Capcana de sticlă

by Herbert W. Franke, Lucian Hoanca (Translator)

Colecția Andromeda

Genres: Science Fiction, German Literature

158 pages, Paperback

First published January 1, 1962

About the author

Herbert W. Franke is an Austrian scientist and writer. He is considered one of the most important science fiction authors in the German language. He is also active in the fields of future research, speleology as well as computer graphics and digital art.

Franke studied physics, mathematics, chemistry, psychology and philosophy in Vienna. He received his doctorate in theoretical physics in 1950 by writing a dissertation about electron optics.

Since 1957, he has worked as a freelance author. From 1973 to 1997 he held a lectureship in "Cybernetical Aesthetic" at Munich University (later computer graphics - computer art). In 1979, he co-founded Ars Electronica in Linz/Austria. In 1979 and 1980, he lectured in "introduction to perception psychology" at the Art & Design division of the Bielefeld University of Applied Sciences. Also in 1980 he became a selected member of the German PEN club.

A collection of short stories titled "The Green Comet" was his first book publication. In 1998, Franke attended a SIGGRAPH computer graphics conference in Orlando and was a juror at the "VideoMath Festival" Berlin. He also took part in innumerable performances and presentations.

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Un singur lucru era cu adevărat important, şi acesta fusese stabilit de multă vreme: maiorul trebuia să moară.
Locul pe care se afla cazarma avea forma unei suprafeţe pătrate perfect plane. Patru corpuri de clădiri formau cele patru laturi. Numai câteva dintre ele aveau ferestre: clădirile în care se aflau maşinile şi magaziile. Toate celelalte, a căror destinaţie era necunoscută, aveau ziduri oarbe către interiorul cazărmii.
Între aceste ziduri se aflau terenurile de exerciţii, pistele de antrenament, aleile, terenurile pietruite şi câteva barăci disparate, amplasate ici şi colo. Clădirile erau cenuşii, iar pământul – galben. Galbene erau şi uniformele, şi pielea bărbaţilor, şi cerul, un cer acoperit de ceţuri atârnând deasupra cazărmii. Cazarma forma o lume în sine, o lume galbenă şi cenuşie.
Batalionul se încolonase pe marele teren central de exerciţii. Era ora şase şi treizeci – ora apelului de dimineaţă. Trupa forma un singur bloc compact aşezat în faţa maiorului. În spate se aflau o mie de soldaţi încolonaţi în rânduri de câte zece. La distanţă de trei paşi în faţa lor erau cei o sută de caporali şi, la încă trei paşi în faţa acestora, cei zece sergenţi. Maiorul stătea la distanţă mare de ei, perfect drept, imens şi singur. Cuvintele lui bubuiau peste platou amplificate de microfonul din gâtlej şi de megafonul portabil. El vorbea despre onoarea soldatului, despre disciplină şi despre respectul faţă de superiori. În fiecare zi spunea asemenea lucruri şi trupa asculta cu satisfacţie. Îşi alimenta cu ele credinţa, bucuria şi entuziasmul.
În ele găseau puterea de a înfrunta greutăţile serviciului. Şi tot din ele izvora curajul necesar pentru exerciţiile cu arma, pentru probele de cutezanţă„… Onoarea este lucrul cel mai de preţ al soldatului. Acesta este gata întotdeauna să o apere şi să lupte pentru ea. El se pregăteşte permanent pentru a face faţă tuturor pericolelor care ameninţă s-o distrugă…”
După apel, fiecare se va dedica sarcinior zilnice: exerciţii de tragere, pregătire teoretică, sport, antrenamente şi în ei va răsuna mereu ecoul acestor cuvinte. Serviciul era greu, seara se prăbuşeau în paturi extenuaţi şi amorfi, dar chiar şi înainte să adoarmă amintirea acestor cuvinte îi făcea fericiţi.
„. Disciplina este piatra unghiulară a educaţiei soldatului. Fiecare este o verigă dintr-un lanţ imens sudat prin forţa disciplinei. Soldatul îndeplineşte ordinele superiorilor săi imediat şi fără ezitări…”

[IhreVeraenderung · Rating 5 out of 5]

Diesen Roman gibt es leider nicht mehr im regulären Buchhandel was ich sehr schade finde.

Es geht dabei um die totale Kontrolle und due Erkenntnis das ein totalitäres Regime die Menschen knechtet und einschränkt, aber auch zu deren Schutz beitragen kann.

Düsteres Werk. Absolut Top.

[Bogdan Mărginean · Rating 5 out of 5]

Roman scurt cu un continut taios, dur si tensionat, spune povestea in paralel a doi barbati dintr-un razboi mondial (probabil nuclear), unul facand parte dintr-un sistem dictatorial, altul dintr-un sistem ceva mai light, spre cel democratic. Ideea principala e rezvratirea unor indivizi cu privire la evolutia unor lucruri care nu intotdeauna au un demers corect, chiar daca sunt sustinuti in logica. Asadar, cartea lui Franke are un continut ambiguu, dar desigur face parte din sfera SF, el fiind intensificat de suspans, psihologie, abstract si in unele ipostaze chiar si groaza. Desi e relativ de parcurs, este mult mai grea digerarea acestuia, eu avand experienta din "Reteaua gandurilor" de acelasi autor. Astfel, atat soldatul Abel, cat si pacientul fost locotenent Phil sunt "prizonieri" ai capcanelor de sticla. Abel este razvratit impotriva regimului dictatorial militar al cazarmii, unde incearca cu orice pret sa-l elimine pe maior, dar esueaza din cauza ca nu stie aprecia calitatea unui cartus, chiar daca este ingenios din fire. Prins fiind este torturat si se stinge anonim, dar este recunoscut abia la sfarsitul cartii de cei care poposesc pe o planeta radioactiva a stelei RZ 11, cu nava spital a carui pacient este Phil. Phil este un locotenent ranit grav si salvat pe fuga, dar refacut pe bucati de doctorul Myer, doctor care nu inspira prea multa incredere. Soarta lui Phil in urma luptei dusa impotriva medicului sau curant si pentru sora Christine nu se mentioneaza, probabil avand una asemanatoare cu a lui Abel. Abia in epilog, se relateaza despre acestia ca fiind primii oameni care au incercat sa se opuna unui sistem corupt care bloca libertatea de exprimare.
Cartea sugereaza mult lupta individului in fata conformismului, in fata celor ce comit actiuni ilegale, brutale asupra semenilor. Dar care sugereaza foarte putini oameni din intreaga masa a prostiei umane, a conformismului, a stagnarii in idei, in dorinte, iar acesti 2 eroi devin oile negre ale grupurilor lor, oi care rup randurile imbratisand adevarata libertate. Epilogul explica formarea unei noi patrii care a invatat multe din aceste tragedii, si care se bucura de noua casa, chiar daca ea ii trateaza cu "radiatii ucigatoare", in fond ea e o a doua sansa.
Ultimul capitol, de asemenea caracterizat de-o puternica oranduire, nareaza de fapt ce inseamna lupta intr-o viata, indiferent ca e umana, animala sau vegetala. Iar aceasta lupta face diferenta intre cel mai bun si cel mai slab, intr-o alta ordine de idei teoria evolutiei sau selectia naturala. "Lupta este izvorul tuturor lucrurilor", caci in natura nu exista rau sau bine, fiecare specie lupta pentru propria supravietuire. Dar e drept, in zilele noastre, omul fiind dominat (sau ar trebui) de o mai bogata ratiune, lupta e ceva mai controlata, oricum ea existand in fiecare dintre noi. Iar cel ce nu lupta, se poate considera un om mort. Aceasta lupta sa nu fie eronat interpretata ca o crima, omul lupta pentru o pozitie la servici, pentru o idee, pentru un caz, pentru a demonstra ceva; sunt o multitudine de fronturi, chiar si cu el insusi. Caci "cea mai mare datorie a omului (...) este aceea de a fi soldat", iar "a fi soldat" simbolizeaza purtarea responsabilitatii pentru o dezvoltare infinita a omului in viitor. "A fi soldat este lucrul cel mai inalt pe care il poate realiza un om!"

[Răzvan Ursuleanu · Rating 4 out of 5]

Un text deosebit, pe care îl văd însă pe un palier inferior romanelor “Zona zero” și “Rețeaua gândurilor”, cele două superbe realizări literare ce îi conferă lui Herbert Franke titlul de cel mai strălucit scriitor austriac de literatură science fiction.

“Capcana de sticlă” îi propune cititorului un studiu despre regulile de bază după care funcționează o societate distopică cu un profil militar, în care “ordinul nu se discută, se execută” reprezintă fundamentul esențial pe care această societate este așezată, iar una dintre concluziile ce pot fi desprinse în urma lecturii este aceea că atât în realitate cât și în literatură regimurile totalitare au la dispoziție doar două variante principale, două tipuri de abordări pe care le pot folosi pentru a-și impune controlul absolut asupra populației și, lucru de neînțeles, de fiecare dată este aleasă doar prima variantă, cea care accelerează declinul acestor regimuri totalitare.

Prima variantă este aceea de a pune ziduri și gratii, atât reale cât și virtuale, și de a analiza, direcționa și controla toate acțiunile indivizilor. Ca urmare, o parte dintre indivizi vor reacționa și se vor opune prin toate mijloacele acestor constrângeri. La început vor comenta doar și își vor prezenta opiniile contrare “orânduirii” pentru ca apoi, dacă situația generală nu se modifică, vor începe să se asocieze și să saboteze componentele pe care este clădit respectivul sistem dictatorial.

A doua variantă, pe care dictaturile nu o au niciodată în vedere, este aceea de a tăia în aparență gratiile cuștilor. Lasă-i pe cetățeni să comenteze orice doresc și oferă-le iluzia libertății și a autodeterminării iar rebeliunile se potolesc de îndată, fâlfâiala revoluționară se stinge și oamenii își văd de treabă, executând în liniște ordinele și sarcinile de serviciu trasate în închisoarea lor de unde se vede cerul, nimeni nu pleacă nicăieri pentru că nu are nici unde, nici de ce.

Nota acordată romanului : 8,4

http://www.bucurestifm.ro/2023/09/13/...

[Ingrid · Rating 4 out of 5]

3,5 Sterne, aber ich habe aufgerundet.
Dieses Buch stammt aus einer Zeit, als 160 Seiten durchaus für einen Roman ausreichten. Heutige Leser würden sich wahrscheinlich betrogen vorkommen. Da ich von Herbert W.Franke bisher nur seine Kurzgeschichten gelesen habe,war der Text für mich relativ lang.
Das Buch ist erstmals 1962 erschienen und danach mehrmals neu aufgelegt worden.
Die Fehler im Text sind dabei nicht behoben worden. Z.B. Künste statt Küste hätte man in 30 Jahren beseitigen können und noch so einige andere Fehler.
Der Kampf ums Überleben wird auf einem Fluchtraumschiff bis zum Äußersten betrieben, dabei bleibt die Menschlichkeit, wie wir sie kennen, auf der Strecke. Lediglich in einer Nachschau auf die beschriebenen Ereignisse wird die Befreiung der versklavten Seelen beschrieben.
Alles in Allem hinterläßt das Buch aber ein hoffnungsvolles Gefühl.

[haxxy · Rating 4 out of 5]

3.5* - O distopie postapocaliptica destul de buna, cu fragmente de Military SF si Generation Ship SF