Când auzi de spionaj, te gândești probabil la Kim Philby, Mata Hari ori la James Bond. Asemenea acțiuni secrete, deopotrivă periculoase și spectaculoase, trebuie să se fi întâmplat departe, în Germania nazistă, la Washington ori la Kremlin sau prin cine știe ce clădire păzită cu strictețe.
Însă asemenea povești s-au petrecut și în România, în zorii comunismului. În gara din Oradea, de unde doi agenți secreți își contactau fiecare pe ascuns, fără ca celălalt să afle, ofițerii de legătură. Sau într-o vilă cochetă din cartierul Domenii, unde se descifrau microfilmele cu instrucțiuni. Ori într-o casă din Dristor, de la margine de București, unde, în 1950, un bărbat a acceptat să devină spion spunând doar atât: „cândva tot trebuie să mor”. Sau în Scheii Brașovului, unde doi bărbați, recent parașutați în România comunistă, încercau să pună în funcțiune o stație clandestină de radio-emisie.
Acestea sunt numai câteva dintre acțiunile de spionaj cuprinse în volumul „Războiul spionilor. Acțiunile secrete ale exilului românesc la începutul comunismului”, scris de Lucian Vasile și publicat de Editura Corint, cu sprijinul Fundației Konrad Adenauer.
Aproape toate aceste istorii au rămas până astăzi necunoscute nu doar publicului larg, dar și specialiștilor. Iar asta în ciuda faptului că este vorba, de fapt, de o poveste fascinantă, cu răpiri, deturnări, dezinformări, recrutări și parașutări. Misiuni clandestine, riscuri, răsturnări de situație și epiloguri tragice. A fost o luptă inegală, de-a șoarecele și pisica, în care exilul românesc s-a confruntat cu puterea de la București. Iar actorii acestor povești nu au fost numai profesioniști, ci și oameni simpli - profesori, funcționari ori foste iubite - prinși în acțiuni de spionaj. Un dramatic război dus în surdină, cu speranță și dezamăgire, riscuri și situații limită, peste care s-a lăsat tăcerea.
Spre rusinea mea, stiam mai multe despre operatiunile sovietice, americane si chiar albaneze decat despre cele romanesti din anii 50. Asa ca pentru mine a fost o lectura foarte informativa despre un subiect despre care se stie putin spre deloc. Imediat dupa primul capitol, care pregateste terenul, descrierea operatiunilor disperate, aproape sinucigase ale exilului romanesc, impreuna cu portretele celor implicati, cu bune si cu rele, creeaza o poveste captivanta, unde limitele dintre baietii buni si rai nu sunt foarte clare. Sfarsitul e dulce amarui. Chiar daca se vede ca lucrarea a pornit ca una stiintifica, e foarte accesibila pentru cititorul de rand, relatand despre agenti dubli, parasutari, jocul de-a soarecele si pisica cu Securitatea, mesaje cifrate, treceri ilegale de granita si multe, multe egouri ale celor implicati. Ca nota, cred ca ar putea fi facuta un pic si mai prietenoasa cu publicul larg prin adaugarea mai multor notite de subsol (de exemplu la un moment dat se mentioneaza ca un grup a marcat 30 de ani de la incidentul de la Berna, despre care recunosc ca a trebuit sa caut pe Google) si prin structurarea un pic mai cronologica a evenimentelor - unii participanti sunt mentionati ca parte a actiunii inainte de capitolul dedicat lor, asa ca uneori recunosc ca mi-am prins urechile in nume si a trebuit sa caut prin carte sa ma lamuresc despre cine e vorba. Ar ajuta si daca se publica in alte limbi. Dar aici e vorba de maruntisuri. Efortul de documentare si punere cap la cap a informatiilor trebuie sa fi fost semnificativ. Asa ca pentru cine e cat de cat curios privind subiectul, recomand o vizita la librarie.
TLDR : maxim 10-20 de lei in anticariat altfel risipiti banii. - noul val de bugetari - experti, Lucian Vasile ( unde il incadram si pe nea Madalin Hodor) care predau pe youtube la poporul curios ( cenzuram ) dosare din catacombe. Noul val de bugetari ajuta poporul sa isi cunoasca istoria pe care oricum nu o intelege nimeni ca e de fapt interzisa de institutiile Statului.
Soc si groaza : Cercetate și studiate cu meticulozitate arhivele comunismului scot în continuare la iveală etc scot dosare care ar fi trebuit sa fie deja scoase...
- Cartea sta pe dosarul Mariei Mogos si cam atat. Vrea autorul sa ni l prezinte ca master spy pe Mihail Opran dar Mihail Opran nu era Reinhard Gehlen, era doar un bugetar al armatei evadat prea usor din Lagarul Comunist al Romaniei.( vezi Ion Profir - Singur pe cerul Stalingradului cartea cu detaliile evadarii ).
Da, exista un talent literar, se citeste usor pana la pagina 300, ca un roman politist, poate 400 apoi doar pentru cei care sunt pasionati de subiect, lectura merge ceva ma greu.
Sunt cateva detalii interesante si pentru cei care vor cumva sa inteleaga cum au trait Soboloanii care au omorat sute de mii de oameni daca nu milioane in lagarul comunist al Romaniei, spre exemplu Ana Toma, cea care voia sa o recruteze pe Adriana Georgescu ( vezi memoriile ei ) Conform Adriana Georgescu - la inceput a fost sfarsitul :
Scandal. Comuniștii scandează: „Stalin, Stalin", iar pe stradă auzim pașii patrulelor rusești, însărcinate să vegheze... asupra comisiei. M-am așezat puțin mai la o parte și iau note. Simt o prezență în spatele meu. Cineva se apleacă să vadă ce scriu. întorc capul. O femeie tânără cu ochi verzi și un aer calm. Și cum o privesc, mirată: — Sunt Ana Toma, secretara tovarășului Bodnăraș. Și dumneata? ( pag 48 A. G. )
Din Spionii despre Ana Toma devenita Pintilie :
" Până și în Bucureștiul de la mijlocul anilor 1960, Constanța Magoș (Olariu), o fostă deținută politic, reușea să afle dedesubturile fostei elite comuniste despre care niciu- nul dintre membrii nomenclaturii nu aveau cunoștințe. Spre exemplu, într-una dintre vizitele pe care i le-a făcut lui Albert Fayon s-a trezit că în locuința acestuia dăduse năvală Ana Toma, fosta soție a ziaristului Sorin Toma, pentru a se plânge că fusese iar snopită în bătaie de noul ei soț, care era nimeni altul decât Gheorghe Pintilie, cel care a condus Securitatea în primii cincisprezece ani de existență. Nu era prima situație paradoxală din viața sa, însă își avea cu siguranță absurdul ei: o veche ilegalistă comunistă căuta înțelegere și empatie din partea unei foste deținute politic pentru că fusese agresată de cel care distrusese atâtea destine, inclusiv pe al celei din urmă.
@ Mihail Opran, imbecilul care a distrus vietiile unor femei nevinovate.
Romania Mare pana in 23 august 1944 era de fapt raiul bugetarilor unde se incadreaza cu succes si acest produs tipic ideologic al Romaniei Mare.
Autorul reuseste prin talent literar sa amane vreo 600 de pagini ceea ce stia si Securitatea de la bun inceput :
Mihail Opran era un imbecil.Se ghicea ceva din memoriilui lui Ion Profir -singur pe cerul Stalingradului. Baietii care decolasera cu un avion se credeau in filmele de la Hollywood etc
Bineinteles ca autorul se arata putin suparat pe Marius Oprea deoarece ii numeste aventurieri pe acesti spioni, parasutisti etc.
Se mentioneaza memoriile lui Neagu Cosma si cam atat.
@ Recomandarea de lectura ar fi : mai intai memoriile lui Ion Profir - Singur pe cerul Stalingradului in mod special partea a doua cu evadarea ( cartea are 155 de pagini )
@ si ar trebui pentru teroarea si delatiunii epocii sa se citeasca : Cold War Spy Stories from Eastern Europe De (autor): Valentina Glajar, articolul Valentinei Glajar care relateaza cazul unui Securist evreu ce este arestat de nimeni altii decat de colegii lui sobolani -romani si subliniez aici sobolani romani -Securistii pentru a se intelege ca romanii erau hienele si viermii care tortura si distrugeau vieti cu cea mai mare placere. in romana aici : Cold War Spy Stories from Eastern Europe ( articolul on line in http://www.cnsas.ro/documente/caiete/... Part 1. Intelligence Officers and Informers 1. The File Story of the Securitate Officer Samuel Feld Scris de Valentina Glajar.