What do you think?
Rate this book
#povestirilondoneze
O familie cu trei copii se mută la Londra. Nu știe ce va urma și câte îi așteaptă în această nouă țară. Emigrarea poate fi și haioasă și plină de situații pline de haz.
"Cartea Andei Vahnovan „#poveștilondoneze” aduce în fața cititorului un concept mai mult decât inedit de ținere a unui jurnal, de expunere diaristică a unor idei, de topografiere a unor stări umane prin prisma unui spațiu (chișinăuian, bălțean, clujean, londonez etc.). Unele texte reprezintă un fel de memorii imediate, scrise cu mână fermă, cu spirit analitic și cu mult umor și detașare. Aceste texte-eseuri nu sunt simple exerciţii de meditații și memorii ale cotidianului înșiruite în pagină, ci chiar o încercare reuşită de a transmite stări trăite de un basarabean/ basarabeancă plecat/ă în diasporă.
Structura cărții subliniază abilitatea autoarei de a imagina și de a construi un volum, desfăşurând, totodată, incursiuni îndrăzneţe într-o scriitură în care mulți suferă eșec."
Maria Pilchin
"Cartea Andei Vahnovan „#poveștilondoneze” aduce în fața cititorului un concept mai mult decât inedit de ținere a unui jurnal, de expunere diaristică a unor idei, de topografiere a unor stări umane prin prisma unui spațiu (chișinăuian, bălțean, clujean, londonez etc.). Unele texte reprezintă un fel de memorii imediate, scrise cu mână fermă, cu spirit analitic și cu mult umor și detașare. Aceste texte-eseuri nu sunt simple exerciţii de meditații și memorii ale cotidianului înșiruite în pagină, ci chiar o încercare reuşită de a transmite stări trăite de un basarabean/ basarabeancă plecat/ă în diasporă.
Structura cărții subliniază abilitatea autoarei de a imagina și de a construi un volum, desfăşurând, totodată, incursiuni îndrăzneţe într-o scriitură în care mulți suferă eșec."
Maria Pilchin
260 pages, Paperback
Published November 9, 2022
3 people are currently reading
11 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
October 20, 2025
#povestirilondoneze de Anda Vahnovan, Editura Prut, 2022
Să iei metroul în Londra poate fi o experiență relativ asemănătoare cu cea de la Paris sau Bruxelles. Ieşim la suprafață ca spre o gură de aer din măruntaiele Pământului sau ca o conexiune între locurile pe care le unim prin impresiile de călătorie. Povestirile Andei Vahnovan sunt stații de răgaz între destinații. Ne urcăm în ele cu bilet spre câte o poveste cu tâlcul lumii noi, spre a brave new world à la Aldous Huxley sau spre vântul evantaiului postcolonial al lui Salman Rushdie.
Viața din marile metropole este aşadar fragmentată cultural. Porțiile de socializare la magazinul de caritate sau revelionul multicultural oferă provocări minime şi maxime tuturor actorilor acestui Globe simbolic – all the world’s a stage and we are merely players, William Shakespeare. Un jurnal de călătorie prea delicat, un globetrotter de distanțe scurte şi experiențe intense este acest underground, un espresso pe lângă cafeaua lungă a ibricului turcesc de la capătul Orientului Express. Să petreci o zi cu Anda Vahnovan prin lectura jurnalului său londonez e o scurtă observație, o clipire de ochi şi apoi o lungă conversație purtată cu tine însuți, cel care trăieşti in the third space definit de Rushdie, sau poate chiar fourth sau fifth, căci nuanțele europene se estompează sau se intensifică de la o zi la alta cu o viteză de metro.
#povestirilondoneze e un salad bowl, pe modelul imperialist devenit colonialist devenit post-, e o porție de raw culture, o lecție de filosofie oarecum de la o margine la alta a Europei. Cotidianul nu e doar ceața de peste Londra, de sub care oamenii se individualizează pentru a se recunoaşte, ci un exercițiu zilnic de fitness cultural. Te recunosc, deci exist, pare să spună autoarea. Îmi lărgesc marginile percepției mele pentru a cunoaşte alte culturi şi a mă înrădăcina în aspectele ce pot fi universal recunoscute ale culturii mele.
Educația este de departe cheia cărții şi cheia relațiilor sociale. Codul comun după care se guvernează orice relație de vecinătate, incluziune sau de management cotidian este bazat pe educație şi învățare. Un mic manual de existență pentru nou veniți, un mare manual de încredere pentru autoare, în ceea ce împărtăşeşte.
Take this waltz îți sugerează şi Leonard Cohen, te conving şi valurile geo-politice de pe marea lumii într-o mişcare de la est la vest în care înveți limbi străine, îți modifici accentul, viziunea asupra vieții şi accepțiunea delimitărilor sociale devine flexibilă. Autoarea devine un observator al propriilor fluctuații filosofice, urmăreşte fenomene sociologice în care se implică personal şi din care extrage concluzii. Probabil că orice schimbare efectuată pe un teritoriu străin implică o neutralitate față de ceea ce oferă prezentul şi față de ceea ce semnalizează nostalgic trecutul. Anda Vahnovan e mai mult decât un scriitor. Îşi ascunde vocația sociologică în narativ ca o mamă lecțiile de înțelepciune pentru copiii modernității actuale. Totul se întâmplă pe Waltz of Love de Eugen Doga. Totul se întâmplă în prezentul nostru continuu. Închei articolul şi cobor din metrou. Mulțumesc pentru călătorie, Anda Vahnovan!
https://portal.revistatimpul.ro/timpu...
Să iei metroul în Londra poate fi o experiență relativ asemănătoare cu cea de la Paris sau Bruxelles. Ieşim la suprafață ca spre o gură de aer din măruntaiele Pământului sau ca o conexiune între locurile pe care le unim prin impresiile de călătorie. Povestirile Andei Vahnovan sunt stații de răgaz între destinații. Ne urcăm în ele cu bilet spre câte o poveste cu tâlcul lumii noi, spre a brave new world à la Aldous Huxley sau spre vântul evantaiului postcolonial al lui Salman Rushdie.
Viața din marile metropole este aşadar fragmentată cultural. Porțiile de socializare la magazinul de caritate sau revelionul multicultural oferă provocări minime şi maxime tuturor actorilor acestui Globe simbolic – all the world’s a stage and we are merely players, William Shakespeare. Un jurnal de călătorie prea delicat, un globetrotter de distanțe scurte şi experiențe intense este acest underground, un espresso pe lângă cafeaua lungă a ibricului turcesc de la capătul Orientului Express. Să petreci o zi cu Anda Vahnovan prin lectura jurnalului său londonez e o scurtă observație, o clipire de ochi şi apoi o lungă conversație purtată cu tine însuți, cel care trăieşti in the third space definit de Rushdie, sau poate chiar fourth sau fifth, căci nuanțele europene se estompează sau se intensifică de la o zi la alta cu o viteză de metro.
#povestirilondoneze e un salad bowl, pe modelul imperialist devenit colonialist devenit post-, e o porție de raw culture, o lecție de filosofie oarecum de la o margine la alta a Europei. Cotidianul nu e doar ceața de peste Londra, de sub care oamenii se individualizează pentru a se recunoaşte, ci un exercițiu zilnic de fitness cultural. Te recunosc, deci exist, pare să spună autoarea. Îmi lărgesc marginile percepției mele pentru a cunoaşte alte culturi şi a mă înrădăcina în aspectele ce pot fi universal recunoscute ale culturii mele.
Educația este de departe cheia cărții şi cheia relațiilor sociale. Codul comun după care se guvernează orice relație de vecinătate, incluziune sau de management cotidian este bazat pe educație şi învățare. Un mic manual de existență pentru nou veniți, un mare manual de încredere pentru autoare, în ceea ce împărtăşeşte.
Take this waltz îți sugerează şi Leonard Cohen, te conving şi valurile geo-politice de pe marea lumii într-o mişcare de la est la vest în care înveți limbi străine, îți modifici accentul, viziunea asupra vieții şi accepțiunea delimitărilor sociale devine flexibilă. Autoarea devine un observator al propriilor fluctuații filosofice, urmăreşte fenomene sociologice în care se implică personal şi din care extrage concluzii. Probabil că orice schimbare efectuată pe un teritoriu străin implică o neutralitate față de ceea ce oferă prezentul şi față de ceea ce semnalizează nostalgic trecutul. Anda Vahnovan e mai mult decât un scriitor. Îşi ascunde vocația sociologică în narativ ca o mamă lecțiile de înțelepciune pentru copiii modernității actuale. Totul se întâmplă pe Waltz of Love de Eugen Doga. Totul se întâmplă în prezentul nostru continuu. Închei articolul şi cobor din metrou. Mulțumesc pentru călătorie, Anda Vahnovan!
https://portal.revistatimpul.ro/timpu...
November 19, 2022
O scriere polarizată de evenimente și situații, vis-à-vis de stări și emoții, de generații, comunități și sisteme sociale occidentale. Și mai puțin occidentale.
Linia de evoluție a jurnalului: noutatea observată, disecată, analizată, însușită și reansamblată în noua normalitate.
O carte mai mult despre "cum", decât despre "ce". Deși nici "ce"-ul nu este de neglijat.
"Ce"-ul este mai mult un fond în care "cum"-ul creează o atmosferă inedită și prin aceasta, memorabilă.
Dacă "ce"-ul este actorul care iese pe scenă și este cel ce îți cucerește imaginația, "cum"-ul este cel care îl animă și te servește cu un cocktail tare de emoții pure, de ți se urcă la suflet, nu alta.
Și așa pleci de aici, amețit de voie bună, pe de o parte, și revigorat, pe de alta. Căci, despre ce probleme mai poate fi vorba, cu așa o porție de umor.
...și dacă încă nu ai făcut-o până acum, această lectură te poziționează în acel punct psihico-spațial cu o vizibilitate mai luminoasă asupra tot ce presupune viața și îți oferă o perspectivă mai largă, care îți cuprinde toate problemele, regretele, neîmplinirile și tot ce îți mai chinuie sufletul, și le eliberează în forme de recunoștință.
Pentru că, nu-i așa? viața te provoacă tot timpul, dar modul în care reacționezi este o alegere care îți aparține, potențată de atitudinea ta, care te poate energiza sau vlăgui, după caz.
Tu le zâmbești provocărilor? Dacă nu, ia-ți galonul de "cum" de la Anda Vahnovan și aplică-l "ce"-ului tău.
Autentică, dezinvoltă, ingenioasă și spirituală, te va cuceri cu o franchețe izbitoare și cu un umor ce îi este propriu, setat pe pozitiv și nimic mai puțin, chiar dacă...
Recomand cu mult drag!
Linia de evoluție a jurnalului: noutatea observată, disecată, analizată, însușită și reansamblată în noua normalitate.
O carte mai mult despre "cum", decât despre "ce". Deși nici "ce"-ul nu este de neglijat.
"Ce"-ul este mai mult un fond în care "cum"-ul creează o atmosferă inedită și prin aceasta, memorabilă.
Dacă "ce"-ul este actorul care iese pe scenă și este cel ce îți cucerește imaginația, "cum"-ul este cel care îl animă și te servește cu un cocktail tare de emoții pure, de ți se urcă la suflet, nu alta.
Și așa pleci de aici, amețit de voie bună, pe de o parte, și revigorat, pe de alta. Căci, despre ce probleme mai poate fi vorba, cu așa o porție de umor.
...și dacă încă nu ai făcut-o până acum, această lectură te poziționează în acel punct psihico-spațial cu o vizibilitate mai luminoasă asupra tot ce presupune viața și îți oferă o perspectivă mai largă, care îți cuprinde toate problemele, regretele, neîmplinirile și tot ce îți mai chinuie sufletul, și le eliberează în forme de recunoștință.
Pentru că, nu-i așa? viața te provoacă tot timpul, dar modul în care reacționezi este o alegere care îți aparține, potențată de atitudinea ta, care te poate energiza sau vlăgui, după caz.
Tu le zâmbești provocărilor? Dacă nu, ia-ți galonul de "cum" de la Anda Vahnovan și aplică-l "ce"-ului tău.
Autentică, dezinvoltă, ingenioasă și spirituală, te va cuceri cu o franchețe izbitoare și cu un umor ce îi este propriu, setat pe pozitiv și nimic mai puțin, chiar dacă...
Recomand cu mult drag!
December 13, 2022
Poate fi citit și ca un jurnal, și ca o poveste de viață care bate filmul, și ca un ghid de „supraviețuire” într-o țară mult diferită de cea natală (Chișinău) sau în cea unde ai locuit un număr de ani (România) pînă să te stabilești în una din cele mai frumoase (dar scumpe) capitale ale Europei.
Cu un umor aparte, caracteristic basarabenilor, Anda Vahnovan creionează povestea unei familii cu 3 copii și provocările la care sunt supuși zilnic.
Recomand cu mare căldură.
Cu un umor aparte, caracteristic basarabenilor, Anda Vahnovan creionează povestea unei familii cu 3 copii și provocările la care sunt supuși zilnic.
Recomand cu mare căldură.
October 5, 2025
#2025#56
Scrierea Andei Vahnovan are o savoare aparte, un aer de autenticitate care te prinde încă de la primele pagini. Stilul ei este natural, condimentat cu umor și cald prin tonul prietenos cu care protagonista își împărtășește întâmplările trăite ca emigrant în Regatul Unit.
Recunosc că am pornit la drum cu așteptarea de a descoperi o carte menită să glorifice sistemul britanic – o succesiune de laude și povești idealizate despre viața “perfectă” din Anglia. Spre surprinderea mea, am descoperit exact contrariul: o carte sinceră, care prezintă realitatea așa cum este ea, cu bune și cu rele, fără artificii sau filtre inutile.
#povestirilondoneze e, de fapt, un fel de jurnal al primelor experiențe trăite pe insulă – de la ciocnirea culturală la micile victorii ale adaptării, de la dorul de acasă până la momentele de autoironie și descoperire personală.
Pentru mine, multe dintre aceste povestiri au avut un aer familiar, poate tocmai de aceea le-am găsit cu atât mai savuroase. Însă sunt convins că pentru cineva care nu locuiește în UK, cartea ar fi o veritabilă pușculiță de curiozități – o incursiune amuzantă și onestă în viața de zi cu zi a unui român stabilit în Marea Britanie.
Pe scurt, Anda Vahnovan reușește să îmbine realismul cu umorul într-un mod firesc și plăcut, oferind cititorului o lectură ușoară, dar în același timp plină de substanță. O carte care se citește cu zâmbetul pe buze și care te face, inevitabil, să-ți amintești de propriile începuturi într-un loc nou.
PS Păi unde să fie plimbate #povestirilondoneze dacă nu prin London underground?
#povestirilondoneze de Anda Vahnovan
Editura Prut Internațional
Scrierea Andei Vahnovan are o savoare aparte, un aer de autenticitate care te prinde încă de la primele pagini. Stilul ei este natural, condimentat cu umor și cald prin tonul prietenos cu care protagonista își împărtășește întâmplările trăite ca emigrant în Regatul Unit.
Recunosc că am pornit la drum cu așteptarea de a descoperi o carte menită să glorifice sistemul britanic – o succesiune de laude și povești idealizate despre viața “perfectă” din Anglia. Spre surprinderea mea, am descoperit exact contrariul: o carte sinceră, care prezintă realitatea așa cum este ea, cu bune și cu rele, fără artificii sau filtre inutile.
#povestirilondoneze e, de fapt, un fel de jurnal al primelor experiențe trăite pe insulă – de la ciocnirea culturală la micile victorii ale adaptării, de la dorul de acasă până la momentele de autoironie și descoperire personală.
Pentru mine, multe dintre aceste povestiri au avut un aer familiar, poate tocmai de aceea le-am găsit cu atât mai savuroase. Însă sunt convins că pentru cineva care nu locuiește în UK, cartea ar fi o veritabilă pușculiță de curiozități – o incursiune amuzantă și onestă în viața de zi cu zi a unui român stabilit în Marea Britanie.
Pe scurt, Anda Vahnovan reușește să îmbine realismul cu umorul într-un mod firesc și plăcut, oferind cititorului o lectură ușoară, dar în același timp plină de substanță. O carte care se citește cu zâmbetul pe buze și care te face, inevitabil, să-ți amintești de propriile începuturi într-un loc nou.
PS Păi unde să fie plimbate #povestirilondoneze dacă nu prin London underground?
#povestirilondoneze de Anda Vahnovan
Editura Prut Internațional
January 31, 2023
O carte jurnal absolut uimitoare, pentru simplitatea și fluiditatea povestirii. Am citit cu nesaț toate întâmplările familiei când se mută la Londra, dar și emoțiile și trăirile unei mame când se adaptează într-o comunitate nouă.
Informațiile despre școala londoneză sunt tare utile pentru noi, cei din Moldova și România.
O lectură faină, relaxantă.
Informațiile despre școala londoneză sunt tare utile pentru noi, cei din Moldova și România.
O lectură faină, relaxantă.
October 29, 2023
O carte jurnal in care m-am regăsit și cred că toți cei ce am emigrat ne putem regăsi ușor.
Mi-a plăcut felul în care autoarea a scris, cu umor, menit sa binedispună cititorul. Totuși printre rânduri se simte intens dorul de plaiurile mioritice, un dor pe care toți îl purtăm în suflet.
Mi-a plăcut felul în care autoarea a scris, cu umor, menit sa binedispună cititorul. Totuși printre rânduri se simte intens dorul de plaiurile mioritice, un dor pe care toți îl purtăm în suflet.
August 28, 2023
E ca și cum Anda Vahnovan mi-ar fi povestit mie și fiecărui om care a deschis cartea #povestirilondoneze (Editura Prut, 2023) începuturile vieții sale pe pământ englezesc, acolo unde, mărturisește Anda, „Londra mi-a făcut cadou această însingurare care predispune la lectură și la introspecție”, acolo unde ea a „înțeles că putem supraviețui și fără perdele” și unde „poți să te simți ca acasă și acolo unde copiii tăi se simt bine și unde îți vine mama în vizită”.
E ca și cum am fi stat împreună la o cafea lungă și ne-am povesti unul altuia cum să „găsești punctul forte al unui copil și asta să-i dea aripi” și cum să învățăm de la ei să iubim viața la orice vârstă, iar cafeaua ar fi fost lungă-prea-lungă, că sunt atâtea și atâtea bucurii și îngrijorări de împărtășit în legătură cu asta.
„Și apropo, încerc să le pun în mașină copiilor mei și cântecele bunicului, ca să nu-l uite. La „Nu mă chema”, interpretat de Nina Crulicovschi, când i-am zis lui Mihai să fie atent la forța orchestrei și a viorilor, acesta mi-a zis că sună foarte mistic… exact ca în filmul „The Vampire Diaries”. Adică un fel de retro, un fel de vintage”, parcă mi-ar povesti Anda și eu aș zice: „Chiar”.
Și sigur că ne-am fi bucurat împreună pentru cei pe care îi urmărim și îi citim. Anda ar fi spus: „Noroc de evenimentele culturale la care mai trag o gură de alt aer, cu o doză dublă de oxigen. De data aceasta am cunoscut doi români: Corina Ozon și Paul Gabor”. Iar eu i-am fi mărturisit că exact acum am încheiat de citit „Cineva în orașul ăsta te iubește” de Corina Ozon, o carte care mi-a dat încrederea că la Chișinău, la Cluj, la București, la Londra sau oriunde în lumea asta Cineva ne iubește, iar Acesta se scrie cu literă mare.
E ca și cum, la despărțire la Insomnia Café&Bistro, după ce le-am fi îmbrățișat împreună pe Lena Chilari și Márkos Tünde, ne-am fi spus unul altuia că „cel mai important e că avem timp să rămânem cu noi înșine într-un dialog incomod uneori”. Și ne-am fi căutat mai departe de cărțile noastre ca să avem noi și plăcute motive de revedere.
Că, nu-i așa, Anda, că „drumuri încă multe vom avea în față”.
E ca și cum am fi stat împreună la o cafea lungă și ne-am povesti unul altuia cum să „găsești punctul forte al unui copil și asta să-i dea aripi” și cum să învățăm de la ei să iubim viața la orice vârstă, iar cafeaua ar fi fost lungă-prea-lungă, că sunt atâtea și atâtea bucurii și îngrijorări de împărtășit în legătură cu asta.
„Și apropo, încerc să le pun în mașină copiilor mei și cântecele bunicului, ca să nu-l uite. La „Nu mă chema”, interpretat de Nina Crulicovschi, când i-am zis lui Mihai să fie atent la forța orchestrei și a viorilor, acesta mi-a zis că sună foarte mistic… exact ca în filmul „The Vampire Diaries”. Adică un fel de retro, un fel de vintage”, parcă mi-ar povesti Anda și eu aș zice: „Chiar”.
Și sigur că ne-am fi bucurat împreună pentru cei pe care îi urmărim și îi citim. Anda ar fi spus: „Noroc de evenimentele culturale la care mai trag o gură de alt aer, cu o doză dublă de oxigen. De data aceasta am cunoscut doi români: Corina Ozon și Paul Gabor”. Iar eu i-am fi mărturisit că exact acum am încheiat de citit „Cineva în orașul ăsta te iubește” de Corina Ozon, o carte care mi-a dat încrederea că la Chișinău, la Cluj, la București, la Londra sau oriunde în lumea asta Cineva ne iubește, iar Acesta se scrie cu literă mare.
E ca și cum, la despărțire la Insomnia Café&Bistro, după ce le-am fi îmbrățișat împreună pe Lena Chilari și Márkos Tünde, ne-am fi spus unul altuia că „cel mai important e că avem timp să rămânem cu noi înșine într-un dialog incomod uneori”. Și ne-am fi căutat mai departe de cărțile noastre ca să avem noi și plăcute motive de revedere.
Că, nu-i așa, Anda, că „drumuri încă multe vom avea în față”.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews