What do you think?
Rate this book
The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism
This pioneering study interprets the mythology of dualism from Gnosticism to the medieval Cathars to modern nihilism. Couliano shows that, far from being "historically" transmitted, the underlying connection between all dualistic worldviews is a perennial and immensely appealing mindset.
296 pages, Hardcover
First published January 1, 1987
17 people are currently reading
860 people want to read
About the author
Ioan Petru Culianu
34 books93 followersIoan Petru Culianu was a Romanian historian of religion, culture, and ideas, a philosopher and political essayist, and a short story writer. He served as professor of the history of religions at the University of Chicago from 1988 to his death, and had previously taught the history of Romanian culture at the University of Groningen.
An expert in gnosticism and Renaissance magic, he was encouraged and befriended by Mircea Eliade, though he gradually distanced himself from his mentor. Culianu published seminal work on the interrelation of the occult, Eros, magic, physics, and history.
Culianu was murdered in 1991. It has been much speculated his murder was in consequence of his critical view of Romanian national politics. Some factions of the Romanian political right openly celebrated his murder. The Romanian Securitate, which he once lambasted as a force "of epochal stupidity", has also been suspected of involvement and of using puppet fronts on the right as cover.
An expert in gnosticism and Renaissance magic, he was encouraged and befriended by Mircea Eliade, though he gradually distanced himself from his mentor. Culianu published seminal work on the interrelation of the occult, Eros, magic, physics, and history.
Culianu was murdered in 1991. It has been much speculated his murder was in consequence of his critical view of Romanian national politics. Some factions of the Romanian political right openly celebrated his murder. The Romanian Securitate, which he once lambasted as a force "of epochal stupidity", has also been suspected of involvement and of using puppet fronts on the right as cover.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
July 18, 2007
If you're interested in gnosticism, Christology, the way the mind forms patterns of ideas, or in following the adventures of a truly original mind — check out anything by Couliano. Another exile from Romania, he wrote a handful of books that alter the way we look at their subjects — Renaissance magic, shamanism, out-of-body experiences, the mutations of culture.
An outspoken opponent of neo-fascist Romania, he was murdered in 1991 in the restroom of the building (Swift Hall, the Divinity School at the U of Chicago) where a few years ago I spent many hours in seminars. His assassin was never found. (For more on the mystery of his life and death, see Ted Anton's Eros, Magic, and the Death of Professor Culianu.)
An outspoken opponent of neo-fascist Romania, he was murdered in 1991 in the restroom of the building (Swift Hall, the Divinity School at the U of Chicago) where a few years ago I spent many hours in seminars. His assassin was never found. (For more on the mystery of his life and death, see Ted Anton's Eros, Magic, and the Death of Professor Culianu.)
April 6, 2016
Ioan P. Couliano’s, The Tree of Gnosis, pursues the complex and fascinating landscape of pre-Christian and early Christian Gnosticism, such as Manicheanism, Marcionism, and later neo-gnostic Bogomilism, making its way to medieval Catharism, and reaching up into the modern era with an analysis of modern nihilism. Couliano’s target is western dualism as such, which he sees as permeating western culture, manifesting in some of its most extreme forms in the groups and bodies of work that we have come to know as gnostic. According to Couliano, Gnosticism is the outcome, not of an original source, group, or cultural tradition, but of the inherent tendency of the human mind to search out logical conclusions to the problems it encounters. Gnosticsm, argues Coulinao, was a logical consequence of the simple premises of a dualistic system (i.e., binary program) operating through and in human cognition. He wrties,
"…It is the system that creates the worldview out of an initial experience of duality in a world based on dualities (day-night, heat-cold, right-left, women-man, etc.), the human mind can set up a limited number of rules to define a system. Run for significant time through other minds, these rules tend to produce more and more solutions included in the system; their potential quantity is virtually infinit" (74).
Western dualism is seen by Coulinao as a computational program operating on and through the minds of diverse and varied groups everywhere, resulting in a wide permutation of solutions and outcomes based upon the rather simple premises from which it starts. It thus follows, that the manifestations of dualism will appear in a number of seemingly disconnected places and times (and thus negating the need for origin stories). Couliano ends his treatment of Gnosticism by asking the question whether modern nihilism (e.g., the death of God) is not simply one further move that can be made amongst the formulation rules of dualism. This offers up an intriguing speculation: is modern civilization gnostic? If so, to what extent? And to what degree might gnostic solutions offer potential moves for the problems we face in the modern world?
The theoretical underpinning of Couliano’s work is based upon what he refers to as a morphodynamic theory of history. Morphodynamics is “…the theory of form, formation, and transformation of organic natures,” (4) and Couliano goes to great lengths to establish that a study of history should be grounded in such morphodynamics. Coulinao draws an example of morphodynamics from Goethe’s Italian Journey, in which Goethe reports his search for the ideal plant (Ur-Planze) from which all other plants are derived. Couliano writes, “Goethe did not know that what he was looking for was not a natural object but its ideal program” (4). Thus, for Coulinao, a morphodyamics of history leads to posting what he refers to as “ideal objects,” logical constructs that operate upon human minds everywhere, and traces of which we can see in the historical currents and events that shape our world. It is unclear whether Coulinao is asserting the existence of such ideal objects, existing in their own platonic dimension, or is employing it as an analytic tool for analyzing historical trends. Regardless, Coulinao employs the notion of ideal objects to derive several fascinating conclusions about the doctrines and practices we have come to know as gnostic.
If it is indeed the case that the Gnostics were following out the lines of thought available to them based upon a dualistic view of the world, then the Gnostics can be seen as revolutionary philosophers articulating their doctrines in the form of myth, symbolism, and allegory. Couliano sees in the Gnostics a diverse range of intellectually astute and revolutionary hermenutes employing a principle of “inverse exegesis” (121) to come to terms with, and ultimately resolve, the logical and philosophical contradictions that would have been apparent to anyone approaching the book of Genesis from a platonic background. Coulinao writes,
…what would occur if an interpreter instead identified the creator God of Genesis with the Platonic demiurge? A transformation of philo would ensue, in which the Platonic Logos would become the God of the Tanakh. The immediate consequence of such a simple operation would be a God superior to the Old Testament God…An interpreter of the Bible who was basically more platonic than Jewish would immediately stumble upon this contradiction, which would set into motion the principle of inverse exegesis… (124).
The creator of the world, then would have been seen as an ingnorant demiurge by these radical hermenutes, a demiurge, who having turned away and forgotten his own creator mistook himself as the one true God. The material world, being the product of this demiurge, is then seen as a degradation of the true reality and light of the ultimate God, a world of illusion and bondage that must be overcome to reach back to that divine source. The Gnostics, then, in following out this logical consequence, would engage in a series of “misreadings” or “creative exegesis” in which, “…this exegesis reverses, constantly and systematically, the received and accepted interpretations of the Bible” (121).
This could very well be one of the reasons why the Gnostics still hold a powerful place in the mythical imagination, for they, as Couliano suggests, were conveying “…hard philosophy and entirely determined by philosophical premises and by the necessity of the making sense of the many contradictions of a precedent mythical narrative, the Book of Genesis” (135). The Gnostics, perennially and systematically persecuted for their beliefs and doctrines, can be seen as “…champions of free thought in Western history…” (135) embodying the freedom and courage to “…think through not one but all possible choices of a logical problem” (242).
Oddly enough, Coulinao sees the doctrines of Western dualism and Gnosticism as nothing more than innocuous “mind games,” games which would only take on a revolutionary and deadly aspect when combined with games of power. However, this distinction overlooks that the production of knowledge claims (religious, scientific, philosophical, etc.) are inherently bound together with power—that the production of knowledge is itself a move in a game of power. To insist otherwise undermines the Gnostic aura that Coulinao attempts to wrap around them—it is the the courage to produce interpretations and new doctrines that rebel against and contradict received tradition that qualifies them for the status Coulinao gives them. By hastily separating games of mind from games of power, Coulinao fails to appreciate the genuinely revolutionary capacity of “…think[ing] through not one but all possible choices of a logical problem”.
Finally, Coulinao appears to neglect one of the main aspects of Gnosticism especially relevant to those for who Gnosticism informs their contemporary esoteric theory and practice. Gnosis, defined as a direct experiential apprehension of the divine, captures what is uniquely relevant to contemporary esoteric practitioners. In effect, the ideal object of Coulinao's morphodynamics of history is precisely what is to be overcome, or de-programmed, dissolving the dualisms that this ideal object in its logical dimension produces. It may be useful to look at how the Gnostics may have in fact been trying to de-program this logical operation performed by human cognition everywhere, possibly through their spiritual praxis and disciplines. In short, may it have been the aim of Gnostics to deprogram the ideal object which gave rise to their dualistic worldview, to reach back towards the primordial unity in a direct experiential apprehension of the divine? Coulinao's account of Gnosticism, although admirable on many points, appears incomplete without this account of the experiential component and goal of gnostic traditions.
As difficult as this book is, working through it was well worth the time and effort. It is an indispensable resource for anyone interested in the traditions commonly labeled as “gnostic” or for those whose own tradition claims some kind of lineage or influence from ancient Gnosticism. Finally, the book hints at the possibility of understanding Gnosticsm as a phenomenon still very much relevant to contemporary culture and civilization; thus, for those seeking to understand just where their own esoteric, occult, or spiritual traditions stand in relation to contemporary culture, this book can begin to carve pathways in that direction.
"…It is the system that creates the worldview out of an initial experience of duality in a world based on dualities (day-night, heat-cold, right-left, women-man, etc.), the human mind can set up a limited number of rules to define a system. Run for significant time through other minds, these rules tend to produce more and more solutions included in the system; their potential quantity is virtually infinit" (74).
Western dualism is seen by Coulinao as a computational program operating on and through the minds of diverse and varied groups everywhere, resulting in a wide permutation of solutions and outcomes based upon the rather simple premises from which it starts. It thus follows, that the manifestations of dualism will appear in a number of seemingly disconnected places and times (and thus negating the need for origin stories). Couliano ends his treatment of Gnosticism by asking the question whether modern nihilism (e.g., the death of God) is not simply one further move that can be made amongst the formulation rules of dualism. This offers up an intriguing speculation: is modern civilization gnostic? If so, to what extent? And to what degree might gnostic solutions offer potential moves for the problems we face in the modern world?
The theoretical underpinning of Couliano’s work is based upon what he refers to as a morphodynamic theory of history. Morphodynamics is “…the theory of form, formation, and transformation of organic natures,” (4) and Couliano goes to great lengths to establish that a study of history should be grounded in such morphodynamics. Coulinao draws an example of morphodynamics from Goethe’s Italian Journey, in which Goethe reports his search for the ideal plant (Ur-Planze) from which all other plants are derived. Couliano writes, “Goethe did not know that what he was looking for was not a natural object but its ideal program” (4). Thus, for Coulinao, a morphodyamics of history leads to posting what he refers to as “ideal objects,” logical constructs that operate upon human minds everywhere, and traces of which we can see in the historical currents and events that shape our world. It is unclear whether Coulinao is asserting the existence of such ideal objects, existing in their own platonic dimension, or is employing it as an analytic tool for analyzing historical trends. Regardless, Coulinao employs the notion of ideal objects to derive several fascinating conclusions about the doctrines and practices we have come to know as gnostic.
If it is indeed the case that the Gnostics were following out the lines of thought available to them based upon a dualistic view of the world, then the Gnostics can be seen as revolutionary philosophers articulating their doctrines in the form of myth, symbolism, and allegory. Couliano sees in the Gnostics a diverse range of intellectually astute and revolutionary hermenutes employing a principle of “inverse exegesis” (121) to come to terms with, and ultimately resolve, the logical and philosophical contradictions that would have been apparent to anyone approaching the book of Genesis from a platonic background. Coulinao writes,
…what would occur if an interpreter instead identified the creator God of Genesis with the Platonic demiurge? A transformation of philo would ensue, in which the Platonic Logos would become the God of the Tanakh. The immediate consequence of such a simple operation would be a God superior to the Old Testament God…An interpreter of the Bible who was basically more platonic than Jewish would immediately stumble upon this contradiction, which would set into motion the principle of inverse exegesis… (124).
The creator of the world, then would have been seen as an ingnorant demiurge by these radical hermenutes, a demiurge, who having turned away and forgotten his own creator mistook himself as the one true God. The material world, being the product of this demiurge, is then seen as a degradation of the true reality and light of the ultimate God, a world of illusion and bondage that must be overcome to reach back to that divine source. The Gnostics, then, in following out this logical consequence, would engage in a series of “misreadings” or “creative exegesis” in which, “…this exegesis reverses, constantly and systematically, the received and accepted interpretations of the Bible” (121).
This could very well be one of the reasons why the Gnostics still hold a powerful place in the mythical imagination, for they, as Couliano suggests, were conveying “…hard philosophy and entirely determined by philosophical premises and by the necessity of the making sense of the many contradictions of a precedent mythical narrative, the Book of Genesis” (135). The Gnostics, perennially and systematically persecuted for their beliefs and doctrines, can be seen as “…champions of free thought in Western history…” (135) embodying the freedom and courage to “…think through not one but all possible choices of a logical problem” (242).
Oddly enough, Coulinao sees the doctrines of Western dualism and Gnosticism as nothing more than innocuous “mind games,” games which would only take on a revolutionary and deadly aspect when combined with games of power. However, this distinction overlooks that the production of knowledge claims (religious, scientific, philosophical, etc.) are inherently bound together with power—that the production of knowledge is itself a move in a game of power. To insist otherwise undermines the Gnostic aura that Coulinao attempts to wrap around them—it is the the courage to produce interpretations and new doctrines that rebel against and contradict received tradition that qualifies them for the status Coulinao gives them. By hastily separating games of mind from games of power, Coulinao fails to appreciate the genuinely revolutionary capacity of “…think[ing] through not one but all possible choices of a logical problem”.
Finally, Coulinao appears to neglect one of the main aspects of Gnosticism especially relevant to those for who Gnosticism informs their contemporary esoteric theory and practice. Gnosis, defined as a direct experiential apprehension of the divine, captures what is uniquely relevant to contemporary esoteric practitioners. In effect, the ideal object of Coulinao's morphodynamics of history is precisely what is to be overcome, or de-programmed, dissolving the dualisms that this ideal object in its logical dimension produces. It may be useful to look at how the Gnostics may have in fact been trying to de-program this logical operation performed by human cognition everywhere, possibly through their spiritual praxis and disciplines. In short, may it have been the aim of Gnostics to deprogram the ideal object which gave rise to their dualistic worldview, to reach back towards the primordial unity in a direct experiential apprehension of the divine? Coulinao's account of Gnosticism, although admirable on many points, appears incomplete without this account of the experiential component and goal of gnostic traditions.
As difficult as this book is, working through it was well worth the time and effort. It is an indispensable resource for anyone interested in the traditions commonly labeled as “gnostic” or for those whose own tradition claims some kind of lineage or influence from ancient Gnosticism. Finally, the book hints at the possibility of understanding Gnosticsm as a phenomenon still very much relevant to contemporary culture and civilization; thus, for those seeking to understand just where their own esoteric, occult, or spiritual traditions stand in relation to contemporary culture, this book can begin to carve pathways in that direction.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 17, 2019
O carte pe care ar putea s-o citeasca atat gnosticii, crestinii cat si chiar ateii pentru a intelege cum a evoluat credinta in Europa si impactul pe care la avut criteriul inteligentei ecosistemice si principiul antropic in dezvoltarea credintelor dualiste.
April 11, 2016
This book gave me a new insight in the complicated ways in which religious concepts and traditions develop over time, making this book interesting in many respects. I could almost say: gnosis is just the example Couliano used to explain this complex structure of religions and cultures. New connections and images are made in unpredictable ways all the time. All we can do is try to describe the history of these ideational developments. I felt enlightened after reading it!
September 15, 2015
absolutely amazing.
March 26, 2021
În 1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cãrți care conteazã cu adevãrat în istoria omenirii, intitulatã Teoria specialã și generalã a relativitãții, pe înțelesul tuturor. Cuvântul german este gemeinverständlich. Fațã de prieteni, Einstein îi spunea, în glumã, gemeinunverständlich – „pe neînțelesul tuturor”. Avea mai multã dreptate Einstein cel din viața privatã, decât Einstein – personajul public. Mintea oricãrui laic care încearcã sã priceapã consecințele teoriei lui Einstein se îngrozește fațã cu viziunea asupra lumii ce decurge de acolo. Este atît de departe de experiența noastrã, încât nimeni nu și-o poate reprezenta fãrã mãcar unele explicații. Le-a dat însuși Einstein în altã parte, cu vorbe criptice care spun cã imaginația, visul și viziunea, cu toate cã sînt dezavuate de savanți, joacã în teoriile științifice un rol precumpãnitor asupra celui al simplei abordãri raționale
March 24, 2025
H • R91
În lucrarea sa „Gnozele dualiste ale Occidentului”, Ioan Petru Culianu analizează tradițiile gnostice și dualiste din istoria Occidentului, concentrându-se pe modul în care aceste curente de gândire au influențat spiritualitatea și filosofia europeană de-a lungul secolelor. Culianu discută despre natura și rădăcinile gnosticismului și dualismului în cultura occidentală, explicând că aceste curente filozofice nu sunt doar relicve ale trecutului, ci au continuat să influențeze gândirea europeană modernă.
Iată câteva dintre ideile cheie ale lucrării:
1. Definirea gnosticismului și dualismului
Culianu definește gnosticismul ca o tradiție religioasă și filozofică care subliniază cunoașterea (gnosis) ca mijloc de salvare. Gnosticii consideră că lumea materială este viciată și creată de un zeu inferior (demiurgul), iar cunoașterea adevărului spiritual permite individului să scape din această lume coruptă și să se întoarcă la sursa divină originară. În contrast cu viziunea teologică tradițională, gnosticismul pune accent pe descoperirea unei cunoașteri interioare și revelate, care nu este accesibilă tuturor.
Dualismul, un alt concept important în lucrarea lui Culianu, se referă la ideea că realitatea este împărțită în două principii fundamentale opuse și adesea antagoniste – de obicei, spiritul și materie, binele și răul, sau lumina și întunericul. Gnosticismul este adesea dualist, deoarece vede lumea materială ca un loc al suferinței și întunericului, în timp ce lumea spirituală este asociată cu iluminarea și adevărul.
2. Influența gnosticismului asupra gândirii occidentale
Culianu arată cum tradițiile gnostice și dualiste au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării filosofiei și religiei în Occident. De exemplu, el analizează influențele gnosticismului asupra unor mari gânditori ai Evului Mediu și ai Renașterii, cum ar fi Augustin sau Meister Eckhart. Chiar și în timpul modernității, Culianu subliniază că gnosticismul și dualismul au continuat să influențeze gândirea filosofică și religioasă, în ciuda încercărilor de a le marginaliza.
3. Gnosticismul și viziunea despre divinitate
Una dintre temele centrale ale lucrării lui Culianu este ideea că gnosticismul și alte tradiții dualiste au o viziune diferită despre divinitate în comparație cu religia creștină ortodoxă. În gnosticism, Dumnezeu este adesea văzut ca o entitate transcendentă, inaccesibilă direct și separată de lumea materială. În schimb, demiurgul este responsabil pentru crearea și menținerea lumii fizice, iar gnosticii consideră că acest demiurg este adesea văzut ca un zeu inferior, uneori chiar malefic, care ține sufletele captive în trupuri materiale.
4. Gnosticismul și mitologia religioasă
Culianu explorează legătura dintre gnosticism și mitologiile religioase ale Occidentului. El subliniază că gnosticismul a fost influențat de miturile din religiile antice, cum ar fi cele din Persia (zoroastrismul), din Grecia și din Egipt, care aveau o viziune similară despre o luptă între forțele binelui și răului. Mitologia gnostică are, de asemenea, o componentă esoterică și simbolică foarte puternică, unde adevărurile spirituale sunt descoperite doar de cei care au capacitatea de a înțelege simbolurile și învățăturile ascunse.
5. Renașterea gnosticizării în Occident
Culianu mai discută despre reînnoirea interesului pentru gnosticism în perioada Renașterii și chiar în epoca modernă. El susține că, în fața unui razboi între raționalismul științific și tradițiile religioase mai conservatoare, gnosticismul a oferit o viziune alternativă, care a pus accent pe cunoașterea intuitivă și pe explorarea dimensiunii spirituale ascunse a realității. Acesta a influențat filozofia și chiar anumite curente religioase și mistice din această perioadă, cum ar fi cabala sau alchimia.
6. Gnosticismul și omul modern
Culianu sugerează că gnosticismul și dualismul nu au dispărut odată cu încheierea Evului Mediu, ci au continuat să se manifeste în gândirea modernă. În special, el semnalează impactul gnosticismului asupra unor mișcări mistice și esoterice care au apărut în perioada modernă, dar și asupra filozofiei existențialiste și a gândirii postmoderne. Gnosticismul se poate regăsi în dorința modernă de a căuta „alte lumi” sau realități ascunse, fie că este vorba de religii noi, de explorări ale conștiinței sau de întrebări filosofice profunde privind natura realității.
Concluzie
În „Gnozele dualiste ale Occidentului”, Ioan Petru Culianu aduce o abordare profundă și detaliată a gnosticismului și dualismului ca elemente fundamentale ale gândirii occidentale. El arată cum aceste curente au influențat spiritualitatea, religia și filosofia din antichitate până în perioada modernă, și cum ele continuă să joace un rol important în viziunea contemporană asupra lumii. Culianu subliniază că gnosticismul este mai mult decât o credință religioasă veche; este o formă de gândire care caută să înțeleagă adevărurile ascunse ale universului și ale umanității, iar influența sa continuă să fie prezentă în cultura occidentală actuală.
În lucrarea sa „Gnozele dualiste ale Occidentului”, Ioan Petru Culianu analizează tradițiile gnostice și dualiste din istoria Occidentului, concentrându-se pe modul în care aceste curente de gândire au influențat spiritualitatea și filosofia europeană de-a lungul secolelor. Culianu discută despre natura și rădăcinile gnosticismului și dualismului în cultura occidentală, explicând că aceste curente filozofice nu sunt doar relicve ale trecutului, ci au continuat să influențeze gândirea europeană modernă.
Iată câteva dintre ideile cheie ale lucrării:
1. Definirea gnosticismului și dualismului
Culianu definește gnosticismul ca o tradiție religioasă și filozofică care subliniază cunoașterea (gnosis) ca mijloc de salvare. Gnosticii consideră că lumea materială este viciată și creată de un zeu inferior (demiurgul), iar cunoașterea adevărului spiritual permite individului să scape din această lume coruptă și să se întoarcă la sursa divină originară. În contrast cu viziunea teologică tradițională, gnosticismul pune accent pe descoperirea unei cunoașteri interioare și revelate, care nu este accesibilă tuturor.
Dualismul, un alt concept important în lucrarea lui Culianu, se referă la ideea că realitatea este împărțită în două principii fundamentale opuse și adesea antagoniste – de obicei, spiritul și materie, binele și răul, sau lumina și întunericul. Gnosticismul este adesea dualist, deoarece vede lumea materială ca un loc al suferinței și întunericului, în timp ce lumea spirituală este asociată cu iluminarea și adevărul.
2. Influența gnosticismului asupra gândirii occidentale
Culianu arată cum tradițiile gnostice și dualiste au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării filosofiei și religiei în Occident. De exemplu, el analizează influențele gnosticismului asupra unor mari gânditori ai Evului Mediu și ai Renașterii, cum ar fi Augustin sau Meister Eckhart. Chiar și în timpul modernității, Culianu subliniază că gnosticismul și dualismul au continuat să influențeze gândirea filosofică și religioasă, în ciuda încercărilor de a le marginaliza.
3. Gnosticismul și viziunea despre divinitate
Una dintre temele centrale ale lucrării lui Culianu este ideea că gnosticismul și alte tradiții dualiste au o viziune diferită despre divinitate în comparație cu religia creștină ortodoxă. În gnosticism, Dumnezeu este adesea văzut ca o entitate transcendentă, inaccesibilă direct și separată de lumea materială. În schimb, demiurgul este responsabil pentru crearea și menținerea lumii fizice, iar gnosticii consideră că acest demiurg este adesea văzut ca un zeu inferior, uneori chiar malefic, care ține sufletele captive în trupuri materiale.
4. Gnosticismul și mitologia religioasă
Culianu explorează legătura dintre gnosticism și mitologiile religioase ale Occidentului. El subliniază că gnosticismul a fost influențat de miturile din religiile antice, cum ar fi cele din Persia (zoroastrismul), din Grecia și din Egipt, care aveau o viziune similară despre o luptă între forțele binelui și răului. Mitologia gnostică are, de asemenea, o componentă esoterică și simbolică foarte puternică, unde adevărurile spirituale sunt descoperite doar de cei care au capacitatea de a înțelege simbolurile și învățăturile ascunse.
5. Renașterea gnosticizării în Occident
Culianu mai discută despre reînnoirea interesului pentru gnosticism în perioada Renașterii și chiar în epoca modernă. El susține că, în fața unui razboi între raționalismul științific și tradițiile religioase mai conservatoare, gnosticismul a oferit o viziune alternativă, care a pus accent pe cunoașterea intuitivă și pe explorarea dimensiunii spirituale ascunse a realității. Acesta a influențat filozofia și chiar anumite curente religioase și mistice din această perioadă, cum ar fi cabala sau alchimia.
6. Gnosticismul și omul modern
Culianu sugerează că gnosticismul și dualismul nu au dispărut odată cu încheierea Evului Mediu, ci au continuat să se manifeste în gândirea modernă. În special, el semnalează impactul gnosticismului asupra unor mișcări mistice și esoterice care au apărut în perioada modernă, dar și asupra filozofiei existențialiste și a gândirii postmoderne. Gnosticismul se poate regăsi în dorința modernă de a căuta „alte lumi” sau realități ascunse, fie că este vorba de religii noi, de explorări ale conștiinței sau de întrebări filosofice profunde privind natura realității.
Concluzie
În „Gnozele dualiste ale Occidentului”, Ioan Petru Culianu aduce o abordare profundă și detaliată a gnosticismului și dualismului ca elemente fundamentale ale gândirii occidentale. El arată cum aceste curente au influențat spiritualitatea, religia și filosofia din antichitate până în perioada modernă, și cum ele continuă să joace un rol important în viziunea contemporană asupra lumii. Culianu subliniază că gnosticismul este mai mult decât o credință religioasă veche; este o formă de gândire care caută să înțeleagă adevărurile ascunse ale universului și ale umanității, iar influența sa continuă să fie prezentă în cultura occidentală actuală.
November 5, 2015
Well researched, the book represents a very good introduction on Gnosticism.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews