What do you think?
Rate this book
The Lost Boy
Aher Arop Bol is a boy of three or four when his uncle carries him from the bush into an Ethiopian refugee camp. It is the 1980s and they are fleeing the civil war in Sudan.
This remarkable account tracks Bol’s boyhood through one camp after another, through good times and bad, until he begins a vast journey through Kenya, Tanzania, Zambia and Zimbabwe which finally ends in South Africa some ten years later.
By the time Bol reaches Pretoria, he is in his early twenties, and for the first time finds himself without a purpose. Hoping to lift his spirits, he starts studying English at a school for refugees. He recounts his life experiences to a teacher, who suggests he writes it all down. The result is this book.
This remarkable account tracks Bol’s boyhood through one camp after another, through good times and bad, until he begins a vast journey through Kenya, Tanzania, Zambia and Zimbabwe which finally ends in South Africa some ten years later.
By the time Bol reaches Pretoria, he is in his early twenties, and for the first time finds himself without a purpose. Hoping to lift his spirits, he starts studying English at a school for refugees. He recounts his life experiences to a teacher, who suggests he writes it all down. The result is this book.
- GenresAfrica
192 pages, Softcover
First published April 2, 2009
4 people are currently reading
83 people want to read
About the author
Aher Arop Bol
1 book1 followerAher Arop Bol was born in a Dinka village in the Bahr el Ghazal region of Southern Sudan. The journey described in The Lost Boy is the author’s own. Bol now lives in Pretoria. He runs a spaza shop which enables him to pay his UNISA fees (he is studying law) and maintain his two brothers, with whom he has been reunited, at a boarding school in Uganda.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
September 27, 2011
Man's greatest enemy is man. Man's greatest friend is man. I loved this story of hope, but was astoninshed at the level of barbarity of my fellow Africans. But there are even more uplifting moments in this easy-read book.
March 18, 2023
Més que la qualitat literària, és la qualitat humana que desprèn el llibre allò que el fa emotiu i sincer.
January 12, 2015
Am ales această carte, pentru că îmi place să descopăr personaje noi și experiențele lor din alte țări (în special din Africa şi Orient) – pentru că aceste cărţi le pot recomanda celor din jur şi pot deveni pentru mulţi tineri, cărți educaționale şi de ce nu, cărţi motivaţionale.
,,Băiatul pierdut” este mai mult decât o carte editată la RAO, este o poveste de viaţă, despre rezistenţă, curaj, libertate şi istorie.
Aher Arop Bol este un refugiat sudanez tânăr care a primit o şansă incredibilă de a împărtăși povestea lui de supravietuire în Africa într-un memoriu emoționant, oferind inspirație și un exemplu de determinare pentru tinerii din întreaga lume.
În 1987, pe fondul războiului civil din Sudan, în vârstă de patru ani Aher a fost salvat de către unchiul său la Panyido şi a trăit în prima tabără de refugiați din Etiopia. Câteva zeci de mii de oameni sudanezi au fugit de război, doar pentru a găsi un loc de refugiu, încercând din răsputeri să supravieţuiască printre oameni bolnavi, înfometaţi, disperaţi şi simţind la fiecare pas, mirosul morţii.
La acel moment, Aher este prea mic pentru a realiza ceea ce se întâmplă cu el sau de ce a fost separat de părinții săi. Dar este suficient de norocos pentru a-l avea unchiul său la partea lui. Acesta are grijă de el la început, și-l învață câteva reguli de bază de supraviețuire, cum ar fi modul de a doza și filtra apa de băut și cum să evite să-i fie rău pentru că mânâncă prea mult, după o lungă perioadă de înfometare.
După numai un an de zile, unchiul său dispare și Aher este lăsat fără un chip familiar în jurul lui. El se află într-un mediu ostil și trebuie să lupte împotriva altor copii pentru alimentele de zi cu zi sau pleacă deseori departe de tabăra de refugiați, în sălbăticie, în căutare de hrană.
La şase ani, el învață alfabetul. Este emoţionant să afli despre metoda unui dascăl de a învăţa peste 500 de băieţi, toate literele. Atunci, Aher decide ca educaţia să fie prioritară pentru el, în speranța că-i va aduce o viață mai bună. În același timp, circumstanțele-l obligă să se retragă de la o tabără de refugiați la alta, din Etiopia înapoi în Sudan și apoi în Kenya. Deși în viața lui de refugiat este pus mereu în pericol, el luptându-se pentru găsirea alimentelor sau a locurilor de cazare, Aher continuă să studieze ori de câte ori are ocazia.
La 14 ani, după un timp în care a studiat şi a lucrat în Kenya, el decide să meargă în căutare de fonduri, care îi vor permite să continue studiile. Este sfătuit să încerce șansele sale în Africa de Sud, pentru că există școli mai bune acolo, și reușește să facă drumul său în Malawi, Tanzania, Mozambic. Ajunge la centrul de refugiați din Zimbabwe şi deşi statutul de refugiat nu-i oferă foarte multe, el se luptă să găsească o școală care să-l accepte. Astfel reușește să finalizeze liceul și să urmeze un curs în Relații Publice.
După ce a petrecut câțiva ani în Zimbabwe (el are 19 de ani), Aher întâlnește pe cineva care îl ajută să ajungă în Africa de Sud. Are o oportunitate de a studia limba engleză la un centru de refugiați din Pretoria. Profesorul lui de engleză îşi face timp pentru a asculta povestea lui Aher și îl încurajează să scrie tot ce-a trăit într-o carte. În același timp, Aher începe vânzarea de haine într-o stație de tren în Pretoria, iar acest lucru îl va ajuta să îşi facă o viață mai bună și să-şi pună deoparte nişte bani pentru a-şi îndeplini visul, acela de a-şi găsi familia din Sudan.
Este o carte pe care o poţi citi în câteva ore, duminica, când afară plouă. Sunt doar 187 de pagini în care înveţi istorie şi geografie, în care îndrăzneşti să te gândeşti la viitorul tău făcând o comparaţie cu viaţa altor tineri din Africa.
,,Băiatul pierdut” este mai mult decât o carte editată la RAO, este o poveste de viaţă, despre rezistenţă, curaj, libertate şi istorie.
Aher Arop Bol este un refugiat sudanez tânăr care a primit o şansă incredibilă de a împărtăși povestea lui de supravietuire în Africa într-un memoriu emoționant, oferind inspirație și un exemplu de determinare pentru tinerii din întreaga lume.
În 1987, pe fondul războiului civil din Sudan, în vârstă de patru ani Aher a fost salvat de către unchiul său la Panyido şi a trăit în prima tabără de refugiați din Etiopia. Câteva zeci de mii de oameni sudanezi au fugit de război, doar pentru a găsi un loc de refugiu, încercând din răsputeri să supravieţuiască printre oameni bolnavi, înfometaţi, disperaţi şi simţind la fiecare pas, mirosul morţii.
La acel moment, Aher este prea mic pentru a realiza ceea ce se întâmplă cu el sau de ce a fost separat de părinții săi. Dar este suficient de norocos pentru a-l avea unchiul său la partea lui. Acesta are grijă de el la început, și-l învață câteva reguli de bază de supraviețuire, cum ar fi modul de a doza și filtra apa de băut și cum să evite să-i fie rău pentru că mânâncă prea mult, după o lungă perioadă de înfometare.
După numai un an de zile, unchiul său dispare și Aher este lăsat fără un chip familiar în jurul lui. El se află într-un mediu ostil și trebuie să lupte împotriva altor copii pentru alimentele de zi cu zi sau pleacă deseori departe de tabăra de refugiați, în sălbăticie, în căutare de hrană.
La şase ani, el învață alfabetul. Este emoţionant să afli despre metoda unui dascăl de a învăţa peste 500 de băieţi, toate literele. Atunci, Aher decide ca educaţia să fie prioritară pentru el, în speranța că-i va aduce o viață mai bună. În același timp, circumstanțele-l obligă să se retragă de la o tabără de refugiați la alta, din Etiopia înapoi în Sudan și apoi în Kenya. Deși în viața lui de refugiat este pus mereu în pericol, el luptându-se pentru găsirea alimentelor sau a locurilor de cazare, Aher continuă să studieze ori de câte ori are ocazia.
La 14 ani, după un timp în care a studiat şi a lucrat în Kenya, el decide să meargă în căutare de fonduri, care îi vor permite să continue studiile. Este sfătuit să încerce șansele sale în Africa de Sud, pentru că există școli mai bune acolo, și reușește să facă drumul său în Malawi, Tanzania, Mozambic. Ajunge la centrul de refugiați din Zimbabwe şi deşi statutul de refugiat nu-i oferă foarte multe, el se luptă să găsească o școală care să-l accepte. Astfel reușește să finalizeze liceul și să urmeze un curs în Relații Publice.
După ce a petrecut câțiva ani în Zimbabwe (el are 19 de ani), Aher întâlnește pe cineva care îl ajută să ajungă în Africa de Sud. Are o oportunitate de a studia limba engleză la un centru de refugiați din Pretoria. Profesorul lui de engleză îşi face timp pentru a asculta povestea lui Aher și îl încurajează să scrie tot ce-a trăit într-o carte. În același timp, Aher începe vânzarea de haine într-o stație de tren în Pretoria, iar acest lucru îl va ajuta să îşi facă o viață mai bună și să-şi pună deoparte nişte bani pentru a-şi îndeplini visul, acela de a-şi găsi familia din Sudan.
Este o carte pe care o poţi citi în câteva ore, duminica, când afară plouă. Sunt doar 187 de pagini în care înveţi istorie şi geografie, în care îndrăzneşti să te gândeşti la viitorul tău făcând o comparaţie cu viaţa altor tineri din Africa.
May 13, 2014
This is a really quick read and you can tell the author didn't want anything else but to share his story - there are no metaphors or stylistic ornaments of any kind and I think this is a good thing (the story doesn't need all that anyway). Unfortunately for my general knowledge of the world I live in, this is the first time I read about the armed conflicts in East Africa (and from an insider's point of view nonetheless) and all I could think during my read was „this man and I are the same age; while my dad was walking me to school in a scarred, but peaceful post-communist Romania, a boy my age was making his way across Africa, running for his life and trying not only to survive, but to get himself an education„. I have many mixed feelings about this... but the one lesson I want to take away from the story of Aher's life is always be kind; never underestimate how much you can influence a person's life by being kind.
August 18, 2023
Un nen, l'autor, travessa mig continent, des de Sudan fins a Sud-Àfrica, per aconseguir sobreviure i tenir uns estudis. El llibre té 15 anys, però el que explica és ben actual, desgraciadament. El relat és colpidor i contundent, però a la vegada lleuger, sense cap mena de sensibleria. Una troballa.
January 13, 2022
“Dacă ( fie că ești orfan, fie că nu ești) ești crescut de cineva pentru care bunătatea e importantă, vei crește ca un om bun. Dar, dacă ești lăsat pe seama cuiva nepotrivit, el sau ea îți poate distruge caracterul și viitorul.”
Ultima carte citită în anul 2021.
Povestea de viață a lui Aher Arop Bol pare desprinsă dintr-o carte de istorie. Doar că este reală, trăită de el de când rămâne orfan și până ajunge să își îndeplinească visul.
Visul lui de a ajunge la școală, de a învăța.
Dar până acolo, parcurge un drum foarte greu și greu de imaginat pentru un copil.
Un copil care este prins în războiul civil din Sudan și care îndură foame, frig și condiții inimaginabile pentru cei trei ani pe care îi are.
Deși este foarte tristă povestea, stilul de a descrie tot ce i s-a întâmplat, mi s-a părut, foarte sec. Nu mi-a transmis nimic, nu m-a ținut în suspans.
Am terminat cartea de citit pentru că am vrut să aflu ce i s-a întâmplat, dar simțeam că a scris doar de dragul de a scrie, fără emoție.
“Casă, dulce casă, spun oamenii, dar oare au cunoscut vreodată durerea de a fi un străin în ceea ce tu ai considerat dintotdeauna țara mamă?”
Ultima carte citită în anul 2021.
Povestea de viață a lui Aher Arop Bol pare desprinsă dintr-o carte de istorie. Doar că este reală, trăită de el de când rămâne orfan și până ajunge să își îndeplinească visul.
Visul lui de a ajunge la școală, de a învăța.
Dar până acolo, parcurge un drum foarte greu și greu de imaginat pentru un copil.
Un copil care este prins în războiul civil din Sudan și care îndură foame, frig și condiții inimaginabile pentru cei trei ani pe care îi are.
Deși este foarte tristă povestea, stilul de a descrie tot ce i s-a întâmplat, mi s-a părut, foarte sec. Nu mi-a transmis nimic, nu m-a ținut în suspans.
Am terminat cartea de citit pentru că am vrut să aflu ce i s-a întâmplat, dar simțeam că a scris doar de dragul de a scrie, fără emoție.
“Casă, dulce casă, spun oamenii, dar oare au cunoscut vreodată durerea de a fi un străin în ceea ce tu ai considerat dintotdeauna țara mamă?”
February 10, 2012
I picked up this book because I enjoy reading about characters and experiences in other countries or environments – I find this kind of books educational. But while reading “The lost boy” I felt that this is more than just a book, it’s a real story, perhaps the life story of a whole generation of young people impacted for life by the civil war in Sudan.
Aher Arop Bol is a young Sudanese refugee who got an incredible chance to share his survival story across a turmoiled Africa in a touching memoir, providing inspiration and an example of determination to people around the world.
In 1987, on the backdrop of the Sudanese civil war, four-year-old Aher was carried by his uncle to Panyido refugee camp in Ethiopia, where other few thousands of Sudanese people were running away from the war, only to find a deplorable place that was roten by famine, disease, dispair and the smell of death.
At that time, Aher is too little to realise what is happening to him or why he is separated from his parents. But he is lucky enough to have his uncle at his side, who takes care of him at first, and teaches him a few basic rules of survival, such as how to dose and filter the drinking water, and how to avoid getting sick by eating too much after a starvation period.
When he is five, his uncle dissapears and Aher is left without a familiar face around. He finds himself in a hostile environment where everyone is for himself, and has to fight against other children for his daily food share, or venture away from the refugee camp into the wild, looking for food.
When he’s about six years old, he learns the alphabet by carving letters in the dust and decides to make education a priority for himself, hoping that it will bring him a better life. In the meantime, circumstances force him to retreat from one refugee camp to another, from Ethiopia back to Sudan and then to Kenya. Although his refugee life is never free of life-threatening situations and at times he struggles finding food or accommodation, he continues to study whenever he has a chance.
At 14, after a time spent studying and working in Kenya, he decides to go looking for funds, that would allow him to continue studying. He is advised to try his chances in South Africa, because there are better schools there, and he manages to make his way across Malawi, Tanzania, and Mozambic. Sometimes set back by certain people and many times supported by generous strangers or other “lost boys” he meets along the way, Aher reaches the refugee center in Zimbabwe. There, his refugee status is quite precarious but, after he initially struggles to find himself a school to accept him, he manages to complete highschool and to follow a course in Public Relations.
After having spent a few years in Zimbabwe (he is around 19 years old at this point), Aher meets someone who helps him get to South Africa. In an attempt to find a challenge to address his purposelessness feeling he is dealing with, he takes an opportunity to study English at a refugee center in Pretoria. His English teacher takes time to listen to Aher’s story and encourages him to write everything he’s experienced in a book. At the same time, Aher starts selling clothes in a train station in Pretoria, and this will help him make a living and save some money to realise his lifelong dream of finding his family back in Sudan…
This was an insightful and inspiring read. The writing style is quite simple and raw, which only proves the story is genuine, real. I guess the only criticism I have is that I wished the book would’ve had 200 pages more – more space for Aher to tell his complete story in more detail, without gaps. Other than that, I can only feel admiration for Aher, for having the strength to dare to think of a future for himself, for keeping his education hunger alive during the most desperate times, for refusing to remain a “lost boy”, and for having opened up and voiced what he had seen and lived.
Aher Arop Bol is a young Sudanese refugee who got an incredible chance to share his survival story across a turmoiled Africa in a touching memoir, providing inspiration and an example of determination to people around the world.
In 1987, on the backdrop of the Sudanese civil war, four-year-old Aher was carried by his uncle to Panyido refugee camp in Ethiopia, where other few thousands of Sudanese people were running away from the war, only to find a deplorable place that was roten by famine, disease, dispair and the smell of death.
At that time, Aher is too little to realise what is happening to him or why he is separated from his parents. But he is lucky enough to have his uncle at his side, who takes care of him at first, and teaches him a few basic rules of survival, such as how to dose and filter the drinking water, and how to avoid getting sick by eating too much after a starvation period.
When he is five, his uncle dissapears and Aher is left without a familiar face around. He finds himself in a hostile environment where everyone is for himself, and has to fight against other children for his daily food share, or venture away from the refugee camp into the wild, looking for food.
When he’s about six years old, he learns the alphabet by carving letters in the dust and decides to make education a priority for himself, hoping that it will bring him a better life. In the meantime, circumstances force him to retreat from one refugee camp to another, from Ethiopia back to Sudan and then to Kenya. Although his refugee life is never free of life-threatening situations and at times he struggles finding food or accommodation, he continues to study whenever he has a chance.
At 14, after a time spent studying and working in Kenya, he decides to go looking for funds, that would allow him to continue studying. He is advised to try his chances in South Africa, because there are better schools there, and he manages to make his way across Malawi, Tanzania, and Mozambic. Sometimes set back by certain people and many times supported by generous strangers or other “lost boys” he meets along the way, Aher reaches the refugee center in Zimbabwe. There, his refugee status is quite precarious but, after he initially struggles to find himself a school to accept him, he manages to complete highschool and to follow a course in Public Relations.
After having spent a few years in Zimbabwe (he is around 19 years old at this point), Aher meets someone who helps him get to South Africa. In an attempt to find a challenge to address his purposelessness feeling he is dealing with, he takes an opportunity to study English at a refugee center in Pretoria. His English teacher takes time to listen to Aher’s story and encourages him to write everything he’s experienced in a book. At the same time, Aher starts selling clothes in a train station in Pretoria, and this will help him make a living and save some money to realise his lifelong dream of finding his family back in Sudan…
This was an insightful and inspiring read. The writing style is quite simple and raw, which only proves the story is genuine, real. I guess the only criticism I have is that I wished the book would’ve had 200 pages more – more space for Aher to tell his complete story in more detail, without gaps. Other than that, I can only feel admiration for Aher, for having the strength to dare to think of a future for himself, for keeping his education hunger alive during the most desperate times, for refusing to remain a “lost boy”, and for having opened up and voiced what he had seen and lived.
September 18, 2016
Well, it's not the most interesting book ever, but it can be read really quick and it's good if you want to find out how people are treated in Africa, especially in war zones. It's the early life of a boy who I really can possibly understand how got through all that. This book proves the mercy of God, the evil in people and the ambition of a young boy.
Even though it is not "professionally" written, it is readable and taking into account the story of the little boy, he wrote it really really well.
P.S.: After reading this book, I thanked God because he gave me the opportunity to be born in a peaceful country and in peaceful times and also for giving me what I have and especially the gift of education and family...
Even though it is not "professionally" written, it is readable and taking into account the story of the little boy, he wrote it really really well.
P.S.: After reading this book, I thanked God because he gave me the opportunity to be born in a peaceful country and in peaceful times and also for giving me what I have and especially the gift of education and family...
January 8, 2017
A compelling story which needed to be told, although I don't think the author did his own tale justice. There's a sense of gaps, intricacies missed or glossed over -- if you're going to expose your life, do it properly or not at all. That being said, it's a worthy read.
January 30, 2010
The message is of hope, and the kindness of strangers, but how sad that children are suffering this way still. Worth reading.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews