What do you think?
Rate this book
Istoria căderii regimurilor comuniste
Cartea „Istoria caderii regimurilor comuniste” avertizeaza insa ca sfarsitul cunoscut n-a fost tocmai un miracol. Niciun alt imperiu nu a avut consistenta si dimensiunile celui comunist desi sub semnul neverosimilului si ineluctabilului a stat aceasta formidabila constructie din chiar momentul facerii sale, demonstreaza si cu acest prilej scriitorul, sociologul, politologul si istoricul Stelian Tanase.
Ca semne ale incurabilei sale patologii, autorul analizeaza, printre altele: razboiul din Afganistan, criza si „carnavalul polonez”, „dictatura cu gulas” maghiara, „pacificarea” de dupa 1968 a Cehoslovaciei, „stalinismul tarziu” din Romania lui Ceausescu, reformele chinezesti, „perestroika” lui Gorbaciov...
In multimea scrierilor despre comunism si a numerosilor autori care abordeaza teme majore ale contemporaneitatii, Stelian Tanase este o prezenta cu prodigiozitate si acribie aparte. Eu nu cunosc pe-un altul care in ultimii 30 de ani sa fi depus mai mult efort prin cercetarea de arhiva si intervievarea de martori implicati. Expert al gnozei comuniste si contestatar al acesteia din insesi anii omnipotentei sale in estul „cortinei de fier”, s-a proiectat frenetic, dupa caderea regimului, in exceptionalitatea unor fapte care-au marcat schimbarea: fondator si redactor sef al primei reviste de stiinta politica din Romania post-comunista, parlamentar din partea unei opozitii renascute, profesor universitar, realizator de filme documentare, jurnalist si manager al unor prestigioase instituitii media, autor de jurnale si memorialistica, de best-sellers fiction si de literatura stiintifica...
Sa citim, asadar, cu luare aminte aceasta carte capitala si pentru intelegerea „enigmelor” lui decembrie 1989 din Romania. Dand, totodata, crezare concluziei sale: „ Stafia comunismului, despre care vorbea Marx in secolul trecut ca ar bantui Europa, s-a dus si nu va reveni niciodata”. (Lavinia Betea)
Ca semne ale incurabilei sale patologii, autorul analizeaza, printre altele: razboiul din Afganistan, criza si „carnavalul polonez”, „dictatura cu gulas” maghiara, „pacificarea” de dupa 1968 a Cehoslovaciei, „stalinismul tarziu” din Romania lui Ceausescu, reformele chinezesti, „perestroika” lui Gorbaciov...
In multimea scrierilor despre comunism si a numerosilor autori care abordeaza teme majore ale contemporaneitatii, Stelian Tanase este o prezenta cu prodigiozitate si acribie aparte. Eu nu cunosc pe-un altul care in ultimii 30 de ani sa fi depus mai mult efort prin cercetarea de arhiva si intervievarea de martori implicati. Expert al gnozei comuniste si contestatar al acesteia din insesi anii omnipotentei sale in estul „cortinei de fier”, s-a proiectat frenetic, dupa caderea regimului, in exceptionalitatea unor fapte care-au marcat schimbarea: fondator si redactor sef al primei reviste de stiinta politica din Romania post-comunista, parlamentar din partea unei opozitii renascute, profesor universitar, realizator de filme documentare, jurnalist si manager al unor prestigioase instituitii media, autor de jurnale si memorialistica, de best-sellers fiction si de literatura stiintifica...
Sa citim, asadar, cu luare aminte aceasta carte capitala si pentru intelegerea „enigmelor” lui decembrie 1989 din Romania. Dand, totodata, crezare concluziei sale: „ Stafia comunismului, despre care vorbea Marx in secolul trecut ca ar bantui Europa, s-a dus si nu va reveni niciodata”. (Lavinia Betea)
720 pages, Paperback
Published December 1, 2022
About the author
Stelian Tănase
40 books24 followersStelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane.
Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti:
Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa)
Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993)
Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995)
Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995)
Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996)
Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996)
Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003)
Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998)
L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998)
Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999)
Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane.
Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti:
Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa)
Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993)
Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995)
Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995)
Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996)
Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996)
Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003)
Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998)
L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998)
Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999)
Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
March 7, 2026
Essential read for understanding Eastern Europe today
December 1, 2024
Idei din cartea „Istoria cãderii regimurilor comuniste" de Stelian Tãnase
1.esența relațiilor Kremlinului cu țãrile satelit a fost vasalitatea
2. pentru URSS statele satelit au fost ca un fel de zid, ca un filtru pentru ca ideile capitaliste sã nu pãtrundã.
3. succesul URSS era bazat pe izolarea populației.
4. Europa de Est a fost o transșee defensivã, o zonã tampon în lipsa unor obstacole naturale.
pentru Kremlin era necesar sã nu aibã granițe cu Europa.
5. prezența Armatei Roșii în inima Europei era pentru liderii de la Kremlin o garanție, o mãsurã în plus de siguranțã; în cazul unei crize militare, conflictul s-ar fi desfãșurat în Europa, și nu pe teritoriul URSS
6. dictatura proletariatului este împotriva proletariatului
În 1948, când se încheia sovietizarea Europei de Est, nivelul de dezvoltare economicã, tradițiile politice, nivelul de civilizație, standardul de viațã al țãrilor cãzute pradã comunismului erau superioare celor din URSS.
URSS nu avea de oferit decât ideologie, cu toate anexele: dictaturã, poliție politicã, cenzurã.
Regimul comunist a distrus în toate aceste țãri efortul de modernizare fãcut în ultimii 150 de ani și le-a adus într-o situație cvasi feudalã, pre modernã.
ℛ𝓸𝓂𝓪̂𝓃𝓲𝒶
Industrializarea forțatã a fost un proiect megaloman. Industria petrochimicã se baza foarte mult pe petrolul ieftin din Iran, dar odatã cu revoluția din Iran, Ceaușescu nu a mai avut acces la acest petrol, astfel cã la începutul anilor '80, economia Românii era în crizã.
Ceaușescu nu acceptã deloc eșecul și este obsedat de ideea producției integrale în țarã, la fel cum fãcuse Stalin în anii '20, dar România nu are resursele URSS, iar anii '70 sunt diferiți de anii '20. (Teoria Socialismumului într-o singurã țarã, emisã de Stalin în 1924).
Muncitorii români nu au fost la fel de vocali ca cei polonezi, de exemplu, pentru cã ei erau de puținn timp muncitori, nu aveau experiența sindicatelor, erau speriați de poliție, venind din mediu rural.
Pentru Kremlin, România nu era un pericol și nu a avut însemnãtatea Poloniei, care era cea mai popularã țarã din bloc, a Cehoslovaciei, care era cea mai industrializatã și extrem vesticã a blocului, a RDG ului, care era cea mai prețioasã bijuterie a succesului Armatei Roșii, sau a Ungariei, care ieșise din Tratatul de la Varșovia.
Odata ce Brejnev este înlocuit de Gorbaciov, situația se schimba pt Ceaușescu.
Gorbaciov dorește reforme, iar Ceaușescu se teme de ele. Odatã ce Kremlinul poate negocia direct cu Japonia și cu SUA din 1985, nu mai au nevoie de intermediari. Pe mãsurã ce criza economicã se apropie, Ceausescu cere ajutor la CAER, pe care îl criticase înainte, fãcând apel la internaționalism, deși înainte jucase cartea naționalismului.
Cere de mai multe ori piete de desfacere pt RO, care de altfel era
aproape totalmente izolatã economic.
𝓒𝓮𝓱𝓸𝓼𝓵𝓸𝓿𝓪𝓬𝓲𝓪
Cehoslovacia a rãmas puternicã economic în cadrul URSS (fusese foarte puternicã și înainte, iar economia ei a depins puțin de Occident), a dus la un nivel de trai acceptabil, astfel cã muncitorii nu s-au alãturat mișcãrii anti comuniste a intelectualilor.
Prin anii '80, când regimul sovietic era slãbit peste tot, pactul pâine vs libertate pare sã nu mai funcționeze nici în Cehoslovacia. În 1981 PIB scade cu 0.1% și în 1985 scade iar cu -2%, salariul real este mai mic decat in anii '70; invazia din 1968 și guvernarea Husák care a urmat nu a rezolvat nici una dintre problemele pe care dificilii ani '60 le-au impus.
Ca Jarujelzki în Polonia, Husak trebuie sã constate 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐢𝐩𝐥𝐢𝐧𝐚, 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐚𝐠𝐚𝐧𝐝𝐚, 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐞𝐠𝐡𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̃ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐧𝐳𝐮𝐫𝐚 𝐧𝐮 𝐭̦𝐢𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚̃.
Esența problemei a fost faptul ca economia centralizatã nu rezolvase problemele cronice pe care reforma din 1968 fusese desemnatã sã le rezolve.
𝐂𝐚𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐦𝐚 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚̃𝐭̦𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐢, 𝐨 𝐬𝐥𝐚𝐛𝐚̃ 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐢𝐩𝐥𝐢𝐧𝐚̃ 𝐚 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐢𝐢, 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐧𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐢̂𝐧𝐚̃𝐛𝐮𝐬̦𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐢𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞𝐢 𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞, 𝐚𝐜𝐮𝐦𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐯𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐚̃ 𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐛𝐮𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚𝐫𝐠 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦: cauza acestei evolutii este anularea reformelor Primãverii de la Praga decenii; dupã douã decenii regimul se confruntã cu aceleași probleme, politice ș economice.
𝒞𝓱𝒾𝓷𝒶
𝐃𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐥𝐞𝐭𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐥𝐞𝐭𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢.China este mediul perfect pentru investitorii strãini capitaliști: piațã internã imensã, forțã de muncã ieftinã, un guvern care oferã condiții avantajoase investitorilor și oferã suficiente garanții, cum ar fi înãbușirea oricàrui protest, plus o lipsã a culturii sindicale.
𝓤𝓷𝓰𝓪𝓻𝓲𝓪
Compromisul a fost o trãsãurã exclusivã a Ungariei în Europa de Est a acelor vremuri, a dus la o echilibrare a puterilor în stat, lucru esențial într-o democrație: sistemul politic maghiar stabil, considerat legitim de majoritatea țãrii, pentru cã nu este perturbat de mișcãri extremiste, pentru cã beneficiazã de la un larg consens național asupra esențialului, și anume democrația
Opțiunea pentru o tranziție gradualã este și ea un semn al acestei evoluții. Revoluția negociatã maghiarã are mai multe elemente de continuitate decât de rupturã.
Dupa cãderea comunismului, Polonia și Cehoslovacia opteazã pentru terapie de șoc și pentru cã aveau de recuperat înapoierea în care le lasase vechiul regim. Existau, însã, în aceste țãri, forțe politice: Solidarnoș, Carta 77, Forumul civic, capabile sã impunã o asemenea decizie, spre deosebire de România, Bulgaria, Albania.
Gradualismul transformãrilor ungare diferã de cel al acestor ultime țãri, silite sã parcurgã o tranziție lentã din lipsa forțelor economice și politice apte sã accelereze modernizarea și democratizarea lor.
Economia maghiarã rãmâne principala preocupare a guvernului. Moștenirea lãsatã de guvernul Miklós Németh nu este atât de proastã precum moștenirea lãsatã de alte guverne comuniste.
Reforma lansatã în anii '60 a dat destul rezultate pozitive. Structura economicã nu e atât de dezechilibratã ca a economiei României sau Poloniei.
𝓐𝓵𝓫𝓪𝓷𝓲𝓪
Cea mai sãracã țarã din Europa;
în anii '90 dominã anarhia, nu existã clasã de mijloc, nu existã intelectuali care sã aibã forța din alte țãri din Europa de Est de a aduna oameni in jurul lor.
Tinerii au luat cu asalt ambasada și în aceeași varã a început un exod spre sudul Italiei și Grecia, acești "boat men" fiind pe primele pagini ale agențiilor, amintind de refugiații vietnamezi din 1985. Au existat multe probleme cu ei, au fost trimiși acasã, unii fugeau din țarã obligând navele din porturile albaneze sã îi scoatã din țarã.
Cãrți menționate în „Istoria cãderii regimurilor comuniste" de Stelian Tãnase și care mi-au stârnit interesul:
1.Aleksandr Soljenițîn: Rusia sub avalanșã/ Cãderea imperiului rus / Cum sã reîntemeiem Rusia
2. Alexandr Iakovlev - Ce vrem sã facem din Uniunea sovieticã
3. Solidaritatea, Zbigniew Stawrowski
1.esența relațiilor Kremlinului cu țãrile satelit a fost vasalitatea
2. pentru URSS statele satelit au fost ca un fel de zid, ca un filtru pentru ca ideile capitaliste sã nu pãtrundã.
3. succesul URSS era bazat pe izolarea populației.
4. Europa de Est a fost o transșee defensivã, o zonã tampon în lipsa unor obstacole naturale.
pentru Kremlin era necesar sã nu aibã granițe cu Europa.
5. prezența Armatei Roșii în inima Europei era pentru liderii de la Kremlin o garanție, o mãsurã în plus de siguranțã; în cazul unei crize militare, conflictul s-ar fi desfãșurat în Europa, și nu pe teritoriul URSS
6. dictatura proletariatului este împotriva proletariatului
În 1948, când se încheia sovietizarea Europei de Est, nivelul de dezvoltare economicã, tradițiile politice, nivelul de civilizație, standardul de viațã al țãrilor cãzute pradã comunismului erau superioare celor din URSS.
URSS nu avea de oferit decât ideologie, cu toate anexele: dictaturã, poliție politicã, cenzurã.
Regimul comunist a distrus în toate aceste țãri efortul de modernizare fãcut în ultimii 150 de ani și le-a adus într-o situație cvasi feudalã, pre modernã.
ℛ𝓸𝓂𝓪̂𝓃𝓲𝒶
Industrializarea forțatã a fost un proiect megaloman. Industria petrochimicã se baza foarte mult pe petrolul ieftin din Iran, dar odatã cu revoluția din Iran, Ceaușescu nu a mai avut acces la acest petrol, astfel cã la începutul anilor '80, economia Românii era în crizã.
Ceaușescu nu acceptã deloc eșecul și este obsedat de ideea producției integrale în țarã, la fel cum fãcuse Stalin în anii '20, dar România nu are resursele URSS, iar anii '70 sunt diferiți de anii '20. (Teoria Socialismumului într-o singurã țarã, emisã de Stalin în 1924).
Muncitorii români nu au fost la fel de vocali ca cei polonezi, de exemplu, pentru cã ei erau de puținn timp muncitori, nu aveau experiența sindicatelor, erau speriați de poliție, venind din mediu rural.
Pentru Kremlin, România nu era un pericol și nu a avut însemnãtatea Poloniei, care era cea mai popularã țarã din bloc, a Cehoslovaciei, care era cea mai industrializatã și extrem vesticã a blocului, a RDG ului, care era cea mai prețioasã bijuterie a succesului Armatei Roșii, sau a Ungariei, care ieșise din Tratatul de la Varșovia.
Odata ce Brejnev este înlocuit de Gorbaciov, situația se schimba pt Ceaușescu.
Gorbaciov dorește reforme, iar Ceaușescu se teme de ele. Odatã ce Kremlinul poate negocia direct cu Japonia și cu SUA din 1985, nu mai au nevoie de intermediari. Pe mãsurã ce criza economicã se apropie, Ceausescu cere ajutor la CAER, pe care îl criticase înainte, fãcând apel la internaționalism, deși înainte jucase cartea naționalismului.
Cere de mai multe ori piete de desfacere pt RO, care de altfel era
aproape totalmente izolatã economic.
𝓒𝓮𝓱𝓸𝓼𝓵𝓸𝓿𝓪𝓬𝓲𝓪
Cehoslovacia a rãmas puternicã economic în cadrul URSS (fusese foarte puternicã și înainte, iar economia ei a depins puțin de Occident), a dus la un nivel de trai acceptabil, astfel cã muncitorii nu s-au alãturat mișcãrii anti comuniste a intelectualilor.
Prin anii '80, când regimul sovietic era slãbit peste tot, pactul pâine vs libertate pare sã nu mai funcționeze nici în Cehoslovacia. În 1981 PIB scade cu 0.1% și în 1985 scade iar cu -2%, salariul real este mai mic decat in anii '70; invazia din 1968 și guvernarea Husák care a urmat nu a rezolvat nici una dintre problemele pe care dificilii ani '60 le-au impus.
Ca Jarujelzki în Polonia, Husak trebuie sã constate 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐢𝐩𝐥𝐢𝐧𝐚, 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐚𝐠𝐚𝐧𝐝𝐚, 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐞𝐠𝐡𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̃ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐧𝐳𝐮𝐫𝐚 𝐧𝐮 𝐭̦𝐢𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚̃.
Esența problemei a fost faptul ca economia centralizatã nu rezolvase problemele cronice pe care reforma din 1968 fusese desemnatã sã le rezolve.
𝐂𝐚𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐦𝐚 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚̃𝐭̦𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐢, 𝐨 𝐬𝐥𝐚𝐛𝐚̃ 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐢𝐩𝐥𝐢𝐧𝐚̃ 𝐚 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐢𝐢, 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐧𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐢̂𝐧𝐚̃𝐛𝐮𝐬̦𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐢𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞𝐢 𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞, 𝐚𝐜𝐮𝐦𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐯𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐚̃ 𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐛𝐮𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚𝐫𝐠 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦: cauza acestei evolutii este anularea reformelor Primãverii de la Praga decenii; dupã douã decenii regimul se confruntã cu aceleași probleme, politice ș economice.
𝒞𝓱𝒾𝓷𝒶
𝐃𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐥𝐞𝐭𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐥𝐞𝐭𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢.China este mediul perfect pentru investitorii strãini capitaliști: piațã internã imensã, forțã de muncã ieftinã, un guvern care oferã condiții avantajoase investitorilor și oferã suficiente garanții, cum ar fi înãbușirea oricàrui protest, plus o lipsã a culturii sindicale.
𝓤𝓷𝓰𝓪𝓻𝓲𝓪
Compromisul a fost o trãsãurã exclusivã a Ungariei în Europa de Est a acelor vremuri, a dus la o echilibrare a puterilor în stat, lucru esențial într-o democrație: sistemul politic maghiar stabil, considerat legitim de majoritatea țãrii, pentru cã nu este perturbat de mișcãri extremiste, pentru cã beneficiazã de la un larg consens național asupra esențialului, și anume democrația
Opțiunea pentru o tranziție gradualã este și ea un semn al acestei evoluții. Revoluția negociatã maghiarã are mai multe elemente de continuitate decât de rupturã.
Dupa cãderea comunismului, Polonia și Cehoslovacia opteazã pentru terapie de șoc și pentru cã aveau de recuperat înapoierea în care le lasase vechiul regim. Existau, însã, în aceste țãri, forțe politice: Solidarnoș, Carta 77, Forumul civic, capabile sã impunã o asemenea decizie, spre deosebire de România, Bulgaria, Albania.
Gradualismul transformãrilor ungare diferã de cel al acestor ultime țãri, silite sã parcurgã o tranziție lentã din lipsa forțelor economice și politice apte sã accelereze modernizarea și democratizarea lor.
Economia maghiarã rãmâne principala preocupare a guvernului. Moștenirea lãsatã de guvernul Miklós Németh nu este atât de proastã precum moștenirea lãsatã de alte guverne comuniste.
Reforma lansatã în anii '60 a dat destul rezultate pozitive. Structura economicã nu e atât de dezechilibratã ca a economiei României sau Poloniei.
𝓐𝓵𝓫𝓪𝓷𝓲𝓪
Cea mai sãracã țarã din Europa;
în anii '90 dominã anarhia, nu existã clasã de mijloc, nu existã intelectuali care sã aibã forța din alte țãri din Europa de Est de a aduna oameni in jurul lor.
Tinerii au luat cu asalt ambasada și în aceeași varã a început un exod spre sudul Italiei și Grecia, acești "boat men" fiind pe primele pagini ale agențiilor, amintind de refugiații vietnamezi din 1985. Au existat multe probleme cu ei, au fost trimiși acasã, unii fugeau din țarã obligând navele din porturile albaneze sã îi scoatã din țarã.
Cãrți menționate în „Istoria cãderii regimurilor comuniste" de Stelian Tãnase și care mi-au stârnit interesul:
1.Aleksandr Soljenițîn: Rusia sub avalanșã/ Cãderea imperiului rus / Cum sã reîntemeiem Rusia
2. Alexandr Iakovlev - Ce vrem sã facem din Uniunea sovieticã
3. Solidaritatea, Zbigniew Stawrowski
February 2, 2026
O documentare excepțională! Oferă mult context unor informații importante. Am subliniat multe detalii relevante nu doar pentru istoria recentă a României, ci și pentru tările din jur. Deși e o carte despre fapte, cifre, rândurile ei m-au trecut prin multe emoții. Recomand!
October 14, 2025
O carte excelentă! Plină de informații și cu o poveste foarte frumos structurată.
Versiunea audiobook m-a însoțit în mașină pentru o lună.
Versiunea audiobook m-a însoțit în mașină pentru o lună.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews