What do you think?
Rate this book
Soni
Intrebari incomode, sex si droguri intr-un roman contemporan despre decadere si iluminare.
Povestea Soniei, o tinara de douazeci si sase de ani care afla ca are cancer la stomac si numai o jumatate de an de trait, ne conduce catre intelegerea sensului si a libertatii omului intr-o societate urbana tot mai agitata, lipsita de sentimente si plina de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcada nebuneasca spre moarte si de bravada dureroasa, perfect justificata de circumstante, Soni are puritate si un romantism cu care tinerii vor rezona intotdeauna. Caci, dupa cum spune personajul principal, „nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cit mai tirziu posibil”.
Povestea Soniei, o tinara de douazeci si sase de ani care afla ca are cancer la stomac si numai o jumatate de an de trait, ne conduce catre intelegerea sensului si a libertatii omului intr-o societate urbana tot mai agitata, lipsita de sentimente si plina de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcada nebuneasca spre moarte si de bravada dureroasa, perfect justificata de circumstante, Soni are puritate si un romantism cu care tinerii vor rezona intotdeauna. Caci, dupa cum spune personajul principal, „nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cit mai tirziu posibil”.
256 pages, Paperback
First published September 1, 2008
13 people are currently reading
372 people want to read
About the author
Andrei Ruse
15 books284 followersAndrei Ruse s-a născut în decembrie 1985, în București. Este scriitor, editor de carte și promoter cultural.
A debutat cu volumul de poezie „Black Job” (Ed. Vinea, 2007), dar apoi s-a dedicat prozei în totalitate. Primul lui roman, „SONI” (Ed. Tritonic, 2008, 2009; Ed. Polirom, 2012; Ed. Rao, 2014), povestea unei tinere de 26 de ani diagnosticată cu cancer, care află că are numai jumătate de an de trăit și pornește într-o călătorie urbană tumultoasă plină de sex și droguri pentru a înțelege sensul libertății și existenței ei, a fost una dintre cele mai dezbătute cărți în online la momentul ei, cu sute de recenzii și reacții, prima carte cu video-trailer din România și printre primele titluri pentru adolescenți apărute la noi, considerată un best-seller, depășind 10.000 de exemplare vândute și ajunsă în prezent la a patra ediție.
A continuat cu romanul „Dilăr pentru o zi” (Ed. Polirom, 2011), încercarea unui polițist de a prinde un important „dilăr” de droguri din capitală pentru a avansa rapid în carieră, însă este nevoit să consume câteva dintre stupefiante timp de câteva ore și ajunge să aibă o serie de revelații despre sine și lume, care îi vor schimba viața în totalitate.
Câțiva ani mai târziu, a primit o bursă importantă în Germania, la prestigioasa Akademie Schloss Solitude (Stuttgart, 2012), unde a început să scrie „Zaraza”, tratând ascensiunea și decăderea unuia dintre cei mai mari dizeuri ai interbelicului, Cristian Vasile. A publicat romanul după o perioadă de documentare intensă ce a durat aproape trei ani (Ed. Polirom, 2014, 2016; Ed. Hyperliteratura, 2021), iar acesta s-a bucurat rapid de succes, ajungând până acum la încă trei reeditări. A fost desemnat și Romanul anului 2014 (votul cititorilor, site-ul Bookaholic) sau Cea mai bună carte din 2014 (site-ul Carticusuflet.ro, proiectul scriitoarei Camelia Cavadia), iar Răzvan Mazilu a semnat un spectacol musical cu același titlu, inspirat din carte.
A urmat „Despre tristețea femeilor frumoase” (Ed. Hyperliteratura, 2019), o serie de proze scurte fantastice și biografice, scrise în perioada 2014 – 2018. Cartea a ajuns la a treia retipărire în primele luni de la apariție.
În prezent, lucrează la trilogia „Ultimul împărat nemuritor”, inspirat din basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și din mitologia și folclorul românești. Prima carte, „Cartea Blestemelor”, a apărut în martie 2022, și va fi urmată de „Cartea Ielelor” (2023) și „Cartea Plângerii” (2024).
A debutat cu volumul de poezie „Black Job” (Ed. Vinea, 2007), dar apoi s-a dedicat prozei în totalitate. Primul lui roman, „SONI” (Ed. Tritonic, 2008, 2009; Ed. Polirom, 2012; Ed. Rao, 2014), povestea unei tinere de 26 de ani diagnosticată cu cancer, care află că are numai jumătate de an de trăit și pornește într-o călătorie urbană tumultoasă plină de sex și droguri pentru a înțelege sensul libertății și existenței ei, a fost una dintre cele mai dezbătute cărți în online la momentul ei, cu sute de recenzii și reacții, prima carte cu video-trailer din România și printre primele titluri pentru adolescenți apărute la noi, considerată un best-seller, depășind 10.000 de exemplare vândute și ajunsă în prezent la a patra ediție.
A continuat cu romanul „Dilăr pentru o zi” (Ed. Polirom, 2011), încercarea unui polițist de a prinde un important „dilăr” de droguri din capitală pentru a avansa rapid în carieră, însă este nevoit să consume câteva dintre stupefiante timp de câteva ore și ajunge să aibă o serie de revelații despre sine și lume, care îi vor schimba viața în totalitate.
Câțiva ani mai târziu, a primit o bursă importantă în Germania, la prestigioasa Akademie Schloss Solitude (Stuttgart, 2012), unde a început să scrie „Zaraza”, tratând ascensiunea și decăderea unuia dintre cei mai mari dizeuri ai interbelicului, Cristian Vasile. A publicat romanul după o perioadă de documentare intensă ce a durat aproape trei ani (Ed. Polirom, 2014, 2016; Ed. Hyperliteratura, 2021), iar acesta s-a bucurat rapid de succes, ajungând până acum la încă trei reeditări. A fost desemnat și Romanul anului 2014 (votul cititorilor, site-ul Bookaholic) sau Cea mai bună carte din 2014 (site-ul Carticusuflet.ro, proiectul scriitoarei Camelia Cavadia), iar Răzvan Mazilu a semnat un spectacol musical cu același titlu, inspirat din carte.
A urmat „Despre tristețea femeilor frumoase” (Ed. Hyperliteratura, 2019), o serie de proze scurte fantastice și biografice, scrise în perioada 2014 – 2018. Cartea a ajuns la a treia retipărire în primele luni de la apariție.
În prezent, lucrează la trilogia „Ultimul împărat nemuritor”, inspirat din basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și din mitologia și folclorul românești. Prima carte, „Cartea Blestemelor”, a apărut în martie 2022, și va fi urmată de „Cartea Ielelor” (2023) și „Cartea Plângerii” (2024).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
September 19, 2022
Inceputul a fost interesant si au fost cateva pasaje care m-au impresionat; totusi a fost prea mult sex pentru gustul meu in contextul dat, iar finalul l-am perceput putin grabit.
Cu siguranta o sa incerc si alte romane de la Andrei Ruse - Zaraza este pe lista scurta :)
Cu siguranta o sa incerc si alte romane de la Andrei Ruse - Zaraza este pe lista scurta :)
July 29, 2014
"Nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cat mai tarziu posibil."
May 28, 2014
Îmi dau seama că oricâte critici ar putea primi cartea asta de care vreau să scriu acum, Soni a lui Andrei Ruse, asta nu i se poate reproşa. Că nu te pune pe gânduri. Că nu te face să vrei să trăieşti mai intens şi mai conştient fiecare clipă. Să faci lucruri. Să te grăbeşti. Să vrei să faci ceva cu viaţa ta.
E o carte care şi-a atins scopul. Cu mijloace contestabile.Cu marketing. Cu clişee. Cu sex. Cu tot ce-a pus Andrei Ruse în ea ca să mă facă pe mine să o remarc, să o răsfoiesc, să o cumpăr şi să o citesc. Până la sfârşit. E o carte al cărei scop declarat este “să trezească în oameni sentimente şi să aibă puterea să-i schimbe” (p. 183). Ei bine, pe mine m-a schimbat. M-am gândit în 15 minute de când am terminat cartea la mai multe lucruri decât m-am gândit în ultimele 15 zile. Nu o să zic 15 luni pentru că oricum m-am gândit la prea multe în ultimele 15 luni :) . Aştept să văd cum o să se întâmple schimbarea asta, dar simt că o să se întâmple oricum. Şi apoi o să-i scriu un mail lui Andrei Ruse. Ştiu că o să se bucure. Iar orgoliul lui o să se simtă mai bine.
Ok, sa revin puţin la carte. O tipă de 26 de ani află că are cancer la stomac şi îşi schimbă viaţa. Subiectul e destul de previzibil, scriitura nu e extraordinară. Totul e plin de clişee şi am avut mereu senzaţia că citesc o traducere a unei cărţi de Chuck Palahniuk. Am multe de reproşat, dar nu văd rostul. E o carte bună. Are un subiect bun. Are o copertă bună. Are un titlu bun. Are un marketing bun. Cumpăraţi-o. Punct.
Am senzaţia că Andrei Ruse e un tip aşa foarte plin de el. Cam cum sunt şi eu. Foarte mândru de ce a făcut el până acum. De cât de bine scrie. De cât de bine a putut el să vorbească prin gura unei femei. De cât de tare e el că i-a pubicat Polirom cartea în A TREIA ediţie. Habar n-am, poate nu e aşa. Poate e un tip foarte mişto şi mi-ar plăcea să-l cunosc. Dar de fapt nu vreau. A reuşit să mă enerveze foarte tare. Şi ce mă enervează este că de fapt este atât de şmecher încât mi-a tras-o fără să vreau. Toate căcaturile care nu-mi plac mie la carte, toate clişeele, tot limbajul ăla îngrijit în limba română ca să nu fie plin de cuvinte în engleză, deşi se simt acolo, stau pe limbă, doar că nu le-a putut pune pe hârtie, toată predictibilitatea plotului, toată senzaţia de film american genul dramă romantică, dacă există aşa ceva, toate astea m-au ţinut în priză şi m-au făcut să citesc cartea pe nerăsuflate. Şi apoi să MĂ GÂNDESC. Să mă gândesc la mine şi să mă hotărăsc să schimb ceva. Dacă Andrei Ruse a reuşit să facă asta, e foarte tare. Doar că tot nu vreau să-l cunosc.
Poate o să citesc blogul lui. Sau poate o să citesc şi al doilea roman, Dilăr pentru o zi. Titlu foarte catchy, domnule Ruse. Sau poate l-a propus editura. Btw, cel mai tare m-a enervat chestia asta cu limbajul. Prea periat. Prea fals. Prea fără cuvinte în engleză. Un fuck doua în toată cartea. Şi m-a enervat chestia cu sexul. Şi m-a enervat chestia cu sexul pentru replica aia din imixtiunea autorului în carte, cum că îi spune editorul să bage sex. Deşi mi se parte interesantă chestia asta cu mailurile autorului, nu sunt sigură că îmi place. Sunt foarte multe lucruri care nu-mi plac la cartea asta. Şi totuşi, e prea tare! Nu mă apuc imediat ce termin o carte să scriu 4 pagini despre ea! Felicitări!
E o carte care şi-a atins scopul. Cu mijloace contestabile.Cu marketing. Cu clişee. Cu sex. Cu tot ce-a pus Andrei Ruse în ea ca să mă facă pe mine să o remarc, să o răsfoiesc, să o cumpăr şi să o citesc. Până la sfârşit. E o carte al cărei scop declarat este “să trezească în oameni sentimente şi să aibă puterea să-i schimbe” (p. 183). Ei bine, pe mine m-a schimbat. M-am gândit în 15 minute de când am terminat cartea la mai multe lucruri decât m-am gândit în ultimele 15 zile. Nu o să zic 15 luni pentru că oricum m-am gândit la prea multe în ultimele 15 luni :) . Aştept să văd cum o să se întâmple schimbarea asta, dar simt că o să se întâmple oricum. Şi apoi o să-i scriu un mail lui Andrei Ruse. Ştiu că o să se bucure. Iar orgoliul lui o să se simtă mai bine.
Ok, sa revin puţin la carte. O tipă de 26 de ani află că are cancer la stomac şi îşi schimbă viaţa. Subiectul e destul de previzibil, scriitura nu e extraordinară. Totul e plin de clişee şi am avut mereu senzaţia că citesc o traducere a unei cărţi de Chuck Palahniuk. Am multe de reproşat, dar nu văd rostul. E o carte bună. Are un subiect bun. Are o copertă bună. Are un titlu bun. Are un marketing bun. Cumpăraţi-o. Punct.
Am senzaţia că Andrei Ruse e un tip aşa foarte plin de el. Cam cum sunt şi eu. Foarte mândru de ce a făcut el până acum. De cât de bine scrie. De cât de bine a putut el să vorbească prin gura unei femei. De cât de tare e el că i-a pubicat Polirom cartea în A TREIA ediţie. Habar n-am, poate nu e aşa. Poate e un tip foarte mişto şi mi-ar plăcea să-l cunosc. Dar de fapt nu vreau. A reuşit să mă enerveze foarte tare. Şi ce mă enervează este că de fapt este atât de şmecher încât mi-a tras-o fără să vreau. Toate căcaturile care nu-mi plac mie la carte, toate clişeele, tot limbajul ăla îngrijit în limba română ca să nu fie plin de cuvinte în engleză, deşi se simt acolo, stau pe limbă, doar că nu le-a putut pune pe hârtie, toată predictibilitatea plotului, toată senzaţia de film american genul dramă romantică, dacă există aşa ceva, toate astea m-au ţinut în priză şi m-au făcut să citesc cartea pe nerăsuflate. Şi apoi să MĂ GÂNDESC. Să mă gândesc la mine şi să mă hotărăsc să schimb ceva. Dacă Andrei Ruse a reuşit să facă asta, e foarte tare. Doar că tot nu vreau să-l cunosc.
Poate o să citesc blogul lui. Sau poate o să citesc şi al doilea roman, Dilăr pentru o zi. Titlu foarte catchy, domnule Ruse. Sau poate l-a propus editura. Btw, cel mai tare m-a enervat chestia asta cu limbajul. Prea periat. Prea fals. Prea fără cuvinte în engleză. Un fuck doua în toată cartea. Şi m-a enervat chestia cu sexul. Şi m-a enervat chestia cu sexul pentru replica aia din imixtiunea autorului în carte, cum că îi spune editorul să bage sex. Deşi mi se parte interesantă chestia asta cu mailurile autorului, nu sunt sigură că îmi place. Sunt foarte multe lucruri care nu-mi plac la cartea asta. Şi totuşi, e prea tare! Nu mă apuc imediat ce termin o carte să scriu 4 pagini despre ea! Felicitări!
April 28, 2009
Este o carte ce te face sa meditezi la viata si moarte. In timp ce o citesti parca incepi sa iti faci promisiuni si planuri in legatura cu ce vei schimba la tine, la cei din jur, la modul tau de viata.
Sunt multe momente in care imi place de Soni. Cateodata si eu am vrut sa traiesc viata pe marginea prapastiei, insa nu am avut niciodata curaj.
Mi-au placut foarte mult dialogurile si imi pare rau ca nu cunosc mai bine Bucurestiul. Actiunea se petrece acolo.
Nu mi-a placut finalul. Un aer mult prea comercial. Ma asteptam la cu totul altceva!
Sunt multe momente in care imi place de Soni. Cateodata si eu am vrut sa traiesc viata pe marginea prapastiei, insa nu am avut niciodata curaj.
Mi-au placut foarte mult dialogurile si imi pare rau ca nu cunosc mai bine Bucurestiul. Actiunea se petrece acolo.
Nu mi-a placut finalul. Un aer mult prea comercial. Ma asteptam la cu totul altceva!
April 9, 2015
Citesc cum spun unii că „nu are cum să nu te pună pe gânduri” și nu înțeleg despre ce vorbesc... totul mi s-a părut forțat în această carte. Nu mi-a plăcut de Soni, ca om. De comportamentul său prostesc-infantil. Dialogurile sunt foarte false, enervante.
Iar finalul a stricat complet cartea, mi s-a părut foarte... lame. A fost o dezamăgire pentru mine, mă așteptam la ceva simplu și frumos.
Iar finalul a stricat complet cartea, mi s-a părut foarte... lame. A fost o dezamăgire pentru mine, mă așteptam la ceva simplu și frumos.
April 28, 2013
"În prima zi la şcoală ar trebui să ni se spună că murim. Dup-aia alfabetul."
Isi atinge scopul, te pune pe ganduri, schimba punctele de vedere prin care concepem anumite lucruri, asta e de necontestat. In ce masura m-a schimbat pe mine, ramane de vazut. Cert e ca a atins o coarda sensibila. Una pe care societatea o ignora.
Isi atinge scopul, te pune pe ganduri, schimba punctele de vedere prin care concepem anumite lucruri, asta e de necontestat. In ce masura m-a schimbat pe mine, ramane de vazut. Cert e ca a atins o coarda sensibila. Una pe care societatea o ignora.
March 2, 2020
cartea asta e în același timp cum zice soni, dar și cum zice andrei. pe de-o parte, nu e nimic genial în ea. ca literatură, ca stil, ca alte chestii... nu sunt filosofii cu pretenții de nobel. pe de altă parte, eu sunt soni, toată lumea e soni sau se-nvârte în jurul ei. m-am regasit în cartea asta mai mult decat m-am regăsit în vreo carte în viața mea și în chestii și idei nu tocmai comune. m-a făcut să mă gândesc la viață și la faptul că nu e nimic important aici. nimic în afară de a trăi efectiv. am văzut cartea ca o versiune modernă a suferințelor tânărului werther, doar că fără suferințe și fără werther, ceea ce e comic, pentru că în cazul ăsta nu mai rămâne nimic, dar cineva o să se sinucidă într-o zi, după ce o să citească soni. e la un cu totul alt nivel. e diferită de tot ce am citit până acum. până și scrisul mic îmi transmitea ceva. o simplitate ieșită din comun...
*SPOILER ALERT!*
la început nu mi-a plăcut. de fapt, nu mă dau în vânt dupa romanele postmoderniste. nimic nu-i mai bun decât un clasic. mi-am bătut capul ceva vreme ca să înțeleg structura cărții, care inițial mă ducea cu gândul mai degrabă la un articol, să înțeleg ce e cu mailurile, ce e cu scrisul, ce avea ruse în cap când a scris cartea și chestii de genul ăsta. apoi nu întelegeam de ce citesc despre cimitirul canceroșilor și kylie minogue care își poartă sânii mâncați de viermi pe tavă. a fost exagerată și partea cu azilantul de 14 ani, cel puțin faptul că s-a culcat cu el, și la fel și atitudinea lui soni, din toate punctele de vedere. apoi, dintr-o dată, a început sa se lege totul. a început să-mi placă soni din toate punctele de vedere. am înțeles ce e cu mailurile, a-nceput să-mi placă scrisul, am înțeles cum se derulează cartea, am râs pe ici colo și... am ajuns la ultimul capitol a doua zi după ce am început-o. nu mă mai puteam opri, am mâncat-o cu copertă cu tot.
cred totuși că trebuia sa mă opresc acolo, înainte de ultimul capitol. ruse a dat-o în bară tare cu finalul prea sf, l-am și depunctat cu o stea. mi-a placut partea în care cancerul ei era inventat ca o alternativă pentru sinucidere. nu mi-au plăcut circumstanțele în care medicul își făcea treaba (ilegal, ascunzându-se de poliție), cum inventa pastile supercalifragilistice care îți ștergeau memoria și mai știu eu ce minunății de dr. moreau. dacă un poligraf ar fi testat realitatea ilustrată în soni, ar fi trasat o linie continuă pe tot parcursul cărții, iar la final ar fi luat-o razna calumea.
nu e genială cartea, dar e, într-un fel sau altul, specială.
*SPOILER ALERT!*
la început nu mi-a plăcut. de fapt, nu mă dau în vânt dupa romanele postmoderniste. nimic nu-i mai bun decât un clasic. mi-am bătut capul ceva vreme ca să înțeleg structura cărții, care inițial mă ducea cu gândul mai degrabă la un articol, să înțeleg ce e cu mailurile, ce e cu scrisul, ce avea ruse în cap când a scris cartea și chestii de genul ăsta. apoi nu întelegeam de ce citesc despre cimitirul canceroșilor și kylie minogue care își poartă sânii mâncați de viermi pe tavă. a fost exagerată și partea cu azilantul de 14 ani, cel puțin faptul că s-a culcat cu el, și la fel și atitudinea lui soni, din toate punctele de vedere. apoi, dintr-o dată, a început sa se lege totul. a început să-mi placă soni din toate punctele de vedere. am înțeles ce e cu mailurile, a-nceput să-mi placă scrisul, am înțeles cum se derulează cartea, am râs pe ici colo și... am ajuns la ultimul capitol a doua zi după ce am început-o. nu mă mai puteam opri, am mâncat-o cu copertă cu tot.
cred totuși că trebuia sa mă opresc acolo, înainte de ultimul capitol. ruse a dat-o în bară tare cu finalul prea sf, l-am și depunctat cu o stea. mi-a placut partea în care cancerul ei era inventat ca o alternativă pentru sinucidere. nu mi-au plăcut circumstanțele în care medicul își făcea treaba (ilegal, ascunzându-se de poliție), cum inventa pastile supercalifragilistice care îți ștergeau memoria și mai știu eu ce minunății de dr. moreau. dacă un poligraf ar fi testat realitatea ilustrată în soni, ar fi trasat o linie continuă pe tot parcursul cărții, iar la final ar fi luat-o razna calumea.
nu e genială cartea, dar e, într-un fel sau altul, specială.
April 27, 2016
"Sigur, a trebuit sa ma imbolnavesc de cancer ca sa imi aduc aminte cum imi place sa ma distrez. Macar eu mi-am amintit. Voi, toti oamenii sanatosi, care ajungeti la fix la birou, ca sa nimic, si sorbiti plictisiti o cafea proasta, ca sa va treziti din nimic pentru nimic, apoi sunteti devreme acasa, ca sa atingeti apogeul nimicului, ati inteles exact, da, haide ca stiti, nu e greu. Nimic!"
August 18, 2024
Am așteptat cu nerăbdare să ajung la cartea asta și am rămas puțintel dezamăgită. Mi se pare că finalul e cam grăbit și existau atâtea variante pentru a încheia cartea acesta care ar fi putut avea mai multă noimă. Cartea în sine a fost o lectură plăcută, și dacă ajungeam la ea în urmă cu 3-4 ani sigur primea 5 steluțe, însă strict pentru finalul care mi s-a părut cam "tras de păr" am să o limitez la 4 ☆ (i-aş fi dat 4.5, însă nu am această variantă)
În esență și-a atins scopul de a te face să simți ceva sau să pui sub semnul întrebării anumite aspecte ale vieții tale, so on that note, s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.
În esență și-a atins scopul de a te face să simți ceva sau să pui sub semnul întrebării anumite aspecte ale vieții tale, so on that note, s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.
September 4, 2020
Am sperat pana la sfarsit ca o sa se intample ceva, acel ceva care scoate o carte mediocra un pic mai in fata.
Aveam, chiar, in minte si singurul sfarsit care ar fi putut-o salva, dar nu l-am primit.
Cele doua stele sunt pentru ca mi-am imaginat ca, vulgaritatea povestii e doar o reflexie a vulgaritatii mortii. Cam trasa de par imaginatia mea, but there it is.
Nu as fi crezut, in veci, ca acelasi autor a scris Zaraza.
Aveam, chiar, in minte si singurul sfarsit care ar fi putut-o salva, dar nu l-am primit.
Cele doua stele sunt pentru ca mi-am imaginat ca, vulgaritatea povestii e doar o reflexie a vulgaritatii mortii. Cam trasa de par imaginatia mea, but there it is.
Nu as fi crezut, in veci, ca acelasi autor a scris Zaraza.
September 12, 2017
Felicitari autorului ca a scris. Voi citi si cel de-al doilea roman al sau.
Subiectul este interesant si o tema cu care ne confruntam toti: cum sa ne traim viata astfel incat sa aiba cat mai multa valoare si sa lasam ceva demn de consideratia celorlalti in urma. Soni se pierde in droguri si sex. Si este "salvata" (wait for it!) de iubire(/un barbat)... Nu stiu daca sufletul meu romantic sa planga de bucurie sau daca mintea mea sarcastica sa rada in hohote.
Mi-ar fi placut sa citesc mai mult gandurile Soniei si mai putin dialogul vulgar si fortat dintre personaje. Ultimele capitole mi.au placut cel mai mult pentru ca Soni isi recunoaste umaninatea si se accepta asa cum este.
Subiectul este interesant si o tema cu care ne confruntam toti: cum sa ne traim viata astfel incat sa aiba cat mai multa valoare si sa lasam ceva demn de consideratia celorlalti in urma. Soni se pierde in droguri si sex. Si este "salvata" (wait for it!) de iubire(/un barbat)... Nu stiu daca sufletul meu romantic sa planga de bucurie sau daca mintea mea sarcastica sa rada in hohote.
Mi-ar fi placut sa citesc mai mult gandurile Soniei si mai putin dialogul vulgar si fortat dintre personaje. Ultimele capitole mi.au placut cel mai mult pentru ca Soni isi recunoaste umaninatea si se accepta asa cum este.
April 4, 2020
Mult prea răvășitoare și bine scrisă pentru cât de underrated e.
February 13, 2017
Cel mai prost timp pierdut vreodată; cartea asta m-a făcut să realizez cât de multă indiferență se află în unii oameni.Exceptând vocabularul vulgar pe care autorul îl aborda câteodată și ideea de mortalitate a oamenilor care se repeta de nenumărate ori într-un mod enervant (cu toții știm că o să murim, nu trebuie să ni se amintească asta de 10 ori în 50 de pagini), și să nu mai amintesc de visele ciudate ale protagonistei pe care Andrei Ruse cu siguranță și le-a imaginat după câteva jointuri (precum descrie și în carte), aceste 250 de pagini nu m-au lăsat cu nimic altceva.
February 17, 2013
Inspiring, in a lot of ways. The book shouts its message loud and clear. While i don't particularly like this in a book, Andrei Ruse does it in a very cool way (for lack of a better word :). It is more than carpe diem, it's also about the whys and the hows. For some, the book could be an eye opener or a wake up call. For others, it could just make them feel less lonely :)
February 4, 2016
O carte care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să mă întreb ce aș face dacă aș ști că am timpul limitat. O poveste care m-a motivat să trăiesc puțin altfel, să mă bucur mai mult și să acționez când îmi doresc ceva cu adevărat.
March 23, 2015
Superba . Traiesti,urasti,delirezi, iubesti,te descoperei, te imbeti, supravietuiesti alaturi de Sony cu fiecare pagina mai intens.
December 3, 2024
Am citit cărți de debut mai proaste, dar și mai puțin haotice. (consider 'Soni' o carte de debut pentru că înainte AR mai publicase doar un volum de poezii, ceea ce e cu totul atceva)
Nimic nu poate descrie lupta care se dă în tine când citești primul roman al unui autor care îți place și cu care ai intrat în "contact" prin cel mai recent "proiect" al său.
Primul meu instinct după ce am început "Soni" a fost să îi dau foc.
In toata sinceritatea.
Însă, cunoscând două persoane care au trecut prin cancer, mi-am spus ca fiecare reacționează diferit la momentul descoperirii bolii și m-am decis să îi dau o șansă: Cum credea AR,la 23 de ani, că ar reacționa o femeie când află că are cancer?
Romanul se pretează a promova ideea de "memento mori", cât și pe cea de "memento vivere" într-un mod care să fie cât mai șocant. (Asta am perceput eu.)
Este un roman FOARTE comercial. Totuși, dialogurile sunt mult mai organice decât în multe cărți scrise de autori cu multe romane la activ.
Dacă treci de clișeul "protagonistă scrisă de un bărbat" și de fetișizările expuse "fără pic de jena", 'Soni' nu e o carte chiar goală, fără esență. Are câteva poante bune și unele paragrafe care îți dau de gandit. (totusi am umplut-o de semne de intrebare și "wtf")
All in all, e ok. Nu m-a plictisit, nu vreau să o mai incendiez, dar nici nu pot să zic că aș recomanda -o (decât dacă știți clar că persoana are înclinație spre tipul ăsta de cărți).
Trigger warnings: pedophilia (n-o sa trec asta cu vederea niciodata si te-am si judecat pentru asta AR), rape, graphic descriptions
Nimic nu poate descrie lupta care se dă în tine când citești primul roman al unui autor care îți place și cu care ai intrat în "contact" prin cel mai recent "proiect" al său.
Primul meu instinct după ce am început "Soni" a fost să îi dau foc.
In toata sinceritatea.
Însă, cunoscând două persoane care au trecut prin cancer, mi-am spus ca fiecare reacționează diferit la momentul descoperirii bolii și m-am decis să îi dau o șansă: Cum credea AR,la 23 de ani, că ar reacționa o femeie când află că are cancer?
Romanul se pretează a promova ideea de "memento mori", cât și pe cea de "memento vivere" într-un mod care să fie cât mai șocant. (Asta am perceput eu.)
Este un roman FOARTE comercial. Totuși, dialogurile sunt mult mai organice decât în multe cărți scrise de autori cu multe romane la activ.
Dacă treci de clișeul "protagonistă scrisă de un bărbat" și de fetișizările expuse "fără pic de jena", 'Soni' nu e o carte chiar goală, fără esență. Are câteva poante bune și unele paragrafe care îți dau de gandit. (totusi am umplut-o de semne de intrebare și "wtf")
All in all, e ok. Nu m-a plictisit, nu vreau să o mai incendiez, dar nici nu pot să zic că aș recomanda -o (decât dacă știți clar că persoana are înclinație spre tipul ăsta de cărți).
Trigger warnings: pedophilia (n-o sa trec asta cu vederea niciodata si te-am si judecat pentru asta AR), rape, graphic descriptions
April 16, 2020
„A solid read”, cum aș spune-n engleză. O carte care-ți dă de gândit (după cum au menționat mulți alții care-au scris câte-o mică recenzie pe-aici).
Stilul de scriere al autorului e simplist și totodată oarecum filosofic, o filosofie simplificată astfel încât să poată fi ușor înțeleasă.
Pentru un roman de debut, trebuie să recunosc că mi-a plăcut destul de mult și-l recomand cu drag, atât timp cât boala (cu precădere cancerul), drogurile și un stil de viață distructiv nu-s un trigger pentru voi. But then again, ăsta-i subiectul romanului, așa că cine nu se simte bine citind despre astfel de lucruri nu cred că ar fi interesat de el oricum.
Ce mi s-a părut extrem de fain și-am vrut să scot în evidență au fost pasajele în care autorul a decis să redea e-mail-urile lui cu persoana care a inspirat romanul. Ne-a oferit o privire în procesul de scriere la care nu m-aș fi așteptat.
Stilul de scriere al autorului e simplist și totodată oarecum filosofic, o filosofie simplificată astfel încât să poată fi ușor înțeleasă.
Pentru un roman de debut, trebuie să recunosc că mi-a plăcut destul de mult și-l recomand cu drag, atât timp cât boala (cu precădere cancerul), drogurile și un stil de viață distructiv nu-s un trigger pentru voi. But then again, ăsta-i subiectul romanului, așa că cine nu se simte bine citind despre astfel de lucruri nu cred că ar fi interesat de el oricum.
Ce mi s-a părut extrem de fain și-am vrut să scot în evidență au fost pasajele în care autorul a decis să redea e-mail-urile lui cu persoana care a inspirat romanul. Ne-a oferit o privire în procesul de scriere la care nu m-aș fi așteptat.
dnf
February 7, 2022Nu-mi plac cărțile unde elemente grotești/bizare/scârboase sunt introduse doar de dragul de a șoca, nu pentru a ajuta setarea atmosferei sau conturarea situației. .
June 30, 2019
O carte care te ravaseste dar la sfarsit iti aduce bucurie in suflet si te face sa apreciezi ceea ce ai!
April 4, 2020
Not bad, not extraordinary. A story of how people need strange motivations in order to become themselves
April 29, 2020
"moartea nu va veni să-ți spună că te înțelege"
January 5, 2024
Pretty good and I wasn't bothered by the amount of sex, drugs, and alcohol. What I didn't understand and didn't find any benefit is the mixing of different time plans in the book's second half.
August 29, 2025
o să mă gândesc mult timp la câteva scene și replici din această carte
August 23, 2015
I have to start this review with some personal insight. I've been having what qualifies mostly as a reader's block for the past year and a half, and this is the only book I remember having read breathlessly during this time frame. I've read it angrily, hopelessly, humanely, humorously. If there's a shade in the reader's rainbow, it took me there. That being said, I hated the ending with passion and with vengeance, and I hated the path things took from the second part on, and this is the reason why this is not a five-star review. Then again, this is what books are made for. Love them, hate them, if a book impacts your balance in any way, its purpose was met. As a cancer hater after seeing it claim the lives and/or well-being of so many loved ones, the bittersweet mockery of the absurd, random worm was for me one of the most powerful points the book made. The funerary shop visit was my favourite scene. I cannot recommend this book to anyone else due to its strong, cruel themes. Yet it impacted me deeply, and for this I am thankful.
July 4, 2015
Am citit niste recenzii de mai jos si mi s-au parut penibile. Sa fim clari, unele. Soni nu e o carte numai despre cancer. Nu e numai o poveste. E o intreaga metafora a vietii sau o realitate, dupa gust. Cum preferati. O imagine a timpului, a momentului de fata si nu a celui de maine. Un acum trait la maximum.
June 17, 2015
O carte îndrăzneață. Funny dar și lacrimogenă, mul, mult sex și droguri. Și alte chimicale.
Mi-a plăcut mult.
Mi-a plăcut mult.
August 16, 2019
O carte care te pune pe gânduri. Am citit multe dintre fragmente cu un maaaare gol în stomac. Dar finalul n-a fost pe gustul meu mai deloc.
May 4, 2009
Incredibil.
January 17, 2014
It'a un impresionant book
Displaying 1 - 30 of 30 reviews