What do you think?
Rate this book
El círculo de los mentirosos: Cuentos filosóficos del mundo entero
Historias de todos los tiempos y de todas las tradiciones se trenzan en este libro para conformar una infinita narración de narraciones que a su vez constituye el compendio filosófico más completo. «Como los gusanos que, según dicen, fecundan, ciegos, la tierra que atraviesan, las historias pasan de boca a oído y dicen, desde hace mucho tiempo, aquello que ninguna otra cosa puede decir.» Con estas palabras describe Jean-Claude Carrière el inmemorial poder que las historias han ejercido sobre la humanidad desde la noche de los tiempos. Carrière guionista, dramaturgo, brillante colaborador de Luis Buñuel durante veinte años recoge en este bellísimo volumen el legado oral de la especie humana. Historias de todos los tiempos y de todas las tradiciones; zen y sufíes, chinas y judías, indias y africanas, americanas y europeas, se trenzan en este libro para conformar una infinita narración de narraciones que a su vez constituyeel compendio filosófico más completo. Solo a través de los mejores relatos del mundo entero podemos alcanzar la sabiduría, iluminar nuestros días y encontrar la respuesta a las preguntas de siempre. En el principio de los tiempos, los hombres se contaban mitos que eran verdaderos porque su autor era el cosmos. Después llegaron los narradores de cuentos e inventaron historias. Fueron los primeros mentirosos. Jean-Claude Carrière, ilustre heredero de esa maravillosa estirpe, los ha reunido a todos para que los escuchemos a lo largo de una cálida y mágica noche. La crítica ha dicho:
«Estos cuentos filosóficos demuestran que las inquietudes de un poblador de África son las mismas que las de un piel roja o las de un emperador chino: la condición humana, el más allá, la verdad o el tiempo.»
El Mundo «Una recopilación de la sabiduría universal a través de cuentos, fábulas y apólogos de todas las culturas.»
Andreu Jaume, Crónica Global «[ El círculo de los mentirosos ] resume una de sus pulsiones esenciales: narrar y narrar con una inmensa sonrisa en los labios.»
Antón Castro, Heraldo de Aragón «Historias curiosas y solemnes que nos recuerdan con elegancia que la risa es característica del hombre en casi todas partes.»
Ouest Dimanche Sobre el autor:
«Toda su obra, en el cine como en el teatro, no fue sino una indagación de las posibilidades infinitas de la imaginación. [...] Carrière siempre conservó la inocencia a la hora de hablar de literatura o de cine. A los ochenta años aún no había perdido la ilusión por ese mundo que había descubierto de niño y que le seguía pareciendo fascinante e inagotable. Fue una de sus grandes lecciones.»
Andreu Jaume, Crónica Global «Jean-Claude Carrière era un hombre vitalista, arrollador, simpático, con un inmenso carisma, había conocido a multitud de personajes, historias y secretos. Era un gran bibliófilo, [...] y tenía la picardía candorosa de los soñadores, de los palabristas, de los que lo dan casi todo por una bella historia.»
Antón Castro, Heraldo de Aragón «Un encantador de palabras. Un narrador nato.»
Lire «Un hombre sabio, ocurrente, generoso y audaz.»
Jaume Ripoll Vaquer, co-director de Filmin
«Estos cuentos filosóficos demuestran que las inquietudes de un poblador de África son las mismas que las de un piel roja o las de un emperador chino: la condición humana, el más allá, la verdad o el tiempo.»
El Mundo «Una recopilación de la sabiduría universal a través de cuentos, fábulas y apólogos de todas las culturas.»
Andreu Jaume, Crónica Global «[ El círculo de los mentirosos ] resume una de sus pulsiones esenciales: narrar y narrar con una inmensa sonrisa en los labios.»
Antón Castro, Heraldo de Aragón «Historias curiosas y solemnes que nos recuerdan con elegancia que la risa es característica del hombre en casi todas partes.»
Ouest Dimanche Sobre el autor:
«Toda su obra, en el cine como en el teatro, no fue sino una indagación de las posibilidades infinitas de la imaginación. [...] Carrière siempre conservó la inocencia a la hora de hablar de literatura o de cine. A los ochenta años aún no había perdido la ilusión por ese mundo que había descubierto de niño y que le seguía pareciendo fascinante e inagotable. Fue una de sus grandes lecciones.»
Andreu Jaume, Crónica Global «Jean-Claude Carrière era un hombre vitalista, arrollador, simpático, con un inmenso carisma, había conocido a multitud de personajes, historias y secretos. Era un gran bibliófilo, [...] y tenía la picardía candorosa de los soñadores, de los palabristas, de los que lo dan casi todo por una bella historia.»
Antón Castro, Heraldo de Aragón «Un encantador de palabras. Un narrador nato.»
Lire «Un hombre sabio, ocurrente, generoso y audaz.»
Jaume Ripoll Vaquer, co-director de Filmin
460 pages, Paperback
First published January 1, 1998
64 people are currently reading
780 people want to read
About the author
Jean-Claude Carrière
205 books88 followersJean-Claude Carrière is a writer, playwright and screenwriter, who has also written under the pseudonym Benoît Becker.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
December 18, 2024
Timp de 25 de ani, Jean-Claude Carrière a adunat cîteva sute de povestiri enigmatice. Le-a rescris într-un limbaj cît mai simplu. În „Cuvîntul introductiv”, afirmă că nu a ales mituri, nici povestiri cu elfi, cu iele, cu stafii melancolice, cu arătări fioroase, cu prințese adormite, cu pitici stahanoviști. A lăsat deoparte și poveștile care se încheie printr-o concluzie morală. Rostul textelor din acest volum e să treazescă îndoieli, să-l pună pe cititor în dificultate, să-i sfideze istețimea.
Jean-Claude Carrière le-a numit filosofice, fiindcă înțelesul lor nu e cîtuși de puțin evident. Cu cît le citești mai des, cu atît le pricepi mai puțin. Uneori, par a nu avea nici un sens. Alteori, par a avea prea multe. Toate uimesc.
Firește, cititorul neprevenit și-ar dori să înțeleagă de îndată ce a intenționat să spună autorul. Unii mărturisesc că s-au așteptat la altceva ori că au renunțat la lectură. Este și asta o soluție, chiar dacă (în acest caz) nu e cea mai înțeleaptă. Există o mulțime de cărți extraordinare, care nu se citesc ușor. Ele oferă „o plăcere dificilă”, cu expresia lui Harold Bloom.
Autorul a ales deliberat exact acele povești care seamănă cu parabolele lui Kafka. Cred că pe scriitorul praghez (cel din „Vor dem Gesetz”, parabola din Procesul) l-a avut în minte, cînd și-a alcătuit antologia. Carrière a scotocit în mulțimea imensă a fabulelor hasidice, japoneze, arabe, indiene, chinezești, africane etc. Nu le comentează niciodată, se rezumă să noteze doar sursa din care provin.
Pe unele le știam din alte cărți (povestea cu rabbinul Eisik din Cracovia sau aceea despre visul lui Chuang Tzu, parafrazată de Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares, în Scurte istorii extraordinare), pe altele le-am citit cu interes și plăcere abia acum. Transcriu una foarte scurtă. Este intitulată „Întrebarea potrivită este cea de pe urmă”:
Jean-Claude Carrière le-a numit filosofice, fiindcă înțelesul lor nu e cîtuși de puțin evident. Cu cît le citești mai des, cu atît le pricepi mai puțin. Uneori, par a nu avea nici un sens. Alteori, par a avea prea multe. Toate uimesc.
Firește, cititorul neprevenit și-ar dori să înțeleagă de îndată ce a intenționat să spună autorul. Unii mărturisesc că s-au așteptat la altceva ori că au renunțat la lectură. Este și asta o soluție, chiar dacă (în acest caz) nu e cea mai înțeleaptă. Există o mulțime de cărți extraordinare, care nu se citesc ușor. Ele oferă „o plăcere dificilă”, cu expresia lui Harold Bloom.
Autorul a ales deliberat exact acele povești care seamănă cu parabolele lui Kafka. Cred că pe scriitorul praghez (cel din „Vor dem Gesetz”, parabola din Procesul) l-a avut în minte, cînd și-a alcătuit antologia. Carrière a scotocit în mulțimea imensă a fabulelor hasidice, japoneze, arabe, indiene, chinezești, africane etc. Nu le comentează niciodată, se rezumă să noteze doar sursa din care provin.
Pe unele le știam din alte cărți (povestea cu rabbinul Eisik din Cracovia sau aceea despre visul lui Chuang Tzu, parafrazată de Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares, în Scurte istorii extraordinare), pe altele le-am citit cu interes și plăcere abia acum. Transcriu una foarte scurtă. Este intitulată „Întrebarea potrivită este cea de pe urmă”:
„O pildă hasidică spune că, ajuns la capătul vieţii, rabinul Zusia a rostit aceste vorbe:
- În lumea care vine, nu voi fi întrebat de ce n-am fost Moise. Nicidecum. Voi fi întrebat de ce n-am fost Zusia”.
February 10, 2017
Am râs, am plâns, am reflectat, am meditat, am interpretat și am răstălmăcit toate anecdotele de zeci de ori! Inepuizabil subiect! "Întâmplări" cu povețe profunde! Aștept cu o nespusă nerăbdare și alte volume de gen ale autorului, dar până atunci îmi rămâne să savurez practic toate cele citite...
N-a fost nici pe departe o carte pe care am citit-o, urmând apoi s-o bag în bibliotecă și să uit de ea. Nu! Îmi voi aduce mereu aminte de anecdotele citite... Fiecare povestioară citită a determinat apariția unei stări. Și, oh!, cel mai palpitant: faptul cum alternează stările... Ca în viață, de altfel!
N-a fost nici pe departe o carte pe care am citit-o, urmând apoi s-o bag în bibliotecă și să uit de ea. Nu! Îmi voi aduce mereu aminte de anecdotele citite... Fiecare povestioară citită a determinat apariția unei stări. Și, oh!, cel mai palpitant: faptul cum alternează stările... Ca în viață, de altfel!
February 9, 2017
Delicioase.
October 8, 2018
O carte de excepție... o colecție de povestiri pentru toate vârstele...
February 20, 2022
Great family activity, read this to my wife. Lots of head-scratching involved...
March 25, 2021
O carte cu sute de povesti cu talc, adunate din toate colturile lumii, de pe la triburi, de pe toate continentele, religiile. O selectie de savurat intelectual oricand.
September 17, 2021
De citit! Și de recitit, din când în când, câteva povești din ea!
August 28, 2023
O carte care va rămâne mult timp pe noptiera mea! E de citit…de recitit….și de recitit…
October 5, 2022
Two stories stayed with me from this collection of stories - “The Word Trader” and “The Broken Pot”.
The first story captures very well the linguistic changes that we’ve seen in various European languages in the past 30-40 years. We’re loosing the diversity of the national languages at the expense of the global language - English.
The second story speaks about the happy outcomes of our actions. Sometimes, we’re so focused on our failures that we cannot see the good in our actions. It helps when someone points that out to us.
If these two stories don’t sound appealing, no worries - you’ll find plenty other stories in this book that you’ll like! :)
The first story captures very well the linguistic changes that we’ve seen in various European languages in the past 30-40 years. We’re loosing the diversity of the national languages at the expense of the global language - English.
The second story speaks about the happy outcomes of our actions. Sometimes, we’re so focused on our failures that we cannot see the good in our actions. It helps when someone points that out to us.
If these two stories don’t sound appealing, no worries - you’ll find plenty other stories in this book that you’ll like! :)
December 12, 2016
LA RECITIRE.
Numai cu o istorie personală în spate și libertatea de a te povesti se cheamă că deții o identitate și că poți fi recunoscut în rândul semenilor. Fiecare dintre noi compunem și suntem cuprinși într-o poveste fără de care nu am însemna mai nimic, căci în lipsa propriei povești și a posibilității neîntrerupte de a ne (re)povesti, individul este aruncat în afară de timp. (J.-C. Carrière)
Timp de peste douăzeci și cinci de ani, J.-C. Carrière a avut ambiția și inspirația de a aduna, selecta și retranscrie istoriile pilduitoare ale marilor popoare. Ceea ce a ieșit s-a transformat într-o extraordinară culegere de perle înțelepte și istorioare multimilenare care, fără să o știm, ne-au cizelat felul în care privim lumea. Minciunile marilor anonimi ai lumii reprezintă, în ultimă instanță, cartea de vizită a omenirii. Ce avem de oferit, în esență, ca formă de creație specific umană, la o virtuală întâlnire cu alte civilizații?
Urzeala primului mincinos colectiv, un autor mitic și anonim, a plăcut celor care l-au ascultat. Fiecare dintre ascultători și-a închipuit povestea auzită într-un fel diferit și de aici diseminarea plăcerii de a fabula a fost, cred, instantanee. Istoria va fi redată secole la rând după același tipar: printr-o minciună atent ticluită și înfrumusețată pentru a înlesni o privire detașată asupra lumii înconjurătoare. (Herodot și primii doxografi greci nu altceva au făcut).
Dar de ce a plăcut povestea primului născocitor? Ce a declanșat în mintea/sufletul ascultătorilor nararea primei povești? Nu putem decât presupune că a fost vorba de puterea (sau senzația că e capabilă) de a desluși și de a adânci înțelesuri până atunci inaccesibile. În urma descoperirii, miturile vor fi fost parțial părăsite, povestea venind să semene îndoială în mințile oamenilor, dar și un soi de neliniște sufletească necunoscută. Civilizația ia naștere atunci când un grup de oameni, îndepărtându-se inconștient de tradiția mitică, inventează o situație, câteva personaje, o acțiune structurată și o încheiere - o istorie sui generis, o literatură in nuce. Poveștile filozofice vin cu o tensiune, aruncă un grăunte de scepticism acolo unde până mai ieri, domnea molcom, dezinteresul pentru cele ale naturii umane.
De ce ne place să le ascultăm / inventăm? Fiindcă înțelepciunea este dinamică, nestăpânită și contradictorie, ea cuprinde totul și contrariul său. Adevăr dincoace de Pirinei, minciună dincolo. Dar din ce parte a Pirineilor?
E firesc, în viața de zi cu zi, să avem tendința de a înflori o întâmplare banală spre a-i da o aură de mister și supranatural. Într-o poveste, noi suntem stăpânii spațiului și ai timpului, putem născoci infinit lumi imaginare și închipui la nesfârșit întâmplări pe care nu le trăim niciodată aievea. Fără să o știm, iubim metafizica încă de copii. Dincolo de granițele lumii și ale timpului, apare acel „a fost odată” și odată cu el, se naște povestea ca formă originară de cunoaștere și temei al oricărei credințe.
Invenție, ficțiune, istorie: toate se împletesc creativ în cercul mincinoșilor spre a țese această inepuizabilă pânză reprezentată de înțelepciunea lumii.
Mi-au plăcut în mod deosebit poveștile inspirate de tradiția chineză și cea evreiască… Nu îl trec cu vederea nici pe marele chițibușar Nastratin Hogea, inepuizabil și versatil, șiret și un excelent cunoscător al condiției umane. Dacă la chinezi întâlnim acea înțelepciune enigmatică, de neînțeles pentru mintea europeanului modern, dar etern fermecătoare și incitantă, la evrei aveam de-a face cu o formă de interpretare a snoavelor eminamente textuală, o joacă cu textul; poveștile sunt făcute pentru a fi transmise, retransmise și înflorite prin viu grai; prin urmare, în lumea iudaică, felul în care este spusă o poveste rămâne la fel de important ca mesajul în sine al poveștii.
Poveștile vorbesc despre tot și despre nimic. Unde ar fi de găsit o unitate? Carrière crede că a găsit o unitate în firava noastră legătură cu lumea atunci când a alcătuit cuprinsul culegerii: ideile, visele amăgitoare, întâmplările care ne bucură sau obstacolele care ne pun pe gânduri. Titlurile capitolelor vorbesc singure despre mirajul acestei istorii a povestirilor cu tâlc. Ordinea lor nu urmează un tipar sistematic, întrucât nu există o ordine a cunoașterii, iar reacțiile noastre sunt, de regulă, haotice.
Există aici și un soi de verificare a teoriei reminiscenței: la sfârșitul lecturii, descoperi cu surprindere cât de multe nu știai că știi: despre relativitatea vieții, a cunoașterii, despre îndoielile provocate de visele nedeslușite, dascălii care nu-ți predau nimic, dar de la care afli, în esență, totul, redescoperim că piedicile din calea gândirii sunt puse chiar de gândire, dar și cum ne putem certa amical cu Dumnezeu, cum ironizăm puterea justiției și a despoților, râdem cu patos de noi înșine, învățăm ce este timpul, cum inteligența poate deveni o armă și la final, ce este moartea și cum arată adevărul.
Numai cu o istorie personală în spate și libertatea de a te povesti se cheamă că deții o identitate și că poți fi recunoscut în rândul semenilor. Fiecare dintre noi compunem și suntem cuprinși într-o poveste fără de care nu am însemna mai nimic, căci în lipsa propriei povești și a posibilității neîntrerupte de a ne (re)povesti, individul este aruncat în afară de timp. (J.-C. Carrière)
Timp de peste douăzeci și cinci de ani, J.-C. Carrière a avut ambiția și inspirația de a aduna, selecta și retranscrie istoriile pilduitoare ale marilor popoare. Ceea ce a ieșit s-a transformat într-o extraordinară culegere de perle înțelepte și istorioare multimilenare care, fără să o știm, ne-au cizelat felul în care privim lumea. Minciunile marilor anonimi ai lumii reprezintă, în ultimă instanță, cartea de vizită a omenirii. Ce avem de oferit, în esență, ca formă de creație specific umană, la o virtuală întâlnire cu alte civilizații?
Urzeala primului mincinos colectiv, un autor mitic și anonim, a plăcut celor care l-au ascultat. Fiecare dintre ascultători și-a închipuit povestea auzită într-un fel diferit și de aici diseminarea plăcerii de a fabula a fost, cred, instantanee. Istoria va fi redată secole la rând după același tipar: printr-o minciună atent ticluită și înfrumusețată pentru a înlesni o privire detașată asupra lumii înconjurătoare. (Herodot și primii doxografi greci nu altceva au făcut).
Dar de ce a plăcut povestea primului născocitor? Ce a declanșat în mintea/sufletul ascultătorilor nararea primei povești? Nu putem decât presupune că a fost vorba de puterea (sau senzația că e capabilă) de a desluși și de a adânci înțelesuri până atunci inaccesibile. În urma descoperirii, miturile vor fi fost parțial părăsite, povestea venind să semene îndoială în mințile oamenilor, dar și un soi de neliniște sufletească necunoscută. Civilizația ia naștere atunci când un grup de oameni, îndepărtându-se inconștient de tradiția mitică, inventează o situație, câteva personaje, o acțiune structurată și o încheiere - o istorie sui generis, o literatură in nuce. Poveștile filozofice vin cu o tensiune, aruncă un grăunte de scepticism acolo unde până mai ieri, domnea molcom, dezinteresul pentru cele ale naturii umane.
De ce ne place să le ascultăm / inventăm? Fiindcă înțelepciunea este dinamică, nestăpânită și contradictorie, ea cuprinde totul și contrariul său. Adevăr dincoace de Pirinei, minciună dincolo. Dar din ce parte a Pirineilor?
E firesc, în viața de zi cu zi, să avem tendința de a înflori o întâmplare banală spre a-i da o aură de mister și supranatural. Într-o poveste, noi suntem stăpânii spațiului și ai timpului, putem născoci infinit lumi imaginare și închipui la nesfârșit întâmplări pe care nu le trăim niciodată aievea. Fără să o știm, iubim metafizica încă de copii. Dincolo de granițele lumii și ale timpului, apare acel „a fost odată” și odată cu el, se naște povestea ca formă originară de cunoaștere și temei al oricărei credințe.
Invenție, ficțiune, istorie: toate se împletesc creativ în cercul mincinoșilor spre a țese această inepuizabilă pânză reprezentată de înțelepciunea lumii.
Mi-au plăcut în mod deosebit poveștile inspirate de tradiția chineză și cea evreiască… Nu îl trec cu vederea nici pe marele chițibușar Nastratin Hogea, inepuizabil și versatil, șiret și un excelent cunoscător al condiției umane. Dacă la chinezi întâlnim acea înțelepciune enigmatică, de neînțeles pentru mintea europeanului modern, dar etern fermecătoare și incitantă, la evrei aveam de-a face cu o formă de interpretare a snoavelor eminamente textuală, o joacă cu textul; poveștile sunt făcute pentru a fi transmise, retransmise și înflorite prin viu grai; prin urmare, în lumea iudaică, felul în care este spusă o poveste rămâne la fel de important ca mesajul în sine al poveștii.
Poveștile vorbesc despre tot și despre nimic. Unde ar fi de găsit o unitate? Carrière crede că a găsit o unitate în firava noastră legătură cu lumea atunci când a alcătuit cuprinsul culegerii: ideile, visele amăgitoare, întâmplările care ne bucură sau obstacolele care ne pun pe gânduri. Titlurile capitolelor vorbesc singure despre mirajul acestei istorii a povestirilor cu tâlc. Ordinea lor nu urmează un tipar sistematic, întrucât nu există o ordine a cunoașterii, iar reacțiile noastre sunt, de regulă, haotice.
Există aici și un soi de verificare a teoriei reminiscenței: la sfârșitul lecturii, descoperi cu surprindere cât de multe nu știai că știi: despre relativitatea vieții, a cunoașterii, despre îndoielile provocate de visele nedeslușite, dascălii care nu-ți predau nimic, dar de la care afli, în esență, totul, redescoperim că piedicile din calea gândirii sunt puse chiar de gândire, dar și cum ne putem certa amical cu Dumnezeu, cum ironizăm puterea justiției și a despoților, râdem cu patos de noi înșine, învățăm ce este timpul, cum inteligența poate deveni o armă și la final, ce este moartea și cum arată adevărul.
September 4, 2022
O cate minunata!
February 25, 2018
Umor subtil si spumos in abundenta, simplitate, vrajire si de dezvrajire, abisuri si risipa senina, realism. O mica totalitate. Caracter oral. Pentru toate varstele.
Iata cateva titluri ale temelor punctate in cuprins:
- lumea este ceea ce este
- lumea nu e ceea ce este
- daca totul nu este decat un vis, cine oare viseaza?
- lucrurile fiind asa cum sunt, putem alege cunoasterea: este greu
- putem alege necunoasterea: este si mai greu
- un dascal bun poate fi folositor sau nu
- se spun minciuni si despre Dumnezeu
- puterea este fragila, prin urmare nelinistita
- sa ascultam si vorbele nebunilor
- daca totul este una, inseamna ca viata de apoi este in noi?
- relativitatea generala e restransa (si viceversa)
- iar ultimul nostru personaj este moartea
- adevarul, si ce daca?
- in sfarsit, cateva graunte de intelepciune (poate)
- sfarsitul povestilor
Ultima povestioara din carte se numeste "ce ramane dupa uitare".
Astea m-au atins pe mine: a treia dorinta, o isprava unica, stranutul fantomei, cele doua sinagogi, sita lui Mahmud, de la ospiciu la puscarie, secretul secretului.
Ce grozav e sa poti vedea si zugravi lumea intreaga intr-un stranut, intr-un rotocol de praf, intr-un punct din varful unui stalp care se gaseste si in varful unui deget, intr-un morcov (sau o fantana), intr-un concert clandestin in desert.
Iata cateva titluri ale temelor punctate in cuprins:
- lumea este ceea ce este
- lumea nu e ceea ce este
- daca totul nu este decat un vis, cine oare viseaza?
- lucrurile fiind asa cum sunt, putem alege cunoasterea: este greu
- putem alege necunoasterea: este si mai greu
- un dascal bun poate fi folositor sau nu
- se spun minciuni si despre Dumnezeu
- puterea este fragila, prin urmare nelinistita
- sa ascultam si vorbele nebunilor
- daca totul este una, inseamna ca viata de apoi este in noi?
- relativitatea generala e restransa (si viceversa)
- iar ultimul nostru personaj este moartea
- adevarul, si ce daca?
- in sfarsit, cateva graunte de intelepciune (poate)
- sfarsitul povestilor
Ultima povestioara din carte se numeste "ce ramane dupa uitare".
Astea m-au atins pe mine: a treia dorinta, o isprava unica, stranutul fantomei, cele doua sinagogi, sita lui Mahmud, de la ospiciu la puscarie, secretul secretului.
Ce grozav e sa poti vedea si zugravi lumea intreaga intr-un stranut, intr-un rotocol de praf, intr-un punct din varful unui stalp care se gaseste si in varful unui deget, intr-un morcov (sau o fantana), intr-un concert clandestin in desert.
September 10, 2016
Sensacional coletânea de contos! Além de conter contos das mais diferentes tradições - bíblicos, sufis, judaicos, zens, hindus, árabes, ameríndios, entre outras -, o livro também divide-os em capítulos temáicos de uma sensibilidade ímpar.
Delicioso para ser sorvido aos poucos, pois cada conto leva x leitor para um mundo de relfexões!
Delicioso para ser sorvido aos poucos, pois cada conto leva x leitor para um mundo de relfexões!
June 13, 2025
Avem ocazia si placerea de a citi o antologie de povesti ai unor autori anonimi ce sunt pline de talc, invataminte, morala, amuzament si farmec. Cititorul iese extrem de castigat din aceasta lectura, pentru ca pe langa timpul petrecut intr-o maniera placuta si agreabila are ocazia sa invete si sa cunoasca traditiile si culturile exotice si indepartate precum cele islamice, chineze, africane, indiene, evreiesti etc.
In cele ce urmeaza vom aborda cateva dintre aceste povesti pe care autorul a avut inspiratia de a le aduna:
Cainele insetat
Este povestea unui poet persan, ce ne spune ca a existat demult un caine foarte insetat ce ratacea prin desert. La un moment dat gaseste un rau, insa atunci cand se apleaca deasaupra lui zareste un alt caine. Speriat statu sa astepte ca acela sa plece insa de fiecare data era acolo, uitandu-se la el. Intr-un final cainele, disperat este nevoit sa-si infrunte frica. Morala este ca ne putem invinge temerile si dusmanii daca suntem constransi. Nimic nu e atat de grav sau de neinvins precum pare.
Spargatorii de piatra
Dintr-o poveste a lui Charles Peguy aflam ca un francez mergea pe jos dintr-o localitate in alta atunci cand a intalnit pe drum un om care spargea pietre. Acesta i s-a plans ingrozitor despre munca sa si greutatile sale. Curand francezul intalneste un alt muncitor care facea acelasi lucru insa care parea multumit de munca sa, de cat castiga si nu se plangea. Al treilea spargator de pietre il priveste semet, ca si cum ar fi conducatorul lumii si ii spune cu mandrie: "Eu construiesc o catedrala."
Iata cat de diferite par aceleasi lucruri, depinde doar din perspectiva cui privim si cat de plin e paharul fiecaruia.
Lipsa de incredere
O poveste ce are ca protagonist un evreu care din neatentie cade intr-o rapa. Reuseste totusi sa se tina de o creanga si disperat, se uita in sus, spre cer si intreaba daca e cineva acolo. I se raspunde de indata ca este cineva si sa dea drumul crengii pentru ca o ceata de ingeri il vor prinde. El sta pe ganduri si apoi zice: "Mai e si altcineva acolo sus?"
Visul fluturelui
O poveste chinezeasca ne este istorisita de Zhuang Li: un om se viseaza fluture, zboara din floare in floare si uita ca a fost om. Cand se trezeste constata cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture sau un fluture care se viseaza om? Nimeni nu poate spune.
Oglinda chinezeasca
Conform unei povesti, un taran chinez s-a dus in targ pentru a vinde saci de orez. Sotia il rugase sa-i cumpere un pieptan. Omul ajunge si se imbata atat de tare incat nu isi mai aminteste ce i se ceruse si cumpara o oglinda. Sotia, cand se priveste in oglinda incepe sa planga ingrozitor. Mama ei, intrigata o intreaba care este necazul ei. Atunci tanara ii intinde oglinda si ii spune ca sotul ei si-a luat alta femeie. Mama se uita si o linisteste: "Nu-ti face griji, e destul de batrana."
Iubirea raului
Oscar Wilde povestea ca atunci cand Narcis murise raul in care isi oglindise chipul frumos a spus ca nu i-ar ajunge toate picaturile pentru a il plange. Florile de pe mal au presupus ca l-a iubit pentru ca fusese asa de frumos insa raul le lamureste: l-a iubit pe Narcis pentru ca atunci cand se apleca deasupra ochii sai oglindeau frumusetea apelor sale. Iata ce quid pro quo, as zice eu.
O alta plata
Conform acestei povesti un egiptean care negociase plata pentru a-si petrece timpul cu o curtezana, ajunge noaptea sa o viseze oferindu-i placere si e atat de satisfacut de vis incat hotareste sa anuleze intalnirea. Femeia l-a chemat in judecata si instanta a hotarat ca ea sa-si primeasca plata totusi: barbatul va trebui sa-si goleasca punga la soare si curtezana va primi umbra banilor.
O isprava unica
Un suveran se plictisea ingrozitor astfel ca le-a poruncit supusilor sa gaseasca pe cineva capabil de-o isprava demaiauzita. Dupa multe cautari acestia gasesc un om care stie sa arunce un fir de ata prin urechea unui ac. Regele vede isprava si porunceste sa i se dea omului 100 de galbeni si 100 de lovituri pe spinare. Galbenii pentru fapta sa iar loviturile pentru ca si-a pierdut timpul cu asemenea prostii.
Femeia de pe malul raului
Doi calugari tineri fac impreuna un juramant de castitate si promit ca nu se vor atinge niciodata de o femeie. Intr-o zi cand calatoreau au ajuns la un rau unde o femeie superba i-a rugat sa o ajute sa treaca pe celalalt mal. Primul calugar nici macar nu o asculta insa al doilea o ia in brate si o trece dincolo. Cei doi calatori isi continua apoi drumul iar dupa un ceas de tacere primul il cearta ingrozitor pe al doilea. Acesta ii raspunde: "Ia te uita, inca te mai gandesti la ea?"
Un motiv excelent
O scoala stricta din Tamai sustine ca un barbat are dreptul de a divorta daca sotia arde mancarea. Intrigat, un tanar intreaba un faimos rabin despre asta. Acesta ii spune ca acest drept a fost instituit in favoarea femeii. Daca un barbat e dispus sa divorteze dintr-atata lucru atunci femeia trebuie sa fie fericita ca a scapat de el.
Maimutele si ghindele
Zhuang Li ne povesteste ca un imblanzitor de maimute le-a spus intr-o zi acestora: va dau 3 ghinde dimineata si 4 seara. Acestea au inceput sa urle de nemultumire. Apoi le-a zis: va dau 4 ghinde dimineata si 3 seara. Toate erau multumite. Presupun ca aveau o silueta de mentinut :)
Tartina si pisica
Se stie ca o tartina unsa cu unt cade mereu pe partea unsa iar o pisica va cadea mereu in picioare. Astrofizicianul Michel Casse s-a intrebat: dar cum cade o pisica unsa cu unt?
Pentru alte asemenea sute de povesti va indemn sa cititi cartea. Sunt spirituale, amuzante, binedispun si sunt pline de invataminte. Lucrarea poate constitui si o excelenta distractie la o petrecere sau intrunire cu prietenii ori familia unde aceste povesti sa fie impartasite, pentru ca sunt facute sa circule prin viu grai. Ele adesea primesc adaugiri sau alte intelesuri de la povestitiori, care le imbogatesc in functie de farmecul lor, de dispozitia in care sunt sau de maniera lor de a nara. Magia este mereu in mana povestitorului si iata cum cei dragi pot fi tinuti laolalta si prin intermediul unei carti de povesti in loc de distractii superficiale.
Mai trebuie mentionat si ca poate constitui si un cadou excelent, editura facand o treaba nemaipomenita cu ea. Arata foarte bine, are copertile cartonate si un snur rosu pe post de semn de carte, asa cum se prezentau cartile de pe vremuri.
In cele ce urmeaza vom aborda cateva dintre aceste povesti pe care autorul a avut inspiratia de a le aduna:
Cainele insetat
Este povestea unui poet persan, ce ne spune ca a existat demult un caine foarte insetat ce ratacea prin desert. La un moment dat gaseste un rau, insa atunci cand se apleaca deasaupra lui zareste un alt caine. Speriat statu sa astepte ca acela sa plece insa de fiecare data era acolo, uitandu-se la el. Intr-un final cainele, disperat este nevoit sa-si infrunte frica. Morala este ca ne putem invinge temerile si dusmanii daca suntem constransi. Nimic nu e atat de grav sau de neinvins precum pare.
Spargatorii de piatra
Dintr-o poveste a lui Charles Peguy aflam ca un francez mergea pe jos dintr-o localitate in alta atunci cand a intalnit pe drum un om care spargea pietre. Acesta i s-a plans ingrozitor despre munca sa si greutatile sale. Curand francezul intalneste un alt muncitor care facea acelasi lucru insa care parea multumit de munca sa, de cat castiga si nu se plangea. Al treilea spargator de pietre il priveste semet, ca si cum ar fi conducatorul lumii si ii spune cu mandrie: "Eu construiesc o catedrala."
Iata cat de diferite par aceleasi lucruri, depinde doar din perspectiva cui privim si cat de plin e paharul fiecaruia.
Lipsa de incredere
O poveste ce are ca protagonist un evreu care din neatentie cade intr-o rapa. Reuseste totusi sa se tina de o creanga si disperat, se uita in sus, spre cer si intreaba daca e cineva acolo. I se raspunde de indata ca este cineva si sa dea drumul crengii pentru ca o ceata de ingeri il vor prinde. El sta pe ganduri si apoi zice: "Mai e si altcineva acolo sus?"
Visul fluturelui
O poveste chinezeasca ne este istorisita de Zhuang Li: un om se viseaza fluture, zboara din floare in floare si uita ca a fost om. Cand se trezeste constata cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture sau un fluture care se viseaza om? Nimeni nu poate spune.
Oglinda chinezeasca
Conform unei povesti, un taran chinez s-a dus in targ pentru a vinde saci de orez. Sotia il rugase sa-i cumpere un pieptan. Omul ajunge si se imbata atat de tare incat nu isi mai aminteste ce i se ceruse si cumpara o oglinda. Sotia, cand se priveste in oglinda incepe sa planga ingrozitor. Mama ei, intrigata o intreaba care este necazul ei. Atunci tanara ii intinde oglinda si ii spune ca sotul ei si-a luat alta femeie. Mama se uita si o linisteste: "Nu-ti face griji, e destul de batrana."
Iubirea raului
Oscar Wilde povestea ca atunci cand Narcis murise raul in care isi oglindise chipul frumos a spus ca nu i-ar ajunge toate picaturile pentru a il plange. Florile de pe mal au presupus ca l-a iubit pentru ca fusese asa de frumos insa raul le lamureste: l-a iubit pe Narcis pentru ca atunci cand se apleca deasupra ochii sai oglindeau frumusetea apelor sale. Iata ce quid pro quo, as zice eu.
O alta plata
Conform acestei povesti un egiptean care negociase plata pentru a-si petrece timpul cu o curtezana, ajunge noaptea sa o viseze oferindu-i placere si e atat de satisfacut de vis incat hotareste sa anuleze intalnirea. Femeia l-a chemat in judecata si instanta a hotarat ca ea sa-si primeasca plata totusi: barbatul va trebui sa-si goleasca punga la soare si curtezana va primi umbra banilor.
O isprava unica
Un suveran se plictisea ingrozitor astfel ca le-a poruncit supusilor sa gaseasca pe cineva capabil de-o isprava demaiauzita. Dupa multe cautari acestia gasesc un om care stie sa arunce un fir de ata prin urechea unui ac. Regele vede isprava si porunceste sa i se dea omului 100 de galbeni si 100 de lovituri pe spinare. Galbenii pentru fapta sa iar loviturile pentru ca si-a pierdut timpul cu asemenea prostii.
Femeia de pe malul raului
Doi calugari tineri fac impreuna un juramant de castitate si promit ca nu se vor atinge niciodata de o femeie. Intr-o zi cand calatoreau au ajuns la un rau unde o femeie superba i-a rugat sa o ajute sa treaca pe celalalt mal. Primul calugar nici macar nu o asculta insa al doilea o ia in brate si o trece dincolo. Cei doi calatori isi continua apoi drumul iar dupa un ceas de tacere primul il cearta ingrozitor pe al doilea. Acesta ii raspunde: "Ia te uita, inca te mai gandesti la ea?"
Un motiv excelent
O scoala stricta din Tamai sustine ca un barbat are dreptul de a divorta daca sotia arde mancarea. Intrigat, un tanar intreaba un faimos rabin despre asta. Acesta ii spune ca acest drept a fost instituit in favoarea femeii. Daca un barbat e dispus sa divorteze dintr-atata lucru atunci femeia trebuie sa fie fericita ca a scapat de el.
Maimutele si ghindele
Zhuang Li ne povesteste ca un imblanzitor de maimute le-a spus intr-o zi acestora: va dau 3 ghinde dimineata si 4 seara. Acestea au inceput sa urle de nemultumire. Apoi le-a zis: va dau 4 ghinde dimineata si 3 seara. Toate erau multumite. Presupun ca aveau o silueta de mentinut :)
Tartina si pisica
Se stie ca o tartina unsa cu unt cade mereu pe partea unsa iar o pisica va cadea mereu in picioare. Astrofizicianul Michel Casse s-a intrebat: dar cum cade o pisica unsa cu unt?
Pentru alte asemenea sute de povesti va indemn sa cititi cartea. Sunt spirituale, amuzante, binedispun si sunt pline de invataminte. Lucrarea poate constitui si o excelenta distractie la o petrecere sau intrunire cu prietenii ori familia unde aceste povesti sa fie impartasite, pentru ca sunt facute sa circule prin viu grai. Ele adesea primesc adaugiri sau alte intelesuri de la povestitiori, care le imbogatesc in functie de farmecul lor, de dispozitia in care sunt sau de maniera lor de a nara. Magia este mereu in mana povestitorului si iata cum cei dragi pot fi tinuti laolalta si prin intermediul unei carti de povesti in loc de distractii superficiale.
Mai trebuie mentionat si ca poate constitui si un cadou excelent, editura facand o treaba nemaipomenita cu ea. Arata foarte bine, are copertile cartonate si un snur rosu pe post de semn de carte, asa cum se prezentau cartile de pe vremuri.
June 16, 2024
Ediția asta este adaptată pentru micul cititor, poveștile fiind împărțite cumva tematic, și deși mi-au plăcut o parte, iar o parte îmi erau deja cunoscute, au fost multe povești seci, care nu spuneau nimic. E genul de volum pe care e bine ca un copil să-l citească împreună cu un adult, pentru a discuta textul parcurs, pentru că multe fragmente mi s-au părut mult mai potrivite pentru un cititor mai în vârstă.
October 6, 2022
Cartea pute a îndoctrinare religoasă de la o poștă. Plus glume nesărate, poante facile și multă "înțelepciune populară". Sau poate c-am citit eu prea multe pilde, povești nemuritoare și 1001 de nopți... Deși traducerea mi-a plăcut foarte mult, toate povestirile mi s-au părut plicticoase, enervante, hiper-moralizatoare, previzibile. Mi-a rămas în cap una despre sinucidere, care n-am înțeles de ce trebuia să fie despre un copil!! Ca să nu mai zic că mi se pare neverosimil ca un depresiv suicidal să ucidă... fie și o pasăre.
Multe povești sunt cu temă religioasă, cu profeți, rabini, cu Nastratin Hogea, cu Dumnezeu și cu îngeri - toți se poartă ca niște trolli de pe reddit și sunt mult prea multe pilde care sugerează atitudini defetiste, resemnate, stoice. Sau care conțin șmecherii la care numai personajele din povești pică așa ușor. Titlul din română ("povești filosofice") nu se justifică - nu sunt "filosofice" decât în măsura în care aforismele spuse la beție reprezintă "filosofie": timpul trece, toți o să murim, mare-i dumnezeu, las' că trece, așa-i viața, să ne resemnăm dară.
Prefer oricând o colecție de koanuri.
Pun mai jos câteva povești care mi s-au părut tâmpite.
Prima e povestea cu baobabul - unde nu doar că 1. un copil vrea să se sinucidă și nu ni se zice de ce i-a venit așa un gând oribil, nu doar că 2. copilul sinucigaș devine brusc și inexplicabil psihopat și omoară o pasăre pe care apoi o arde, DAAAR 3. copilul ăla amărât care reușește să se sinucidă este vinovat că se sinucid oamenii: el a omorât pasărea care i-ar fi împiedicat să se omoare. Deci wtf, ce avem cu copilu' ăla?? Ca să nu mai zic cum îl omoară baobabul, strivindu-i capul, o imagine de coșmar.
Un copil s-a sculat într-o dimineaţă şi a spus că vrea să se omoare. A plecat de acasă, a mers şi a tot mers până ce s-a trezit în faţa unui baobab, căruia i-a zis:
— Prăbuşeşte-te peste mine, baobabule! Prăbuşeşte-te peste mine!
O pasăre, care trecea pe acolo, a început să cânte:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul a alungat pasărea cât a putut de departe şi i-a cerut din nou baobabului să-l strivească. Dar pasărea s-a întors tot atunci şi a început din nou să cânte:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul, supărat, a ucis pasărea şi a rugat din nou copacul să-i ia viaţa. Dar pasărea moartă, căzută lângă copac, a început să strige: Minte! Minte!
Atunci copilul a ars pasărea şi i-a cerut din nou baobabului să se prăbuşească peste el şi să-l omoare.
Cenuşa păsării striga însă că minte.
Copilul a adunat atunci cenuşa păsării pe care o ucisese şi s-a dus s-o arunce în râu, fără să bage de seamă că o mână de cenuşă căzuse sub o tufă. S-a întors şi s-a aşezat sub baobab şi l-a rugat să se prăbuşească peste el şi să-l strivească.
Dar pumnul de cenuşă, purtat de vânt, a prins glas şi a strigat:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul a adunat cu grijă pumnul de cenuşă şi s-a dus să-l arunce în apele râului. Pe urmă s-a întors lângă copac şi i-a cerut încă o dată să se prăbuşească peste el.
De această dată nu s-a mai auzit nici un glas.
Atunci baobabul s-a aplecat, s-a prăbuşit şi a strivit capul copilului.
Dacă pasărea n-ar fi fost ucisă în ziua aceea, de fiecare dată când o fiinţă omenească vrea să-şi ia viaţa, pasărea ar fi lângă ea şi ar încerca s-o împiedice.
Altă poveste tâmpită, cu un fel de Iov și un Dumnezeu nesimțit și troll, care se poartă ca o scroafă urcată-n copac (măcar ăla din Biblie încearcă să se justifice cumva, că el a făcut și a dres, "ai tu încredere că știu io mai bine", nu vine chiar cu nesimțiri d-astea de troll terorist):
O poveste americană din secolul XX ne vorbeşte despre un ţăran foarte sărac, care merge în fiecare zi să muncească, la câmp, cu vaca. Este un om cumsecade, care trudeşte pentru a-şi întreţine nevasta şi familia. într-o zi, cerul se rupe în două şi se dezlănţuie furtuna, iar trăsnetul îi omoară vita.
— De ce a trebuit sa mi se întâmple asta tocmai mie ? se tânguie ţăranul către Dumnezeu. Cu ce ţi-am greşit ? De ce m-ai pedepsit ? Nu eram şi-aşa destul de amărât ?
Dumnezeu tace.
Lunile trec, până se fac ani. Ţăranul, din ce în ce mai sărac, merge la câmp singur şi munceşte doar cu braţele, din ce în ce mai obosite. Din când în când vine şi nevasta să-1 ajute şi-i aduce un blid de hrană. O altă furtună răscoleşte cerul, trăsnetul despică norii şi cade peste femeie, omorând-o.
Ţăranul îşi frânge mâinile, cuprins de deznădejde, şi strigă cu ochii la cer:
— De ce ? Ce-am mai făcut ? Sunt tare sărac şi tare credincios ! De ce mi-ai omorât femeia ?
Răspunde-mi! Cu ce ţi-am greşit ?
Deodată, o lumină orbitoare străpunge norii cei negri şi se aude glasul lui Dumnezeu:
— Nu mi-ai greşit cu nimic. Doar că, din când în când, mă scoţi din minţi.
Multe povești sunt cu temă religioasă, cu profeți, rabini, cu Nastratin Hogea, cu Dumnezeu și cu îngeri - toți se poartă ca niște trolli de pe reddit și sunt mult prea multe pilde care sugerează atitudini defetiste, resemnate, stoice. Sau care conțin șmecherii la care numai personajele din povești pică așa ușor. Titlul din română ("povești filosofice") nu se justifică - nu sunt "filosofice" decât în măsura în care aforismele spuse la beție reprezintă "filosofie": timpul trece, toți o să murim, mare-i dumnezeu, las' că trece, așa-i viața, să ne resemnăm dară.
Prefer oricând o colecție de koanuri.
Pun mai jos câteva povești care mi s-au părut tâmpite.
Prima e povestea cu baobabul - unde nu doar că 1. un copil vrea să se sinucidă și nu ni se zice de ce i-a venit așa un gând oribil, nu doar că 2. copilul sinucigaș devine brusc și inexplicabil psihopat și omoară o pasăre pe care apoi o arde, DAAAR 3. copilul ăla amărât care reușește să se sinucidă este vinovat că se sinucid oamenii: el a omorât pasărea care i-ar fi împiedicat să se omoare. Deci wtf, ce avem cu copilu' ăla?? Ca să nu mai zic cum îl omoară baobabul, strivindu-i capul, o imagine de coșmar.
Un copil s-a sculat într-o dimineaţă şi a spus că vrea să se omoare. A plecat de acasă, a mers şi a tot mers până ce s-a trezit în faţa unui baobab, căruia i-a zis:
— Prăbuşeşte-te peste mine, baobabule! Prăbuşeşte-te peste mine!
O pasăre, care trecea pe acolo, a început să cânte:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul a alungat pasărea cât a putut de departe şi i-a cerut din nou baobabului să-l strivească. Dar pasărea s-a întors tot atunci şi a început din nou să cânte:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul, supărat, a ucis pasărea şi a rugat din nou copacul să-i ia viaţa. Dar pasărea moartă, căzută lângă copac, a început să strige: Minte! Minte!
Atunci copilul a ars pasărea şi i-a cerut din nou baobabului să se prăbuşească peste el şi să-l omoare.
Cenuşa păsării striga însă că minte.
Copilul a adunat atunci cenuşa păsării pe care o ucisese şi s-a dus s-o arunce în râu, fără să bage de seamă că o mână de cenuşă căzuse sub o tufă. S-a întors şi s-a aşezat sub baobab şi l-a rugat să se prăbuşească peste el şi să-l strivească.
Dar pumnul de cenuşă, purtat de vânt, a prins glas şi a strigat:
— Nu, nu-l asculta, baobabule! Nu-l asculta, minte!
Copilul a adunat cu grijă pumnul de cenuşă şi s-a dus să-l arunce în apele râului. Pe urmă s-a întors lângă copac şi i-a cerut încă o dată să se prăbuşească peste el.
De această dată nu s-a mai auzit nici un glas.
Atunci baobabul s-a aplecat, s-a prăbuşit şi a strivit capul copilului.
Dacă pasărea n-ar fi fost ucisă în ziua aceea, de fiecare dată când o fiinţă omenească vrea să-şi ia viaţa, pasărea ar fi lângă ea şi ar încerca s-o împiedice.
Altă poveste tâmpită, cu un fel de Iov și un Dumnezeu nesimțit și troll, care se poartă ca o scroafă urcată-n copac (măcar ăla din Biblie încearcă să se justifice cumva, că el a făcut și a dres, "ai tu încredere că știu io mai bine", nu vine chiar cu nesimțiri d-astea de troll terorist):
O poveste americană din secolul XX ne vorbeşte despre un ţăran foarte sărac, care merge în fiecare zi să muncească, la câmp, cu vaca. Este un om cumsecade, care trudeşte pentru a-şi întreţine nevasta şi familia. într-o zi, cerul se rupe în două şi se dezlănţuie furtuna, iar trăsnetul îi omoară vita.
— De ce a trebuit sa mi se întâmple asta tocmai mie ? se tânguie ţăranul către Dumnezeu. Cu ce ţi-am greşit ? De ce m-ai pedepsit ? Nu eram şi-aşa destul de amărât ?
Dumnezeu tace.
Lunile trec, până se fac ani. Ţăranul, din ce în ce mai sărac, merge la câmp singur şi munceşte doar cu braţele, din ce în ce mai obosite. Din când în când vine şi nevasta să-1 ajute şi-i aduce un blid de hrană. O altă furtună răscoleşte cerul, trăsnetul despică norii şi cade peste femeie, omorând-o.
Ţăranul îşi frânge mâinile, cuprins de deznădejde, şi strigă cu ochii la cer:
— De ce ? Ce-am mai făcut ? Sunt tare sărac şi tare credincios ! De ce mi-ai omorât femeia ?
Răspunde-mi! Cu ce ţi-am greşit ?
Deodată, o lumină orbitoare străpunge norii cei negri şi se aude glasul lui Dumnezeu:
— Nu mi-ai greşit cu nimic. Doar că, din când în când, mă scoţi din minţi.
July 12, 2025
Some of these stories are a pleasure to read. Others are not. A few I had known as jokes. I find that sometimes it is better to read a book just once, for an unspoiled pleasure and a good memory.
Someone has said that books are cold but sure friends. To keep it that way, I need to keep my distance from certain (Many?) books. I have given the example of Sons and Lovers; it is now the case for this collection of Very to extremely short stories.
Some have the pretense of offering the meaning (or lack thereof) of life.
In one, two Chinese wise men meet-one is telling a rather long tale of learning, understanding. When asked, the second old man says that he learned
“To try to do no harm and do good as much as possible”
The first sage is flabbergasted: “what?!?!” I told you a lot of my secrets and all you can come up with is this nonsense??
The second Chinese draws some other wise conclusion like: old, wise, but still unable to get a short, clever advice…
There are quite a few from the Jewish wisdom…for that matter there are African, Polish, Chinese, Sufi, Nastratin Hogea and other material.
Three Major Rabbis take a taxi and talk with humility about themselves and their achievements:
The first says I am so small, so humble
The second continues:
“I am nothing, nothing at all”
The last one says
“If you say that, there are no words to express my humility”
To that, the taxi driver responds:
What can I say if you all go on like this??
All of the rabbis react:
“Who does he think he is?!?”
A Jewish man from Poland is shown Paris, The Louvre and all the rest by Rothschild. In Poland, when Rot child gets invited, after a few days he is asked to pay 70 dollars for lodgings.
Rotchild is very upset, but the Polish Jew gets him over to the local rabbi, who decides that Rotchild has to pay.
At the very end, the Polish Jew explains:
You showed me all that Paris has to offer, what could I show you?
How stupid our rabbi can be…
An unusual, odd man was mocked and criticised by his family and friends.
He gets a stork, cuts its beak because it is too unusual.
The same for its too long feet…
At the end he throws it out and says now fly and enjoy…or something like that
This is in the category of “stupid wisdom”
My favorite story has been retold by Somerset Maugham and is the title of a book I have loved Appointment in Samarra
There was a merchant in Bagdad who sent his servant to market to buy provisions and in a little while the servant came back, white and trembling, and said, Master, just now when I was in the marketplace I was jostled by a woman in the crowd and when I turned I saw it was Death that jostled me. She looked at me and made a threatening gesture, now, lend me your horse, and I will ride away from this city and avoid my fate. I will go to Samarra and there Death will not find me. The merchant lent him his horse, and the servant mounted it, and he dug his spurs in its flanks and as fast as the horse could gallop he went. Then the merchant went down to the marketplace and he saw me standing in the crowd and he came to me and said, Why did you make a threating getsture to my servant when you saw him this morning? That was not a threatening gesture, I said, it was only a start of surprise. I was astonished to see him in Bagdad, for I had an appointment with him tonight in Samarra.
Someone has said that books are cold but sure friends. To keep it that way, I need to keep my distance from certain (Many?) books. I have given the example of Sons and Lovers; it is now the case for this collection of Very to extremely short stories.
Some have the pretense of offering the meaning (or lack thereof) of life.
In one, two Chinese wise men meet-one is telling a rather long tale of learning, understanding. When asked, the second old man says that he learned
“To try to do no harm and do good as much as possible”
The first sage is flabbergasted: “what?!?!” I told you a lot of my secrets and all you can come up with is this nonsense??
The second Chinese draws some other wise conclusion like: old, wise, but still unable to get a short, clever advice…
There are quite a few from the Jewish wisdom…for that matter there are African, Polish, Chinese, Sufi, Nastratin Hogea and other material.
Three Major Rabbis take a taxi and talk with humility about themselves and their achievements:
The first says I am so small, so humble
The second continues:
“I am nothing, nothing at all”
The last one says
“If you say that, there are no words to express my humility”
To that, the taxi driver responds:
What can I say if you all go on like this??
All of the rabbis react:
“Who does he think he is?!?”
A Jewish man from Poland is shown Paris, The Louvre and all the rest by Rothschild. In Poland, when Rot child gets invited, after a few days he is asked to pay 70 dollars for lodgings.
Rotchild is very upset, but the Polish Jew gets him over to the local rabbi, who decides that Rotchild has to pay.
At the very end, the Polish Jew explains:
You showed me all that Paris has to offer, what could I show you?
How stupid our rabbi can be…
An unusual, odd man was mocked and criticised by his family and friends.
He gets a stork, cuts its beak because it is too unusual.
The same for its too long feet…
At the end he throws it out and says now fly and enjoy…or something like that
This is in the category of “stupid wisdom”
My favorite story has been retold by Somerset Maugham and is the title of a book I have loved Appointment in Samarra
There was a merchant in Bagdad who sent his servant to market to buy provisions and in a little while the servant came back, white and trembling, and said, Master, just now when I was in the marketplace I was jostled by a woman in the crowd and when I turned I saw it was Death that jostled me. She looked at me and made a threatening gesture, now, lend me your horse, and I will ride away from this city and avoid my fate. I will go to Samarra and there Death will not find me. The merchant lent him his horse, and the servant mounted it, and he dug his spurs in its flanks and as fast as the horse could gallop he went. Then the merchant went down to the marketplace and he saw me standing in the crowd and he came to me and said, Why did you make a threating getsture to my servant when you saw him this morning? That was not a threatening gesture, I said, it was only a start of surprise. I was astonished to see him in Bagdad, for I had an appointment with him tonight in Samarra.
June 22, 2021
”Un tînăr a băgat de seamă că un bătrîn își petrecea toată vremea citind. Citea fără oprire, zi și noapte, iar cînd era întrebat de ce anume face acest lucru, răspundea:
- Vreau să ajung în rai, de aceea citesc.
Cîțiva ani mai tîrziu, după ce bătrînul murise, tînărul, care era de-acum un bărbat în toată firea, a pornit într-o lungă călătorie, în căutarea adevărului.
[...] a trecut print-o mulțime de încercări grele, a stăbătut pustiuri și ținuturi sterpe […]
Dorința lui de a afla adevărul era atît de mare, încît a trecut cu bine peste toate piedicile și a ajuns în vîrful unui munte, unde se afla o peșteră, iar în acea peșteră era ascuns adevărul.
A intrat în peșteră și nu mică i-a fost mirarea cînd l-a găsit acolo pe bătrîn, cunoscut de-acum în lume ca sfînt.
Si de această dată bătrînul citea. Celălalt s-a apropiat de el cu respect și l-a întrebat:
- Aici este raiul?
- Da.
- Si tot citești?
- Tot.
- Ti-ai petrecut, prin urmare, toată viața pe pămînt citind ca să ajungi în rai, dorința ți s-a îndeplinit, iar tu tot citești?
- După cum vezi.
- Citeai deci doar așa, ca să citești?
- Da, a răspuns bătrînul. Numai că aici am ajuns să și înțeleg ce citesc.”
- Vreau să ajung în rai, de aceea citesc.
Cîțiva ani mai tîrziu, după ce bătrînul murise, tînărul, care era de-acum un bărbat în toată firea, a pornit într-o lungă călătorie, în căutarea adevărului.
[...] a trecut print-o mulțime de încercări grele, a stăbătut pustiuri și ținuturi sterpe […]
Dorința lui de a afla adevărul era atît de mare, încît a trecut cu bine peste toate piedicile și a ajuns în vîrful unui munte, unde se afla o peșteră, iar în acea peșteră era ascuns adevărul.
A intrat în peșteră și nu mică i-a fost mirarea cînd l-a găsit acolo pe bătrîn, cunoscut de-acum în lume ca sfînt.
Si de această dată bătrînul citea. Celălalt s-a apropiat de el cu respect și l-a întrebat:
- Aici este raiul?
- Da.
- Si tot citești?
- Tot.
- Ti-ai petrecut, prin urmare, toată viața pe pămînt citind ca să ajungi în rai, dorința ți s-a îndeplinit, iar tu tot citești?
- După cum vezi.
- Citeai deci doar așa, ca să citești?
- Da, a răspuns bătrînul. Numai că aici am ajuns să și înțeleg ce citesc.”
April 14, 2023
După ce am citit cartea „Cercul mincinoșilor”, un lucru pot afirma cu hotărâre: cartea aceasta este must-read și must-have. E de la sine înțeles, cred, de ce este must-read. Deoarece povestirile din această colecție sunt adevărate comori, care te îndeamnă să te gândești la diverse subiecte, să reflectezi asupra existenței, să cauți răspuns la întrebări diferite. Și este must-have deoarece aș recomanda să ai cartea, nu doar să o împrumuți de la bibliotecă, deoarece vei dori, poate, cândva, să revii la ea, să mai citești o scurtă povestire, să mai parcurgi călătoria pe care autorul ți-o propune odată ce deschizi cartea.
Și, crede-mă, chiar vei vrea să mai recitești cel puțin unele dintre aceste povestiri! Așadar, îți recomand cu dragă inimă cartea „Cercul mincinoșilor”, la fel cum Brunno mi-a recomandat-o mie. De recomandările sale clar voi mai ține cont și altă dată!
https://www.randurileevei.ro/2023/02/...
Și, crede-mă, chiar vei vrea să mai recitești cel puțin unele dintre aceste povestiri! Așadar, îți recomand cu dragă inimă cartea „Cercul mincinoșilor”, la fel cum Brunno mi-a recomandat-o mie. De recomandările sale clar voi mai ține cont și altă dată!
https://www.randurileevei.ro/2023/02/...
September 4, 2018
A delicious trip to oral tradition. A lot of life lessons and critic thinking in a easy and funny stories recopilation.
By the way, you have to enjoy this book slowly, due to that each little story is made to make you think and meditate about it, and consume them without the thinking dedicated time is a real pity.
A good book to revisit over time
By the way, you have to enjoy this book slowly, due to that each little story is made to make you think and meditate about it, and consume them without the thinking dedicated time is a real pity.
A good book to revisit over time
March 9, 2021
The only book I couldn't read until the end because it was so boring. Sorry Jean-Claude Carrière.
O único livro que não consegui ler até ao fim porque era muito aborrecido. Desculpe Jean-Claude Carrière.
O único livro que não consegui ler até ao fim porque era muito aborrecido. Desculpe Jean-Claude Carrière.
January 18, 2022
O carte de nelipsit din biblioteca oricui! Un izvor dens de înţelepciune a speciei umane, din timpuri străvechi şi până astăzi. Ţine departe rugina de rotiţele creierului şi îţi face inima să zâmbească:)
February 26, 2022
Una colección de cuentos entretenida, con historias de múltiples tradiciones y épocas. Está bastante bien organizada y el autor intenta ofrecer un hilo conductor (tarea que por otra parte no es sencilla) agrupándolos por temática. Algunos eran nuevos para mí y varios son muy interesantes
August 31, 2022
Poca originalidad para ser una recopilación, además que muchos cuentos se repiten a través de sus páginas cambiando únicamente el narrador o el origen, si estás aburrido y no tenes nada que leer podés usarlo para matar el tiempo, cumple con su cometido de entretener.
January 27, 2018
Expus a minha opinião na crítica ao 2º livro do mesmo autor "Nova tertúlia de mentirosos"
https://www.goodreads.com/book/show/2...
https://www.goodreads.com/book/show/2...
January 6, 2019
Très belle anthologie. Drôle et pertinente. Une exploration tantôt triste tantôt gaie de l'âme humaine.
February 25, 2020
Lots of fun stories, lots of philosophical bits, and even more food for thought.
I wouldn't recommend binge-reading it - it would be a pity, you would miss out on so much.
I wouldn't recommend binge-reading it - it would be a pity, you would miss out on so much.
October 22, 2021
Cateva povestiri/anecdote interesante. 40% din carte are 5*….restul 3/2 *
November 4, 2021
Personal nu mi-a placut cartea.
2,5/5
2,5/5
Displaying 1 - 30 of 42 reviews