Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru... Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Ieromonah Savatie Baştovoi
Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă:Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
“A ierta înseamnă a renunța la tine însuți, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăți pe cel ce ți-a greșit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască.” “Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înșine nu o avem. Nu poți vedea ceva pentru care nu ai ochi.” “Încă din copilărie, fiecare dintre noi a căutat iubirea părinților, iubirea fraților; fiecare și-a făcut o închipuire despre cum trebuie să fie iubirea, fiecare în inimioara sa tânjea, își închipuia și credea că știe ce ar trebui să facă ceilalți pentru că el să se simtă iubit. Fiecare și-a închipuit niște gesturi, niște cuvinte, niște fețe care privesc într-un anume fel și toate acestea îi aduceau ușoară bucurie, dar totodată și o mare durere, că toate aceste gesturi, toate aceste cuvinte pe care le închipuim în mintea noastră sunt foarte greu de găsit în ceilalți.” “Pe de altă parte, nu este om fără de greșeală și de aceea, așa cum dorim să fim noi înșine iertați, să iertăm și noi pe alții. Oamenii sînt diferiți, diferite sunt caracterele, educația, vârsta, starea sănătății și preferințele lor. De acestea toate trebuie să ținem cont în relațiile noastre cu oamenii.” “A iubi înseamnă a ierta” de Savatie Baștovoi
Cartea cuprinde câteva dintre conferințele susținute de autor în iarna lui 2005 1. Puterea tămăduitoare a iubirii (Bacău, 15 decembrie 2005) 2. A iubi înseamnă a ierta (Cluj, 14 decembrie 2005) 3. Despre prietenie și sinceritate (Craiova, 11 decembrie 2005)
Părintele are un stil cald, sincer și deschis, folosind înțelepciunea picurată în suflet de starețul său, Selafiil, de la mănăstrirea Noul Neamț. La primele două conferințe au fost adăugate și întrebările și răspunsunsurile ulterioare. Este o carte pe care o recomand cu drag, oricui. Dar mai ales omului modern care pare că și-a uitat rădăcinile și fundamentul evanghelic. Așadar, să iubim și să iertăm.
O carte mult mai drăguță decât "Între Freud și Hristos". Dragostea e ultima treaptă din lucrarea Scara. E greu a iubi, mai ales pe cineva care nu vrea sau nu poate să-ți ofere înapoi dragoste. E ușor să iubești pe apropiații tăi, rudele și prietenii. Nu e nici o răsplată din cer pentru așa ceva.
Ne place să fim iertați, deci se cuvine și noi să-i iertăm pe alții, mai ales pe dușmanii noștri, pe cei care ne-au rănit. Hristos a murit pentru toți! Iertarea e un exercițiu zilnic, pentru că ne poate apărea în minte iar și iar tot răul care ne-a fost făcut. Cartea are multe cuvinte duhovnicești bune, iată partea aia cu certarea/pedepsirea cuiva nu sunt de acord. Nu sunt de acord cu faptul că a certa/pedepsi pe cineva înseamnă că îl iubești pe acel om. Eu văd lucrurile din perspectiva unui simplu om, ieromonahul vede din perspectiva religioasă.
Cartea monahului Savatie Baștovoi am citit-o într-o perioadă de recul spiritual și pot spune că am prins o parte din esența ei sensibilă. Dictonul „A greși e omenește / a ierta dumnezeiește” poate rezuma, într-un fel, și titlul cărții care este destul de cuprinzător.