Demoni chipeși și tutun

by Osamu Dazai, Iolanda Prodan (Translator)

Dazai își zugrăvește în acest volum, cu o sinceritate absolut dezarmantă, pubertatea și primele experiențe sexuale, căsnicia zbuciumată, cu trei copii de crescut, problemele de sănătate cauzate de băutură și morfină, tentativele de suicid, relația cu frații și tatăl care l-a dezmoștenit, dar și nemulțumirile sale ca scriitor și preferințele vestimentare.

Sunt zile tulburi, când merge la Ueno și fumează împreună cu copiii străzii sau își lasă soția gravidă acasă cu copilul, în timp ce el merge la băut cu altă femeie, zile de suferință, după moartea tatălui și a fratelui, zile de dezmăț, egoism și neputință în fața sărăciei, înecată mereu în alcool.

Demoni chipeși și tutun • Amintiri • Frații Tsushima • Peisaj marin cu trei siluete aurite • Cireșe • Despre garderobă • Tata

Genres: Biography

208 pages, Paperback

First published September 1, 2022

About the author

Osamu DAZAI (native name: 太宰治, real name Shūji Tsushima) was a Japanese author who is considered one of the foremost fiction writers of 20th-century Japan. A number of his most popular works, such as Shayō (The Setting Sun) and Ningen Shikkaku (No Longer Human), are considered modern-day classics in Japan.
With a semi-autobiographical style and transparency into his personal life, Dazai’s stories have intrigued the minds of many readers. His books also bring about awareness to a number of important topics such as human nature, mental illness, social relationships, and postwar Japan.

Reviews

[Flo · Rating 4 out of 5]

"Oamenii se îndrăgostesc de ei înșiși, se iubesc și, orice le-ar spune ceilalți, continua sa se iubească pana când, într-o zi, ajung să zacă în ungherul unui pasaj întunecat, pierzandu-si umanitatea."

Am avut senzația ca recitesc o varianta mai putin intunecata de la "Dezumanizat". Nu m-as mira dacă voi ajunge sa le amestec.

[Andrei Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

Într-o zi voi găsi cuvintele potrivite și acelea vor fi simple (Kerouac). Iată motto-ul potrivit oricărei cărți de Osamu (zic eu după numai două citite, mă rog).

Cartea are un stil curat, minimalist, aerisit. Osamu își menține prozele într-un echilibru optim între banalitate și inedit. Temele sunt simple sau clasice (copilărie, relația cu alcoolul, cu hainele, sărăcia, cu frații, cu proprii copii), dar autorul reușește tot timpul să spună altceva despre toate acestea, deși nu pare că spune mare lucru.

Astfel sunt de exemplu prozele din acest volum, Amintiri și Tata. Ambele m-au emoționat prin câte o poveste din poveste. În prima, dragostea neîmpărtășită pentru servitoarea din casă, în cea de-a două, aceeași dragoste (paternă) neîmpărtășită față de propria fetiță de șapte ani. Episoadele acestea amestecate în planul mai amplu al fiecărei povești apar de nicăieri ca o trufă din pământ.

Îl recomand, e un autor diferit de tot ce am citit până acum.

[Delia Balas · Rating 5 out of 5]

“𝘊𝘶𝘮 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘯𝘶 𝘦𝘳𝘢𝘮 𝘮𝘶𝘭ț𝘶𝘮𝘪𝘵 𝘥𝘦 𝘯𝘪𝘮𝘪𝘤, 𝘮ă 𝘻𝘣ă𝘵𝘦𝘢𝘮 î𝘯 𝘻𝘢𝘥𝘢𝘳, 𝘧ă𝘳ă 𝘴𝘦𝘯𝘴. 𝘗𝘶𝘳𝘵𝘢𝘮 𝘱𝘦 𝘤𝘩𝘪𝘱 𝘮𝘢𝘴𝘤ă 𝘱𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘴𝘤ă — 𝘻𝘦𝘤𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘰𝘶ă𝘻𝘦𝘤𝘪 —, Î𝘯𝘤â𝘵 𝘯𝘶 𝘮𝘢𝘪 ș𝘵𝘪𝘢𝘮 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘦𝘭𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘤𝘦𝘢 𝘢 𝘵𝘳𝘪𝘴𝘵𝘦ț𝘪𝘪.”
- 𝘖𝘴𝘢𝘮𝘶 𝘋𝘢𝘻𝘢𝘪, 𝘋𝘦𝘮𝘰𝘯𝘪 𝘤𝘩𝘪𝘱𝘦ș𝘪 ș𝘪 𝘵𝘶𝘵𝘶𝘯 ș𝘪 𝘢𝘭𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘻𝘦 𝘴𝘤𝘶𝘳𝘵𝘦 𝘢𝘶𝘵𝘰𝘣𝘪𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧𝘪𝘤𝘦

Câteva povesti — foarte interesante —publicate chiar de către autor în reviste și unite cronologic într-un roman pentru a-i urmări viața lui Dazai înainte de a se sinucide.

𝙏𝙞𝙩𝙡𝙚: Self Portraits: Tales from the Life of Japan's Great Decadent Romantic
𝘼𝙪𝙩𝙝𝙤𝙧: Osamu Dazai
𝙂𝙚𝙣𝙧𝙚: Autobiography
𝙋𝙪𝙗𝙡𝙞𝙨𝙝𝙚𝙙: Kodansha
𝙍𝙤𝙢𝙖𝙣𝙞𝙖𝙣 𝙥𝙪𝙗𝙡𝙞𝙨𝙝𝙞𝙣𝙜 𝙝𝙤𝙪𝙨𝙚: Alice Books

Ador faptul că Editura Alice Books se axează foarte mult pe literatura japoneză.

În ultimii doi ani am dezvoltat o oarecare atracție pentru Japonia si cultura sa, dar nu am avut ocazia de a citi un roman propriu-zis al unui autor de acolo (am citit doar manga). Însă, cu ocazia lansării romanelor lui Dazai în România, și scurta mea vacanța acolo, am hotărât să pun deoparte orice carte aș fi ales în limba engleză și să iau o carte de la Alice Books.
Pot spune că am făcut o alegere nemaipomenită, deoarece am ajuns să citesc o carte autobiografică cu foarte mult interes. 🫣

Primul lucru care m-a atras la “Demoni chipeși și tutun” este coperta. (Nu voi mai intra în vechea zicală expirată “nu judeca o carte după copertă”, because I do it. You do you ✌️).
După cum spuneam, m-a atras coperta, dar aceasta nu a fost motivul final pentru care am ales cartea, ci… cuvântul “sinucidere”.
Cine mă cunoaște, știe că lecturile mele favorite sunt cele pline de trigger warnings.
They hit different and hard, iar această carte nu a fost mai desparte.

După cum spuneam și mai sus, în această lectură îl urmărim pe Osamu Dazai (Shūji Tsushima, pe numele său real), în diferite momente ale vieții sale. Fiecare poveste este plină de emoții și sentimente tulburătoare rupte din adâncul sufletului autorului.

Personal, îl văd pe Dazai într-o lumină mai puțin bună.
De ce spun asta? Pentru că l-am văzut victimizându-se de prea multe ori și nu sunt genul care să suporte prea mult acest tip de personalitate/comportament. Este și un overthinker, și aici relaționez cu el, because at this point we are the same… are mai multe defecte, dar cu toate aceste minusuri ale sale, este un autor extraordinar. Poate că nu sunt de acord cu el și gândirea sa în multe circumstanțe, dar îl pot aprecia ca autor.

Să-i urmăresc viața prin propriile cuvinte a fost, poate nu o aventură, dar o experiență foarte interesantă. Mi-ar fi plăcut să cunosc și câteva păreri din exterior, pentru că simt că Dazai a fost mai mult decât a putut el pune pe hârtie.

În final pot spune că mi-a plăcut “Demoni chipeși și tutun” mult și mi-am pus în gând să mai citesc și alte cărți scrise de el. 🤭

La Alice Books găsiți și alte opere ale sale dacă sunteți interesați și la @aimerhachi aveți cel mai bun content legat de cărțile lui Dazai. 🫶

[Ana Horiuchi · Rating 5 out of 5]

No words needed. It's Dazai :)

[Alexandra · Rating 4 out of 5]

4.25⭐
Ar trebui să proclamez luna decembrie "Luna lui Dazai", sunt deja la a patra carte.
Coperta m-a atras. Am văzut-o la un moment dat în librărie și mi-am dorit-o pe loc. Habar nu aveam cine este Osamu Dazai sau ce anume scrie, dar voiam coperta aia în bibliotecă. Regula "Nu judeca cartea după copertă" nu se aplică cititorilor.

Continuând să-i citesc prozele autobiografice, am ajuns să îl cunosc mai bine. Acestea acoperă copilăria, adolescența sau chiar ultimii ani de viață.

Cu cât mă adâncesc în prozele lui autobiografice, cu atât îmi displace mai mult el ca și persoană.
Nu pot nega că are har la peniță și există foarte multe paragrafe pe care le-am adnotat, problema mea este egoismul de care a dat dovadă toată viața (conform propriilor scrieri), fie că a fost vorba de familie sau de nevastă și copii.

"Purtam pe chip mască peste mască - zece sau poate douăzeci -, încât nu mai știam care dintre ele era cea a tristeții. În cele din urmă am găsit o soluție deozolantă pentru zbuciumul meu: să scriu." - pg. 71

Oricât de mult aș vrea să empatizez cu el, peste anumite chestii - dependența de băutură și ignoranța voită față de soție și proprii copii - nu pot trece.

"Moralitate. Ce înseamnă oare moralitatea? Avraam a încercat să-și ucidă fiul, Sogoro a pus în scenă actul despărțirii de copiii săi, iar eu, din orgoliu, m-am trezit captiv în măruntaiele infernului. Moralitate și iar moralitate... o slăbiciune insuportabilă și patetică a bărbatului." - pg. 197

S-a închis singur într-o cușcă a dezolanței, punându-se mereu în rolul de bufon, care trebuie să își pună masca și să dea câte o reprezentație în fața prietenilor/familiei, în fața lumii, astfel neputând fi judecat el ca și persoană, ci rolul pe care l-a interpretat în acel moment. Lașitate? Da. Îl putem judeca pentru asta? Nu.

Momentan vreau să ajung și la "Amurg". Vreau să citesc ceva scris de el care să nu fie autobiografic.

[Sabzz🌞 · Rating 3 out of 5]

‼️‼️Mai jos (cu roșu) voi oferi trigger warnings, în cazul în care cineva consideră că ar avea nevoie!‼️Dacă nu crezi că te-ar deranja ceva anume, sau dacă îl consideri spoiler, nu citi partea cu roșu, fiindcă pot fi interpretate ca spoilere‼️‼️

Bonus points:
✅Pentru mine a fost o introducere în cultura japoneză și mi-a oferit și puțin context politic al vremurilor sale, pe baza căruia să mai cercetez.
✅Se simte ca și cum ai sta la un ceai alături de el și ați povesti diverse.
✅O imagine integrativă asupra familiilor care aveau slujitori și cum evoluează viața acestora în momentul când nu se mai află în grija nimănui.
✅Imagine despre standardele societății în care se află, până și în materie vestimentară.
✅ Un autoportret realist, tangibil și vulnerabil al autorului, care denotă introspecția sa profundă.
✅A fost o lectură ușoară, mi-a luat mai puțin de 24 de ore să o parcurg.

❌Trigger warnings: violență fizică, dependențe, ideație suicidară, cheating, moralitate îndoielnică, egoism extrem, moarte.
❌ Pe mine personal m-au deranjat în special paragrafele în care descrie relația cu soția sa și trăsătura aceasta a sa egoistă, axată pe plăceri imediate, proprii, dar și partea de violență nejustificată.

[Ramona Cantaragiu · Rating 4 out of 5]

Deși Dazai scrie bine, nu e o lectură ușoară pentru că Dazai insistă să fie extrem de sincer în privința unor comportamente absolut deplorabile. Prima povestire este poate cea mai light din punctul ăsta de vedere, nu te pregătește cu nimic pentru ce urmează. Până și copilăria lui e relativ ușor de digerat deși e greu să-mi imaginez cum e să crești într-o casă în care părinții sunt doar niște umbre pe care le admiri și le vezi mai degrabă de la distanță în timp ce tu ești crescut de o armată de servitori și ești criticat pentru felul în care arăți și modul în care te comporți. Dazai e prea urât, prea înalt, prea îngălat, prea în toate felurile și nu pare să își găsească locul pe nicăieri. Nici acasă, nici la școală, nici în relația de cuplu. Nu aflăm cum ajunge să fie căsătorit, dar vedem cum se poartă cu nevasta lui care stă acasă cu cei trei copii. Absolut nedigerabil. Rareori ceva ce citesc produce o reacție fizică, dar Dazai a reușit cu două dintre povestiri să mă facă să vreau să urlu la pereți. E atât de candid când povestește cum își abandonează soția și copii și pleacă în oraș să bea și să se vadă cu alte femei (cu toți banii familiei) și cum trece pe stradă pe lângă întreaga familie care stătea la coadă pentru rația de orez (adică un sac de 15 kg pe care soția trebuia să îl care acasă în timp ce trăgea copiii după ea). Nu caută nicio scuză, pur și simplu povestește lucrurile de parcă ăsta este mersul lor firesc și îți vine să recurgi la acte de violență (nu, nu am rupt cartea, dar eram pe aproape). În schimb, am verificat de câteva ori să văd dacă povestirile astea sunt chiar autobiografice (aparent da, dar oricum orice poveste e o ficționalizare a realității așa că naiba știe cât de aproape de real este omul descris aici și nici nu prea contează). Overall, Dazai scrie bine și are un curaj nebun să se prezinte atât de franc, făcând uz uneori de un umor de factură tristă care nu caută să te încânte, nu îți spune povești de adormit copiii, în schimb invitându-te să te întrebi cât de mult se poate disprețui un om. Aparent, suficient de mult încât să nu-și găsească nicio instanță care să îl reprezinte, nicio mască sub care să se ascundă suficient de bine încât să își poată continua viața.

[Cristina · Rating 3 out of 5]

Mi-a plăcut sa citesc despre trăirile lui, in special despre prima parte a vieții. M-a plictisit tare povestirea aia cu hainele, but it was still a nice read. Recomand, desi nu pot sa spun ca-l înghit prea bine pe Osamu Dazai ca și scriitor, în sensul ca nu mi se pare demn de atatea laude. O sa caut și alți autori japonezi clasici, nu vreau sa-mi fac o părere pripita despre literatura japoneza.

[stefania yng · Rating 2 out of 5]

2,75

[Purple Booklover · Rating 3 out of 5]

3.5/5***.

[Ana · Rating 4 out of 5]

3,57

[Cressida · Rating 1 out of 5]

Nu inteleg ce poate citi cineva aici si sa ii creeze altceva decat un dezgust total pentru Dazai si tot ce reprezinta el.

[Larisa · Rating 4 out of 5]

A avut un început promițător, însă cartea doar m-a făcut să îl urăsc profund pe Odamu Dazai ca persoană.
Un scriitor excelent, un om mizerabil.

[Iasmina (mina._.reads) · Rating 4 out of 5]

🌊Acesta a fost primul meu contact cu scrierile lui si mi-a placut enorm. Cu formatul ei reader-friendly, pagini putine cu scrisul mare si explicatii usor de inteles la tot pasul am reusit sa o citesc in mai putin de 24h fara sa ma fortez ❤️.

🌊Am apreciat mult faptul ca termenii in japoneza folositi sunt explicati astfel incat sa existe si un context cultural pentru cititor indiferent daca acesta este familiarizat cu privire la cultura japoneza sau nu.

🌊Avem si cateva informatii despre autor la inceput, iar scurtele povesti autobiografice care urmeaza ne ofera un context in care putem plasa cele aflate initial, ca un fel de insight in viata lui, ceea ce mie mi-a placut enorm.

🌊Prozele sunt foarte realiste, sincere. Dazai se dezvaluie pe sine fara nici un pic de jena. El este modelul perfect de “overthinker” depresiv si vedem asta cu varf si indesat in povestioarele lui 🤣.

🌊Mi-a placut atat faptul ca fix aceate proze scurte au fost alese pentru acest volum, mi se pare ca toate merg perfect impreuna, cat si ordinea in care au fost aranjate.

🌊Recomand cu drag aceasta carte oricarui iubitor al stilului de scriere realist japonez, oricui este curios de acest autor, cat si celor care au vizionat animeul “Bungo Stray Dogs” care pe mine m-a facut curioasa cu privire la Osamu Dazai 🥰❤️.

🌊Nota: 4,25/5⭐️