Autorul acestei cărţi este unul din milioanele celor născuţi în URSS – imperiul în care lui Dumnezeu i S-a interzis să existe. Crescut în familia unui profesor de filosofie şi propagandist al ateismului ştiinţific, Ştefan Baştovoi a avut ca „religie“ arta, dedicîndu-se studiului picturii şi literaturii. La vîrsta de 20 de ani devine membru al Uniunii Scriitorilor, obţinînd mai multe premii literare în România şi Republica Moldova. La 22 de ani, surprinzător pentru cei care îl cunoşteau, tînărul poet intră în mănăstire şi se călugăreşte, primind numele Savatie. Despre poezia şi proza lui Ştefan Baştovoi s-a scris cu diverse ocazii în presa literară şi în volume de specialitate. Este prezent în Postmodernismul românesc al lui Mircea Cărtărescu.
Cartea de faţă cuprinde articole şi eseuri apărute de-a lungul vremii în presa laică de la Chişinău şi din România, adresîndu-se în special celor din afara Bisericii, cît şi o serie de interviuri cu personalităţi ale lumii culturale şi ecleziale din România, Republica Moldova şi Rusia.
Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă:Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
The interview with Andrei Kuraev from 2000 is so actual today, speaking about the dictatorship in the name of tolerance, New Age religions built from fragments of other older ones, panfreudanism…it’s all there.
And what’s mind blowing is the fact that all was written by a 24 year old monk from Easter Europe. He transcended the inter subjective reality of his time, seeing it from outside, understanding the source of the memes and also the destination, and how these ideas will impact our future.
Pentru mine este o carte de 2 steluțe.. Savatie Baștovoi este un autor mult prea moralist pentru gustul meu subiectiv. Moralizează cititorii , autorii, moralizează discursul, creează un text lipsit de autenticitate emoțională sau spirituală (chiar dacă este călugăr), el însuși recunoscând că ultimatumul nebuniei unui om constă în a te călugări. De asemenea, recunoaște că a dus o viață grea în România, el venind din Republica Moldova, loc în care a fost cuprins de un curent naționalist. Pe lângă toate aceste chestiuni, autorul exagerează cu ideologizarea discursului, căzând în capcana politizării unui discurs politic-mistificat fără valoare și fără sens. Anumite detalii sunt mult prea scoase în evidență și reies multe paternuri și prejudecăți defecte. #AtLeastHeWroteABook