Ion Creangă was a Moldavian-born Romanian writer, raconteur and schoolteacher. A main figure in 19th century Romanian literature, he is best known for his Childhood Memories volume, his novellas and short stories, and his many anecdotes.
Like Swift or Mark Twain, Creangă is more than a story-teller for children or simply a humorist. His work is a human and social document of the ways of thinking and the life of a Romanian village in the nineteenth century. It may seem of restricted interest, owing to the local peasant setting, as well as to the language in which it was written; it carries nevertheless all the joy and pathos of a book of universal significance. Creangă's Memories symbolically picture the destiny of every child walking the path toward maturity and experience. The work inaugurates an original formula in the art of memoir writing, and represents a monument of high spirits and verbal abundance. A jovial verbal torrent, a kind of lexical spree, generously flushes this rhapsody of perennial childhood.
La prima vedere pare o poveste despre un prost care pierde tot ce prinde în mână. Dănilă e genul de om care nu se descurcă deloc în lucrurile concrete, pentru că face schimburi proaste, ia decizii fără să gândească și ajunge de la o pereche frumoasă de boi la o pungă goală.
Totuși, când ajunge față în față cu diavolii se schimbă complet. Miraculos devine inventiv, tupeist și surprinzător de isteț. Lipsa de logică îl ajută să-i învingă, pentru că el nu joacă după regulile lor și nu mai are nimic de pierdut. (material vorbind)
Creangă face aici ceva foarte interesant, luând răul și ironizându-l, ba mai mult îl demitizează în fața unui om considerat „prost”. În același timp, pune sub semnul întrebării ideea clasică de inteligență, și anume fratele „cu cap” al lui Dănilă rămâne blocat în normalitate, în timp ce protagonistul, după ce pierde tot, devine liber să câștige altfel.
Nu e o poveste despre noroc, ci despre maniera în care te adaptezi. Uneori nu câștigă cel mai deștept, ci acela care reușește să joace diferit.
Rumænsk børneeventyr om Daniel Stativ, der hverken er heldig eller klog og bytter sig fra to gode okser til en vogn, en ged, en gase og til slut en tom pung, smadrer sin succesfulde brors vogn og okser - men så ender han (lidt i stil med historien om Midgårdsormen) med at narre sig gennem djævelske udfordringer og komme hjem uskadt med en stor pose guld og leve lykkeligt til sine dages ende. Man kommer uventede steder hen med sin læsning, når man udfylder 'blanke pletter' på sit verdenskort - og i Rumænien kom jeg derfor på eventyr!
Danilo Stackpole is not a very successful person. He embarks on a trip to sell his two bullocks and, unlike those TikTok trips where somebody trades a hair needle eventually for a house, Danilo ends up with an empty sack. In his despondence, he contemplates becoming a hermit, but some devils living in the lake near where he plans to settle, object to the idea. He has to fight the devils at which he demonstrates unexpected ingenuity. An entertaining short story by the Romanian author.
Dac-ar fi să aleg dintre poveștile și povestirile autorului una care să-mi placă mai puțin, Dănilă ar avea șanse bune, la concurență cu Povestea unui om leneș. Și aceasta dintr-un simplu motiv, poate pueril, dar suficient de pregnant încât amintirea sa să persiste în timp și după aproape 50 de ani. Personajul principal. Leneș, amărât, naiv și suficient de prostănac încât să se aleagă (în urma unor repetate trocuri, unul mai tembel decât precedentul) cu o pungă goală în schimbul unei perechi de boi, Dănilă este prototipul fratelui mai slab, sortit să nu se descurce de fel în viață. Se pare însă că atâtea defecte aduc după ele și o doză mare de noroc, de care nu este străin un personaj de altfel destul de drag autorului: Scaraoțchi. Spunându-vă doar că povestirea are un happy-end, vă las în compania unui fragment amuzant:
"– Na-ţi, mă, bani! zise dracul trimis; şi să te cărăbăneşti de aici; că, de nu, e rău de tine!
Prepeleac se uită la cruce, se uită la drac şi la bani… dă din umeri ş-apoi zice:
– Aveţi noroc, spurcaţilor, că-mi sunt mai dragi banii decât pusnicia, că v-aş arăta eu vouă!"