De la bun început, trebuie sã spun cã textul de fatã nu este o operã aghiograficã, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realitãtile consemnate în viata Sfântului Simeon cel Nebun întru Hristos din Edessa.
Actiunea se petrece în Emesa (Homs-ul de astãzi), cea mai însemnatã cetate a Siriei, în veacul al VI-lea. Personajele sunt cãlugãri, comedianti, prostituate si cersetori, care împreunã oglindesc tabloul societãtii bizantine de atunci si totodatã surprind frãmântãrile si cãderile dintotdeauna ale sufletului omenesc. Cartea e scrisã aproape ca un scenariu de film, pentru a oferi o lecturã usoarã si captivantã. Ieromonah Savatie Bastovoi
Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă:Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
O carte ce ne arată cât de limitat gândesc unii și cât de îngust pot privi alții. Deseori vedem ceea ce vrem sa vedem, însă nu adevărul.
„-Fericit e împăratul care domnește peste supușii săi. Ziceți, așadar, cine este împăratul și cine sunt supușii?... -Împăratul este mintea, iar supușii sunt simțurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!”
„- De ce nu ceri de la Dumnezeul tău să mă tămăduiască, așa cum l-ai tămăduit pe copilul acela? – Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni – răspunse pe neașteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toți oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om se ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.”
Am rămas profund impresionată de această carte. Tot ceea ce scrie Savatie Baștovoi îmi e drag, dar "Nebunul" cred că e preferata mea. Probabil pentru faptul că spune viața unui sfânt drag mie - Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa, dar și pentru că arată atât de bine metehnele și patimile noastre, ale oamenilor de rând. Este ca o oglindă. Și chiar dacă acțiunea se petrece în Emesa (Homs-un de astăzi), în veacul al VI-lea, toate acțiunile descrise se potrivesc și în zilele noastre. Dacă ar apărea printre noi un om asemenea eroului din carte, cred că același lucru l-am face ca și personajele.
"Străinul bizar care intrase în cetate era în al cincizeci și nouălea an de la naștere, dintre care treizeci îi petrecuse în pustie. Era sirian de neam și se trăgea din cetatea Edessei, dintr-o familie destul de înstărită. Din pricina asprimii vieții pustnicești, avea barba rară și o chelia care îi cobora până după creștetul capului, motiv pentru care părea mai bătrân decât era în realitate. Totuși, ochii negri și strălucitori, ca de copil, cred priveau parcă fără să vrea nimic de la tine și totodată parcă povestind totul despre tine, îți dădeau sentimentul că trăiești ceva cu totul nou și neobișnuit în preajma lui. Da, ochii acestui om parcă nu te priveau, ci te oglindeau. Mai era ceva la omul acesta care părea nepotrivit - pielea lui. Avea o piele întinsă și parcă prea catifelată pentru un om de vârsta lui. Altfel spus, cu cât de apropiai mai mult de el, îți dădeai seama că îți scapă adevărul despre el. Era și bătrân, și tânăr în același timp, răspândea un fel de teamă neclară și totodată te atrăgea fără motiv. Într-un cuvânt, toate erau altfel la omul acesta".
Călugări, comedianți, cerșetori, prostituate - toți oglindesc tabloul societății bizantine de atunci, dar și surprind frământările și căderile dintotdeauna ale sufletului omenesc.
Morala acestei cărți, după cum afirmă chiar autorul, este una simplă: să îi im pentru a fi iubiți și să iertăm pentru a fi iertați. Și să fim mai cu băgare de seamă la nebunii din jurul nostru, ca nu cumva să fie printre ei vreun sfânt, iar noi, din împietrire, să ne lipsim de binecuvântare lui...
Este o lectură cu adevărat ușoară și captivantă, asemeni unui scenariu de film. Ca să înțelegeți cât de repede se citește - am citit-o în fix 73 de minute, cât fetița mea și-a făcut somnul de amiază.
„Nebunul” e o carte care se simte, nu doar se citește. Mi-a ajuns direct în inimă. Savatie Baștovoi scrie simplu, dar cu mult adevăr. M-a făcut să mă gândesc la felul în care trăim, la cât de ușor judecăm și cât de rar iubim cu adevărat. Fiecare pagină are ceva care te oprește și te face să respiri mai adânc. E o carte despre oameni, despre greșeli, despre iertare. Uneori dureroasă, alteori blândă, dar mereu vie. Am învățat din ea mai mult decât din multe cărți groase și complicate. O recomand oricui are nevoie de liniște și sens.
Cu siguranță romanul de față este o dovadă clară că religia adaptată la nevoile societății moderne poate deveni interesantă și pentru cei îndepărtați de ea. Prezentarea vieților sfinților sub forma unui roman precum cel de față ar putea fi o nouă modalitate de propagare a religiei.
Romanul de față este inspirat din viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. Acțiunea se petrece în secolul al VI-lea, în Emesa, cea mai de seamă cetate a Siriei.
Scena care deschide romanul este cea în care un bărbat cam de șaizeci de ani intră în cetatea Emesa cu o funie de care este legat un câine mort. Chiar din primele clipe ale apariției lui, acesta îi convinge pe localnici că nu este altcineva decât un călugăr nebun. Ulterior unii își vor schimba părerea.
Această figură mistică ne trezește interesul și ne face curioși chiar din primele rânduri. Curiozitatea ne este păstrată până la sfârșit. Simeon, supranumit de către toți Nebunul, devine pentru cititor un personaj intrigant la început, iar apoi câștigă simpatie și admirație. Multe pilde pe care Nebunul le oferă prin comportamentul său sunt menite să sensibilizeze și să pună accentul pe importanța iertării și a dragostei aproapelui.
În una din pildele sale el accentuează că omul cuprins de slava deșartă trăiește propria slavă și din pricina asta nu vede adevărul. În acest context omul se bucură de sine și nu are putere să se bucure de celălalt, de aceea este un păcat împotriva dragostei.
Abia spre final aflăm că acest pustnic se comportă precum un nebun, pentru a imita comportamentul oamenilor. Face acest lucru în speranța ca oamenii să se vadă în nebuniile lui ca într-o oglindă și, cunoscând astfel cât de caraghioși și de vrednici de râs sunt, să se oprească din răutățile lor.
✍️“Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni - răspunse pe neașteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toți oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om să ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.”
✍️“Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!”
✍️“Așa să trăiești pe pământ, ca și cum nu ai fi, dar la plecare să lași un gol în urma ta.”
O carte „altfel” a unui om care mai târziu a fost făcut sfânt. Interesantă prin modul în care sunt priviți oamenii și cum de multe ori ne înșelăm în privința lor.
Rudimentary writing about fairies. In a way the author is right, the writing skills are secondary as he is preaching to an already indoctrinated crowd.
Acest „nebun” pentru Hristos, Sfântul Simeon, ne învață că nebunia lumii este una care merită a fi tratată cu maximă ne-seriozitate căci este „deșertăciune”, iar el s-a făcut tuturor toate ca măcar cumva să câștige pe cineva pentru Hristos... ceea ce i-a reușit. Ier. Savatie relatează într-un stil captivant și intrigant viața acestui sfânt, dacă nu aveți dragostea pentru a citi viețile sfinților - începeți cu acest roman autobiografic a Sfântului Simeon cel nebun pentru Hristos. „-Dar ce schimbă pe om, Părinte? - Dragostea.” (p.34) „Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni... Lui îi este mai plăcut când om pe om se ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.” (p.61) Așa este omul, se ostenește pentru lucrurile care nu-i folosesc la nimic... Oare oamenii au fost făcuți ca să trăiască în pustietăți? - Nu. Oamenii sunt făcuți ca să trăiască în dragoste și acolo unde este dragoste. (p.65) „E bine să fii sfânt, dar să te facă Dumnezeu nu oamenii.” (p.68) „... de nu se va atinge Dumnezeu cu harul Său de sufletele noastre, nimeni nu poate să scape de focul patimilor, pentru că aceasta nu stă în puterea firii noastre căzute.” (p.86) „Lupta slavei deșarte ... este singura patimă care se hrănește din virtuți...” (p.88) „Așa să trăiești pe pământ, ca și cum nu ai fi, dar la plecare să lași un gol în urma ta” (p.91)
Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie această carte. M-a emoționat până la lacrimi, câștigând un loc de preț în inima mea. Nu numai v-o recomand, ci vă rog din tot sufletul să o citiți!
“- Nebunule, dar tie îti place să-i ajuți pe oameni, așa-i? Da, îți place, am văzut eu. Tu, dacă ai putea, ai ajuta pe toată lumea, dar nu poți, pentru că nu ai voie, pentru că tu ești nebun și nebunii nu au voie să ajute pe nimeni. Nebunul râse si ochii i se umeziră. - Da - continuă Caliopi -, și, dacă ai ajuta așa pe toată lumea, eu cred că lumea te-ar iubi, așa cum te iubesc și eu, pentru că toată lumea îi iubește pe cei ce o ajută. Și atunci tu ai fi cel mai iubit om din cetatea asta! Nu, din lume! Și toată lumea ar veni la tine si eu aș fi mândră că sunt prietena celui mai iubit om din lume!”
“- Caliopi - o opri bâtrânul, râzând -, dar tu știi ce înseamnă să te iubească oamenii? Femeia ridică mirată din umeri. - Pentru un călugăr nu este bine să îl iubească oamenii... - De ce? - Pentru că oamenii mai intâi te iubesc, pe urmă te fac sfânt. - Și nu-i bine să fii sfânt? - E bine să fii sfânt, dar să te facă Dumnezeu, nu oamenii.”
- “Părinte, cum trebuie să fie viețuirea noastră? - Așa să trăiești pe pâmânt, ca și cum nu ai fi, dar la plecare să lași un gol în urma ta.”
"Așa este omul, se ostenește pentru lucrurile care nu-i folosesc la nimic."
"Oare oamenii au fost făcuți să trăiască în pustietăți? Nu. Oamenii sunt făcuți să trăiască în dragoste și acolo unde este dragoste, acolo trage omul. Dar în pustie era dragoste. I se făcu dor de prietenul său Ioan, de nopțile de rugăciune, de liniște, de vorbele cuminți și înțelepte. Îi păreau atât de neînțelese toate preocupările orășenilor. Ce ciudați sunt oamenii, învață la școli, pleacă până la Atena ca să afle nu știu ce mare înțelepciune și ajung să se bată pentru niște ghicitori."
"(...) omul cuprins de slava deșartă trăiește în închipuirile sale și din pricina asta nu vede adevărul. Slava deșartă se bucură de sine și nu are putere să se bucure de celălalt, de aceea ea este un păcat împotriva dragostei."
"Dumnezeu singur știe ce are de făcut în lume și nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulțească dragostea în lume, căci în rugăciune noi descoperim suferința celuilalt și ne facem părtași la ea și cerem izbăvire ca pentru noi înșine. Și ce este aceasta dacă nu dragoste și cale de a ne cunoaște unii pe alții."
O lectura placuta sufletului care se citeste dintr-o rasuflare.
Romanul este inspirat din viata Sfantului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa si este scris intr-o maniera captivanta omului contemporan.
De ce un calugar care a dobandit pacea si bucuria launtrica prin 30 de ani de sihastrie s-ar intoarce in lume sub alura unui nebun de care toti se rad, il batjocoresc si bat, de ce ar petrece acesta noptile cu prostituatele iar zilele cu cersetorii si circarii sau umblind in fundul gol pe strazi? Daca v-am intrigat, raspunsurile le gasiti in acest roman frumos!
O carte pe care n-am putut s-o las din mână. Este o repovestire în stil de roman a vieții Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos, care a trăit în sec. VI în orașul bizantin Edessa, astăzi Homs, Siria. Cartea arată cât de îngust privesc oamenii pe cei din jurul lor. Deseori noi vedem ceea ce vrem să vedem, iar nu Adevarul. De aceea, sfinţenia ne scapă.
Printre puținele scrieri bisericești pe care le pot gusta cu aceeași savoare ca pe beletristică. Formatul atât de lung e ciudat și cam greu de frunzărit, dar povestea e scurtă, se citește într-o zi (sau un drum pe autostradă până acasă în cazul meu) și are o valoare morală indiscutabilă, predicând iertarea trecutului pentru noi începuturi.
“Împăratul este mintea, iar supușii sunt simțurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat, un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!”
somehow interesting historical novel regarding the life of some forgotten saint who played the lunatic card whenever it suited him.. I was curious to read something by this author (not really understanding how such a smart person could become a monk), and I don't regret reading it, however, it's not a book I'd recommend outside of theological circles
Ficțiune bazată pe vieților sfinților, foarte bine scrisă, o lectură facilă. Nu am aflat nimic nou din punct de vedere al misticii Creștin-Ortodoxe, deși dialogurile prelungi păreau să sugereze că acesta ar fi fost scopul, însă povestea curge fluent.
O carte care aduce bucurie in inima si sens vietii. Sufletul meu s-a bucurat enorm sa il cunoasca pe Sfantul Simeon prin intermediul parintelui Bastovoi. Inaltator! Astfel de carti se citesc cu inima nu cu mintea!
Nu uitați sa iubiti pentru a putea fi iubiti si sa iertam pentru a fi iertati. Sa fim mai cu bagare de seama la nebunii din jurul nostru, ca nu cumva sa fie printre noi vreun sfant, iar noi, din orbire, sa ne lipsim de binecuvantarea lui.....
"Să iubim pentru a fi iubiti și să iertăm pentru a fi iertați. Și să fie mai cu băgare de seamă la nebunii din jurul nostru, ca nu cumva să fie printre ei vreun sfint, iar noi, din împietrire, să ne lipsim de binecuvântarea lui.."
“Negunul” de Savatie Baștovoi este un roman inspirat din viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. Lucrarea începe cu prima zi a Sfântului Simeon în cetatea Emesa, Siria, după 30 de ani de sihăstrie în pustii.
Simeon, numit Nebunul de cerșetori, circari și prostituate ca urmare a comportamentului său, îndeplinește voia Domnului în rândul oamenilor, ajutându-i să se izbăvească de cel rău, să se însănătoșească și să-i întoarcă pe drumul unei vieți plăcute lui Dumnezeu.
De ce Simeon se comportă mereu ca un Nebun și de ce nu dorește ca oamenii să știe că el este un călugăr veți afla pe parcursul lecturii.
Cartea se citește dintr-o răsuflare, îndeplinindu-și scopul descris de autor în epilogul cărții și anume “rescriind viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos într-un mod care să-i acapareze pe contemporanii noștri.”
Acord 5 din 5 stele datorită mesajului transmis și a calităților autentice unui roman.
Citate din Carte:
“Împăratul este mintea, iar supușii sunt simțurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!”
“- De ce nu ceri de la Dumnezeul tău să mă tămăduiască, așa cum l-ai tămăduit pe copilul acela? - Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni – răspunse pe neașteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toți oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om se ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.”
“Câtă osteneală făcuse acest Anastasie, pentru ce? Ca să afle o minciună! Așa este omul, se ostenește pentru lucruri care nu-i trebuiesc la nimic. Ce obositoare îi părea viața în cetate și ce frumoasă și plină de lumină în chilia lui sărmană din pustie. Oare oamenii au fost făcuți ca să trăiască în pustietăți? Nu. Oamenii au fost făcuți să trăiască în dragoste și acolo unde este dragoste, acolo trage omul. Dar în pustie era dragoste.”
“Pentru un călugăr nu e bine să-l iubească oamenii… - De ce? - Pentru că oamenii mai întâi te iubesc, pe urmă te fac sfânt? - Și nu e bine să fii sfânt? - E bine să fii sfânt, dar să te facă Dumnezeu, nu oamenii.”
La inceput mi se parea naiva si scrisa stangaci. Apoi mi-am dat seama ca este vorba despre viata unui sfant, o rescriere din Vietile Sfintilor. Deci, autorul, o fi intentionand sa pastreze ceva din stilul de acolo. Pe scurt: merita citita, macar pentru ca este foarte mica si se citeste rapid. Tot te introduce in alta lume.