What do you think?
Rate this book
8 povestiri de vacanță
Drumețiile pe munte și sejururile pe litoral ale Adinei se desfășoară într-un grafic predefinit: în tren se citește și se face rebus, pachețelul pregătit de acasă e mâncarea de bază. Cu puțin noroc, o ciocolată chinezească sau un Pepsi acidulat sunt premii speciale.
Ursuzul Anton și împăciuitoarea Doina sunt tovarășii de drum perfecți: prima baie în mare se lasă cu țipete de bucurie, iar în pădure, frica de urs se risipește în brațele protectoare ale mamei.
"În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță."
8 povestiri de vacanță a Adinei Popescu este o incursiune realistă și amuzantă în lumea vacanțelor din România anilor 1980, în care bucuria lucrurilor simple primează – o sticlă de Pepsi, o ciocolată –, chiar dacă fundalul este unul al lipsurilor, al frustrării. În prelungirea povestirilor de pe Calea Moșilor, autoarea păstrează vocea copilului care trăiește, observă și notează, cu inocență, curiozitate, cu dorință constantă de a participa, de a experimenta. Cartea Adinei Popescu e pentru toate vârstele, iar ilustrațiile Bilyanei Velikova accentuează deliciul lecturii. (Alina Ioan)
Ursuzul Anton și împăciuitoarea Doina sunt tovarășii de drum perfecți: prima baie în mare se lasă cu țipete de bucurie, iar în pădure, frica de urs se risipește în brațele protectoare ale mamei.
"În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță."
8 povestiri de vacanță a Adinei Popescu este o incursiune realistă și amuzantă în lumea vacanțelor din România anilor 1980, în care bucuria lucrurilor simple primează – o sticlă de Pepsi, o ciocolată –, chiar dacă fundalul este unul al lipsurilor, al frustrării. În prelungirea povestirilor de pe Calea Moșilor, autoarea păstrează vocea copilului care trăiește, observă și notează, cu inocență, curiozitate, cu dorință constantă de a participa, de a experimenta. Cartea Adinei Popescu e pentru toate vârstele, iar ilustrațiile Bilyanei Velikova accentuează deliciul lecturii. (Alina Ioan)
152 pages, Hardcover
Published January 1, 2022
About the author
Adina Popescu
29 books136 followersBorn in Bucharest, Romania, in 1978, Adina Popescu has a BA in Film Directing, but she’s been working as a cultural journalist since she was 18.
In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu.
In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s.
Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.
In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu.
In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s.
Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
December 9, 2024
A book written from the perspective of a kid growing up in the communist regime in the 80's in Romania - as I am one of those kids, it struck home, at least some parts of it and it it reawakened nostalgias about my childhood.
March 29, 2026
Adina Popescu reia în „8 povestiri de vacanță” temele și subiectele din ”Vine vacanța cu trenul din Franța”, de data aceasta într-un volum care este destinat în special celor mai mici dintre noi.
Dacă Adina își construise prima carte ca un volum destinat mai mult adulților, pentru a le aduce aminte de acele momente din anii '80 în care penuria se instalase peste tot în România și în care vacanțele erau de multe ori utopii „îmbrăcate” de către părinți în culori frumoase, deși sărăcia, lipsurile erau omniprezente, acum copiilor de acum li se explică felul în care era copilăria de atunci, de la jocuri la drumețiile pe munte, de la mersul anual la mare până la vacanțele petrecute la bunici. Și, așa acum am spus deseori, este o carte pe baza căreia putem reconstitui, la școală, adevărul despre „binefacerile” comunismului.
Dacă Adina își construise prima carte ca un volum destinat mai mult adulților, pentru a le aduce aminte de acele momente din anii '80 în care penuria se instalase peste tot în România și în care vacanțele erau de multe ori utopii „îmbrăcate” de către părinți în culori frumoase, deși sărăcia, lipsurile erau omniprezente, acum copiilor de acum li se explică felul în care era copilăria de atunci, de la jocuri la drumețiile pe munte, de la mersul anual la mare până la vacanțele petrecute la bunici. Și, așa acum am spus deseori, este o carte pe baza căreia putem reconstitui, la școală, adevărul despre „binefacerile” comunismului.
March 12, 2023
Absolut superba această cărticică. Este surprinsă inocența cu care copilul percepe viata, o frescă indirectă a anilor comunismului.
May 7, 2026
8 Povestiri de Vacanță, de Adina Popescu este o carte foarte nostalgică de tip povestire despre regimul comunist în România, și ce face această carte specială este faptul că toate opiniile ideile din acele timpuri sunt depictate de o fetiță mică care nu avea capacitatea să proceseze acele concepte.
Adina Popescu, născută în 1978, este o autoare, actriță și regizoare, care a scos multiple lucrări de literatura și cinematografie. A absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” București, apoi facultatea de Regie de Film, iar la 18 ani a început să lucreze ca reporter și jurnalist cultural. Cred că povestea din spate a Adinei influențează mult această carte, probabil pentru că ea a fost infiltrată într-un context de media și divertisment de când era mică. Adina a vrut să devină autor încă de mică și părinții ei au ajutat-o foarte mult să poată să-și urmeze visurile.
Personajele principale sunt Adina, o fetiță care caută doar o viață jucăușă și amuzantă, Doina care este mama împăciuitoare și eroina tuturor aventurilor și în final mai este Anton, cel ursuz și cu inimă de copil dar trup de adult. Modul în care sunt dezvoltate caracterele din poveste este foarte bine gândit și per total face cartea de trei ori mai interesantă. Toate relațiile sunt foarte importante și ajută mult în dezvoltarea povestirii. Cele mai importante relații, care se întâmplă să fie singurele relații, nu se prea dezvoltă pentru că rămân cam la fel. Singura chestie care se schimbă este faptul că Adina se maturizează și ajunge să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul ei.
Faptul că această carte are mai multe povestiri într-o singură carte este foarte interesant, și cred că pe parcursul cărții, putem vedea că toate aventurile prin care trece Adina o aduc la o altă versiune a ei, care este mai matură, înțelegătoare. Nu prea există conflicte mari sau dileme interesante în această carte și motivul cred că este că această carte este mai mult o carte de copii și cred că a fost făcută să fie mai ușor de înțeles.
Acțiunea se desfășoară prin anii 1980 când România era sub conducere comunistă iar toată lumea trăia o viață mizerabilă comparativ cu viața de acum. Cred că acest cadru influențează mult personajele din carte, dar se pare că Adina nu este afectată deloc. Părinții ei sunt mai triști din cauza perioadei în care trăiesc, dar la sfârșit când comunismul se termină, și ei merg în Budapesta, se mai înveselesc. Cred că cadrul adaugă multă semnificație poveștii pentru că îl face mult mai nostalgic.
Ce am interpretat eu ca mesaj este că ar trebui să fiu mult mai mulțumitor pentru ce am chiar dacă mie mi se pare că am foarte puțin, pentru că alții ar da tot ca să aibă ceva ca mine. Chiar dacă nu este foarte clar acest mesaj de la început, se poate descoperi cu un pic mai multă atenție la acțiunea din text și un pic și din limbajul naratorului.
Stilul de scris al autorului este destul de simplu și motivul pentru asta cred că este faptul că este o carte de copii mai mult decât o carte de adulți, mesajele principale sunt destul de vizibile dacă te concentrezi pe a găsii mesajele adevărate ale cărții.
Partea mea preferată a fost când s-a terminat comunismul și au fost în Budapesta pentru că a fost amuzant să-i văd cum se miră la toate chestiile de acolo. Nu prea am primit idei sau perspective noi citind cartea aceasta, dar tot mi-a plăcut foarte mult. Dacă aș putea să întreb autorul ceva ar fi de ce ai ales acele 8 povești specifice? Aș recomanda această carte pentru orice om care vrea să citească o carte nostalgică despre copilărie.
Adina Popescu, născută în 1978, este o autoare, actriță și regizoare, care a scos multiple lucrări de literatura și cinematografie. A absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” București, apoi facultatea de Regie de Film, iar la 18 ani a început să lucreze ca reporter și jurnalist cultural. Cred că povestea din spate a Adinei influențează mult această carte, probabil pentru că ea a fost infiltrată într-un context de media și divertisment de când era mică. Adina a vrut să devină autor încă de mică și părinții ei au ajutat-o foarte mult să poată să-și urmeze visurile.
Personajele principale sunt Adina, o fetiță care caută doar o viață jucăușă și amuzantă, Doina care este mama împăciuitoare și eroina tuturor aventurilor și în final mai este Anton, cel ursuz și cu inimă de copil dar trup de adult. Modul în care sunt dezvoltate caracterele din poveste este foarte bine gândit și per total face cartea de trei ori mai interesantă. Toate relațiile sunt foarte importante și ajută mult în dezvoltarea povestirii. Cele mai importante relații, care se întâmplă să fie singurele relații, nu se prea dezvoltă pentru că rămân cam la fel. Singura chestie care se schimbă este faptul că Adina se maturizează și ajunge să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul ei.
Faptul că această carte are mai multe povestiri într-o singură carte este foarte interesant, și cred că pe parcursul cărții, putem vedea că toate aventurile prin care trece Adina o aduc la o altă versiune a ei, care este mai matură, înțelegătoare. Nu prea există conflicte mari sau dileme interesante în această carte și motivul cred că este că această carte este mai mult o carte de copii și cred că a fost făcută să fie mai ușor de înțeles.
Acțiunea se desfășoară prin anii 1980 când România era sub conducere comunistă iar toată lumea trăia o viață mizerabilă comparativ cu viața de acum. Cred că acest cadru influențează mult personajele din carte, dar se pare că Adina nu este afectată deloc. Părinții ei sunt mai triști din cauza perioadei în care trăiesc, dar la sfârșit când comunismul se termină, și ei merg în Budapesta, se mai înveselesc. Cred că cadrul adaugă multă semnificație poveștii pentru că îl face mult mai nostalgic.
Ce am interpretat eu ca mesaj este că ar trebui să fiu mult mai mulțumitor pentru ce am chiar dacă mie mi se pare că am foarte puțin, pentru că alții ar da tot ca să aibă ceva ca mine. Chiar dacă nu este foarte clar acest mesaj de la început, se poate descoperi cu un pic mai multă atenție la acțiunea din text și un pic și din limbajul naratorului.
Stilul de scris al autorului este destul de simplu și motivul pentru asta cred că este faptul că este o carte de copii mai mult decât o carte de adulți, mesajele principale sunt destul de vizibile dacă te concentrezi pe a găsii mesajele adevărate ale cărții.
Partea mea preferată a fost când s-a terminat comunismul și au fost în Budapesta pentru că a fost amuzant să-i văd cum se miră la toate chestiile de acolo. Nu prea am primit idei sau perspective noi citind cartea aceasta, dar tot mi-a plăcut foarte mult. Dacă aș putea să întreb autorul ceva ar fi de ce ai ales acele 8 povești specifice? Aș recomanda această carte pentru orice om care vrea să citească o carte nostalgică despre copilărie.
March 16, 2026
8 povestiri de vacanță de Adina Popescu este o colecție de povestiri scurte pentru copii, care prezintă întâmplări din timpul vacanței și experiențe pe care copiii le pot trăi atunci când au mai mult timp liber. Bazându-mă pe titlul și coperta cărții, eu am crezut că va fi o carte simplă, despre vacanțe simple din copilărie.
Personajele principale sunt:
Adina (naratoarea și copilul care povestește multe dintre întâmplări.), Anton, este descris ca “ursuzul Anton”, și Doina, descrisă ca “împăciuitoarea Doina”, mama Adinei. Personajele acestea evoluează destul de mult cu timpul. Un exemplu este cum, la început, Adina este curioasă, și uneori puțin temătoare sau nesigură. Dar, pe parcursul poveștii, ea devine mai curajoasă și mai atentă la ce se întâmplă în jur. Doina devine mai apropiată cu Adina, și nu este la fel de strictă cum era la începutul cărții.
O relație foarte esențială din carte este relația de mamă-copil. Putem vedea cât de mult o iubește Doina pe Adina în momentul în care sunt înconjurați de niște “urși“ pe munte, care, erau doar niște copii în tufișuri făcând zgomot. Chiar daca ea nu știa încă asta la moment, Doina nu fugise, ci a ales doar să o țină în brațe pe Adina, aproape de ea.
“Câteodată cele mai frumoase amintiri apar când nici nu te aștepți.”
Un lucru care m-a surprins pe mine foarte mult, este când “tovarășa” Ruxi i-a oferit Adinei niște floricele de popcorn, deoarece, nu mi s-a părut că profesoarele Adinei se comportau frumos, deloc, cu clasa lor înainte.
Există mai multe povestiri care se desfășoară în locuri diferite. Câteva exemple includ o cabană de zăpadă, la hoteluri diferite, la tabără cu școala… și multe altele.
Din punctul meu de vedere, mesajul cel mai important al cărții este că ar trebui sa fi recunoscător pentru lucrurile mici pe care le ai acum, și să te distrezi în vacanțe cât mai poți. Unele vacanțe par lungi când auzi de “2 săptămâni”, dar când ești cu adevărat în vacanță, zilele trec foarte repede… Nici nu-ți poți imagina.
Mesajul respectiv este exprimat foarte clar prin simțirea de tristețe al părinților și Adinei, când fiecare excursie respectivă se apropie de sfârșit.
O conexiune care mi-sa părut foarte interesantă, este cum cartea mă face să îmi aduc aminte de cum mă comportam eu în vacanță când eram mic. “Uneori rătăcirea nu este o pierdere de timp”
Stilul de scris al autoarei mi-se pare foarte nostalgic, dar simplu. Îmi place foarte mult cum profesoarele Adinei sunt numite “tovarășe.”
Partea mea preferată din carte a fost când Adina a păcălit chelnerul de la un restaurant pentru a bea Pepsi Cola direct din sticlă, ci nu din pahar, cum îi tot turna el.
Mie, personal, nu mi-a prea plăcut sfârșitul cărții, și simt parcă a devenit mai complicat de citit scrisul cărții cu timpul. Dar, totuși, nu a fost oribil.
Dacă aș putea să-i adresez o întrebare autoarei, aș fi întrebat-o cât de mândră este de cartea asta, deoarece ar fi foarte interesant să îi aud și gândurile ei. După citirea cărții ăsteia, am devenit mult mai recunoscător și fericit pentru toate vacanțele pe care le-am avut deja, și cele pe care le voi avea în viitor. “Abia atunci, la 28 de ani, am simțit cu adevărat că am ieșit din cușcă” Personal, aș recomanda cartea aceasta tuturor persoanelor care ar dori să învețe mai mult despre cărți nostalgice, și subiecte nostalgice. În concluzie, mi s-a părut foarte interesantă cartea, și aș fi citit-o iar dacă aș fi uitat complet de ea.
Personajele principale sunt:
Adina (naratoarea și copilul care povestește multe dintre întâmplări.), Anton, este descris ca “ursuzul Anton”, și Doina, descrisă ca “împăciuitoarea Doina”, mama Adinei. Personajele acestea evoluează destul de mult cu timpul. Un exemplu este cum, la început, Adina este curioasă, și uneori puțin temătoare sau nesigură. Dar, pe parcursul poveștii, ea devine mai curajoasă și mai atentă la ce se întâmplă în jur. Doina devine mai apropiată cu Adina, și nu este la fel de strictă cum era la începutul cărții.
O relație foarte esențială din carte este relația de mamă-copil. Putem vedea cât de mult o iubește Doina pe Adina în momentul în care sunt înconjurați de niște “urși“ pe munte, care, erau doar niște copii în tufișuri făcând zgomot. Chiar daca ea nu știa încă asta la moment, Doina nu fugise, ci a ales doar să o țină în brațe pe Adina, aproape de ea.
“Câteodată cele mai frumoase amintiri apar când nici nu te aștepți.”
Un lucru care m-a surprins pe mine foarte mult, este când “tovarășa” Ruxi i-a oferit Adinei niște floricele de popcorn, deoarece, nu mi s-a părut că profesoarele Adinei se comportau frumos, deloc, cu clasa lor înainte.
Există mai multe povestiri care se desfășoară în locuri diferite. Câteva exemple includ o cabană de zăpadă, la hoteluri diferite, la tabără cu școala… și multe altele.
Din punctul meu de vedere, mesajul cel mai important al cărții este că ar trebui sa fi recunoscător pentru lucrurile mici pe care le ai acum, și să te distrezi în vacanțe cât mai poți. Unele vacanțe par lungi când auzi de “2 săptămâni”, dar când ești cu adevărat în vacanță, zilele trec foarte repede… Nici nu-ți poți imagina.
Mesajul respectiv este exprimat foarte clar prin simțirea de tristețe al părinților și Adinei, când fiecare excursie respectivă se apropie de sfârșit.
O conexiune care mi-sa părut foarte interesantă, este cum cartea mă face să îmi aduc aminte de cum mă comportam eu în vacanță când eram mic. “Uneori rătăcirea nu este o pierdere de timp”
Stilul de scris al autoarei mi-se pare foarte nostalgic, dar simplu. Îmi place foarte mult cum profesoarele Adinei sunt numite “tovarășe.”
Partea mea preferată din carte a fost când Adina a păcălit chelnerul de la un restaurant pentru a bea Pepsi Cola direct din sticlă, ci nu din pahar, cum îi tot turna el.
Mie, personal, nu mi-a prea plăcut sfârșitul cărții, și simt parcă a devenit mai complicat de citit scrisul cărții cu timpul. Dar, totuși, nu a fost oribil.
Dacă aș putea să-i adresez o întrebare autoarei, aș fi întrebat-o cât de mândră este de cartea asta, deoarece ar fi foarte interesant să îi aud și gândurile ei. După citirea cărții ăsteia, am devenit mult mai recunoscător și fericit pentru toate vacanțele pe care le-am avut deja, și cele pe care le voi avea în viitor. “Abia atunci, la 28 de ani, am simțit cu adevărat că am ieșit din cușcă” Personal, aș recomanda cartea aceasta tuturor persoanelor care ar dori să învețe mai mult despre cărți nostalgice, și subiecte nostalgice. În concluzie, mi s-a părut foarte interesantă cartea, și aș fi citit-o iar dacă aș fi uitat complet de ea.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 14, 2025
Maica Tereza să fii și nu poți să blagoslovești această cărțulie cu cinci steluțe, cum majoritatea cititorilor de pe grup au făcut-o.
Să le fi plăcut conținutul? Este plat spre banal, oricine a trăit în acea perioadă poate veni cu asemenea amintiri, ba chiar cu ceva mai multă substanță.
Să le fi plăcut stilul? Greu de crezut, Adina își propune (și reușește) să scrie precum o fată de clasa a cincea, și aceea nu foarte talentată. Nu există nu avem metafore sau epitete, aflăm doar că nu se găsește pepsi-cola, cazarea la hotel e nașpa, mâncarea deosebit de proastă și de scumpă, gazda de la munte antipatică iar mami și tati (de fapt lui tati i se spune Anton) o cam trag la măsea și colecționează solnițe de pe la cârciumi.
Să le fi plăcut personajul Adina puștoaica? Nici asta nu prea cred, fata e ușor supărățică și greu de mulțumit. Nu se dă în vânt după prietene, în tabără se plictisește, spiritul său critic e cam prea dezvoltat pentru o simplă copilă.
Și atunci, de unde cinci stele?!?
Să le fi plăcut conținutul? Este plat spre banal, oricine a trăit în acea perioadă poate veni cu asemenea amintiri, ba chiar cu ceva mai multă substanță.
Să le fi plăcut stilul? Greu de crezut, Adina își propune (și reușește) să scrie precum o fată de clasa a cincea, și aceea nu foarte talentată. Nu există nu avem metafore sau epitete, aflăm doar că nu se găsește pepsi-cola, cazarea la hotel e nașpa, mâncarea deosebit de proastă și de scumpă, gazda de la munte antipatică iar mami și tati (de fapt lui tati i se spune Anton) o cam trag la măsea și colecționează solnițe de pe la cârciumi.
Să le fi plăcut personajul Adina puștoaica? Nici asta nu prea cred, fata e ușor supărățică și greu de mulțumit. Nu se dă în vânt după prietene, în tabără se plictisește, spiritul său critic e cam prea dezvoltat pentru o simplă copilă.
Și atunci, de unde cinci stele?!?
January 26, 2024
Am impresia ca pe vremea lui Ceaușescu traiul era mai decent decât ce a urmat morții sale. Adina mergea in tabere, vacante la munte și la mare, eu nu-mi amintesc decât de o vacanta la mare și asta când aveam 7-8 ani, adică prin 1996-1997. Povestirile sunt savuroase, pe întelesul celor mici, iar mie mi-au trezit multe amintiri. Gume turbo, jocurile copilăriei, programul de liniste. Sunt recunoscătoare pentru Copilăria minunata.
December 25, 2024
A fost superba,recomand chiar sa o citiți în vacanta la mare or la munte or în alta tara a fost drăguță și foarte amuzanta!!✨️🌸❄️
January 8, 2025
Mi - a plăcut enorm de mult această carte . O recomand! 🤗
December 20, 2025
Cartea e faină, vocea e simpatică, finalurile sunt grăbite, uneori nu se leagă de firul poveștii. Aș zice un 3.75 :)
Displaying 1 - 10 of 10 reviews