Agata murind este un roman psihologic, deopotriva erotic si morbid, senzual si macabru, gotic prin tema si atmosfera. Un roman al eliberarii de vinovatii si spaime tocmai in proximitatea mortii. Naratiunea se incheaga in jurul confesiunii unei tinere violoniste, Augusta Degan, catre terapeutul sau, Artur Cadia – de care e si indragostita –, dupa patru ani de psihanaliza. Trauma care sta la baza labilitatii psihice a protagonistei este pierderea prematura a surorii sale Agata, in copilarie, si fantasma vinovatiei pe care i-o genereaza aceasta absenta. Abia deshumarea surorii, la care este silita sa asiste, alaturi de ceilalti apartinatori ai defunctilor din cimitirul amenintat de surpare, va constitui adevarata experienta a vindecarii sale, iesirea deplina din criza. Confruntarea cu noua situatie, teribila, dura, exceptionala, va face ca Agata sa moara in final in constiinta Augustei, descatusind-o. In fata mormintelor deschise, violonista isi va retrai intreg trecutul refulat, dar isi va redescoperi si feminitatea. Scenele cosmaresti, de cimitir, vor declansa si o exhumare a instinctelor sale pina atunci inabusite, plonjarea in sexualitatea cea mai atroce, deliranta. Augusta, „o intemnitata ca mine, fara gratii”, va regasi promisiunea vietii.
Dupa o „aventura“ de citiva ani in poezie, careia i-a dedicat volumele Naratiuni intimplatoare(1989), Poemul deshumat(1994), Creier intermediar(1997) si Muncile lui Don Quijote(2000), autoarea a publicat trei carti de convorbiri cu scriitori romani, precum si una de povestiri, Intoarce-te, Esthera(1999), reeditata, intr-o varianta adaugita, cu titlul Animal in alerta(2010). Odata cu primul sau roman, Agata murind(2003), recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, prozatoarea se va consacra in exclusivitate romanului de fictiune, pe care il considera, in mod transant, cea mai legitima si mai ofertanta forma literara. Consecventa acestei convingeri, a publicat, tot la Editura Polirom, alte trei romane: Captivul(2006), Pudra(2010) si Do Not Cross(2013).
Am citit această carte acum mulți, mulți ani. Recitind-o acum, după anumite experiențe de viață, cartea Dorei Pavel, „Agata murind”, te lovește diferit. Mult mai intens. Mult mai dureros. Mult mai real. Pentru mine, Dora Pavel este una dintre cele mai autentice voci ale literaturii noastre naționale - i-aș citi până și lista de cumpărături! :)
O poveste ciudata, dar interesanta. Augusta se confesează terapeutului ei, de care este indragostita. Asistam la multiple amintiri, majoritatea dureroase, precum și la scene erotice. Nici o alta carte nu m-a facut sa folosesc DEX -ul asa de mult.
Am găsit în Dora Pavel ce căutasem asiduu în goticul lui Henry James, în suprarealismul lui Easton-Ellis. Totodată, am dat şi de ceva cu totul nemaiîntâlnit de mine, Agata Murind fiind un roman ce pare să nu se fi vrut şi să nu se fi văzut citit, decodat. Eluziv, şerpuitor; vizual, mental.
multe, atât de multe(!!) de spus despre erotismul inerent şi/în abjecție, despre luciditate şi/în traumă, maladie. O deconstrucție expertă (şi totuşi letargică, aproape accidentală) a femininului care se merită studiată.
O lectura destul de interesanta, alerta, psihotica, cu suprapuneri de planuri si fluxuri din subconstient. Total inadecvate din puctul meu de vedere - nu stiu cum ajuta la conturarea psihologica a personajului - episoadele pronografice (doua) de la inceput si sfasit.