„Când se împlini miezul noptii, Mihai-voda pasi catre una din ferestrele mari. Zapada înghetata sub cerul aspru scânteia ca argintul batut proaspat. Cerul era înalt si limpede. - Suntem în anul 1600, grai voda catre Cae Indru. Incepem an nou si un veac nou. Sa bem, nepoate, pentru veacul care s-a sfârsit cu bine si pentru cel care începe ! Sa bem pentru unirea cu Moldova! Golira paharele cu sete si cu speranta într-un început de veac bun. - Doamne, zise tânarul gânditor, va ramâne oare dupa noi aceasta unire ? Prea sunt multe neamurile care cata a ne îngenunchea cu forta. - Nu stiu, raspunse principele la fel de îngândurat. Dar noi am aruncat samânta unirii în inimile românilor de pretutindeni. Ce va fi azi, ce va fi mâine, are mai putina însemnatate. Un neam nu traieste doar o viata de om."
Partea a 3-a a seriei Cavalerii. Ma apropiu de sfarsitul aventurii si imi e groaza de asta. Imi plac asa de mult cavalerii ca nu vreau sa ma despart de ei :( Continua lupta lui Mihai Voda pentru unirea principatelor. O noua aventura care incepe cu transportul unei cantitati impresionante de aur, pe Dunare, sub protectia cavalerilor cu care ne-am obisnuit: Ducu cel Iute, Costache Caravana, Chirila Zece Cutite, Cae Indru. Finalul este unul fericit, partea romantica a cartii fiind lasata la sfarsit, ca de actiune avem parte la tot pasul.
Cei 11 vânători își continuă aventurile sprijinind planul domnitorul Mihai Viteazul în cucerirea Transilvaniei. Misiunile lor sunt pline de întâmplări hazlii, dar nu lipsesc nici surprizele privind identitatea reală a unuia dintre ei.
Bãtrânii valahi otiau cândva un cântec de slavã închinat drumului care duce de la Sighiooara cãtre Alba-Iulia. Drum vechi cât veacurile, pãstrat cu sfinþenie de bãotinaoi. Harnicii soldaþi din Legiunea a Treisprezecea Gemina, ajutaþi de dacii localnici, i-au pus primele rosturi de-a lungul Târnavei Mari, acea doamnã graþioasã între apele Transilvaniei. Strãjuite de dealuri atât pe dreapta cât oi pe stânga, apa oi drumul se încolãcesc domoale prin luncile nu prea largi, iar satele multe se strâmtoreazã în jurul lor, sau se ridicã semeþe pe coastele repezi. Casele spoite în alb sau albastru, cu baticuri de þiglã rooie, cu nelipsita floare de muocatã la ferestre, cu pridvoarele frumos lipite oi largi, cu grãdinile folosite pânã la amãnunt, cu oanþuri curate, peste care podiotile de lemn fac legãtura spre uliþe, aduc o notã de. cãldurã cochetã acestor locuri binecuvântate. Troiþele, multe la cap de hotare, cioplite cu migalã în lemn, sunt frumoase ca femeile despuiate. Ele nu despart gliile una de alta, ci mai degrabã sunt locuri de închinãciune oi meditaþie, sau locuri de slujbe când întârzie ploile. Obiceiuri vechi, rãmase de la strãbunii daci. Oraoele Sighiooara, Dumbrãveni, Mediao oi Blaj, presãrate de-a lungul vechiului drum, au pãstrat în gospodãrirea migãloasã a grãdinilor întregul parfum al satului, chiar dacã mândrele case oi-au adãugat caturi îndreptate spre mãrire. Aici, aerul dulce nu are uscãciunea celui de câmpie oi nici umezeala greoaie din locurile muntoase. Dealurile înalte oi-au retras pãdurile spre creste, iar lanurile cu bucate sãnãtoase înainteazã voiniceote pânã în umbra copacilor.
Aventurile eroilor din volumul al doilea, Cae Indru, Costache Caravana, Chirila Zece Cutite, Ducu cel Iute, Toroipan, Galusca, Ciripoi, Sile Adormitul si Nita Prastie continua in aceast roman, impletind, dupa obisnuinta, umorul, curajul, povestile de dragoste si rasturnarile de situatie. Cititorul nerabdator va savura episodul gulasului, si al primejdiilor care il insotesc :). Actiunea se impleteste bine cu realitatile istorice in cadrul carora se desfasoara. Un minus ar putea fi multimea de personaje, motiv pentru care s-ar putea argumenta ca nu au fost suficient de bine conturate. In acelasi timp, cred ca este fireasca abordarea, pentru ca firul epic se construieste in jurul unui ideal al unui neam intreg: unirea tarilor romanesti sub un singur conducator. Aceasta nu este o carte de aventuri "pentru publicul tanar", cum nu este nici o biografie a lui Mihai Viteazul: mai degraba este o relatare livreasca a faptelor, primejdiilor si contextului istoric care a facut posibil realizarea marelui vis al romanilor. Ritmul este alert, fara a fi telegrafic, limbajul pe alocuri perimat, regionalismele, descrierile ample si comparatiile amuzante fac din lectura una placuta, chiar si la varste care depasesc binisor pericolele adolescentei.
[5/10] Am amintiri placute despre prima lectura a aventurilor cavaleresti picaresti in timpul lui Mihai Viteazul. Cartea functioneaza foarte bine pentru o audienta tinara. Din pacate, nu pot spune ca textul a rezistat bine peste ani. Umorul e cit de cit acceptabil, chiar daca aceleasi glume culinare sint repetate la nesfirsit. ceea ce m-a deranjat cred cel mai mult este patriotismul de tip sforaitor si lipsa de profunzime a personajelor care sint mai mult caricaturi decit eroi reali.
Hai ca am inceput sa ii simpatizez si pe cavalerii astia :D Ioan Dan scrie atat de frumos ♥♥♥ Imi este drag sa il citesc si mult ma bucur ca am facut cunostinta cu scrierea dumnealui :D Acest al treilea volum este continuarea volumului doi din serie.