Drumețiile pe munte și sejururile pe litoral ale Adinei se desfășoară într-un grafic predefinit: în tren se citește și se face rebus, pachețelul pregătit de acasă e mâncarea de bază. Cu puțin noroc, o ciocolată chinezească sau un Pepsi acidulat sunt premii speciale.
Ursuzul Anton și împăciuitoarea Doina sunt tovarășii de drum perfecți: prima baie în mare se lasă cu țipete de bucurie, iar în pădure, frica de urs se risipește în brațele protectoare ale mamei.
"În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță."
8 povestiri de vacanță a Adinei Popescu este o incursiune realistă și amuzantă în lumea vacanțelor din România anilor 1980, în care bucuria lucrurilor simple primează – o sticlă de Pepsi, o ciocolată –, chiar dacă fundalul este unul al lipsurilor, al frustrării. În prelungirea povestirilor de pe Calea Moșilor, autoarea păstrează vocea copilului care trăiește, observă și notează, cu inocență, curiozitate, cu dorință constantă de a participa, de a experimenta. Cartea Adinei Popescu e pentru toate vârstele, iar ilustrațiile Bilyanei Velikova accentuează deliciul lecturii. (Alina Ioan)
Born in Bucharest, Romania, in 1978, Adina Popescu has a BA in Film Directing, but she’s been working as a cultural journalist since she was 18. In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu. In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s. Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.
A book written from the perspective of a kid growing up in the communist regime in the 80's in Romania - as I am one of those kids, it struck home, at least some parts of it and it it reawakened nostalgias about my childhood.
Adina Popescu reia în „8 povestiri de vacanță” temele și subiectele din ”Vine vacanța cu trenul din Franța”, de data aceasta într-un volum care este destinat în special celor mai mici dintre noi. Dacă Adina își construise prima carte ca un volum destinat mai mult adulților, pentru a le aduce aminte de acele momente din anii '80 în care penuria se instalase peste tot în România și în care vacanțele erau de multe ori utopii „îmbrăcate” de către părinți în culori frumoase, deși sărăcia, lipsurile erau omniprezente, acum copiilor de acum li se explică felul în care era copilăria de atunci, de la jocuri la drumețiile pe munte, de la mersul anual la mare până la vacanțele petrecute la bunici. Și, așa acum am spus deseori, este o carte pe baza căreia putem reconstitui, la școală, adevărul despre „binefacerile” comunismului.
Maica Tereza să fii și nu poți să blagoslovești această cărțulie cu cinci steluțe, cum majoritatea cititorilor de pe grup au făcut-o. Să le fi plăcut conținutul? Este plat spre banal, oricine a trăit în acea perioadă poate veni cu asemenea amintiri, ba chiar cu ceva mai multă substanță. Să le fi plăcut stilul? Greu de crezut, Adina își propune (și reușește) să scrie precum o fată de clasa a cincea, și aceea nu foarte talentată. Nu există nu avem metafore sau epitete, aflăm doar că nu se găsește pepsi-cola, cazarea la hotel e nașpa, mâncarea deosebit de proastă și de scumpă, gazda de la munte antipatică iar mami și tati (de fapt lui tati i se spune Anton) o cam trag la măsea și colecționează solnițe de pe la cârciumi. Să le fi plăcut personajul Adina puștoaica? Nici asta nu prea cred, fata e ușor supărățică și greu de mulțumit. Nu se dă în vânt după prietene, în tabără se plictisește, spiritul său critic e cam prea dezvoltat pentru o simplă copilă.
Am impresia ca pe vremea lui Ceaușescu traiul era mai decent decât ce a urmat morții sale. Adina mergea in tabere, vacante la munte și la mare, eu nu-mi amintesc decât de o vacanta la mare și asta când aveam 7-8 ani, adică prin 1996-1997. Povestirile sunt savuroase, pe întelesul celor mici, iar mie mi-au trezit multe amintiri. Gume turbo, jocurile copilăriei, programul de liniste. Sunt recunoscătoare pentru Copilăria minunata.