Copilăria petrecută între zidurile reci ale orfelinatului avea să-i maturizeze pe Mina și Nicholas înainte de vreme.
Uniți în suferință, cei doi copii își vor clădi viitorul prin visuri, sprijinindu-se unul pe altul, încurajându-se reciproc, trăind o sinceră și frumoasă prietenie, care îi va ajuta să depășească momentele grele ale existenței lor.
Dar destinul continuă să fie nemilos cu ei, iar atunci când sunt despărțiți, disperarea și lacrimile lor vor fi un impuls spre înțelegerea și acceptarea realității, aceea că fiecare va fi nevoit să-și caute singur propriul drum în viață. Vor dobândi înțelepciune și curaj, vor experimenta încrederea și speranța, ca pe niște veritabile lecții de viață.
Se vor regăsi vreodată cei doi prieteni? Își vor putea vindeca rănile produse de trecut? Cum va trece Mina peste dezamăgirea unei promisiuni încălcate? Ce efecte va avea asupra lor… magia Crăciunului?
Cartea „Destinul meu ești tu” de Corina Lupu s-a dovedit a fi o scriere profundă ce a răscolit toată inima mea. Am apreciat magia ce a înconjurat perioada Crăciunului care a fost de o blândețe aparte dându-mi speranța că totul va fi bine, că eroii vor avea o finalitate exaltantă după toate dorințele inimii lor dar și a imaginii vizualizate de ochii mei. Un tablou de film în care fulgii valsează peste două chipuri ce se caută sfidând spațiul și timpul în căutarea iubirii, a vibrației ce vine din inimile lor pentru ași lua zborul către infinit. „Destinul meu ești tu” este despre pierdere și regăsire, e despre spiritul Crăciunui ce dă conținut și consistență poveștii; e despre reînvățarea acceptării, iertării și a începutului chiar dacă într-o nouă formulă. Cartea îndrumă cum să-ți croiești un drum chiar dacă ai stigmatul de „abandonat”, chiar dacă zidurile reci ale orfelinatului încă le dă ecou eroilor cărții, și chiar dacă ei simt că nu vor mai fi la fel. Niciodată. Totuși, ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor… un acel viitor în care Mina și Nicholas se vor reclădi din nou și din nou în numele împlinirii acelei promisiuni făcute pe pragul unui orfelinat rece, pustiu de emoție, înfricoșant. E acel Crăciun care va scrie pe zăpadă notele iubirii lor, a cuvintelor citite din priviri. Și se va cerne în lume pledoaria dragostei lor, a drumului croit prin veritabilele lecții de viață ce îi va uni într-un tot întreg.
Speranța „e ca o melodie pe care, zi după zi, înveți s-o cânți, e o plăcere divină căreia nu poți să-i reziști, căci senzația ei magică te cuprinde cu brațe fierbinți, transformând întunericul în lumină și hohotele de plâns în cel mai suav, dulce și frumos surâs”. Cu o scriitură ce transmite multă emoție, Corina Lupu, în noul său roman „Destinul meu ești tu”, ne prezintă povestea a doi copii rămași singuri pe lume: Mina și Nicholas, care încearcă să nu se piardă pe ei înșiși între zidurile cenușii ale orfelinatului ce ascunde experiențe triste, pe muchie de cuțit. Orice ființă, în lumea asta, își dorește să fie iubită. Dar șefa Onda Duran, „paznicul cel mai vigilent de pe planetă”, nu face decât să bântuie neîncetat viața tuturor celor încătușați în acel loc al groazei. De aceea, orice formă de „evadare” este privită ca pe un miracol, fie că vorbim despre mutarea într-o altă instituție – în cazul lui Nicholas, sau despre adopție, în cazul Minei. Chiar dacă, ani mai târziu, urmându-și pasiunile, cei doi prieteni care au luat-o pe drumuri diferite își vor găsi împlinirea în plan profesional, amândoi vor avea sufletele măcinate de povara unei promisiuni nerespectate. „Chiar și suferința are un soi de frumusețe”, îi spusese, cândva, mama ei. „Ea te face mai înțeleaptă, te duce în acele colțuri îndepărtate ale înțelegerii, unde fericirea nu poate ajunge. Când ești fericită, poți stagna în acea stare autentică de mulțumire, când ești tristă și suferi, mergi mai departe căutând, aflând, înfruntându-ți temerile. La fel e și cu dragostea. Cu cât fugi de ea, cu atât mai repede te va găsi.” Mina știe însă că, pentru a putea iubi, trebuie să ierte, să nu se mai gândească la Nicholas ca la cel care o rănit-o cu minciuna lui, ci doar ca la cel care i-a salvat viața în copilărie, prin simpla sa prezență. Va găsi ea, până la urmă, puterea de a-și vindeca rănile trecutului? Va reuși Crăciunul – pe care-l iubește atât de tare – să refacă legăturile pierdute?
🎄Despre cartea „Destinul meu ești tu” nu am citit nicio părere, ea fiind lansată chiar de curând. Deși eu nu mă las influențată de părerile, impresiile pe care le văd aici pe booksta, m-am bucurat că de data aceasta am pornit la drum fără așteptări.
🎄Anul trecut am mai citit de la autoare tot un roman crăciunistic, dar acela, din păcate, nu prea a fost pe gustul meu.
🎄Acum, situația este un pic diferită. Am simțit o oarecare îmbunătățire în stilul de scriere, acțiunea a fost mai închegată, iar personajele nu mai păreau că nu au nicio legătură unul cu celălalt.
🎄O să fiu sinceră cu voi, povestea nu mi s-a părut wow. Ni s-au prezentat viața Minei (care, ulterior, a luat alt nume) și cea a lui Nicholas, doi copii orfani. Ei au trecut prin diferite situații mai mult sau mai puțin plăcute și au făcut față obstacolelor ieșite în cale. Ce mi s-a părut interesant a fost legat de parcursul lor. I-am urmărit din perioada adolescenței și până au devenit doi tineri frumoși, cu idealuri și visuri împlinite.
🎄Este adevărat, a fost o poveste drăguță, emoționantă, mai ales că am avut de-a face cu adolescenți în orfelinat, umilințe din partea celor care trebuiau să îi facă să se simtă ca într-o casă, o poveste cu un final fericit (așteptat), însă mie nu mi-a dat acel vibe de Crăciun așa cum mi-am imaginat.
🎄Mi-a plăcut că am avut prezentate ambele perspective. În unele capitole erau bine delimitate, în altele nu. Trebuia să fii atent, să nu pierzi filmul.
🎄Pentru mine a fost un roman bun, care a reușit să mă facă să zâmbesc. Și cred că asta este important la cele din perioada Crăciunistică.
"Destinul meu ești tu" ne prezintă viața crudă a doi copii de la orfelinat, Mina și Nicholas. Începutul mi s-a părut dur, directoarea orfelinatului fiind o scorpie fără seamăn. Astfel de persoane nu ar trebui să existe într-un asemenea loc, însă, din păcate, casele de copii în marea parte a timpului au acest tip de personal. Mina mi-a amintit de mine când eram mică. Visătoare, adoră să citească. Timidă, dulce, viața ei este mai frumoasă datorită lui Nicholas, prietenul ei din copilărie. L-am admirat foarte mult pe Nicholas. Matur, înțelept, are grijă de Mina, nu se ia la harță cu directoarea, știe cum să supraviețuiască acelui loc și cum să fie acolo pentru Mina. Cartea se citește ușor, fiind presărată cu anumite scene emoționante, dat fiind contextul social. Finalul este fericit, ceea ce m-a bucurat, cei doi protagoniști meditând să uite de umilințele și necazurile la care au fost supuși. O poveste drăguță, numai bună pentru această perioadă. Ne amintește să sperăm, să nu uităm de dragoste și să credem în magia sărbătorilor.
Destinul meu esti tu, noua carte a Corinei Lupu este un MUST READING in preajma sarbatorilor de Craciun. Este o carte cu de toate, cu relatia de prietenie dintre Mina si Nicholas, dar si cu drama celor doi. Mina si Nicholas sunt doi copilasi de la orfelinat care traiesc terorizati de directoarea institutiei. Cei doi ajung sa fie separati astfel se produce drama celor doi, iar frumoasa lor relatie de prietenie ia sfarsit. Mina are norocul de a fi adoptata, astfel va avea o adolescenta minunata. Nicholas va deveni faimos, jucand baschet la o echipa renumita. Dar oare cei doi se vor reintalni?