –constituie, in toate ale ei, doar o proba intre multe alte probe.” (Cosmin Ciotlos)

Se zice ca toreadorii imbatrinesc brusc in clipa in care se apropie taurul. Trasaturile lor se inaspresc. Ridurile se accentueaza. Buzele strinse si sprincenele incruntate, privirea crispata ii dau unui toreador in lupta, ne asigura cunoscatorii, cel putin zece ani in plus. Barbia se ingreuneaza si o gravitate neobisnuita se intipareste pe figura, pentru ca dupa aceea, cind taurul ingenuncheaza si tribunele izbucnesc in ovatii, toreadorul sa intinereasca din nou, ca prin farmec; trasaturile i se destind si fata straluceste, neteda.

Genres: Essays

544 pages, 130x200

First published January 1, 2009

About the author

Octavian Paler was born on July 2, 1926 in a small village called Lisa in Brasov, Romania. He is a writer, journalist and editor and he comments the political and cultural events in Romania.

He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.

Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.

In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".

He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.

After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.

He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".

Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.

Reviews

[Bogdan Andrei · Rating 4 out of 5]

„Mai trăiește în mine cel care a copilărit într-un mit, într-un sat de la poalele munților Făgăraș? Sau am rămas exclusiv cel ieșit în istorie, ca fluturele dintr-o crisalidă?”

„Venise septembrie. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat.”

„Hotărât lucru, ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată.”

[Grigoroiu Octavian · Rating 4 out of 5]

Cuprinsul cărții oscilează între relatări legate de coride, și însemnătatea lor, și amintiri, din viața scriitorului, mai ales din perioada liceului și din copilărie. Și aici scriitorul, amintește de obsesiile din timpul vieții sale, cum ar fi partidele de șah, sau plăcerea dusă la extrem pentru muzica simfonică. Ca și în celelalte cărți ale sale, am remarcat din nou modul în care autorul, tratează evenimentele pe care le analizează, punerea în balanță a ambelor părții ca într-un proces de tribunal, jucând rolul avocatului, pentru fiecare dintre părțile aflate în opoziție, pentru ca în final să nu poată da o sentință.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

De dimineaţă, fiindcă a început iar să plouă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere, într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi-l mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja a rămas aceeaşi, valurile se lovesc la fel de ţărm, cerul e, vara, la fel de strălucitor şi intens, iar marea tot atât de îmbietoare cu apa ei verde-albastră. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au iubit-o încercând, prin această dragoste, să se cramponeze de o vară pe care ar fi dorit-o nesfârşită.
Pe atunci, îmi respectam încă jurământul de a nu mai scrie. N-aveam nici măcar un carnet cu mine, în care să-mi însemn gândurile. Mă trezeam dimineaţa devreme şi, după ce înfulecam ceva, mă duceam pe plajă, unde mă trânteam pe nisip, decis să capăt culoarea iodului. Trăiam într-un prezent orb şi ars de soare, fără să privesc în urmă. Acum când cobor vara, de pe faleză, una din scările de ciment care duc la Neptun pe plajă, simt că marea, cerul au o cruzime pe care altădată n-o cunoşteam. Crede-mă, nu e deloc plăcut să fii un om cu experienţă. Sufăr de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de acid gastric. Aud mereu paşi în urmă şi nu mă pot stăpâni. Întorc capul. Brusc, ochii mi se umplu de ceva neclar, iar din această nebuloasă reînvie un miros, un sunet sau un crâmpei de drum pe care-l credeam uitat şi pe care uneltirile misterioase ale subconştientului îl scot la suprafaţă.

[Bogdan · Rating 5 out of 5]

This is usually labeled as parabola novel, as many other novels from Octavian Paler. I could easily file it under memories, because the memory plays a vital role in everything Paler writes. But this will be some sort of underestimation, since remembering is not the purpose of the book, but rather the excuse for it. This is why I liked it so much.