Mereu mi-au placut glumele bune la fel cum ador si cartile bune, insa la bancuri recunosc ca nu ma prea pricep. Romanul de fata este o comedie neagra si mi-ar fi placut sa fie mai mult horror decat amuzant. Mi s-a parut o carte ciudata cu un subiect la care cred ca nimeni nu s-ar fi gandit, cu exceptia lui Anthony Horowitz desigur. Recunosc ca niciodata nu mi-am pus problema sa cercetez de unde vin bancurile sau cine le inventeaza.
Personajul principal Guy Fletcher este un tip care se crede aratos si interesant, la 30 de ani, care actor fiind nu prea isi gaseste roluri si pe care prietena il paraseste pentru amicul sau cel mai bun care are bani si succes. Varsandu-si amarul intr-un bar amarat, ii aude pe unii clienti spunand un banc sinistru despre cea care a fost mama lui. Aceasta, o actrita celebra care l-a abandonat cand era mic si nu l-a recunoscut ulterior, tocmai murise intr-un accident aviatic, fapt ce a dat nastere la bancul respectiv. Acesta suna cam asa: "De ce se aseamana Selina Moore cu o bomboana Ferrero Rocher? Pentru ca amandoua parasesc Franta intr-o cutie". Romanul mai are asemenea glume morbide pe care unii cititori s-ar putea sa le gaseasca lipsite de gust ori discriminatoare.
Guy hotaraste sa mearga pe urmele bancului si sa descopere de unde provine acesta. Drumul va fi unul intortocheat, periculos, presarat de oameni care incearca sa-l opreasca si chiar de cadavre. Finalul este hilar si bizar in acelasi timp, in stilul lui Horowitz, dar foarte interesant si inventiv.
Mi-a placut pentru ca este o lectura nonconformista, indrazneata, sarcastica, directa si foarte inteligenta. Personajul principal este simpatic si are propria lui parere despre orice cum ar fi de exemplu bauturile ca : vinul, berea, cafeaua ori coca-cola cu visine care este groaznica.
M-a amuzat patania lui cu o fata pe care dorea s-o cucereasca si care credea foarte mult in astrologie. Mintind-o ca este Taur pentru a se potrivi cu ea, a produs una dintre cele mai memorabile despartiri atunci cand ea i-a organizat petrecerea surpriza de ziua sa, cu 9 luni mai devreme. Un alt lucru care m-a amuzat este faptul ca in bransa actorilor, expresia "a face pe Agatha" inseamna atunci cand trebuie sa joci "piesele obositoare, aproape imposibil de jucat" ale lui Agatha Christie.
Pana la urma este o carte foarte interesanta cu un subiect inedit, mai ales pentru ca ne invata care este diferenta dintre a zice un banc si a povesti un banc.
P.S. Apropo de glume nesarate, Ferrero Rocher nu m-a platit pentru aceasta recenzie; cu toate acestea nu voi refuza niciodata bomboanele de ciocolata...