Trilogia Frații Jderi (Ucenicia lui Ionuț - 1935, Izvorul Alb - 1936 şi Oamenii Măriei Sale - 1942) este o epopee care reconstituie timpul și atmosfera din epoca de strălucire a domniei lui Ștefan cel Mare, cuprinsă în perioada 1469 - 1475, dar în același timp o cronică, o legendă, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventură, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social.
Mihail Sadoveanu was a Romanian novelist, short story writer, journalist and political figure, who twice served as acting head of state for the communist republic (1947–1948 and 1958). He is the most prolific novelist in Romanian literature and one of the most accomplished. All his major work, however, was written before the political changes in Romania following World War II. Although Sadoveanu remained a productive author after the war, like many other writers in communist countries, he had to adjust his aesthetic to meet the demands of the communist regime, and he wrote little of artistic value between 1945 and his death in 1961.
Sadoveanu was born on 5 November 1880 in Pascani, a small town in Moldavia, to Alexandru and Profira (Ursachi) Sadoveanu.
In Anii de Ucenicie (Years of Apprenticeship, 1944) Sadoveanu recalled his special affection for his mother, who was a gifted storyteller. Her death in 1895, when she was only thirty-four, deeply disturbed Sadoveanu. In 1900, after graduating from high school, he decided to study law in Bucharest, but he soon lost enthusiasm and started missing classes. Instead, he spent most of his time writing novels and plays.
In 1901 Sadoveanu went to live in Falticeni and married Ecaterina Bâlu. Eventually the father of eleven children (including writers Profira Sadoveanu and Paul-Mihu Sadoveanu), Sadoveanu enjoyed a stable and quiet family life that was no doubt a positive influence on his writing.
O trilogie devenită clasică în literatura română, după chipul și asemănarea romanelor lui Walter Scott: narațiunea îmbină fictivul cu realul, personajele istorice cu cele închipuite, acțiunea cu suficient de multe descrieri. De aici și amplitudinea acestei opere, senzația subsemnatului fiind că două-trei sute de pagini în minus n-ar fi făcut cuiva vreun rău. Chiar dimpotrivă...
Although this was a mandatory read in the school curricula, I have never read it back then. I read it now though and I regret I didn't do it before. It is a beautiful historic fiction about the Romanian Jder family who served their king, Stefan, a XV century king extremely known to all Romanians. It is a love story, an adventure and a history lesson all in one. I recommend it to all ages and nationalities.
Pe alocuri greoaie și plictisitoare, iar pe de altă parte pitorească și interesantă, cartea "Frații Jderi" este o epopee moldovenească veritabilă. Cu ospățuri împărătești, slujbe bisericești, ordine domnești și aventuri precum salvarea domniței dragi, romanul a încropit fresca secolului XV a unei familii slujitoare la curtea domnească. Menționabile sunt descrierile și portretul fizic și moral al lui Ștefan Vodă, care, cu adevărat, întregea caracterul unui lider autentic.
Mai mult de atât, lectura romanul este o chestiune de "demnitate națională", după cu menționează profa de română.
Nu am trecut de capitolul 2. Nu știu daca sa imi pară rau sau nu că a murit fiul lu Slavici sau cine a scris cartea, datorită lui nu a mai apărut volumul 4 la trilogia asta
Romanul lui Sadoveanu cuprinde trei mari părți: 1. Ucenicia lui Ionuț(1935) 2. Izvorul Alb(1936) 3. Oamenii Măriei Sale(1942)
„Într-al doilea ceas al serii, ploaia sosi pe vînt asupra Cetății; nourii coborîră, lumina se împuțină și din văzduhul încărcat de negreață fulgeră foc asupra văilor. Era în înălțimea nevăzută o huruire măreață ce părea că răspunde abia acum, însă cu mai multă strășnicie, tunetelor subpămîntene de la amiază. Vîntul avea un sunet înalt, care creștea ascuțindu-se în meterezurile zidurilor și-n ferestrele înguste ale turnurilor. Străjerii primeau în firide snopii de ploaie care se abăteau pieziș asupra lor. La cămările domnești se aprinseseră făcliile de la Paști. Sfințitul Amfilohie trecea în paraclis și îndeplini singur treburile de rînd ale eclesiarhului, aprinzînd luminile în fața chipurilor sfinte, după aceea se așeză în analoghion, lîngă strana Domniei, murmurînd cu glas încet rugăciunile ceasului de seară.”
Dacă, din întâmplare, cineva m-ar obliga să citesc ○ carte care are aproape 800 de pagini, atunci nu o mai citesc a doua oară. După 3 luni la care m-am chinui s-o terming într-un final am terminat-o că nu se mai putea. Fratii Jderi scrisă de Mihail Sadoveanu. ○ carte foarte greu de citit din cauza faptului că Sadoveanu a creeat mai mult un basm decât ○ fictiune istorică. Cartea e interesantă dar ce nu mi-a placut la ea sunt următoarele. Lui Sadoveanu descrie prea malt și ma pierd din firul povești, Are 3 părţi, N-am inţeles de ce numele lui Ionut Jder i s-a schimbat în Onu? Și cum Doamne iartă-mă el este nepotul Arhimandritului Amfilohie? What?, De ce trebuie ca Săndrel să fie dușman de moarte si să aibă ○ ura pe Ionuţ? De ce? Iar săracul Ștefan cel Mare să fie între si între, adică între fisu și între Familia lui Manole Jder. Deci, da... Nu ○ voi mai citi a doua oară. Asa că dacă aveți de gând să lecturați această carte, mai bine uitaţi-vă la filmele Fraţi Jderi şi Ștefan cel Mare. Vaslu (1475). 2 ore + 2 ore=4 ore. Mai bine așa decât 3 luni.
This entire review has been hidden because of spoilers.
This author tried to copy -but without success- the polish author Henryk Sienkiewicz. The descriptions used by Sadoveanu are sometimes dull, without weight, superficial. He tried to dress the marxist-bolshevik conception using medieval history, and tried to explain why 'the light comes from the East' [Moscow]. Too bad that he wasn't able to create an independent literature, but a party-literature.
Pros: + o carte de fictiune (partiala) istorica despre o perioada propice de la inceputurile istoriei adevarate a neamului romanesc, cu si despre Stefan cel Mare.
Superb. Un fel de Sienkiewicz român. Mi-as fi dorit sa il citesc la 16 ani, dar pe atunci eram prea mandru ca sa citesc Sadoveanu. Noroc ca la 40+ m-am desteptat.