A fi pentru a scrie. A găsi vocea potrivită prin care să poți descrie o existență, un suflet flămând, o viață care n-are început, nici final, pentru că penița mea nu știe să pună punct.
Trup și Stele reunește zilele regăsirii mele, în 216 pagini despre viață, moarte, pierdere și regăsire, extaz și melancolie, o insulă magică unde am renăscut, un trup ce sclipește sub soare și-o mână de stele ce m-au ghidat prin întuneric.
Suntem ce avem curajul să fim Suntem ce ochii noștri caută Suntem ce timpul conturează în noi Suntem viață și suntem moarte Suntem pierdere și regăsire Suntem trup și suntem stele.
“O inimă nu poate și nici nu are de ce să rămână închisă Tot ce contează e să o deschizi cu cheia potrivită Și să nu uiți să o lași deschisă pentru totdeauna. Să lași viața să curgă prin tine Să treci prin mări, oceane și iubire Un suflet neliniștit, nețărmurit, nesătul de miracol.”
“În fiecare dimineață pornim la război Cu mâinile goale, cu sufletul dezvelit Credem că putem lupta, învinge, demonstra Că suntem puternici, c-avem ziduri de piatră care ne-apără de durere Și îngeri păzitori care ne apără de noi Dar la final de zi nu mai știm unde-i războiul și nici pentru ce luptăm Afară-i pustiu, înăuntru prea mult zgomot. Ne hotărâm greu, ne ia o viață să FIM Căci încă nu știm decât să trăim în vecinătatea fericirii și mai rar în ea.”
Citind volumul trup și stele nu pot decât să simt valul de emoții prin care a trecut autoarea. M-a purtat din creație și până'n infern... din fericire un infern cu o insulă de fericire, L. Îl recomand oricui dorește să treacă prin caruselul de emoții al unei persoane adânci.